L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă, De când e-n gospodărie
Cel cu ochii de faianţă? Multe a-nvăţat şi ştie, E un câine zdrenţuros Şi, pe brânci, târâş, grăbiş, De flocos, dar e frumos. Se strecoară pe furiş. Parcă-i strâns din petice, Pune laba, ia cu botul Ca să-l tot împiedice, Şi-nghite oul cu totul. Ferfeniţele-i atârnă - "Unde-i oul? a-ntrebat Şi pe ochi, pe nara cârnă, Gospodina. - "L-a mâncat!" Şi se-ncurcă şi descurcă, "Stai niţel, că te dezvăţ Parcă-i scos din calţi pe furcă. Fără mătură şi băţ. Are însă o ureche Te învaţă mama minte." De pungaş fără pareche. Şi i-a dat un ou fierbinte. Dă târcoale la coteţ, Dar decum l-a îmbucat, Ciufulit şi-aşa lăieţ, Zdreanţă l-a şi lepădat Aşteptând un ceas şi două Şi-a-njurat cu un lătrat. O găină să se ouă, Când se uita la găină, Care cântă cotcodace, Cu culcuşul lui, vecină, Proaspăt oul când şi-l face. Zice Zdreanţă-n gândul lui "S-a făcut a dracului!"