UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “VICTOR

BABEȘ”DIN TIMIȘOARA
Facultatea de Medicină Generală
Departamentul de Ortopedie şi Traumatologie
Disciplina de Ortopedie III
ANDREEA ALEXANDRA BĂDĂU

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator ştiinţific:
Prof. Dr. Romulus Fabian Tatu

TIMIȘOARA
2017

1
 UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “VICTOR
BABEȘ” DIN TIMIȘOARA
Facultatea de Medicină Generală
Departamentul de Ortopedie şi Traumatologie

ANDREEA ALEXANDRA BĂDĂU

COXARTROZA.MODALITĂŢI DE TRATAMENT ŞI
ÎNGRIJIRI POSTOPERATORII

Coordonator ştiinţific:
Prof. Dr. Romulus Fabian Tatu

TIMIȘOARA
2017

2
 INTRODUCERE

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), afecţiunile reumatice reprezintă

cel mai frecvent raportată cauză de boală la populaţia adultă. Aproape jumătate dintre
adulţi prezintă antecedente de simptome de osteoarticulare sau anomalii musculo-
scheletice evidenţiabile prin examen clinic, iar 10% din populaţie prezintă, din această
cauză, un grad de handicap motor. Artroza, cea mai frecventă formă de reumatism,
afectează în prezent, potrivit estimărilor, patru milioane de români, din care 70% sunt
cazuri diagnosticate
Articulaţia şoldului este cea de a doua articulaţie ca mărime din corpul uman, având un rol

primar în locomoţie, aceasta fiind expusă la numeroase riscuri traumatice cât şi

nontraumatice, ambele având acelaşi rezultat, şi anume diminuarea amplitudinii articulare,

cu apariţia durerii şi cu modificări ale biodinamicii mersului.În ziua de astăzi, tot mai mulţi

pacienţi, în special persoane mai în vârstă, se prezintă la medic, acuzând dureri la nivelul

şoldului, cărora li se pune diagnosticul de coxartroză, urmând sa aibă parte de această

intervenţie chirurgicală, de protezare a şoldului.Coxartroza este un reumatism degenerativ

la nivelul șoldului - o întâlnim în general la persoanele cu vârste cuprinse între 50 - 60 ani

precum şi la tineri (malformații ale articulației coxo - femurale). Cauzele: 45%

necunoscute iar 55% sunt coxartroze secundare favorizate de malformații congenitale ale

șoldului sau de traumatisme ce duc la fracturi de col femural, "sprânceana" cavităţii

acetabulare sau de luxație coxo-femurală. Artroplastia protetică de şold sau endoprotezarea

reprezintă, datorită progresului tehnologic, o intervenţie chirurgicală plină de succes, în

urma căreia, pacienţii îşi redobândesc funcţionalitatea articulară. Există şi cazuri în care

operaţia este urmată de rezultate negative din cauza anumitor factori: infecţii ale protezei,

uzura acesteia sau o mobilizare necorespunzătoare. Astfel, un rol important îl joacă şi

implicarea pacientului în procesul de recuperare. O atitudine pozitivă ajută la o recuperare

mai rapidă. De altfel, cu toţii ne dorim să putem merge fără a avea dureri şi să ne

desfăşurăm activităţile cotidiene.Conform Registrului Naţional de Endoproteză, în

3
România se realizează un număr foarte mare de intervenţii chirurgicale asupra şoldului.

Am observat în cadrul Spitalului Militar din Timişoara unde am efectuat stagiile de

practică, numărul de operaţii de coxartroză a fost unul ridicat, am considerat că această

temă are o importanţă ridicată, având în vedere că artroza şoldului reprezintă un important

factor de invaliditate. ѕtagnarea evoluţiei bolii.

CAPITOLUL IBoala Artrozică

1.1 Calitatea vieţii
Boala artrozică reprezintă afecţiunea reumatismală cea mai comună a pacientului
trecut de a doua vârstă, a pacienţilor vârstnici şi a celor mai bătrâni.Incapacitatea asociată
cu boala artrozică se dezvăluie treptat.
În contextul creşterii generale a duratei de viaţă, precum şi a procesului de
îmbătrânire a populaţiei, a intensificării factorilor de stress modern asupra corpului uman şi
a creşterii numărului de traumatisme în cadrul pupulaţiei, se poate constata o creştere
îngrijorătoare a incidenţei bolii poliartrozice, cu efecte devastatoare în timp.
La cei vârstnici, boala artrozică reprezintă principalul motiv de dependenţă şi de
izolare la domiciliu. Dat fiind faptul că înaintarea în vârstă concură cu slte pierderi, cum ar
fi starea general de sănătate, membri ai familiei precum şi prieteni sau independenţei
financiare, impactul bolii artrozice poate avea un rezultat devastator asupra bolnavului.
Problemele de natură psihologică şi social sunt o caracteristică de mare importanţă
în afecţiunile cronice reumatismale şi reprezintă mijlocul prin care putem înţelege cum
afectează aceste afecţiuni individual-pacient.
Pentru o îngrijire umană eficientă a bolnavului, terapeutul trebuie să se conforme
necesităţilor psihologice ale acestuia. Atât programul medical cât şi cel chirurgical şi de
recuperare este completat prin aptitudinea de a manageriza disfuncţia psihologică, o
component intrinsecă.

4
 Recuperarea afecţiunilor reumatismale degenerative operate, au ca şi obiectiv
general reducerea durerii, prevenirea incapacităţii, restaurarea funcţiei şi educaţia
pacienţilor.
În ziua de astăzi, datorită evoluţiilor semnificative în tehnologie şi medicină, durata
de viaţă este prelungită, cu alte cuvinte, indivizii trăiesc mai mult.

1.2 Generalităţi asupra artrozelor

Artroza este o artopatie degenerativă, multifactorială şi heterogenă, caracterizată prin

degradarea progresivă a cartilajului articular, însoţită de o reacţie hipertrofică o osului
subcondral, ce are drept consecinţă neformare de osşi cartilaj şi variate reacţii ale celorlalte
structure articulare (sinovială, capsulă, menisc) [1].Din punct de vedere clinic, această
afecţiune este caracterizată prin durere, deformarea şi limitarea mişcărilor articulaţiei
afectate.

Artroza este a doua cauză de invaliditate la persoanele vârstnice, trecute de 50 de ani,

prima fiind boala ischemică coronariană. De aici putem deduce importanţa pe care o are
această patologie asupra sănătăţii publice. Artrozele afectează de regulă o singură
articulaţie, boala putând să rămână mult timp la acest nivel.

Boala artrozică este asimptomatică mult timp. Debutul este lent, insidios, iar pacientul nu
poate preciza momentul apariţiei primelor simptome. De cele mai multe ori, atunci când se
prezintă la medic, tabloul clinic este deja constituit, iar multe dintre modificări sunt
ireversibile [1].

Durerea articularăeste de departe cel mai important simptom al bolii. Aceasta

prezintăurmătoarele caracteristici: este principala cauză de durere cronică la vârstnici, este
mai evident la femei, are intensitate variabilă în funcţie de pragul individual, dar şi de
localizare (şoldurile dor mai tare), este meteorodependentă (accentuate de frig şi
umezeală). Clasic apare ăi se intensifică la effort şi se ameliorează în repaus, dar 30%
dintre bolnavi prezintă, de asemenea, dureri nocturne şi de rapaus. Nu există o corelaţie
între intensitatea durerii şi severitatea modificărilor radiologice [1].

Întâlnim două tipuri de trade:

5
1. triada precoce: durere la începutul mişcării (durere de start), durere de oboseală şi
durere de solicitare;
2. triada tardivă: durere durabilă, durere nocturnă şi durere muscular(locală) [2]

Capitoul IICoxartroza

2.1 Aspecte anatomice şi fiziologice a aparatului afectat

Articulaţia soldului sau articulaţia coxo-femurală este formată din 2 oase: osul coxal, care
împreună cu osul sacru formează bazinul şi pe de cealaltă parte avem femurul, care este
osul coapsei şi totodată cel mai lung un os din corpul uman.
Aceasta este una dintre cele mai robuste articulaţii a corpuluiuman, îmbinând stabilitatea
cu mobilitatea.

Articulaţia şoldului sau articulaţia coxofemurală este o enartroză prin intermediul căreia se
uneşte capul femurului cu acetabulul coxalului [3].

Figura 1. Articulaţia coxo-femurală

Ea este considerată o articulaţie sinovială deoarece oasele se articulează într-un spaţiu

numit cavitate articulară. Aceasta este acoperită cu un strat de cartilaj hialin, cartilajul

6
articular, care acoperă oasele cu un strat neted, ceea ce reduce fricţiunea în timpul
mişcărilor şi amortizează şocurile.

Este o articulaţie sferoidală tipică cu trei axe de mişcare, având o mare importanţă în
statică şi locomoţie. Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsulă întărită de un număr
mare de ligamente, dintre care unul se află în interiorul articulaţiei, ligamentul capului
femoral. La acţiune mai participă labrul acetabular, muşchii periarticulari şi presiunea
atmosferică [4].

În extremitatea superioară avem capul femural, care este legat de corpul femural prin gâtul
sau colul femural. Colul femoral are o înclinaţie de 126-130°, putând suferi modificări
patologice cu creşterea lui (coxa valga) sau micşorarea sa (coxa vara) [5]. Orice modificare
, măreşte solicitarea cartilajelor, ducând astfel la apariţia artrozei.

Figura 2. Unghi de înclinaţie

2.2 Definiţie
Sub denumirea de artroza şoldului sau coxartroză se defineşte o artropatie
cronică,caracterizată din punct de vedere morfologic prin alterări distructive ale cartilajului
articular, associate cu leziuni proliferative ale ţesutului osos subiacent[6].
Această afecţiune constă în distrugerea cartilajului de acoperire de la nivelul acestei
articulaţii, rezultând o frecare anormală "os pe os" [7] urmată de compromiterea progresivă
a tuturor componentelor care participă la alcătuirea ei.

7
Reprezintă una dintre cele mai des întâlnite artroze, totodată, una dintre cele mai grave,
având în vedere că afectarea sa duce la deficienţe serioase în stabilitatea şi mobilitatea
bolnavului.

2.3 Etiologie
Coxartroza este o boală plurietiologică, dar monopatogenică, rezultat al degradării
anatomofuncţionale a şoldului. Această afecţiune o întâlnim în principal la persoanele
trecute de vârsta de 50 de ani, frecvenţa bolii crescând odată cu vârsta. O putem întâlni atât
la bărbaţi cât şi la femei, cu o predominanţă spre sexul feminin.

Se descriu două forme de coxartroză:

Coxartroza primară: idiopatică, care apare ca o degenerescenţă progresivă a soldului la

persoane vârstnice, fară a se putea stabili o corelaţie între o altă afecţiune sau eveniment
traumatic şi apariţia afecţiunii, însă pot concura factori precum cei metabolici, cum ar fi
diabetul, obezitatea sau factori profesionali – ortostatism prelungit.

Coxartroza secundară: cu alterarea mecanicii articulare – modificări congenital,

modificări dobândite ale articulaţiei şoldului sau fară să fie afectată aalterarea mecanică
aarticulaţiei cum ar fi coxite infecţioase, reumatismale, sinovite.

2.4. Tabloul clinic în coxartroză

Coxartroza reprezintă patologia dominantă a şoldului, atât prin frecvenţa ei ridicată –

reprezentând peste 90% din artropatiile coxo-femurale, cât şi prin potenţialul său
invalidant.

Debutul bolii este de obicei fără simptome vizibile. Simptomul care aduce bolnavul la
medic este durerea, aceasta apare iniţial ca o fatigabilitate, ulterior având o intensitate
crescută. Durerea are sediul anterior in regiunea inghinală, cu o iradiere pe faţa anterioară a
coapsei către genunchi. Alteori, durerea este resimţită cu intensitate maximă pe faţa
externă a regiunii fesiere. Rareori - 10% din cazuri – bolnavul poate acuza o durere izolată
a genunchiului; este o durere proiectată, care constituie o cursă clasică ce poate fi evitată
dacă se ţine cont de următoarea recomandare: orice durere a genunchiului de cauză
neprecizată trebuie să determine examinarea cu atenţie a articulaţiei coxo-femurale [8].

8
Durerea din coxartroză este de tip mecaanic: apare la ridicarea de pe scaun, la ortostatismul
prelungit, la mers, la urcarea şi coborârea scărilor, este agravată de oboseală, durere de
"sfârşit de zi". Ea este calmată de rapaus. Interogarea pacientului cu coxartroză nu
evidenţiază nici debutul brutal şi nici puseele evolutive ale bolii. Bolnavul va remarca însă
agravarea constant a simptomatologiei: accentuarea durerii după parcurgerea unui
perimetru de mers din ce în ce mai redus, caracterul continuu al durerii după mai mulţi ani
de evoluţie, creşterea progresivă a impotenţei funcţionale[9].

Redoarea matinalăeste redusă şi nu prelungită ca în cazul coxitelor.Cu toate acestea, o

durerecontinuă sau cu recrudescenţă nocturnă (de tip inflamator) nu reprezintă o excepţie
după mai mulţi ani de evoluţie a coxartrozei.

Impotenţa funcţională este de intensitate variabilă la început ca o fatigabilitate anormală ce

împiedică bolnavul să urce şi să coboare scările sau să alerge cu aceeaşi uşurinţă ca înainte.
"Semnul pantofului" (Duverney) este pozitiv la pacientul cu coxartroză: bolnavul nu poate
efectua flexia-rotaţia necesare sprijinirii piciorului pe coapsa opusă pentru a încălţa
pantoful. E nu poate adopta poziţia "picior peste picior" (de partea coxartrozei). "Semnul
cifrei 4" este pozitiv:din decubit dorsal, cu bazinul fixat, cu coapsa ân abducţi, genunchiul
flectat şi călcâiul sprijinit pe genunchiul opus, se măsoară distanţa dintre genunchi şi panul
mesei, care normal este sub 20 cm, iar în coxartroză peste 20-30cm [2].

Limitarea mobilităţii la nivelul articulaţiei coxo-femurale este moderată şi progresivă. Prin

comparaţie cu şoldul opus se constată limitarea mişcărilor de rotaţie, apoi de abducţie şi
adducţie, iar în formele avansate se limitează şi flexia, cu accentuarea deficitului de mers,
de suit-coborât şi de aşezare pe vine [2].Gradat se realizează o atitudine vicioasă la nivelul
şoldului afectat – în flexie, rotaţie externă şi adducţie [8]. Se va observa diferenţa de
lungime a membrelor, prin scurtarea membrului afectat.

2.5 Examinarea pacientului

Bolnavul trebuie examinati în decubit, în ortostatism şi în mers. În ortostatism se poate

observa uneori o atitudine vicioasă caracterizatăde obicei prin rotaţie externă, vizibilă din
faţă, prin un flexum vicios, observant din profil şi uneori de adducţie. Aceste atitudini
vicioase sunt în formele deja evaluate de coxartroză; ele pot fi adesea mascate de
bascularile compensatoare, mai ales ale bazinului şi ale coloanei vertebrale . Staţiunea

9
monopodală este dificil de menţinut, în special datorită durerii şi mai puţin a instabilităţii
[9].

Măsurarea distanţei spino- sau trohantero-maleolară poate să evidenţieze scurtarea unui

membru pelvin.

Se va verifica starea musculaturii periarticulare. Hipotonia, apoi atrofia grupelor musculare

fesiere şi cvadricipitale apar relative precoce.

În faza de acutizare a boli, din cauza durerilor mai intense, se produce o eschivă a pasului
(de partea coxartozei) cu şchiopătare şi "mers salutând", cu instabilitate a şoldului şi
bazinului la mersul pe distanţe mari, impunând sprijinul în baston [2]. În general, după mai
mulţi ani (2-5), apare şi şchiopătarea.

Examenul clinic nu pune în evidenţă nici semne locale de inflamaţie, nici adenoptie. Se
examinează starea sistemului vascular, în specia a celui venos, ce poate evidenţia existenţa
de varice hidrostatice ale membrelor inferioare. Examenul general al pacientului va
preciza, de asemenea, gradul de suprasolicitare ponderala (obezitatea) frecvent întâlnită la
pacienţii cu coxartroză [9].

2.6 Ѕemne Radiologice

Examenul radiologic eѕte foarte edificator pentru coxartroză, el reprezentând investigaţia

de elecţie. În urma examenului radiologic se observă modificări aât la nivelul formei
oaselor articulaţiei şoldului, cât şi la nivelul structurii osoase. Coxartroza apare ca un
proces de deteriorare articulară. Se observă osteofitoză (calcificări osoase anormale) la
periferia articulaţiei sub diverse forme, osteoporoză geodică (chisturi osoase) în zonele de
presiune şi subţierea liniei interarticulare.

10
 Figura 3. Examen radiologi

Probele de laborator în coxartroză arată că nu se găsesc modificări specific coxartrozei

prin analizele de laborator. Aceste valori pot fi modificatedacă se asociază de exemplu un
sindrom infecţios, un sindrom inflamator, tumoral sau de altă natură şi care poate fi decelat
prin aceste investigaţii. Totuşi, în vederea punerii unui diagnostic corect cât şi pentru
planificarea operaţiei se impun a fi făcute analizele uzuale: hemoleucograma,
coagulograma, biochimia, grupul sanguine şi Rh, precum şi markerii inflamaţiei: PCR,
fibrinogen.

Înaintea intervenţiei chirurgicale trebuie să excludem prezenţa oricărei infecţii active, astfel
se va efectua şi examenul de urocultură şi un consult stomatologic amănunţit.

2.7 Evoluție Și Prognoѕtic

Evoluţia coxartrozei este lentă şi progresivă. De regulă este dificil de a aprecia debutul,
frecvent insidios, uneori marcat prin pusee evolutive urmate de perioade de acalmie de
câteva luni sau ani. De obicei bolnavul se prezintă cu semne radiologice avansate , dar
odată instalată, coxartroza evoluează lent, în ani, spre agravare progresivă[10]. Agravarea
coxartrozelor ѕe exprimă în general prin intenѕificarea durerilor, prin accentuarea
impotenței funcționale, ca și prin agravarea deformărilor: ѕcurtarea membrului inferior,

11
deformarea bazinului. Dintre toate artrozele, coxartroza are caracterul cel mai invalidant și
ireverѕibil, de unde prognoѕticul rezervat.

2.8Tratament

Obiectivele tratamentului coxartrozelor ѕunt:

- combaterea durerilor

- diminuarea redorii și a impotenței funcționale

- menținerea funcției articulare și recâștigarea mișcării (parțiale, totale)

- micșorarea handicapului.

În tratamentul coxozelor, ca și a celorlalte artroze ѕe foloѕeѕc mai multe mijloace:

Tratament conservator:

1. Măѕurile igienico-dietetice și educative:

- micșorarea ѕolicitărilor articulației coxo-femurale prin evitarea ortoѕtatiѕmului prelungit,

a merѕului pe ѕcări ѕau pe teren accidentat;

- dietă echilibrată (hipocalorica în cazul obezilor).

2.Tratamentul medicamentoѕ, care conѕtă în administrarea de antialgice antiinflamatoare

nesteroidiene şi miorelaxante cu efecte de scurtă durată, având effect asupra
simptomatologiei şi nu cauzei afecţiunii. În formele dureroase se pot folosi infiltraţii
intraarticulare cu lichid sinovial (acidul hyaluronic).

3. Tratament balneo-fizio-kinetoterapie,procedure care vizează redarea mobilităţii şoldului

şi limitarea durerii. Ele nu au scop curativ, însă pot temporiza momentul intervenţiei
chirurgicaşe conferind o calitate a vieţii adecvată pentru o perioadă variabilă de timp.

4. Tratamentul chirurgical constă în înlocuirea articulaţiei şoldului cu un implant compus

care se numeşte proteză de şold, de unde şi denumirea intervenţiei chirurgicale de
artroplastie sau protezare a şoldului. În urma operaţiei, recuperarea medical are un rol
extreme de important.

12
 Partea Specială

Această parte cuprinde studiul clinic, rezultatele, discuţiile pe marginea lor,

discuţiile generale şi concluziile ce se desprind la finalul acestei lucrări.
Incidenţă
Osteoartrita reprezintă una dintre cele mai frecvente afecţiuni ortopedice astfel
încât în ţările civilizate a devenit o problemă naţională căreia I se acordă o deosebită
atenţie. Coxartroza este una dintre cele mai commune forme de artroză. În U.S.A. ea
însumează 10% dintre bărbaţii de peste 60 de ani şi 13 % dintre femeile de aceeaşi vârstă,
înregistrându-se o predispoziţie din cauza obezităţii[…]
Endoprotezarea articulaţiilor mari poate să includă intervenții chirurgicale lanivelul
șoldului. Acestea sunt destinate ameliorării calităţii vieții pacientului,precum și a
parametrilor acesteia. Este cunoscut faptul că afecţiunileo steoarticulare determină un grad

13
important de invaliditate mai ales la vârstnici. În general aceste afecţiuni duc la
endoprotezări totale.
Scopul intervenţiilor chirurgicale de acest tip includ:reducerea sau eliminarea
durerii, îndepărtarea șchiopătatului, remobilizarea și refuncționalizarea articulară. Cu toate
acestea, la ora actuală nu există un program universal de reabilitare postoperatorie. Actul
chirurgical asociat artroplastiei totale de șold trebuie efectuat numai după o procedură
amănunțită deconsultare între chirurg și pacient, pentru a justifica tehnica radicală ca și
metodă terapeutică de elecție [14].
Studiul de față reprezintă o consecință a cerințelor imperative din partea sistemului
de asistență primară, care, în strânsă colaborare cu chirurgul, fizio-kinetoterapeutul și
psihologul își propun o mai bună estimare a percepției pacientului asupra indicilor de
calitate a vieții în perioada postoperatorie și mai ales pos texternare[7]. Orizontul de
așteptare trebuie să fie relaționat și la durata de viață a protezei în timp și la indicii de
calitate a vieții. Ameliorarea parametrilor caităţii vieţii ca urmare a unei intervenţii de
artroplastie totală de şold este bine documentată la nivel internaţional, această intervenţie
fiind considerată una dintre cele mai performante dinpunct de vedere cost-eficiență [2].
În Romania, particularitățile cazurilor care se adresează unei intervenții de acest tip
au dus la concluzia că sunt necesare investigații amănunțite, prin mijloace standardizate,
pentru a defini rezultatele unei astfel de intervenții pentru pacienții incluși într-un program
de recuperare. Indicii de calitate a veiţii pot fi evaluați prin diferite sisteme de chestionare
care investighează durerea, funcționalitatea și mobilitatea. De obicei, studiile care
evaluează calitatea vieții pre și postoperator pentru artroplasstia deşold utilizează sisteme
de evaluare cum ar fi indicele Lequesne, scorurile Harris sau WOMAC [9]. În afară de
durere, mobilitate și funcționalitate, acest tip de evaluare trebuie să exploreze și alte
elemente referitoare la: vârstă, indice de masă corporală, sex, etiologie, boli asociate sau
preexistente, nevoi personale ale pacientului, status social.
Chiar dacă diminuarea durerii și redorii se poate obține prin intervenția
chirurgicală, este foarte important ca pacienții să intre într-un program de recuperare pentru
refacerea mobilității și a funcției articulare. Astfel, o mare parte din indicii calității vieții
pot fi recuperați, mai ales prin programe de recuperare asistată [9].

Obiective

14
 Lucrarea de față își propune să evidențieze existența unei corelații referitoare la
ameliorarea calității vieții, la pacienții cu artroplastie totală de șold, imediat postoperator și
la distanță la trei luni, după un riguros tratament şi metode de recuperare kinetice. Această
monitorizare s-a realizat prin diferite chestionare şi scale:
1. scala de evaluare WOMAC(Western Ontario and McMaster Universities
Arthritis Index)
2. indexul algofuncţional Lequesne pentru artroza membrelor inferioare
3. VDS (Verbal Description Scale)
Problemele pacientului: durere cauzată de solicitarea articulară, care dispare în
repaus; limitarea amplitudinii mişcărilor; postură inadecvată; dificultate în deplasare, de a
se aşeza; circulaţie neadecvată datorită diminuării mobilității; risc de accidente datorat
limitării mobilității; dificultate sau incapacitate în a se îmbrăca şi dezbrăca; dificultate sau
incapacitate de a-şi face îngrijirile de igienă; atingerea integrităţii tegumentelor datorită
dificultăţii de a se mişca; modificarea stimei personale; pierderea stimei de sine; dificultate
în a se odihni; anxietate, frică; dificultate în a îndeplini activități recreative; risc de limitare
a activităţilor cotidiene; risc de limitare a capacității de muncă; risc de pareze, paralizii în
artrozele cotului, umărului.
Obiectivele specifice acestui studiu sunt:
 Analiza statusului funcţional al pacienţilor
 Surprinderea legăturii între calitatea vieţii şi afecţiunea reumatismală.
 Evaluarea impactului bolii articulare asupra calităţii vieţii analizând
parametrii mobilităţii articulare, a diverselor tipuri de activitate (menajeră, socială,
profesională).

Materiale şi metode

Obiectivele studiului s-a efectuat prin chestionare privind impactul bolii articulare
asupra stării de sănătate.
Studiul a fost efectuat pentru a colecta informaţii privind integritatea funcţională a
pacienţilor cu coxartroză. În cele mai multe cazuri, această patologie este însoţită de
disfuncţionalităţi care influenţează nivelul de activitate al pacientului, limitându-l în
diferite grade.

15
 Culegerea datelor s-a făcut prin chestionarea şi intervievarea pacienţilor în condiţii
de deplină confidenţialitate. Timpul acordat fiecărui pacient a fost de aproximativ 15
minute.
Am efectuat un studiu pe un grup de 47 pacienți, investigaţi și operați pentru
endoprotezare totală de sold, în perioada decembrie 2015 – decembrie 2016 în Clinica de
Ortopedie a Spitalului Militar din Timişoara.
Am realizat o evaluare a indicilor de calitate a vieţii prin aplicarea și analizarea
diferitelor chestionare şi scale la grupul de pacienți luat în studiu. Chestionarele au fost
adresate pacienților din lotul de studiu atât preoperator cât și la 3 luni postoperator. Toți
pacienții din lotul de studio au fost operați de același chirurg ortoped și au urmat același
program de recuperare, început pe durata internării în spital și continuat la domiciliu sau în
cadrul unei instituții specializate.
Scorurile realizate preoperator și postoperator la 3 luni reprezintă indicii cuprinși în
testul Western Ontario and McMaster Universities Osteoarthritis Index (WOMAC)
[1,10,15]. Acest tip de chestionar a fost utilizat deoarece este sigur, valabil şi suficient de
sensibil pentru a detecta modificările parametrilor clinici cuprivire la artroplastia totala de
şold. Western Ontario and McMaster Universities Arthritis Index (WOMAC) include o
serie de întrebări standardizate folosite de serviciile de sănătate pentru a evalua calitatea
vieții pacienților care suferă o endoprotezare totală de șold sau de genunchi. Este un test
folosit pe scară largă și include parametri precum durerea, redoarea și funcționalitatea, la
nivelul articulațiilor protezate. Acest test/chestionar a fost dezvoltat în Universitile
Western Ontario și McMaster în anul 1982 [1]. Scorul WOMAC evaluează 5 indici pentru
durere (interval de scor 0–20), 2 indici pentru redoare (interval de scor 0–8) și 17 indici
pentru for limitările funcționale (interval de scor 0–68) [11]. Evaluarea funcțiilor fizice
acoperă activitățile zilnice precum urcatul scărilor, tranziția clinostatism-ortostatism,
ridicarea din poziția sezând, ortostatismul, aplecarea, mersul, urcatul și coborâtul din
mașină, mersul la cumpărături, încălțatul și scoaterea ciorapilor, statul în pat, intrarea și
ieșirea în/din cada de baie, activități domestice ușoare și grele [1]. Completarea unui test
WOMAC durează câteva minute și prezintă și o formă prescurtată. Au fost dezvoltate
versiuni ale testului WOMAC pentru telefoane mobile sau pentru evaluări online [3].
Studiul nostru a utilizat acest scor deoarece indicii WOMAC sunt folosiți extensiv în
evaluarea fenomenului artritic. Testul WOMAC este tradus în peste 65 de limbi, inclusiv în
română [1].

16
 Analiza s-a efectuat pe scorul total înregistrat la lotul de studiu precum și pe
scorurile înregistrate la fiecare dintre cei 3 parametri principali și nu după stadializarea
clinică. În studiul nostru, rezultatele sunt prezentate prin analiză statistică descriptivă,
alături de care s-a realizat un studiu de corelație pentru a analiza raportul dintre scorurile
WOMAC pre și postoperator la 3 luni.

Metode folosite:
- scări unidimensionale :

VDS = Visual Descriptive Scale

Puncte
Fără durere 0
Durere uşoară 1
Durere medie 2
Durere puternică suportabilă 3
Durere puternică insuportabilă 4

Scara mixtă
Puncte
Activitate normal 0
Activitate redusă 25% 1
Activitate redusă 50% 2
Activitate redusă 75% 3
Activitate redusă 100% 4

Evaluarea durerii

Nicio durere pe an 0
- durere la distanţe mari 1
- intesitate mică
- cedează la terapie minoră

17
- crize dureroase prelungite la intervale mari; cedează la medicaţie 2
amelioratorie
- crize frecvente, foarte puternice, 3
- medicamente în doze mari
- perioade lungi de administrare
- durere continuă sub sedative puternice, doze mari, permanente 4

Tulburări ale somnului din cauza durerii

somn normal 0
somn întrerupt 1
somn întrerupt, agitat, cu vise terifiante ( nu ia medicamente ) 2
insomnie - ia somnifere 3
somn nocturn şi/sau diurn imposibil - epuizare fizică şi psihică 4

Chestionare:

18
19
20
21
Rezultate
Lotul de studiu alcătuit din 47 de pacienţi, pe lângă alte afecţini au suferit o
intervenţie de endoprotezare totală de şold. Distribuţia pe sex a fost urrmătoarea: 22 de
personae au fost de sex masaculin şi 25 de personae de sex feminin. Datele au fost
colectate în conformitate cu principiile de etică medicală.Toți pacienții și-au dat
consimțământul.Datele demografice și clinice au inclus vârsta, sexul,greutatea plus alţi
parametrii.Toți pacienții au urmat un program de recuperare, repetat după 3 luni și au
urmat tratament medicamentos pentru coxartroză și pentru bolile asociate, la recomandarea
medicului specialist.

Bărbaţi
47%
Femei
53%

Fig.1 Distribuţia pacienţilor în funcţie de sex

În funcţie de vârstă se remarcă o mai mare frecvenţă a subiecţilor din grupa de

vârstă 60-79 ani. Pe grupe de vârstă şi sex, la ambele sexe, modulul (frecvenţa cea mai
mare a cazurilor) se regăseşte la grupa 60-79 ani.

22
 35

30

25

20
Nr. cazuri

15 29

10

5 11
7

0
39-59 ani 60-79 ani peste 80 ani

Fig. 2. Distribuţia în funcţie vârstă a pacienţilor din grupul WOMAC

Distribuția pacienților din acest lot de studiu special în funcție de mediul de

proveniență a arătat o prevalență a pacienților din mediul rural (61%) față de pacienții
proveniți din mediul urban (39%).

Mediu rural Mediu urban

39%

61%

Fig.3 Distribuţia pe medii de provenienţă

23
 În funcție de indicele de masă corporală, am înregistrat o frecvenţă mai mare a
pacienților supraponderali (21,4%). Un procent semnificativ (7,5%) de pacienți au
înregistrat starea de obezitate grad 1.
Din punct de vedere al statutului socio-profesional, pacienții din lotul de studiu au
fost împărțiți în 3 categorii - pensionari (1), șomeri (2) și angajați (3), având în vedere
influența acestui parametru asupra calității vieții pacientului atât preoperator cât mai ales
postoperator. Analiza distribuţiei pacienților din lotul de studiu în funcţie de statusul
socio-profesional a arătat o pondere uşor mai crescută a pacienţilor pensionați (75,9%)
față de pacienții șomeri (40,5%), și un procent de 17,4% pentru pacienții angajați.
Din punct de vedere al nivelului educațional, pacienții din lotul de studiu au fost
împărțiți în 3 categorii – pacienți cu studii primare (1), absolvenți de liceu (2) și absolvenți
de studii superioare (3), având în vedere influența nivelului educațional asupra percepției
indicilor calității vieții pacientului atât preoperator cât mai ales postoperator. Analiza
distribuţiei pacienților din lotul de studiu în funcţie de nivelul educațional a arătat ponderea
uşor mai crescută a pacienţilor cu studii primare (42,3%) și cu studii liceale (44,3%) față
de pacienții cu studii superioare (13,4%)
Raportarea nivelului educațional la mediul de proveniență, a determinat obținerea
următoarelor date: am înregistrat o frecvenţă mai mare a studiilor primare și liceale
absolvite în mediul rural (29,9% - studii primare și 21,2% studii liceale) față de mediul
urban, unde predomină pacienții cu studii liceale (26,7%).
Acest aspect a fost evidenţiat pe baza datelor obţinute de la pacienţi cu ajutorul
chestionarelor referitoare la afectarea activităţilor zilnice (scara mixtă ), evoluţia durerii în
timp şi tulburările de somn. Prelucrând statistic datele furnizate de pacienţi, au fost
realizate următoarele reprezentări grafice care exprimă procentual afirmaţiile făcute
anterior.

Evoluţie durere în timp Simbol Femei Bărbaţi

Nici o durere pe an A 0 0
Durere la distanţe mari; Intensitate mică; Cedează
B 18 15
la terapie minoră.
Crize dureroase prelungite la intervale mari;
C 3 2
Cedează la medicaţie ambulatorie.
Crize frecvente, foarte puternice; Medicamente în D 3 3

24
doze mari; Perioade lungi de administrare.
Durere continuă sub sedative puternice, doze mari,
E 1 2
permanente.
25 22

18
16
14
12
10
8 Femei
6 Bărbaţi
4
2
0
A
B
C
D
E

Statistica descriptivă a reprezentat scorurile specifice pentru fiecare dintre cei trei
parametri din scorul WOMAC (tabelul 1).

Indice WOMAC Medie Deviaţie standard N

Durere preoperatorie 11.96 3.039
Durere postoperatorie 16.04 2.049
Redoare preoperatorie 1.69 .549
Redoare postoperatorie 5.54 .706
47
Funcţionalitate preoperatorie 37.08 7.919
Funcţionalitate postoperatorie 49.92 7.037
WOMAC PREOP 50.73 9.220
WOMAC POSTOP 71.50 7.742
Tabelul 1. Statistica descriptivă a parametrilor din testul WOMAC preoperator și postoperator la 3
luni în grupul de studiu (N-nr de pacienți)

25
 Am obținut scorurile WOMAC preoperator și postoperator la 3 luni, cu rezultate
correlate semnificativ statistic, așa cum se observă în tabelul 2.

WOMAC POSTOP
Pearson Correlation .881
WOMAC PREOP Sig. (2-tailed) .000
N 47
Tabel 2. Corelații Pearson între scorurile WOMAC preoperator și postoperator la 3 luni, referitoare la
calitatea vieții pentru pacienții din lotul de studiu (N-nr de pacienți)

În ceea ce privește scorul WOMAC general, am remarcat un coeficient de corelație

Pearson de 0,881 între indicii preoperatori și postoperatori la 3 luni. Aceasta sugerează o
corelație puternic pozitivă între valorile scorurilor pre și postoperatorii, cu o ameliorare
clară a indicilor QOL; această corelație pozitivă este subliniată de o valoare Sig. apropiată
de 0.000 care certifică un coeficient de corelație sub 0,01 adică mai puțin de 1% posibilități
de eroare dacă afirmăm că între cele două variabile există o corelație semnificativă.
Ca urmare a acestei evaluări, am realizat un studiu de corelație între indicii
principali ai scorului WOMAC pre și postoperator la 3 luni. Am realizat studiul de
corelație între parametrii durere, redoare și funcționalitate, în cele două situații menționate
(tabelul 3).

Durere preoperatorie Durere postoperatorie

Pearson Correlation .617
Sig. (2-tailed) .001
N 47
Tabel 3. Corelații Pearson între scorurile pre și postoperatorii la 3 luni pentru durere în sistemul WOMAC cu
referire la calitatea vieții pacienților în grupul de studiu (N-nr de pacienți)

Pentru parametrul durere am obținut un indice de corelație de 0,617 între indicii

preoperatori și postoperatori la 3 luni. Aceasta sugerează o corelație bună, pozitivă, între
valorile scorurilor pre și postoperatorii pentru durere. Cu toate acestea, ar fi necesară și o
evaluare la 9, 12 și 18 luni postoperator, cu eventuala realizare a unui studiu de regresie
lineară.

26
 Durere postoperatorie

Preoperative redoare ……. Pearson Correlation -.071

Sig. (2-tailed) .729
N 47
Table 4. Corelații Pearson între scorurile pre și postoperatorii la 3 luni pentru redoare în sistemul WOMAC
cu referire la calitatea vieții pacienților în grupul de studiu (N-nr de pacienți)

Pentru parametrul redoare am obținut un indice de corelație de 0,071 între indicii

preoperatori și postoperatori la 3 luni. Aceasta sugerează absența unei corelații semnificative
statistic între scorurile pre și postoperatorii, indicând o interpretare subiectivă a acestui parametru și
probabil o bună recuperare dar cu date neconcordante.

Durere postoperatorie

Preoperative redoare ……. Pearson Correlation -.088

Sig. (2-tailed) .000
N 47
Table 5. Corelații Pearson între scorurile pre și postoperatorii la 3 luni pentru funcționalitate în
sistemul WOMAC cu referire la calitatea vieții pacienților în grupul de studiu (N-nr de pacienți)

Pentru parametrul funcționalitate am obținut un indice de corelație de 0,808 între

indicia preoperatori și postoperatori la 3 luni. Aceasta sugerează o corelație bună, pozitivă,
între valorile scorurilor pre și postoperatorii pentru funcționalitate, indicând o bună
recuperare, sincronizată cu indicele de calitate al îngrijirilor profesionale de sănătate.

Discuţii şi concluzii
Se observă că afecţiunile reumatismale afectează populaţia începând de la vârste
tinere, procentul crescând odată cu înaintarea în vârstă. Felul în care boala afectează
persoanele cu afecţiuni reumatismale degenerative este foarte diferit. În general,
simptomele cele mai frecvente sunt durerea şi limitarea mişcărilor articulare. La unii
bolnavi acestea sunt minore, la alţii foarte importante, în unelesituaţii boala progresează
rapid, alteori rămâne nemodificată perioade lungi de timp.
Se concluzionează că persoanele afectate de boală sunt dependente într-un grad mai
mare sau mai mic de persoanele din jur, iar în cazul bolnavilor singuri, imposibilitatea
autoservirii constituie o problemă vitală. În societatea actuală, supravieţuirea este motivaţia
de bază a autoîngrijirii. Afecţiunile reumatismale constituie o sursă de dificultate în

27
desfăşurarea activităţilor de îngrijire personală (igienă, îmbrăcare, alimentaţie), intervenind
implicit în supravieţuire.
Datorită afectării statusului funcţional şi limitării mobilităţii, boala poate genera
incapacitate de muncă temporară sau permanentă. Tot din aceleaşi motive, are un impact
negativ asupra activităţilor sociale, restricţionând şi izolând pacientul şi constituie o sursă
importantă de stres.

Complicaţii
Cele mai frecvente complicatii ale coxartrozei sunt afectarea genunchiului, poziţia
vicioasă a membrului inferior, care în stadiu foarte avansat este ireductibilă, afectarea
structurilor periarticulare, iradieri dureroase în regiunea inghinală sau coapse şi dureri de
spate.
Aceste modificări duc la creşterea riscului de accidentare şi de cădere care se pot
finaliza cu luxaţii sau fracturi, ceea ce va îngreuna procesul de reabilitare. De aceea se
recomandă începerea recuperării de la cele mai precoce simptome ale bolii.

Profilaxia
Pentru a reduce riscul aparitiei coxartrozei trebuie urmate cateva sfaturi:
Profilaxia are ca scop impiedicarea, atenuarea sau incetinirea alterarilor conexe cu
evolutia bolii prin diagnostic precoce si tratament adecvat. Profilaxia secundara in
coxartroza, presupune si necesita respectarea urmatoarelor reguli:
1. Reducerea sau mentinerea greutatii corporale sub greutatea ideala, sau macar in
limitele normale (se va evita pe cat posibil supraponderabilitatea);
2. Evitarea ortostatismului si a mersului prelungit pe jos (,,mersul este cel mai prost
exercitiu pentru un coxopat"); De mentionat este faptul ca mersul pe jos pentru intretinerea
functionalitatii soldului este necesar cu conditia respectarii unei dozari riguroase,
coroborate cu alte masuri de igiena corespunzatoare, precum purtarea bastonului, ajutand la
descarcarea soldului bolnav, pauze intermitente, etc;
3. Evitarea pozitiilor prelungite pe scaun (este favorizata redoarea articulatiei si
tendinta la flexumul de sold);
4. Odihna, repausul, se vor face in decubit si nu pe fotoliu sau scaun, iar daca totusi
este preferat scaunul, este recomandat ca repausul sa fie efectuat pe un scaun mai inalt;
5. Mersul cu sprijin in baston in mana opusa pentru stadiul initial si stadiul evoluat
al coxartrozei si pentru stadiul final in majoritatea cazurilor; in mana homolaterala in

28
cazurile severe din stadiul final al coxartrozei, cu dureri accentuate si disfunctionalitate
accentuata;
Aceasta pozitie se prefera cand coxartroza este foarte avansata (stadiul final) si
membrul inferior nu poate sustine greutatea in mers (pentru stabilitate);
6. Evitarea mersului pe teren accidentat;
7. Evitarea schiopatarii printrun control volitional al mersului si prin antrenamentul
kinetic al controlului muscular dinamic;
8. Intercalarea in timpul programului de munca a unor pauze in care se adopta
pozitia de decubit dorsal (culcat pe spate);
9. De cel putin doua ori pe zi se va pastra un repaus postural la pat, cu soldurile
intinse;
10. Se vor respecta aceste perioade de repaus asociind posturarea membrelor
inferioare antidecliv;
11. Se va utiliza pentru plimbari, deplasarile cu bicicleta;
12. Se va purta incaltaminte comoda, cu talpa moale, elastica, pentru amortizarea
socurilor, sau purtarea unor talpi ortopedice din material care sa absoarba vibratiile din
timpul mersului, care se transmit intregului schelet (se vor evita purtarea tocurilor inalte la
incaltaminte ;
13. Se vor corecta orice inegalitati intre lungimea membrelor inferioare de la 2 cm
in sus; de asemenea se va corecta piciorul plat (prin purtarea talonetelor);
14. Se va efectua cel putin de doua ori pe zi programul de kinetoprofilaxie pentru
sold, care va continua programul invatat in conditii de internare, urmand indicatiile
mediciului recuperator si ale kinetoterapeutului;
16. Se va respecta un regim alimentar hipocaloric, capabil sa previna sau sa
combata obezitatea ce pandeste pe acesti bolnavi, constransi sa-si reduca activitatea fizica;
17. Se vor evita meseriile si indeletnicirile care incarca mult soldurile (se va evita
caratul de greutati).
Exista totusi si o profilaxie primara pentru aceasta afectiune. Profilaxia primara are
ca scop impiedicarea instaurarii bolii prin corectarea factorilor predispozanti si selectia
atitudinilor lucrative. Asadar, pacientii care sunt predispusi sau manifesta un inceput de
coxartroza, sunt sfatuiti sa se reorienteze profesional

29