Sunteți pe pagina 1din 8

PROGRAM TERAPEUTIC PENTRU CORECTAREA

CAPACISMULUI / PARACAPACISMULUI
Obiective:
1. Dezvoltarea auzului fonematic;
2. Diferenţierea sunetului ,,c” de alte sunete şi, în special, de sunetul ,,t”;
3. Dezvoltarea, reglarea şi coordonarea mişcărilor;
4. Învăţarea poziţiei corecte de articulare a sunetului ,,c”;
5. Emisia sunetului ,,c”;
6. Fixarea sunetului ,,c”;
7. Automatizarea sunetului „c” în vorbire.

A. ETAPA PREGĂTITOARE
Etapa pregătitoare include cunoaşterea copilului, anamneza, diagnosticul complex, înlăturarea
negativismului faţă de vorbire, crearea încrederii în posibilităţile corectării şi familiarizarea cu mediul în
care se va face corectarea.
1. Gimnastica generală
 Rotirea braţelor (moara de vânt);
 Aplecarea capului (bing-bang; tic-tac);
 Aplaudatul;
 Imitarea spălatului mâinilor;
 Mersul ritmat;
 Săritura broscuţei;
 Răsuciri şi extensii ale trunchiului;
 Rotiri ale umerilor etc.
B. ETAPA TERAPIEI RECUPERATORII
TERAPIA GENERALĂ
1. Educarea respiraţiei
 Exerciţii pentru inspiraţie şi expiraţie-inspiraţie pe nas şi expiraţie cu gura larg deschisă,
inspiraţie pe o singură nară, inspiraţie pe gură şi expiraţie pe nas, inspiraţie pe gură şi
expiraţie pe gură (miroase florile, câinele la vânătoare, etc);
 Suflarea într-o lumânare aprinsă;
 Umflarea balonului;
 Aburirea unei oglinzi (alternativ cu nasul şi gura);
 Formarea de valuri într-un vas cu apă (prin suflare) etc.;
 Suflarea într-un instrument muzical (ex.: nai, trompetă etc.).

2. Gimnastica fono-articulatorie
 Gimnastica facială: deschiderea şi închiderea gurii, umflarea obrajilor, mişcări de închidere
a ochilor cu reducerea treptată şi controlată a fantei palpebrale , închiderea şi deschiderea
alternativă a ochilor („trasul cu ochiul”), ridicarea pomeţilor simultan şi alternativ, exersarea
zâmbetului prin retragerea comisurilor bucale;
 Gimnastica labială: vibrarea buzelor, imitarea sforăitului calului, umflarea buzelor cu
reţinerea aerului în gură, întinderea buzelor, rotunjirea buzelor, acoperirea unei buze cu
cealaltă alternativ, rictusul şi ţuguierea buzelor, prinderea buzei inferioare cu dinţii
superiori;
 Gimnastica linguală: mişcări rapide şi ritmice de scoatere şi retragere a limbii, „pisicuţa
bea lapte”, mişcări spre dreapta şi spre stânga „tic- tacul ceasului”, mişcări circulare ale
limbii, limba ghemuită în fundul gurii, mişcările limbii în sus şi în jos cu gura deschisă,
pronunţarea rapidă şi repetată a silabei „la”, ştergerea dinţilor în afară şi înăuntru cu limba,
imitarea: tropăitului calului, sforăitului calului, plescăitului;
- limba în formă de lopată: cu gura deschisă, între buze, sprijinită de buza inferioară, între
dinţi şi până la comisurile buzelor (deschise în zâmbet), cu pronunţarea silabelor lea, rea, se
suflă puternic limba lopată printre buze, exerciţii alternative: limba lopată-săgeată, în
interiorul gurii, gura fiind deschisă.
 Gimnastica mandibulară: proeminarea în faţă şi în spate; cu mandibula proeminată facem
exerciţii de ridicare şi coborâre , mişcări spre dreapta şi spre stânga a mandibulei;
 Gimnastica velopalatină: imitarea tusei, imitarea căscatului, mişcări de deglutiţie etc.

3. Dezvoltarea auzului fonematic


 Reproducerea de către copil a unor ritmuri pe care logopedul le bate cu creionul în masă, cu
picioarele în podea, cu palmele, etc;
 Reproducerea ritmurilor pe care logopedul le bate într-o tobă, xilofon;
 „Spune cum face” – se imită sunetele produse de diferite animale;
 „Repetă după mine”;
 „Ghiceşte vocea care te strigă”;
 Exerciţii de recunoaştere a sunetului „c” în cuvinte şi propoziţii, prin bătaie din palme sau
alt semnal (copilul va ridica paleta, mâna).
TERAPIA SPECIFICĂ
I. Învăţarea poziţiei corecte de articulare a sunetului ,,c”

1. Pregătirea impostării prin utilizarea onomatopeelor: facem ca găina:cot,codac, cocoşul:cu-


cu-rigu etc.

2. Emiterea sunetului prin demonstraţie şi imitaţie: în faţa oglinzii logopedice, logopedul


explică copilului poziţia corectă pentru pronunţarea sunetului: buzele sunt pasive, cu o
poziţie oarecum asemănătoare cu cea a pronunţiei vocalei ,,a”. Dinţii păstrează între ei (în
regiunea incisivilor) o anumită distanţă. Poziţia limbii în articularea consoanei ,,c” este
hotărâtoare; partea posterioară a feţei dorsale a limbii care se curbează apropiindu-se de
marginea posterioară a palatului dur şi de marginea anterioară a vălului palatului, formează o
implozie în momentul curbării sau ridicării, urmată imediat de o explozie, determinată de
curentul de aer expirat, aer ce străbate brusc zona de joncţiune dintre limbă şi palat şi dându-
se naştere sunetului ,,c”, cu explozia lui caracteristică. Poziţia părţii anterioare a limbii
trebuie să aibă stabilitate în cazul în care, în învăţarea pronunţiei, vom fi nevoiţi să pornim
de la sunetul ,,t”. După această demonstraţie, copilul trebuie să exerseze ce a fost învăţat tot
în faţa oglinzii.

II. Emisia sunetului ,,c”


S-a utilizat metoda ortofonică: Copilul a fost învăţat pas cu pas poziţia corectă de aşezare a
tuturor componentelor fono-articulatorii ce conduc la pronunţia corectă a sunetului ,,c”.
S-a utilizat, de asemenea, metoda comparaţiei: logopedul pronunţă (gura fiindu-i acoperită
astfel încât copilul să nu vadă ce pronunţă, ci să facă distincţia strict auditiv) sunetul în două
modalităţi: corect şi greşit. Copilul trebuie să precizeze care este pronunţia corectă.

III. Etapa fixării şi consolidării

2
Am exersat cu copilul pronunţia izolată a sunetului până ne-am asigurat că îl pronunţă corect de
fiecare dată, neexistând riscul unei pronunţii deformate sau greşite. După aceea, am procedat la
fixarea sunetului în coarticulare după cum urmează:
Introducerea sunetului în silabe:
Pentru a ne asigura de o coarticulare corectă (şi evitarea unei distorsiuni sau greşeli), legarea
sunetului nou emis de vocale, (în silabe directe şi, apoi, indirecte), se face treptat, în modul
următor:
 La primele exerciţii, după emisia lui „s”, urmează o pauză, apoi vocala: a, e, i, o, u, ă, î.
c.........a a........c
c.......i i.........c
c..........e e..........c
c.........o o..........c
c.........u u..........c
c.........ă

 Treptat, pauza dintre consoane şi vocale se reduce:


c.....a a.....c c–a a–c
c ....i i.... c c–i i–c
c.....e e.....c c– e e–c
c.....o o.....c c–o o–c
c.....u u.....c c–u u–c
c....ă c–ă ă-c
c......î c–î î- c
Introducerea sunetului în silabe
Silabe şi logatomi
1. Exerciţii în silabe directe: ca, che, chi, co, cu, că, câ;
2. Exerciţii în poziţie intervocalică: aca, eche, iche, oco, ucu, ăcă, îcâ;
-cu vocale diferite: ache, achi, aco, acu,:
eca, echi, eco, ecu;
ica, iche, ico, icu;
oca, oche, ochi, ocu, ocă;
uca, uche, uchi, ucu, ucă;
ăca, ăche, ăchi, ăco, ăcu;
3. Exerciţii în silabe inverse: ac, ec, ic, oc, uc, îc;
4. Exerciţii în logatomi: cac, chec, chic, coc, cuc;
- Pronunţat fără vocale: c....c c....c c....c;

5. Exerciţii în combinaţii consonantice: cra, cre, cri, cro, cru, cră, crâ;
cla, cle, cli, clo, clu, clă, clâ.

Introducerea sunetului în cuvinte


 Cuvinte cu fonemul în poziţie iniţială
- cuvinte monosilabice: car, cal, cad, cald, cap, caz, chel, caş, cap, chem, chin, chip, cos,
coş, copt, corn, colb, cub, cuib,curm, crin;

3
- cuvinte bisilabice: cană, casă, cale, cafea, caiet, cheie, chenar, cheie, chemă, chipiu,
chimen, chiflă, copil, coleg, coteţ, cuier, curat, curea, curte, căluţ, câine,cântar, cârnaţ, cârmă;
- cuvinte polisilabice: cabană, caravană, chitară, copăcel, cunoscut, curios, curajos,
cântăreţ, cuminte, caiete, calendar, calendar, căpşună, cămilă, canapea, curcubeu.

 Cuvinte cu fonemul în poziţie intermediară:


- cuvinte monosilabice: ochi, muşchi;
- cuvinte bisilabice: acar, vacă, pachet, buchet, rechin, echer,
borcan, parchet, morcov, mască, urechi, nucă, frică, pică, Nică;
- cuvinte polisilabice: rachetă, ochelari, ureche, decorat, racolat,
ridiche, decupat, smochine, muzică, acoperiş, educatoare,
rochie, jucărie, secundă, jachetă, tabacheră, manechin, Enache.
 Cuvinte cu fonemul în poziţie finală:
- cuvinte monosilabice: ac, bec, fac, mac, rac, sac, zac, sec,
chec, foc, zic, mic, soc, toc, duc, nuc, tac, suc, coc, cuc;
- cuvinte bisilabice: arac, hamac, butuc, usuc, aduc, deloc,
noroc, voinic, paznic, ibric, bunic, berbec, gândac, sărac,
dovleac, boboc;
- cuvinte polisilabice: mecanic, oceanic, istoric, polonic,
amestec, cauciu,
Exerciţiile de fixare au continuat până când copilul a deprins coarticularea corectă, fără apariţia
nici unei greşeli de coarticulare.

IV. Etapa diferenţierii sunetelor:


 Diferenţierea la nivelul silabelor – se folosesc cuvinte paronime:
C/T C/G
cât - gât
crai – trai caz - gaz
cai - tai fac - fag
corn – torn
coc – toc
cos - tos
con – ton
cot - tot
sec - set
 Diferenţierea la nivelul cuvintelor – se folosesc cuvinte paronime:
C/T C/G
cortul –tortul cară - gară
porcul – portul cocoşi - gogoşi
cuburi – tuburi coală - goală
vacă –vată
 Diferenţierea la nivelul propoziţiilor:
C/T
Am pus în cort un tort.
Am văzut în port un cort.
Lângă tub e un cub.
Îmi fac un coc şi apoi toc carnea.

4
Când aşteptam un ton la telefon am călcat pe un con.
Tot mă doare în cot.
C/G
El cară bagajele la gară.
Eu fac un foc cu lemne de fag.
Scriu pe o coală goală.
Nişte cocoşi mănâncă gogoşi.
Faci atâta caz că am vărsat puţin gaz!
V. Etapa automatizării sunetului
1. Exersarea sunetului deficitar „c” în propoziţii:
 Exerciţii de pronunţie a unor propoziţii scurte, simple, în care este prezent în cuvinte sunetul
deficitar: la început, la mijloc şi la final:
Cucul cântă.
Coc un chec.
Tac şi fac.
Mă duc la nuc.
Acarul e sărac.
 Exerciţii de pronunţie a unor propoziţii complexe, în care este prezent în cuvinte sunetul
deficitar, la început, la mijloc şi la final:
Cosmin a căzut din nuc.
Caietul şi cartea copilului sunt la colegul de clasă.
În cuptor coc un cozonac, un colac şi un chec.
Cocoşul cântă: Cucurigu! Cucurigu!
Carmen coase o cămaşă de culoarea crem.
 Sintagme cu parte finală constantă:
Mama are un câine.
Marin are un câine.
Paznicul are un câine.
 Sintagme cu parte iniţială constantă:
Casa e renovată.
Casa e încăpătoare.
Casa e mare.
 Sintagme cu frecvenţa mare a sunetului deficitar:
Corina , Carla si Camelia cântă-n corul şcolii.

 Sintagme afirmative, negative, interogative:


Ce trai de mare crai!
Cât mă mai doare în gât?
2. Exersarea sunetului deficitar în scurte povestiri, texte:
 Povestiri şi repovestiri după imagini (imagine cu un cocoş etc);
 Memorarea unor scurte poezii:

,,Pisicel la masă muşcă


O bucată de găluşcă
Şi dă la opt pui să muşte
Opt bucăţi de opt găluşte.”

5
,,Cocoşel cu creasta creaţă
Cântă dis-de-dimineaţă
,,cucurigu vă sculaţi?
Hai la şcoală ce mai staţi!

,,Căţeluşul cu mustaţă,
Cu blăniţa albă, creaţă
Şi urechea clăpăugă,
Sus la clanţă vrea s-ajungă.

Tare-i speriat căţelul,


Vrea în casă, mititelul
Căci gâscanul cel mare
Îl ciupeşte de năsuc,
Iar curcanul înfiorat
Îl tot ia la scărmănat.

Stă la uşă şi scânceşte,


Cu lăbuţa o loveşte,
Dar cum nimeni nu-l aude,
Într-o gheată se ascunde. (Căţeluşul – Ana Blandiana)

,, Rostirea şi memorarea de ghicitori:

,,Din elemenţi e format


Stă în casă aşezat
Dă căldură în timpul iernii
Şi te frige-n timpul verii.” (caloriferul)

,,Scoate puiul la plimbare


Într-un buzunar mai mare
În Australia trăieşte
Şi cu iarbă se hrăneşte.” (cangurul)

,,Alpinistă neîntrecută
Sare sus pe cele creste
Sprintenă ca o sfârlează
Munţii toţi o protejează.” (capra neagră)

,,Are foi, dar nu e pom


Îţi vorbeşte ca un om
Afli de la ea lucruri multe
Cine vrea să le asculte.” (cartea)

,,Este foarte curajos


Şi prea tare credincios.
6
Stăpânul de-l părăseşte,
El se-ntoarce, că-l iubeşte
Linge mâna drăgăstos
Şi e răsplătit cu un os.” (câinele)

,,Stă-n perete frumuşel,


Măsoară timpu-ncetinel
Ziua, noaptea, neîncetat
Îţi spune ora îndat.” (ceasul)

,,Din metal este făcută


Ai grijă nu se- împrumută!
De-o foloseşti cum se cuvine
Intră-n casă la oricine.” (cheia)

,,Are o rezervă mare


De rezistă mult la soare
O cocoaşă, ba chiar două
Greutăţi duce cât nouă.” (cămila)

,, Ciocăne –n copaci de zor


Doctorul pădurilor
Pe toţi vrea să-i viziteze
Boala să le-o îndepărteze.” ( ciocănitoarea)

,,Ceasornicul satului
Ţanţoş în curte păşeşte
Pe găini el le păzeşte
De o hoaţă care fură
Ce pândeşte-n bătătură.” ( cocoşul)

,,Prin deşerturi neumblate


Cară mari poveri în spate:
Când o vezi te-apucă mila
Cine poate fi?...CĂMILA

 Rostirea unor proverbe care încep cu sunetul ,,c” :


Calul de dat nu se caută la dinţi.
Capul plecat sabia nu-l taie.
Când pisica nu-i acasă, şoarecii joacă pe masă.
Ce ţie nu-ţi place
Altuia nu-i face.
Cine nu munceşte nu mănâncă.
Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge.
Cine ştie carte are patru ochi.
Cine umblă după doi iepuri nu prinde nici unul.
7
Cinstea e floare rară.
Cine nu munceşte la tinereţe n-are la bătrâneţe.

 Rostirea de texte scurte, în care sunetele „c” se repetă des - exerciţii de dicţie

Pe cap un capac, pe capac un ac.

Un cocostârc s-a dus la cocostârcărie să se descocostărcească.

Cintezoi certăreţ, cu cine te-ai certat?


- M-am certat cu cineva din ceata celor cincizeci de cintezoi certăreţi.

Capra sare piatra, piatra crapă-n patru.


Lasă crape capul caprei, cum a crăpat piatra-n patru!

Capra neagră calcă-n clinciu – clinciul crapă capul caprei negre-n cinci.

Poveşti: Capra cu trei iezi, Scufiţa Roşie, Cenuşăreasa, Ursul păcălit de vulpe etc.

CASĂ MACARA COLAC

CASTOR PISICĂ MAC

CANĂ COCOŞ SAC

C
8