1. Nu, reprezintă o ”pagubă iminentă”, căci vizează situația personală a destinatarului, nu
posibile vicii de nelegalitate (dubiu serios) ale actului atacat. 2. Nu, căci în cazul ”altei proceduri judiciare” nu se aplică deloc Legea contenciosului administrativ, fiind vorba de litigii date în competența altor instanțe decât cele de contencios administrativ. 3. În principiu nu, pentru că prin rechiziție se dobândește de regulă folosința unui bun, nu proprietatea. În cazul excepțional (bunuri consumptibile) chiar acest caracter este contrar regulilor inalienabilității bunurilor domeniu public. 4. Actele de adoptare a bugetului fiind complexe (proiect al primarului/aprobare prin HCL) în mod normal procedura se face la ambele organe administrative implicate în emiterea actului. 5. a) specializarea (judecă doar pe un anumit domeniu, nu orice fel de litigiu de contencios administrativ); b) celeritatea (luni în loc de ani). 6. Nu, drumurile comunale fac parte din domeniul public local, deci sunt inalienabile, în consecință neexpropriabile. 7. a) fapta autorității (alea administrativ); b) impreviziunea monetară (alea economic); c) forța majoră/cazul fortuit (alea tehnic). 8. Numai dacă legea prevede în mod expres acest lucru (în sistemul nostru de drept, bunăoară, cazul Avocatului Poporului, spre deosebire de cel al prefectului ori ANFP). 9. Așa cum nevoile societății se modifică, evoluează, se amplifică, se diversifică, tot astfel trebuie să se modifice și serviciul public astfel încât să poată să vină în întâmpinarea acestora. 10. Ordonanța însăși nu, pentru că nu este act administrativ. Cu privire la aceasta se ridică excepția de neconstituționalitate, putând fi anulate doar actele administrative emise în baza ei.