Sunteți pe pagina 1din 3

Intotdeauna am avut parte de aventuri alaturi de mama.

Si cand zic aventuri, ma refer


atat la aventuri misto, pline de iubire, rasete, amintiri fericite, dar si la amintiri triste,
pline de furie, confuzie, urlete, certuri si chiar mai mult.
Am avut parte de aventuri mereu, dar cea mai mare Aventura, sau poate Aventura care
ne-a apropiat cel mai mult, a fost moartea ei.
Amintiri cu mama
- Baie goale in mare
- Tura in piatra craiului cu giolii
- Trenul bucuresti oltenita
- Certurile si bataile cand bea
- Moartea bunicii lidia + discutia despre mama-fiica
- Primul te iubesc – despartirea de adi
- Nuduri
- Barcelona
- Italia – roma – madar
- Parte in parte

Ma aflu in fata acestei pagini goale si un million de franturi de ganduri imi inunda
mintea. Pagina asta goala pare a fi cea mai mare frica a mea. De fapt, nu frica. Poate
nesiguranta? Sau indecizie? Nu as putea spune cu siguranta. Iar cursorul care
pulseaza ma agaseaza. Serios. Este atat de mic, dar totodata simt cum ma striveste cu
pulsatile lui monotone si ritmate. Este ca un ticait de ceas. Pune presiune pe mine si ma
face sa devin agitata. Dupa fiecare propozitie scrisa, daca cumva imi accord un pic de
timp sa imi formulez cat mai bine urmatoarele cuvinte, trag o privire scurta si ascunsa
catre monitor si il vad acolo, pulsand, parca asteptand. Este foarte flamand si curios sa
vada ce imi mai dicteaza mintea sa insir. Anxietatea data de cursor se transforma intr-o
angoasa si, intr-un fel sau altul, ma oblige sa scriu ceva, doar ca sa nu mai las cursorul
sa pulseze, sa ticaie silentios in timp ce ma judeca. As scrie orice, doar ca sa nu il mai
vad pulsand. Dar, nu vreau sa scriu orice. Vreau sa scriu despre … nu stiu despre ce
vreau sa scriu, dar as vrea ca prin cee ace scriu sa ma ajute sa merg mai departe, sa
depasesc acest punct din viata mea. Acest punct ma tine in loc.

Permite-ti sa simti.
1. Ideea de bază. Originală şi şocantă.
2. Întrebări
3. Conflictul.
4. Tema de bază.
5. Complotul.
6. Construcţia personajelor.
8. Schiţa acţiunii. Unde, cum, ce, de ce, când?
7. Cercetarea.
8. Ritmul.
9. Scrierea sinopsisului.
10. Depunerea manuscrisului.

Stau in pat si trec in revista ce s-a intamplat azi. A fost o zi buna, in pofida faptului ca
de dimineata credeam ca am sa omor pe cineva. Eram furioasa pe diverse teme.
Simteam furia cum imi clocoteste in vene. De obicei, cand simt furia atat de puternic in
mine, imi incep ziua prin a nu vorbi cu nimeni. Nu am chef. Fratele meu, cu care
locuiesc, simte mereu cand sunt prost dispusa sau suparata sau nervoasa. Si atunci,
ma lasa in pace. Imi zice un buna dimineata in treacat si ma anunta daca a facut cafea
sau nu. Iar daca se intampla sa ma astepte pe mine sa fac cafea pentru ca lui ii este
lene, in diminetile mele intunecate, se duce imediat si face cafea. Il apreciez mult ca
este genul de persoana care nu te sacaie mai tare atunci cand esti deja sacait. Si nici
nu pune intrebari. Poate doar daca tine mai multe zile aceasta stare proasta. Oricum, in
dimineata asta, din fericire, cafeaua o facuse deja. M-am dus, mi-am turnat o ceasca,
mi-am pus cele doua lingurite de zahar brun si am deschis frigiderul pentru a-mi pune si
lapte. Evident, laptele era expirat. L-am mirosit, dar dat fiind faptul ca nu beau lapte
simplu, nu pot sa imi dau seama niciodata dupa miros daca laptele este stricat sau nu.
Asa ca am luat bidonasul de 500 ml si m-am dus la frate-miu. El statea la calculator,
scufundat in scaun, cu castile pe urechi si se uita la filmele alea cu trucuri cu bicicleta in
diverse locuri. Cred ca si-ar dori sa poata sa faca si el trucuri cu bicicleta, dar cred ca ar
avea nevoie de cineva impreuna cu care sa faca o activitate de genul. Ii bag bidonasul
sub nas si nu spun nimic. El se uita la mine, miroase si imi spune ca este bun, ca nu se
strica asa de repede. Eu am incredere in el, asa ca, fara sa mai stau pe ganduri, ma
duc la bucatarie si imi torn peste cele trei sferturi de cana de cafea, laptele. Amestec
bine si gust. Cafeau avea un gust usor intepator. Dar nu aveam de gand sa arunc cana
de cafea, asa ca m-am instalat pe canapea, am dat drumul la televizor si am inceput sa
imi rulez o tigara. Desi fumez deja de vreun an tigari rulate, inca am uneori dificultati in
a le rula. Nu stiu niciodata sa apreciez daca pun prea putin sau prea mult tutun, pentru
ca difera in functie de cat de umed sau uscat este tutunul. Asa ca, de data asta, tutunul
era mai umed, pentru ca tocmai deschisesem un pachet de tutun nou. Incercand sa fiu
meticuloasa, am inceput sa pun in foita tutun. Cand am inceput sa rulez, mi-am dat
seama ca pusesem prea mult tutun, dar imi era lene sa stric tigara sis a o fac de la
zero, asa ca am lins-o si am lipit-o. Mi-am aprins tigara si am tras tare din ea. Era atat
de mult tutun, incat de-abia puteam sa trag din ea si mi se stingea dupa fiecare fum
tras. M-am cam chinuit sa fumez, dar nu aveam de gand sa renunt. Ma gandeam doar
ca am filmare si ca nu am nici un chef sa ies din casa. Nu imi place sa am filmare cand
sunt intr-o dispozitie proasta pentru ca trebuie sa ma prefac. Trebuie sa imi pun
zambetul pe fata si sa fiu calma, chiar daca in spatele mastii mie imi vine sa urlu. Dar
nu puteam sa ma exteriorizez pentru ca nu voiam sa stric relatia profesionala. Era o
filmare pentru o clienta cu care colaborez deja de 2 ani de zile. Era o filmare usoara,
care nu necesita foarte multa energie consumata, dar eu nu prea stateam bine la
capitolul energie in ziua aia. Cu ultimele ramasite de energie, mi-am pus fata
prietenoasa si vesela si am filmat. Filmarea a trecut repede. Cand mergeam spre
metrou, am primit un mesaj de la frate-miu, care zicea sec:

”trebuie sa vorbim cand ajungi acasa”

Am inceput sa ma gandesc daca am gresit cu ceva. Incepusem sa imi spun ca probabil


s-a saturat de fata mea moracanoasa. Daca vrea sa se mute. El a mai cochetat cu idea
de a-si cumpara o casa sau un apartament prin proiectul prima casa. Dar mereu a avut
o retinere. Ma gandeam ca poate, in sfarsit, s-a hotarat si sia gasit vreo casa. M-as fi
bucurat pentru el daca era asa, dar, totodata, ma si ingrozea acest gand. Daca el s-ar fi
mutat, eu nu mi-as fi permis sa stau in apartamentul in care stam acum in chirie.

Sa incep cu Barcelona – de cand m-am hotarat si pana dupa sis a intercalez povesti cu
mama cand eram mai mica.