Sunteți pe pagina 1din 1

ZDREANȚĂ

de Tudor Arghezi

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, De când e-n gospodărie


Cel cu ochii de faianţă? Multe a-nvăţat şi ştie,
E un câine zdrenţuros Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
De flocos, dar e frumos. Se strecoară pe furiş.
Parcă-i strâns din petice, Pune laba, ia cu botul
Ca să-l tot împiedice, Şi-nghite oul cu totul.
Ferfeniţele-i atârnă - "Unde-i oul? a-ntrebat
Şi pe ochi, pe nara cârnă, Gospodina. - "L-a mâncat!"
Şi se-ncurcă şi descurcă, "Stai niţel, că te dezvăţ
Parcă-i scos din calţi pe furcă. Fără mătură şi băţ.
Are însă o ureche Te învaţă mama minte."
De pungaş fără pareche. Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dă târcoale la coteţ, Dar decum l-a îmbucat,
Ciufulit şi-aşa lăieţ, Zdreanţă l-a şi lepădat
Aşteptând un ceas şi două Şi-a-njurat cu un lătrat.
O găină să se ouă, Când se uita la găină,
Care cântă cotcodace, Cu culcuşul lui, vecină,
Proaspăt oul când şi-l face. Zice Zdreanţă-n gândul lui
"S-a făcut a dracului!"