Ce este asocierea liberă în psihanaliză?

Asocierea gratuită este una dintre metodele cele mai strâns legate de psihanaliză a lui Sigmund
Freud și a urmașilor săi. La acea vreme, această strategie a servit pentru a înlocui hipnoza și metoda
cathartică în practica clinică la momentul respectiv, iar astăzi rămâne extrem de contestată în diferite
școli de psihologie legate de curent psihodinamice.

În acest articol vom vedea exact ce consta din asociația liberă și în ce presupuneri teoretice se
bazează.

Ce este asocierea liberă??

Privite superficial, asocierea liberă poate fi rezumată într-o singură propoziție: "spune-mi tot ce vine
în minte"; o activitate văzută din afara teoriei freudiene pare a fi inactivă și lipsită de un scop clar.
totuși, este, de asemenea, o regulă fundamentală a psihanalizei.

Pe scurt, asocierea liberă este o metodă de a face anumite aspecte ale ideilor și ale amintirilor prea
traumatice pentru a fi accesibile prin conștiință (înțeleasă în cadrul teoretic al psihanalizei) poate fi
dezvăluit indirect prin intermediul limbajului.

Cumva, Sigmund Freud a susținut că asocierea liberă a fost o modalitate de a depăși mecanismele de
reprimare și blocare a conținuturilor mentale traumatizante și generatoare de multă anxietate. În acest
mod, prin a avea un joc de răbdare cu limba într-un mod improvizat, psihanalistul ar putea ajunge la
un nivel mai profund de înțelegere a problemelor inhibate ale acelei persoane..

Nașterea conceptului

Asocierea liberă sa născut într-un context istoric în care a fost necesar pentru a trata mulți pacienți cu
tulburări psihice nevrotice, o categorie de diagnostic larg, care a fost folosit pentru a cuprinde acțiuni
și moduri de gândire legate de schimbările bruște de dispoziție și gradul de activare mental.

Chiar înainte de a începe să formuleze bazele psihanalizei, Sigmund Freud el a fost foarte influentat
de Jean-Martin Charcot, un neurolog francez care a folosit hipnoza și metoda cathartic pentru a
vindeca cazuri de isterie. Freud a decis să folosească hipnoza pentru a explora afecțiunile bolnavilor
neurotici, deși ia luat puțin timp să ajungă la o concluzie foarte diferită cu privire la modul în care
trebuie tratate tulburările..

Freud a început să se gândească la ideea că problemele mentale ar putea fi într-adevăr manifestări

de idei și amintiri traumatice care sunt atât de stresante încât trebuie să fie "izolate" și ținute
departe de a ajunge la conștiință. Organismul este capabil să mențină un anumit echilibru între
conținutul care circulă într-adevăr prin conștiință și cel care rămâne în inconștient, dar nu este
capabil să-l facă pe acesta din urmă să dispară, ci doar îi împiedică să se blocheze. Cu toate acestea,
uneori conținutul care trebuie reprimat este atât de puternic încât generează simptomele tulburărilor,
deoarece acestea se luptă să se filtreze în conștiință.
Hipnoza ar fi un mod de a face relaxarea mecanismelor de blocare a acestor conținuturi
mentale ascunse, ceea ce le permite să se exprime mai clar (deși întotdeauna indirect). Cu visele se
va întâmpla ceva similar: Freud le-a interpretat ca manifestări ipotetice ale inconștientului și
reprimate, trecute printr-un filtru de simbolism.

Dar asocierea liberă ar permite să cunoască și să lucreze cu conținutul inconștientului într-un mod
mai eficient. Să vedem de ce.

Eliberați conținutul inconștientului

După cum am văzut, metoda de asociere gratuită se bazează pe aceste ipoteze:

1. Există cel puțin o parte conștientă a psihicului, iar alta este inconștientă.

2. Conținutul părții inconștiente se străduiește să apară în conștiință, dar ele nu pot fi examinate
direct.

3. Multe tulburări mintale sunt rezultatul conflictului dintre conținutul inconștientului care vrea
să ocupe restul psihicului și partea conștientă care încearcă să împiedice acest lucru.

4. Este posibil să se creeze situații în care mecanismele de blocare a conținutului relaxării

inconștiente.

Luând în considerare acest lucru, psihanalistul folosește asocierea liberă permiteți exprimarea
conținutului inconștientului care poate fi în spatele declanșării unei tulburări mentale în mod
indirect, pentru a le putea influența prin mecanismele lingvistice.

În acest fel, pacientului i se permite să spună tot ce vine în minte, fără a impune condiții sau veto; În
acest fel, mecanismele lor de autocenzură sunt relaxate. Prin crearea unui context în care utilizarea
limbajului poate fi haotică, se presupune că este partea inconștientă a psihicului care este
responsabilă pentru legarea cuvintelor și temelor între ele.

Astfel, logica din spatele ceea ce se spune devine logica inconștientă, ceva care trebuie să fie
descoperit de psihanalist, care ia act de regularități în utilizarea simbolurilor, subiecte care par
importante, dar despre care nu se vorbește direct și care par să acționeze ca un centru de vârtej de
fraze

Aceste idei și înțelesuri ascunse sunt ridicate de psihanalist, care oferă o interpretare a ceea ce tocmai
a auzit. Aceste noi semnificații trebuie abordate de către pacient odată ce terapeutul oferă o
interpretare a ceea ce a spus că se potrivește cu ceea ce el însuși nu este în stare să-și exprime direct
în cuvinte.

Potrivit lui Freud, această metodă a fost mult mai utilă decât hipnoza și utilizarea de catharsis, care ar
putea fi utilizate într-un număr mai mare de persoane și a permis discursurile reformuleze ale
inconștientului, mai degrabă decât pur și simplu speranța că pacientul a devenit un mod reconciliaza
cu continutul inconstientului prin reluarea lor.

 Articol asociat: "Teoria inconștientului lui Sigmund Freud (și noile teorii)"
Problemele asocierii libere

Prin aceasta, am văzut deja aspectele de bază care caracterizează asocierea liberă. Totuși, această
explicație este valabilă numai dacă acceptăm cadrul teoretic al psihanalizei lui Freud și
epistemologia de la care.

Această ultimă componentă este ceea ce face ca atât asocierea liberă, cât și teoria psihanalitică, în
general, să fie criticate, în special de către filosofii științei precum Karl Popper; fundamental, nu
există nici o modalitate de a stabili obiective specifice, de a pune în aplicare o metodă specifică
și de a evalua dacă a funcționat sau nu, pentru că totul depinde de interpretări.

Pe scurt, interpretarea făcută de un psihanalizator din torentul cuvintelor și al expresiilor pe care

pacientul le emite în timpul asociației libere va fi valabilă în măsura în care pacientul o consideră;
dar, în același timp, pacientul nu este calificat să fie un cunoscător de încredere a ceea ce se întâmplă
în cap, astfel încât el poate fi întotdeauna pus la îndoială.

În plus, ipotezele că viața mentală a oamenilor de acolo conștiente și inconștiente entități care
acționează cu o agendă în sine este considerată un vis țeavă, pentru că este imposibil să se
dovedească: inconștient nu reușesc întotdeauna să fie dezvăluit.

Astfel, în practica psihologiei contemporane, asocierea liberă rămâne unul dintre elementele istoriei
psihologiei, dar nu este considerat un instrument valabil științific.

Scurtă introducere în metoda

asociaţiilor libere
Freud adoptă metoda asociaţiilor libere pornind de la mai multe criterii, în perioada
anilor 1892-1898. Această metodă avea să înlocuiască utilizarea hipnozei în explorarea
antecedentelor nevrotice ale pacienţilor săi.

Ea se baza pe credinţa lui Freud în determinismul psihic. În virtutea acestei viziuni,

activitatea noastră psihică nu este subordonată liberului arbitru. Tot ceea ce produce
mintea noastră are o rădăcină inconştientă la care putem ajunge cu ajutorul asociaţiilor
libere, după modelul "toate drumurile duc la Roma".

Teoria determinismului psihic este amplu dezbătută în lucrarea lui Freud "Psihopatologia
vieţii cotidiene". Tot acolo găsim foarte multe exemple de asociaţii legate de diferite acte
ratate şi simptomatice, dovedindu-se astfel că şi actele psihice involuntare sînt
determinate de cauze determinate.

Revenind la asociaţiile libere, trebuie să spunem că această metodă constituie esenţa

psihanalizei terapeutice. Procedeul este următorul:
Pacientul, întins pe canapea (condiţie care impune o anumită stare de relaxare), vorbeşte
liber despre orice îi trece prin minte, fără a căuta ceva anume, un subiect sau o temă
prealabile. Fluxul gîndurilor este lăsat liber şi urmărit fără nici o intervenţiei
voluntară. Important este ca mintea critică să nu intervină pentru a cenzura gîndurile
spontane.

Avem într-adevăr tendinţa de a ne cenzura produsele gîndirii pornind de la diferite

criterii: morale, etice, narcisice, culturale, spirituale. Metoda asociaţiilor libere ne cere
imperios să renunţăm pentru un timp la cenzura intelectuală şi să vorbim liber despre
orice ne trece prin minte.

Care este rezultatul acestei vorbiri involuntare? O analiză ulterioară a şirurilor de gînduri
produse prin metoda menţionată scoate la iveală evenimente şi trăiri traumatice care sînt
în legătură cu suferinţele psihice, actuale ale pacientului. Sarcina psihanalizei este de a
scoate la suprafaţă aceste conţinuturi morbide şi a le asimila în mintea conştientă demers
ce conduce la o reevaluare a conduitei practice a pacientului, a relaţiilor sale cu sine şi cu
lumea.

De notat că asociaţiile libere sînt utilizate şi în interpretarea viselor şi a actelor

ratate/simptomatice în psihanaliză.

Exemplu de asociaţii libere

Pacientul se lasă în voia gîndurilor sale fără a interfera cu nimic în derularea lor. El
produce următoarele asociaţii libere:

Mă gîndesc la norii pufoşi pe care parcă îi văd în faţa ochilor. Sînt albi, sidefii. Cerul
este plin de nori, dar ici colo se întrevăd porţiuni albastre, azurii...

Dar norii îşi schimbă mereu forma. Sînt fluizi pentru că sînt condensări de particule de
apă...

Mă gîndesc că am o obsesie legată de apa asta. Doctorul mi-a spus că sînt deshidratat,
că nu am suficientă apă în organism. Mi-a sugerat să beau 2-3 litri zilnic. Apă minerală
sau ceai!

Eu m-am gîndit că există o legătură între nevoia mea de a mînca sărat şi setea de apă.
Organismul meu a găsit un pretext - mîncarea sărată - pentru a mă determina să beau
apă. Am multe gînduri despre manifestările organismului care par logice şi urmăresc
echilibrul interior. Fiecare posedă, de fapt, un doctor interior. Ce nevoie mai are de
doctorul de afară? Dacă te laşi în voia înclinaţiilor tale libere, fără prejudecăţi, vei avea
intuiţia de a face lucruri, poate surprinzătoare, dar care sînt folositoare corpului şi
asigură sănătatea şi buna dispoziţie...
Am citit undeva că poţi fi propriul tău medic. Într-un pasaj din cartea X. am citit că
medicii oficiali, sau medicina oficială, nu se bucurau de trecere. Fiecare poate fi propriul
său medic. se mai scria acolo...

 Interpretare

Observăm că asociaţiile libere ale pacientului se leagă indirect de relaţia sa cu

psihanalistul. Ideile legate de doctorul interior (cf. "fiecare posedă, de fapt, un doctor
interior"), de faptul că nu e nevoie de un doctor din afară, că te poţi lăsa în voia intuiţiei
pentru a obţine echilibru şi sănătate, trebuie puse în legătură cu psihanalistul ("doctor din
afară"). Pe scurt, pacientul consideră că psihanalistul nu are nici o contribuţie la starea lui
de bine. Că se poate lipsi de el.

Trebuie să admitem că şirurile de asociaţii libere produse de pacient au legătură cu

situaţia lui prezentă. Ori, această situaţie include o noutate recentă: cura psihanalitică.
Noutatea tratamentului, relaţia cu psihanalistul, induc automat gînduri, observaţii,
amintiri mai mult sau mai puţin recente. Faptul că pacientul îşi aminteşte că odinioară un
medic i-a spus că trebuie să bea mai multe lichide, deşi deshidratarea sa era oarecum
compensată de organism, susţine scepticismul actual al pacientului vizavi de utilitatea
terapiei analitice (pe care o urmează în prezent).

Acest scepticism are, însă, o istorie şi mai veche, care readuce pe tapet relaţia pacientului
cu mama sa, la vîrsta cînd era încă copil şi dependent de grija şi afecţiunea parentale.

De reţinut: metoda asociaţiilor libere este invenţia lui Freud,

părintele psihanalizei. Ea arată în ce mare măsură terapia
psihanalitică posedă metode de investigare absolut originale
care nu pornesc de la concentrarea pe discursul conştient al
pacientului, ci pe conectarea la viaţa sa inconştientă.

Note:
1. Freud utilizase metoda în autoanaliza sa, la interpretarea viselor. În Studii asupra
isteriei (1895), accentul se punea deja, din ce în ce mai mult, pe contribuţiile spontane ale
pacienţilor. Freud aminteşte de pacienta sa Emmy von M. care, la insistenţa lui de a afla
originea unui simptom, ar fi răspuns: "că el nu trebuie să o întrebe mereu de unde provine
cutare sau cutare lucru, ci să o lase să-i povestească ce-i trece prin mine". Freud mai
notează că: "Relatările ei nu sînt atît de neintenţionate pe cît par; ele reproduc mai
degrabă, destul de fidel, amintirile şi impresiile noi care au afectat-o de la ultima noastră
întîlnire şi emană adeseori, într-o manieră neaşteptată, din reminiscenţele patogene de
care ea se descarcă spontan prin cuvînt".
Metoda asociatiilor libere

Asociatiile libere produse de pacient reprezinta esenta psihoterapiei freudiene.

Conditiile realizarii acestei metode este instalarea unei stari de relaxare pentru pacient -
acesta sta intins pe o canapea (in decubitus dorsal), cu spatele la psihoterapeut si vorbeste
liber despre orice ii trece prin minte, fara a avea un subiect anume si fara a alege sau
omite ceva. Tema discursului este lasata in intregime la latitudinea pacientului. Este
important ca exprimarea gandurilor, amintirilor si emotiilor sa aiba un flux liber,
neintrerupt de ratiunea critica - acest lucru nu este simplu, deoarece suntem obisnuiti ca in
exprimarea verbala sa ne cenzuram gandurile, din ratiuni morale, culturale, sau motive
care de imaginea pozitiva pe care ne-o dorim.

Metoda asociatiilor libere este o cale de acces al psihoterapeutului catre trairile si

conflictele psihice ale pacientului, cu conditia ca acesta din urma sa dispuna de o
atitudine de cooperare nelimitata, iar medicul sa nu intervina decat prin intrebari
punctuale, ce pot declansa noi asociatii.

Un aspect asumat al acestei metode este faptul ca o persoana nu poate spune tot timpul
absolut tot ce-i trece prin minte. Aici intervin rezistentele la analiza. Psihanalistul trebuie
sa identifice aceste rezistente, sa le analizeze si sa le aduca la cunostinta pacientului,
pentru ca acesta sa poata depasi obstacolele in calea asocierii libere. Terapia este un
proces progresiv, in care pacientul afla sau isi reaminteste treptat lucruri care erau
reprimate in inconstientul sau. Interventiile terapeutului se rezuma la procesul analitic in
sine - clarificari si interpretari.
 Bibliografie:

1. https://ro.sainte-anastasie.org/articles/psicologa/qu-es-la-asociacin-libre-en-el-
psicoanlisis.html

2. https://www.psihanaliza.org/asociatii_libere.html

3. https://www.la-psiholog.ro/info/psihoterapie-freudiana