Scurtă introducere în psihologia analitică – Carl Gustav Jung

Constituită în creuzetul psihanalizei freudiene, concepţia lui Jung despre viaţa psihică si
despre structura de personalitate a individului uman se distanţează în buna măsură de
unele dintre ideile magistrului său, conturând cu eleganţă şi sistematicitate o perspectivă
psihodinamică originală, poate mai spectaculoasă şi mai optimistă decât a acestuia.
Totuşi nu trebuie neglijat meritul lui Freud de a fi fost deschizătorul de drum în
investigarea şi valorizarea inconştientului: considerăm că fără un Freud apariţia unui Jung
ar fi fost foarte puţin probabilă. Privită la rece, psihologia analitică aduce ca element de
noutate în cadrul investigării inconştientului noţiunea de inconștient colectiv, termen care
, fără a detrona înţelesul termenului de inconştient individual(tipic freudian), face posibil
un univers de discurs specific, în care conceptele se articulează şi generează împreună un
context descriptiv şi explicativ particular.

a. Structura personalităţii în concepţia lui C.G. Jung

Păstrând distincția freudiană între o zonă conştientă şi una inconştientă a personalităţii,

Jung rămâne în cea mai mare măsură fidel antecesorului său.

Pe scurt, în structura psyche-ului (termenul pe care Jung îl preferă celui de „aparat

psihic”- Freud, sau celui de „personalitate”) regăsim mai multe „straturi” de profunzime:
conştientul (care este cristalizat şi focalizat în componenta numită Ego)- cel mai
superficial, inconştientul individual(personal) şi inconştientul colectiv-cel mai profund.

Conştientul:Ego şi persona

Primul palier al personalităţii, cel mai accesibil ca şi posibilitate de determinare a

conţinuturilor specifice este conştientul, care cuprinde Ego-ul şi persona (în latină
masca).Dacă Ego-ul este componenta care asigură o raportare raţională, ghidată de
aspectele obiective ale situaţiilor în viaţa noastră de zi cu zi, persona este de fapt faţeta
publică a personalităţii(de fapt un arhetip), de care suntem în cea mai mare măsură
conştienţi şi care cuprinde aspectele personale pe care le relevăm pentru ceilalţi. Persona
este astfel masca sau „faţada” pe care o afişăm public, cu intenţia mai mult sau mai puţin

Page 1 of 8
explicită de a ne prezenta într-o lumină favorabilă, valorizată de convenţiile sociale şi
acceptabilă de către ceilalţi. Este necesară pentru convieţuirea în comunitate pentru că ne
permite să interacționăm şi să realizăm într-o manieră amiabilă, împreună cu ceilalţi
(dintre care unii ar putea să ne fie chiar antipatici) activităţi şi proiecte imposibile doar
prin efort individual. Ceea ce este de remarcat în teoria lui Jung aceea că el consideră că
un om poate avea mai multe astfel de „măşti”, care sunt activate selectiv, în funcţie de
circumstanţele situaţionale şi normele acceptate (cele scrise dar de cele mai multe ori cele
nescrise) de grupul în care ne aflăm. (de exemplu, o persoană cu o funcţie publică
importantă poate să fie foarte exigentă şi dură în relaţie cu partenerii de discuţie iar în
grupul restrâns de prieteni să fie foarte afectuoasă şi plăcută). Identificarea cu persona
(adică asumarea deplină a unei măști) poate ajunge să transforme un om dintr-o persoană
într-un personaj. Sub această faţadă viaţa interioară poate să se ofilească, roasă de
conflictul mai mult sau mai puţin conştientizat între ceea ce pare a fi(şi chiar crede că
este) şi ceea ce este(dar el nu mai este capabil să sesizeze) acel om.

Inconştientul individual

Jung păstrează înţelesul termenului de inconştient propus de Freud însă sub o

denumire mai specifică , cea de inconştient individual. Ca şi la Freud, acest inconștient
personal nu este direct accesibil, influenţează în permanenţă existenţa omului şi are
conţinuturi proprii-rezultate în urma refulării, care îl diferenţiază de celelalte componente
ale personalităţii.

În concepţia lui Jung, inconştientul individual şi conştientul se află în relaţie de

complementaritate şi compensatorie, în sensul că orice aspect (calitate sau defect ce au
fost asumat) tinde să fie compensat în inconştient de contrarul acestuia.(Jules, J.-P:,
1994). În afara materialului refulat, întregul psihic( în forma lui latentă), se situează de
asemenea în inconştient, fiind incluse aici percepţiile senzoriale subliminale dar şi acele
conţinuturi psihice ce n-au atins încă pragul valoric al conştiinţei – acestea sunt de fapt
germeni ai unor conţinuturi conştiente ulterioare şi reflectă ideea că la nivel inconştient
„există o permanentă grupare şi regrupare a conţinuturilor ce funcţionează în coordonare
cu conştiinţa, în sensul ulei relaţii compensatorii” (Jung, C.G., 1997).

Page 2 of 8
Inconştientul colectiv: simbolurile şi arhetipurile

Fără a detalia pe larg distincţia între semn şi simbol este necesar însă să facem o
scurtă clarificare din perspectivă semantică.

Semnul , în înţelesul său primar, poate fi conceput „ca ceva ce stă în locul a
altceva pentru cineva” şi își poate păstra funcţia de concentrator informaţional chiar dacă
obiectul reprezentat ar dispărea şi chiar dacă interpretantul ar fi altcineva ). Ceea ce este
specific simbolului, ca tip particular de semn este aceea că influenţa asupra
interpretantului conţine în plus o componentă afectivă şi dinamizatoare care are o
relevanţă personală profundă şi o rezonanţă cu întreaga conduită nu numai a individului
ci şi a grupului pentru care acel semn însemnă ceva. (Peirce, C., 1990)

Semnul este astfel o simplă convenţie, deliberată şi dacă este cazul poate fi
înlocuit cu altceva dacă convenţia se schimbă (de exemplu marcajele rutiere) pe când
simbolul este persistent, greu de modificat şi plin de încărcătură emoţională(de exemplu
drapelul unei ţări). Se poate spune astfel că simbolurile sunt semne ce au dobândit o
existenţă de tip autonom, fiind investite pentru ele însele cu putere şi constituind surse ale
dinamicii individuale şi sociale.(Scroggs, G.R.,1985)

Jung consideră că alături de conștient, care are ca apendice inconştientul individual(deşi

şi reciproca ar putea fi la fel de validă), mai există si un sistem psihic mai profund, a cărui
natură este colectivă, nonpersonală. Inconștientul colectiv, care reprezintă acumularea
experienței milenare a umanității, conține angoasele copilăriei, găzduiește instinctele,
sinele si arhetipurile care reprezintă imagini si simboluri independente de timp si spatiu,
expresii energetice ale imaginilor primordiale, ale marii mitologii umane. Arhetipurile nu
se formează in timpul vieții, ci sunt forme preexistente, moștenite ereditar şi reprezintă
„imagini primordiale”, „reprezentări colective”, „reziduuri arhaice”, constituind zestrea
culturală înnăscută a omenirii. Ele au caracter universal, fiind prezente „in nucce” la toţi
oamenii.
Nenumăratele repetiţii ale unor experienţe esenţiale de viaţă în istoria omenirii le-au
întipărit în constituţia psihică, nu neapărat sub forma unor conţinuturi imagistice, ci
aproape ca forme fără conţinut, care reprezintă doar surse generatoare ale variatelor tipuri

Page 3 of 8
de abordare sau acţiune în cele mai diverse situaţii de viaţă. Arhetipurile înfățișează teme
privilegiate care se regăsesc neschimbate atât in vise cat si in mituri, basme sau
cosmogonii. Arhetipurile pătrund acolo unde nu exista explicații raționale. Cele mai
importante arhetipuri menţionate de Jung sunt:

sinele- ce se relevă ca nevoie submergentă permanentă către completitudine şi

desăvârşire de tip spiritual, cristalizând în jurul său toate forţele ce pot asigura starea de
armonie a persoanei

anima - principiul feminin care se regăsește la orice bărbat),

animus - principiul masculin ce se regăsește la orice femeie)

umbra –reflectând partea întunecată, iraţională şi crudă umanităţii.

Alte arhetipuri ce pot fi decelate şi investigate în afară de acestea sunt : arhetipul

eroului, arhetipul bătrânului înţelept, arhetipul mamei hrănitoare (al mamei bune ),
arhetipul tatălui atotputernic, arhetipul bătrânei vrăjitoare, arhetipul divinităţii, arhetipul
triksterului ş.a.

b. Tipurile de personalitate în concepţia lui Jung

Existenţa şi importanţa dimensiunii introversiune – extraversiune, în cadrul

procesului de individuaţie, de construire a identităţii individuale, au fost puse în evidenţă
pentru prima dată de către C.G.Jung.

Carl G. Jung a constatat, pe baza unei impresionante experienţe clinice că, în afara
unor diferenţe individuale, între oameni există şi deosebiri tipice. Astfel, unii oameni sunt
orientaţi preponderent spre lumea externă şi intră în categoria extravertiţilor, în timp ce
alţii sunt orientaţi preponderent spre lumea internă, şi aparţin categoriei introvertiţilor. Pe
baza acestor constatări, autorul a precizat diferenţa dintre extraversiune – caracteristică
persoanelor deschise, cu mulţi prieteni, orientate spre activităţi practice şi introversiune –
caracteristică persoanelor cu o fire închisă, retrase, liniştite, distante şi rezervate faţă de
celelalte persoane. Introvertiţii autentici sunt oameni sensibili, care trăiesc emoţii
puternice şi care nu au nevoie de intensitatea crescută a stimulilor externi (nevoie de

Page 4 of 8
stimulare mică), comparativ cu extravertiţii. Ei sunt tăcuţi, introspectivi, retraşi, preferă
cărţile în locul oamenilor, sunt rezervaţi, îşi fac planuri de viitor. Nu au încredere în
impulsul de moment, apreciază ordinea, duc o viaţă sobră, îşi reprimă emoţiile, sunt
pesimişti, se îngrijorează cu privire la standardele morale şi sunt de încredere.

În afară de această atitudine(orientare) existenţială fundamentală, Jung identifică patru

funcţii principale ale psihismului, şi anume: Gândirea, Sentimentul, Senzaţia şi Intuiţia.
Aceste funcţii sunt prezente la fiecare persoană, dar cu ponderi diferite, fiind ierarhizate
într-o manieră particulară pentru fiecare dintre indivizi. Aceste funcţii acţionează în cea
mai mare măsură în mod inconştient (mai degrabă înainte de conştient), dar sunt cu atât
mai eficiente cu cât devin conştiente.

Specificul fiecărei funcţii este prezentat mai jos (apud Jules, J.-P., 1994):

 Senzaţia: constatarea a ceea ce este în jurul nostru, prin intermediul simţurilor -

este o funcţie a realului

 Gândirea: indică semnificaţia obiectelor percepute, conferind percepţiilor

concrete un context logic, raţional de înţelegere – este o funcţie a raţiuni

 Sentimentul: indică şi vehiculează valoarea pe care un obiect o are pentru noi –

este o funcţie a „inimii”, a afectului

 Intuiţia: cuprinde aspectele care sunt ascunse dar care au un mare potenţial pentru
evoluţia situaţiilor, cele care nu apar explicit, la o primă vedere – esate o funcţie a
înţelegerii spontane, nemediate raţional

Inventarul tipologic Myers – Briggs (MBTI – Myers-Briggs Type Indicator) a fost

elaborat pe baza teoriei tipurilor a lui C.G. Jung şi defineşte 16 tipuri de personalitate,
rezultate din combinaţia a două moduri de orientare dominantă a personalității
(introversiune – extraversiune), a două moduri de percepţie / receptare a informaţiei

Page 5 of 8
(senzorial – intuitiv), a două moduri de judecată / de luare a deciziilor (sentimental –
raţional) şi a două moduri de orientare atitudinală faţă de lume (planificată – spontană).

Pe scurt, în modelul MBTI, specificul funcţiilor este următorul

 Extroversiunea (E) şi introversiunea (I)– legate de preferinţa pentru lumea

exterioară, respectiv interioară.

 Funcţia senzorială (S) şi cea intuitivă (N)– legate de modul în care oamenii
asimilează informaţii despre lumea înconjurătoare.

 Funcţia reflexivă (T) şi cea afectivă (F) – legate de procesul prin care oamenii
iau decizii.

 Funcţia judicativă (J) şi cea perceptivă (P) – legate de preferinţa oamenilor

pentru un stil de viaţă mai organizat, respectiv mai flexibil.

Cele 16 tipuri de personalitate care se pot stabili pe baza acestor patru axe
sunt prezentate în tabelul de mai jos (apud Tieger.P.D., Tieger, B.B.)

ISTJ ISFJ INFJ INTJ

ISTP ISFP INFP INTP

ESTP ESFP ENFP ENTP

ESTJ ESFJ ENFJ ENTJ

Pentru o mai bună descriere a tipurilor din tabel, vom prezena specificul fiecăreia axe
(sintetizând informaţiile din mai multe surse: Tieger,P.D.& Tieger, B.B.,1992; 1992;
Jules, J.-P., 1994; şi www.executiveprofiling.ro )

Page 6 of 8
Extrovertul (E)
- întâi acționează şi apoi se gândeşte
- se simte rău daca nu are contact cu
lumea exterioară
- deschis la oameni şi lucruri este
motivat în primul rând de către acestea
- îi place diversitatea şi schimbarea în
relaţiile cu alţi oameni.
Senzorialul (S)
- trăiește mental în prezent
- a fi practic şi a utiliza soluţii de bun
simţ vine în mod automat
- reţine detaliat ceea ce s-a întâmplat în
trecut
- pentru a ajunge la lucruri noi cel mai
bine este să pornească de la experienţa
trecută
- îi plac informaţiile clare, complete ; nu
îi place să presupună atunci când faptele
sunt neclare.
Page 7 of 8
Introvertul (I)
- întâi gândeşte şi apoi acţionează
- are nevoie în mod regulat de izolare
pentru a-şi reîncărca bateriile
- motivaţia vine din interior; mintea este
uneori atât de activă încât nu mai
percepe ce se întâmplă în exterior
- preferă relaţia şi comunicarea cu o
singura persoană comunicării cu un grup
Intuitivul (N)
- trăiește mental în viitor
- utilizarea imaginaţiei şi
crearea/inventarea de noi posibilități este
automată
- când îşi aduce aminte de ceva îşi aduce
aminte şi de context, tipologie,conexiuni
- improvizează cel mai bine pornind de
la înțelegerea teoretică
- se simte confortabil atunci când
informaţiile sunt ambigue, amalgamate,
si presupunerea este importantă
Reflexivul (T)
- caută instinctiv fapte şi o structură logică
într-o situaţie de decizie
- atenţia este îndreptată către obiective şi
către ceea ce este de făcut pentru a le atinge
- poate stabili cu uşurinţă un obiectiv şi să
facă o analiză critică
- acceptă conflictul ca pe ceva natural în
relaţiile cu alţi oameni
Judicativul (J)
- planifică în amănunt înainte de a acţiona
- se concentrează asupra acţiunilor care
privesc un anumit obiectiv; doar după ce l-
au atins pe acesta merg mai departe
- muncesc cel mai bine şi nu sunt stresaţi
doar atunci când nu sunt în întârziere
- îşi organizează viaţa în funcţie de
obiective, termene şi proceduri
standard
Page 8 of 8
Afectivul (F)
- în situaţii de decizie se raportează
instinctiv la sentimente personale şi la
impactul pe care deciziile îl au asupra
celorlalţi oameni
- atenţia este îndreptată către nevoile
oamenilor
- caută în mod natural înțelegere şi opinii
acceptate de cât mai mulţi
- este stresat de situațiile conflictuale; are o
reacţie negativa la lipsa de armonie
Perceptivul (P)
- se simte confortabil atunci când acţionează
fără nici un plan, acesta se va crea pe
parcurs
- îi place să aibă mai multe sarcini odată, îi
place varietatea şi să îmbine munca cu joaca
- nu are probleme când este presat de timp
- în mod instinctiv ocoleşte acele sarcini
care îi obturează flexibilitatea, libertatea şi
varietatea