Sunteți pe pagina 1din 7

TUDOR ARGHEZI

FISA BIOGRAFICA

S-a nascut pe data de 21 mai 1880 la Bucuresti in strada Tarani nr. 46. Este fiul lui Noe Theodorescu si al Mariei.
Intre 1887 si 1891 este elev al scolii primare "Petrache Poenaru" sub indrumarea primului sau dascal, Nicolae
Abramescu. intre 1891 si 1896 urmeaza cursurile gimnaziului "Dimitrie Cantemir" si apoi pe cele ale liceului
"Sfantul Sava" din Bucuresti. De la varsta de 11 ani, datorita situatiei vietii familiare este nevoit sa se intretina
singur, dand meditatii.

Anul 1896 este anul debutului sau literar. La 30 iunie publica in ziarul "Liga Ortodoxa", condus de Alexandru
Macedonski, poezia "Tatal meu", semnata I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski il va cunoaste pe Grigore
Pisculescu (Gala Galaction), cu care va ramane prieten apropiat. Intre 1897 si1899
publica versuri si poeme in proza la "Revista Moderna" si "Viata noua" pe care le semneaza pentru prima oara cu
pseudonimul Ion Th. Arghezi. Intrerupe studiile si se angajeaza, in urma unui examen de chimie, laborant la fabrica
de zahar Chitila.

In primele zile ale lui februarie 1900 intra la manastirea Cernica, iar dupa un noviciat de sase luni este diacon,
primind numele Iosif. Pe data de 15 aprilie 1904 scoate revista bilunara "Linia dreapta", impreuna cu V. Demetrius,
care isi asuma directia, el neavand dreptul sa participe la "viata gazetareasca". in aceasta revista va publica o serie de
poezie si o parte din ciclul "Agate negre". La 30 ianuarie 1905 se naste fiul lui Tudor Arghezi si al Constantei Zissu.
Mama copilului, profesoara, este nevoita sa-si ascunda maternitatea si isi lasa fiul la Paris in grija unei doici.
Ingrijorat, Arghezi se hotaraste sa plece la Paris, unde intentioneaza sa-si continue si studiile. Dupa cateva luni
petrecute la Fribourg, unde intentionase sa frecventeze cursurile Universitatii catolice, pleaca la Geneva unde invata
mestesugul de bijutier, care-i asigura existenta si independenta.

In 1910 numele lui Tudor Arghezi reapare in presa romaneasca, odata cu publicarea poemului "Ruga de seara".
scriitorul colaboreaza cu o serie de reviste, printre care "Facla", "Viata sociala", "Rampa" si "Viata romaneasca".
Acesta militeaza in articolele revistei "seara" pentru neutralitatea "Romaniei". In anul 1915 scoate revista "Cronica"
impreuna cu Gala Galaction. Pe data de 5 noiembrie 1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda, pe care o cunoscuse
in 1910. Tudor Arghezi, impreuna cu un grup de ziaristi si scriitori, este condamnat si inchis la Vacaresti. Dupa
nasterea celor doi copii ai sai, Mitzura si Iosif-Barutu, scriitolul la varsta de 47 de ani scoate primul sau volum de
versuri, "Cuvinte potrivite". Urmeaza apoi volumele "Icoane de lemn", "Poarta neagra", "Tablete din tara de Kuty",
"Carticica de seara", "Cimitirul Buna-Vestire", "Hore" si "Lina". In anul 1944 este eliberat din lagar.

Dupa 21 de ani, la varsta de 85, Tudor Arghezi este sarbatorit pe plan international. I se decerneaza prin
Universitatea de la Viena premiul Gottfried von Herder. Este ales membru al Academiei Sirbe de Stiinte si Litere. In
anul 1966 moare sotia acestuia, Paraschiva Arhezi, iar dupa un an se stinge din viata insusi scriitorul Tudor Arghezi
pe data de 14 iulie 1967.
Mihail Sadoveanu

NASCUT: 5 noiembrie, 1880


DECEDAT: 19 octombrie, 1961
NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT CA: scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician, om politic

1880 La 5 noiembrie, la Pascani, judetul Iasi, s-a nascut Mihail Sadoveanu. A fost un scriitor,
povestitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. Sadoveanu este
considerat unul dintre cei mai importanti prozatori romani din prima jumatate a secolului
XX. Opera sa se poate grupa in cateva faze care corespund unor directii sau curente literare
dominante intr-o anumita epoca: o prima etapa samanatorista, cea de inceput, a primelor
incercari, nuvele si povestiri, o a doua mitico-simbolica, din perioada interbelica (reflectata
in romane precum "Creanga de aur" sau "Divanul persian", precum si o ultima faza care
corespunde realismului socialist, in acord cu perioada socialist-comunista la care
Sadoveanu va adera ideologic. Parintii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru
Sadoveanu din Oltenia si Profira Ursache, fata de razesi.
1892-1897 Mihail a urmat studiile primare la Pascani, unde l-a avut ca dascal pe Mihai Busuioc,
cel pe care l-a descris in povestirea "Domnu Trandafir". Apoi a urmat gimnaziul "Alecu
Donici" la Falticeni. In timp ce studia la gimnaziu, in 1897, intentioneaza sa alcatuiasca,
impreuna cu un coleg, o monografie asupra lui Stefan cel Mare, renuntand insa, din lipsa
de izvoare istorice.
1897 Debuteaza in revista bucuresteana "Dracu".
1897-1900 Si-a continuat pregatirea la Liceul National din Iasi si la Facultatea de Drept a
Universitatii din Bucuresti, insa cursurile au fost intrerupte la sfarsitul aceluiasi an,
intorcandu-se la Falticeni. Incepe sa colaboreze la foaia "Viata noua" alaturi de Gala
Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi s.a., semnand cu numele sau, dar si cu pseudonimul
M.S. Cobuz.
1904 Sadoveanu se stabileste la Bucuresti, se casatoreste si va avea unsprezece copii. In acelasi
an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: "Povestiri", "Dureri inabusite",
"Crasma lui Mos Precu", "Soimii", fapt pentru care Nicolae Iorga numeste aceasta perioada
”anul Sadoveanu”.
Publica aproape 100 de volume, printre care: ”Floare ofilita”, ”Apa mortilor”, ”Neamul
Soimarestilor”, ”Tara de dincolo de negura”, ”Hanu-Ancutei”, ”Imparatia apelor”, ”Zodia
Cancerului sau Vremea Ducai-Voda”, ”Baltagul”, ”Creanga de aur”, ”Locul unde nu s-a
intamplat nimic”, ”Fratii Jderi”, ”Nada Florilor”. Mihail Sadoveanu, ”Ceahlaul literaturii
romane”, cum l-a numit Geo Bogza, ”Stefan cel Mare al literaturii romane” cum i-a spus
George Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si
grandoarea compozitionala.
1910 Este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In acest an publica volumele
"Povestiri de seara" (la Editura Minerva), "Genoveva de Brabant", brosura "Cum putem
scapa de nevoi si cum putem dobandi pamant" s.a. Colaboreaza la revista „Samanatorul”,
dar se va simti mai apropiat spiritual de revista care aparea la Iasi, „Viata Romaneasca”.
1919 Editeaza, impreuna cu George Topîrceanu, la Iasi, revista "Insemnari literare". In
decembrie, revista isi anunta incetarea aparitiei. "Viata romaneasca", isi porneste iar munca
pentru cultura si folos. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele "Umbre" si
brosura "In amintirea lui Creanga", iar la "Editura Luceafarul", volumul "Priveghiuri".
1921 Mihail Sadoveanu, devine membru al Academiei Romane.
1926 Reprezinta Societatea Scriitorilor Romani, impreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la
Berlin.
1928 Publica povestirea "Hanul Ancutei", apartinand perioadei de maturitate a scriitorului, fiind
un volum de 9 povestiri, o imbinare ideala a genului epic si liric.
1936 Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa, scot, incepand
cu luna ianuarie , revista lunara "Insemnari iesene". La moartea lui Garabet Ibraileanu,
Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista
"Viata romaneasca".
1947 Scrisul sau vireaza spre ideologia noului regim comunist, publicand opere afiliate
curentului sovietic, al realismului socialist, celebre fiind romanul "Mitrea Cocor" sau
cartea de reportaje din URSS, "Lumina vine de la Rasarit". Ca recompensa pentru aceasta
orientare, devine presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, functia politica
maxima ocupata de un scriitor roman in timpul regimului comunist si se bucura de toate
privilegiile ce decurgeau din aceasta.
1948 Publica romanul "Pauna Mica".
1949 Mihail Sadoveanu este ales presedinte al Uniunii scriitorilor.
1952 Publica romanul istoric "Nicoara Potcoava", o capodopera a genului.
1954 Publica volumul "Aventura in lunca Dunarii".
1955 Scriitorului i se confera titlul de Erou al Muncii Socialiste.
1961 In acest an a primit Premiul Lenin pentru Pace.
1961 La 19 octombrie, Mihail Sadoveanu se stinge din viata. A fost inmormantat in Cimitirul
Bellu, alaturi de Eminescu.
Mircea Cărtărescu

NASCUT: 1 iunie 1956, Bucuresti


NATIONALITATE: Română
CUNOSCUT CA: Poet, prozator si eseist

1956 La 1 iunie, la Bucuresti, s-a nascut poetul, prozatorul si eseistul roman Mircea Cartarescu.
Fiul lui Constantin Cartarescu, economist si ziarist, si al Mariei (nascuta Badislav).
1971-1975 A urmat cursurile Liceului „Dimitrie Cantemir".
1976-1980 Urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti.
1976-1990 A mai frecventat si cenaclul „Junimea" (condus de Ovid. S. Crohmalniceanu).
1978 A debutat, cu poeme, in "Romania literara", dupa ce s-a remarcat in „Cenaclul de luni"
(condus de N. Manolescu), pe care l-a frecventat de la infiintare pana la desfiintare.
1980 A debutat editorial, cu "Faruri, vitrine, fotografii" (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru
debut), publicand apoi urmatoarele vol. de poeme: "Aer cu diamante" (colectiv, 1982),
"Poeme de amor" (1983), "Totul", "Levantul" (Premiul Uniunii Scriitorilor, 1990) si
"Dragostea" (Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 1994).
1980-1989 In aceasta perioada activeaza ca profesor la o scoala generala din Bucuresti.
1990 Este asistent la Facultatea de Litere din Bucuresti.
1983 Ca prozator, debuteaza in antologia "Desant 83", continuand apoi cu nuvelele din
"Visul" (Premiul Acad., 1989), (republicate, integral, sub titlul "Nostalgia" in 1993) si cu
romanele "Travesti" (Premiul Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din Romania) si "Orbitor
- Aripa stanga" (Premiul ASPRO si Premiul rev. Cuvantul, 1996).
1989 Devine redactor al revista "Caiete critice".
1990 A fost invitatul Universitatii Iowa, SUA, in cadrul programului „International Writers
Program".
1991 A urmat cursurile Seminarului de Studii Culturale din Stuttgart, Germania.
1992 Publica eseul arhetipal despre poezia eminesciana "Visul chimeric".
1993 Conduce cenaclul „Litere", al Facultatii de Litere din Bucuresti. Prezent cu poeme in
antologii straine ("Quinze poites roumains", Paris, 1990; "Young Poets of a New
Romania", Londra, 1993), M. Cartarescu a starnit un deosebit interes ca prozator: "Le
Reve", Paris, 1992 (tradus de Helene Lenz) a fost nominalizat atat pentru Premiul Medicis,
cat si pentru „Premiul pentru cea mai buna carte straina" si cel al Uniunii Latine. Alte
traduceri: "Lulu", Paris, 1993 (tot in trad. Helenei Lenz), "El Sueno", Barcelona, 1992
(trad. de Pilar Gilart Gorina), "Travestie", Amsterdam, 1995 (trad. de Jan Willem Bos).
1994-1996 A predat literatura romana la Universitatea din Amsterdam, ca profesor.
1995 I se decerneaza Premiul revistei Ateneu pentru poezie.
1996 A fost bursier al Fundatiei Rockfeller si al Colegiului Noua Europa.
1996-2011 In aceasta perioada Cartarescu are o bogata activitate literara, cu lucrari in versuri,
proza, antologii, colaborari, volume colective, esee, jurnale, traduceri dar si audiobooks
(carti audio). Cateva titluri: "Orbitor. Aripa stanga" (1996), "Orbitor. Corpul" (2002),
"Orbitor. Aripa dreapta" (2007), "Travesti" (2009), "Mendebilul" (2006) etc.
2010 Într-un sondaj realizat de revista „Adevarul literar si artistic", importanti critici literari au
desemnat "Orbitor" drept „cel mai bun roman romanesc din perioada 2000-2010".
2011 Mircea Cartarescu se numara printre favoritii la Premiul Nobel pentru Literatura insa,
premiul ii revine poetului suedez Tomas Tranströmer, "deoarece, prin intermediul
imaginilor sale condensate, translucide, ne inlesneste accesul proaspat la
realitate". Tot in acest an i se acorda Premiul Vilenica.
2012 Publica eseul "Ochiul caprui al dragostei noastre", "Editura Humanitas",
Bucuresti. Tot in 2012, i se acorda Premiul International pentru Literatura „Haus
der Kulturen der Welt 2012".
2013 In acest an i se acorda Premiul Spycher - Literaturpreis Leuk în Elveția si
Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Novi Sad.
2014 "Fata de la marginea vieții - povestiri alese", Editura Humanitas, București.
2015 Publica" Solenoid", Editura Humanitas, Bucuresti. Tot in acest an, i se
acorda Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană
2016 In acest an i se acorda Premiul pentru proză Observator cultural ex-aequo pentru
romanele Solenoid și Trilogia Corso de Daniel Vighi
2017 In acest an, apare "Peisaj dupa isterie, Editura Humanitas, Bucuresti.
2018 Apare "Un om care scrie. Jurnal 2011-2017", Editura Humanitas, Bucuresti. Tot
in acest an, i se acord Premiul "Thomas Mann" pentru literatură si Premio
Formentor de las Letras.
Ion Creangă

NASCUT: 1 martie, 1837


DECEDAT: 31 decembrie, 1889
NATIONALITATE: Romana
CUNOSCUT CA: Scriitor, povestitor

1837 La 1 martie, s-a nascut, dupa cum a marturisit intr-o schita de autobiografie, Ion Creanga,
„In satul Humulesti, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti romani: Stefan a lui Petrea
Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda...”
1839 10 iunie este data nasterii lui Ion Creanga dupa metrica satului Humulesti.
1846 In septembrie, Ion Creanga incepe cursul primar in satul natal, la scoala infiintata de
preotul Ion Humulescu (Nemteanu) cu dascalul Vasile a Ilioaiei (Vasilcai).
1848 Ion Creanga trece la scoala invatatorului Neculai Nanu din Brosteni.
1853 Termina clasa a treia primara la scoala publica de la Targul Neamt, avandu-l ca profesor pe
Isaia Teodorescu („popa Duhu“).
1854 Creanga, numit acum Ion Stefanescu, termina clasa a patra, si toamna se inscrie la scoala
de catiheti din Falticeni („fabrica de popi“).
1855 La 6 noiembrie, Creanga este admis in anul al II-lea la seminarul din socola.
1858 Absolveste cursul inferior al seminarului.
1859 La 5 noiembrie, poporani de la Biserica Patruzeci de Sfinti din Iasi, dau marturie lui Ion
Creanga spre a fi hirotonisit preot.
1860 La 26 octombrie, il gasim inscris ca student in anul I la Facultatea de Teologie din Iasi.
1864 Absolvind un an de studiu la Institutul normal Vasilian, Creanga se inscrie la concursul
pentru ocuparea postului vacant de institutor la sectiunea a II-a a clasei intai de la Scoala
Primara Vasiliana Trei Ierarhi. La 13 noiembrie primea decretul de numire in post.
1865 La 10 ianuarie, Ion Creanga isi incepe activitatea de institutor.
1868 In august, apare "Metoda noua de scriere si citire pentru uzul clasei I primare", de Ion
Creanga, C. Grigorescu, G. Ienachescu, N. Climescu, V Raceanu si A. Simionescu.
1870 La 20 octombrie, este mutat la Scoala sucursala primara de baieti nr. 1 din Iasi (mahalaua
Sararie).
1871 Dat in judecata consistoriului, in septembrie, pentru conduita sa, e oprit de la „lucrarea
diaconiei“ „pana va da probe de indreptare“. Era invinuit ca ar fi mers la teatru si ar fi tras cu
pusca asupra bisericii, ca a trait mai multi ani despartit de sotie si ca s-a tuns.
Apare "Invatatorul copiilor", carte de citit in clasele primare de ambele sexe, cu litere slove
si buchi, cuprinzand invataturi morale si instructive de C. Grigorescu, I. Creanga si V
Raceanu.
1872 Apare a doua editie a "Invatatorului copiilor".
1874 Apare editia a III-a a "Invatatorului copiilor".
1875 Numit intr-o comisie de examinare a cartilor didactice din Iasi, Mihai Eminescu face
cunostinta cu Ion Creanga.
Introdus de Mihai Eminescu la Junimea, Ion Creanga publica in "Convorbiri literare"
"Soacra cu trei nurori" (1 octombrie) si "Capra cu trei iezi" (decembrie).
1876 Apare "Povatuitoriu la citire", prin scriere dupa sistema fonetica de Gh. Ienachescu si Ion
Creanga, iar in "Convorbiri literare" - povestile "Punguta cu doi bani" (1 ianuarie), "Danila
Prepeleac" (1 martie) si "Povestea porcului" (1 iunie).
1877 Creanga tipareste intai in brosura, apoi in "Convorbiri literare nuvela "Mos Nichifor
Cotcariul". In revista apar "Povestea lui Stan Patitul" (1 aprilie) si "Fata babei si fata
mosneagului" (septembrie).
1878 Apar, in "Convorbiri literare", "Ivan Turbinca" (1 aprilie), Povestea lui "Harap-Alb" (1
august), "Povestea unui om lenes" (octombrie).
1879 Apare "Geografia judetului Iasi", de V Raceanu, Gh. Ienachescu si Ion. Creanga.
1880 In "Albumul macedo-roman", apare anecdota "Mos Ion Roata si Unirea".
1881 In "Convorbiri literare", apare prima parte a "Amintirilor din copilarie". In aprilie apare
partea a doua a "Amintirilor din copilarie". In "Convorbiri literare" (1 noiembrie) vede
lumina tiparului nuvela "Popa Duhu".
1882 In "Convorbiri literare", se publica partea a treia a "Amintirilor din copilarie".
1883 Ion Creanga, da publicitatii nuvelele "Cinci paini" si "Mos Ion Roata si voda Cuza."
1888 Citeste, in cercul literar al lui Beldiceanu, ultima parte a "Amintirilor din copilarie".
1889 La 31 decembrie, in urma unui atac de epilepsie, Ion Creanga se stinge din viata.
1890 La 2 ianuarie, Ion Creanga este inmormantat la cimitirul Eternitatea din Iasi.
Apar Scrierile lui Ion Creanga, vol. I, cuprinzand: "Povesti" si "Mos Nichifor Cotcariul."
1892 Apar Scrierile lui Ion Creanga, vol. II, cuprinzand: "Amintiri din copilarie", "Popa Duhu",
"Cinci paini", "Mos Ion Roata si Unirea", "Mos Ion Roata si voda Cuza", "Poezii poporane",
"Poezii proprii", "Cuvinte, rostiri."