Sunteți pe pagina 1din 13

Nu cu mult timp în urmă, oamenii de ştiinţă credeau că, la pubertate, creierul este deja complet

matur. Studiile actuale de imagistică arată că creierul adolescentului este o lucrare nefinalizată.
Între pubertate şi vârsta de adult tânăr au loc modificări spectaculoase la nivelul structurilor
cerebrale implicate în emoţii, raţionare, organizarea comportamentului şi autocontrol.
Imaturitatea creierului adolescentului a dat naştere unor întrebări privitoare la măsura în care
adolescenţii pot fi făcuţi responsabili în faţa legii, în mod rezonabil, pentru acţiunile lor (Steinberg
şi Scott, 2003), fapt care a îndemnat Curtea Supremă a SUA să decidă în 2005 că pedeapsa cu
moartea este neconstituţională în cazul unui criminal condamnat care avea 17 ani sau mai puţin
atunci când a comis crima (Mears, 2005).

Asumarea riscurilor pare să rezulte din interacţiunea a două reţele cerebrale: (1) o reţea socio-
emoţională sensibilă la stimulii sociali şi afectivi, cum ar fi influenţa celor de-o seamă, şi (2) o
reţea a controlului cognitiv, care reglează reacţiile la stimuli. Reţeaua socio-emoţională devine
mai activă la pubertate, în timp ce reţeaua controlului cognitiv se maturizează treptat, până la
începutul vârstei adulte. Aceste constatări pot să explice tendința adolescenţilor de a avea
izbucniri emoţionale şi de a se angaja în comportamente riscante, precum şi faptul că, deseori,
asumarea riscurilor se face în grup (Steinberg, 2007).

În plus, adolescenţii procesează informaţiile despre emoţii altfel decât o fac adulţii. Într-un
studiu, cercetătorii au scanat activitatea cerebral a adolescenţilor în timp ce aceştia identificau
emoţiile exprimate de chipurile de pe un ecran de computer. Cei aflaţi în adolescenţa timpurie
(între 11 şi 13 ani) tindeau să folosească nucleul amigdalian, o structură mică in formă de
migdală, situată în profunzimea lobului temporal şi puternic implicată in reacţiile emoţionale şi
instinctuale. Adolescenţii mai mari (între 14 şi 17 ani) prezentau tipare mai similar cu ale
adulţilor, folosind lobii frontali, care au de-a face cu planificarea, raţionarea, judecata, reglarea
emoţională şi controlul impulsurilor şi, astfel, permit emiterea de judecăţi mai corecte, mai
raţionale. Această diferenţă poate explica alegerile deloc înţelepte ale celor aflaţi în adolescenţa
timpurie, cum ar fi abuzul de substanțe şi asumarea de riscuri sexuale. Dezvoltarea imatură a
creierului poate permite sentimentelor să învingă raţiunea şi-I poate împiedica pe unii adolescenţi
să dea ascultare avertismentelor care par adulţilor logice şi convingătoare (Baird et al., 1999;
Yurgelun-Todd, 2002). Dezvoltarea insuficientă a sistemelor corticale frontale asociate cu
motivația, impulsivitatea şi dependenţa pot sa explice în parte de ce adolescenţii tind să caute
senzaţiile tari şi noutatea şi de ce multora dintre ei le este greu să se concentreze asupra
obiectivelor pe termen lung (Bjork et al., 2004; Chambers, Taylor şi Potenza, 2003).

Pentru a înţelege imaturitatea creierului adolescentului, trebuie să analizăm şi modificările de


structură şi compoziţie a cortexului frontal. În primul rând, în adolescenţă, sporirea materiei albe,
tipică dezvoltării creierului în copilărie, continuă în lobii frontali (ACT For Youth Upstate Center of
Excelence / ACT pentru Centrul de excelenţă pentru tineret, 2002; Blakemore şi Choudhury,
2006; Kuhn , 2006; NIMH, 2001b). În al doilea rând, eliminarea conexiunilor dendritice nefolosite
în timpul copilăriei determină o reducere a densităţii materiei cenuşii (neuroni), crescând astfel
eficacitatea creierului. Acest proces debutează în porţiunile posterioare ale creierului şi avansează
spre cele frontale. În general însă, la vremea adolescenţei, procesul încă nu a ajuns la lobii
frontali.
În preajma pubertăţii, la nivelul lobilor frontali începe un val major de producţie de materie
cenuşie. După valul de creştere, densitatea materiei cenuşii scade foarte mult, mai ales la nivelul
cortexului prefrontal, pe măsură ce sinapsele (conexiuni între neuroni) nefolosite sunt eliminate,
iar cele rămase sunt întărite (ACT For Youth 2002; Blakemore şi Choudhury, 2006; Kuhn , 2006;
NIMH, 2001b). Aşadar, mai puternice, mai line şi mai eficace, fapt care sporeşte eficienţa
procesării cognitive (Kuhn, 2006).

Stimularea cognitivă în adolescenţă are o influenţă esenţială asupra dezvoltării creierului.


Procesul este bidirecţional: activităţile şi experienţele tânărului determină care conexiuni
neuronale vor fi păstrate şi întărite, iar acest lucru sprijină continuarea dezvoltării cognitive la
nivelul acelor zone (Kuhn, 2006). Adolescenţii care-şi ”<antrenează> creierul învăţând să-şi
ordoneze gândurile, să înţeleagă concepte abstracte şi să-şi controleze impulsurile construiesc o
fundaţie neuronală care-I va sluji tot restul vieţii” (ACT For Youth, 2002, p. 1).psih. Gyorgy
GASPAR (sursa Dezvoltarea Umană – Papalia, Olds & Feldman)

Ce se ascunde în creierele adolescenţilor?


Ce se ascunde în creierele adolescenţilor? indecis, intrebari, nesiguranta +ZOOM
Adolescenţa poate poate fi văzută drept o perioadă minunată din viaţă, dar ea poate fi
interpretată şi drept o etapă de tortură, atât pentru cai care trec prin ea, cât şi pentru părinţi.

Problema cu adolescenţa este că tinerii se simt nevoiţi să „funcţioneze” în trei dimensiuni:


trecut, prezent şi viitor. În mod conştient şi inconştient, adolescenţii sunt încă prinşi în
problemele copilăriei, mai ales în cele legate de relaţia cu părinţii şi de mediu. În acelaşi
timp, ei încearcă să îşi dea seama la ce anume să se aştepte de la viitor. Apoi, trebuie urmată
şi cea de-a treia direcţie: preocuparea legată de prezent. Unde se află ei acum şi ce anume
se întâmplă cu mintea şi corpul lor, de unde vin toate aceste schimbări la care sunt supuşi.

În condiţiile în care mintea adolescentului este năucită de aceste dileme, nu ar trebui să ne


mire de haosul pe care îl provoacă şi în care pare să se descurce atât de prost. În ultimul
deceniu, oamenii de ştiinţă s-au străduit să afle ce anume declanşează comportamentul
straniu şi dezordonat al adolescenţilor şi de ce aceştia pot deveni atât de vulnerabili şi uşor
de ispitit.

Dr. Jay Giedd, de la Institutul Naţional pentru Sănătatea Mintală şi-a dedicat cariera studierii
creierelor adolescenţilor. Iniţial, el şi-a început cercetările studiind tulburările precum ADHD-
ul, dar ulterior, când a realizat cât de puţine informaţii se cunosc despre dezvoltarea
creierului, a decis să urmeze o altă cale prin care să explice evoluţia cerebrală a omului.

Acum, după ce timp de 13 ani a realizat un grup de control format din 1.800 de copii şi
adolescenţi cărora le-a scanat periodic creierele cu ajutorul tehnologiei cu rezonanţă
magnetică, Giedd a descoperit o serie de informaţii extrem de utile pentru înţelegerea
modului în care se dezvoltă creierul.

Înainte de studiile lui Giedd, nenumărate cercetări subliniau că la vârsta de 12 ani, creierul
unui copil este dezvoltat complet. Ca urmare a acestor studii, unii au concluzionat că ideea
de adolescenţă este un construct artificial, un fenomen inventat în anii de după Revoluţia
industrială. Studiile lui Giedd, în schimb, au demonstrat ceea ce orice părinte ştia deja şi
anume că, pe lângă faptul că în perioada adolescenţei creierul este departe de maturitate,
atât materia cenuşie, cât şi cea albă suferă modificări chiar şi după această etapă a vieţii.

În studiile sale, Giedd şi-a rugat subiecţii să rămână în interiorul aparentelor RMN pentru 15
minute. Astfel ei au fost scanaţi de trei ori. Prima etapă a durat doar un minut. A doua, de
două minute, a urmărit prezenţa anomaliilor sau a problemelor de sănătate şi o a treia care a
durat 10 minute pe parcursul cărora a fost urmărită activitatea cerebrală.

De-a lungul ultimului deceniu, oamenii de ştiinţă au fost surprinşi de faptul că, de-a lungul
copilăriei, creierul se dezvoltă foarte puţin. Cu toate acestea, la vârsta de 6 ani, creierul unui
copil are 90- 95% din dimensiunile unui creier matur.

De fapt, noi ne naştem cu întreaga artilerie de neuroni pe care o vom avea în viaţă, iar acest
număr este cu mult mai mic decât cel pe care îl deţinem cât stăm în viaţa intrauterină.
Oamenii deţin densitatea maximă de celule cerebrale între a treia şi a şasea lună de viaţă
intrauterină. În ultima lună dinainte de naştere, celulele din creier, care nu ne mai sunt
necesare, mor. De la această ipoteză, mulţi neurochirurgi au concluzionat că autismul apare
atunci când, înainte de naşterea individului, nu sunt eliminate destule celule inutile din
creier.

Mai mult, studiile lui Giedd au scos la iveală că de-a lungul vieţii unui individ mai există un
val de creştere şi apoi descreştere bruscă, doar că de data aceasta nu mai este vorba de
numărul de celule cerebrale, ci de conexiuni sau sinapse. Această a doua etapă are loc în
timpul adolescenţei şi ea poate afecta unele dintre cele mai înalte funcţii mintale.

Când un copil are între 6 şi 12 ani, neuronii săi cresc mult formând zeci de conexiuni între ei
şi dând naştere unor noi căi neuronale. Toate aceste formaţiuni, care de fapt alcătuiesc
materia cenuşie, ating cota maximă la vârste diferite în funcţie de sexul copilului: la fete,
fenomenul se produce în jurul vârstei de 11 ani, pe când la băieţi, abia la 12 ani şi jumătate.
După această perioadă, materia cenuşie începe să descrească cu o rată de 0,7 procente pe
an, până în jurul vârstei de 20 de ani. În acelaşi timp, materia albă (alcătuită din teci de
mielină care învelesc axiomii pentru o mai bună transmitere a semnalelor nervoase) se
îngroaşă. An de an (uneori chiar până la vârsta de 40 de ani), tecile de mielină se îngroaşă
într-un mod asemănător cu inelele copacilor.

Aceste două procese explică de ce în adolescenţă putem spune că avem mai puţine
conexiuni în creier, dar care sunt mult mai rapide. Cu timpul, creierul devine o maşină mai
eficientă, dar acest lucru cere sacrificii: începe să îşi piardă o parte din potenţial în avantajul
procesului de învăţare şi a capacităţii de a-şi reveni în urma traumelor.
O altă constatare importantă a oamenilor de ştiinţă a fost aceea că procesul de dezvoltare a
creierului începe, în general, din partea posterioară spre cea anterioară. Adică, primele
regiuni din creier care se dezvoltă în urma procesului de creştere şi descreştere a sinapselor
sunt localizate în partea din spate a creierului. Aceste zone mediază direct contactul
individului cu mediul prin controlarea funcţiilor senzoriale precum vederea, auzul, atingerea
şi orientarea în spaţiu. Următoarele zone care se dezvoltă sunt cele care coordonează
funcţiile dezvoltate anterior precum zona din creier care ne ajută să găsim întrerupătorul din
dormitor chiar dacă este mijlocul nopţii. Ultima parte din creier care se dezvoltă este cortexul
perifrontal care găzduieşte aşa-numitele funcţii executive, de pildă capacitatea de a ne
organiza gândurile, de a seta priorităţile, de a suprima impulsuri sau a măsura consecinţele
unui fapt. Cu alte cuvinte, ultima partea din creier care se dezvoltă este cea care ne ajută în
luarea deciziilor.

Hormonii afectează comportamentul adolescenţilor?

Totuşi, există oameni de ştiinţă care atribuie deciziile proaste luate de adolescenţi în baza
hormonilor şi a schimbărilor ce se produc la acest nivel. Specialiştii confirmă că hormonii
rămân o parte importantă a poveştii adolescenţilor, câci imediat ce creierul trece de
perioadele de creştere şi descreştere a numărului de sinapse, corpul este luat cu asalt de
hormonii specifici pubertăţii.

Pentru o perioadă lungă de timp, psihologii au considerat că acest atac biochimic este
responsabil pentru comportamentul imprevizibil şi pentru emoţiile intense specifice
adolescenţilor. Acum, cercetările din ultimii ani vin să susţină aceste ipoteze.

În perioada de pubertate, ovarele şi testiculele încep să elimine estrogen sau testosteron în


fluxul sangvin stimulând dezvoltarea sistemului reproducător, cauzând creşterea părului în
zona axilelor şi cea inghinală, precum şi modelarea corpului. În acelaşi timp, hormonii
eliberaţi de glandele sudoripare, situate în apropierea rinichilor încep să circule. Descoperiri
recente arată că aceşti hormoni sexuali suprarenali sunt extrem de activi în creier, ataşându-
se la receptorii de pretutindeni şi exercitând o influenţă directă asupra serotoninei şi a altor
substanţe neuronale cu rol în reglarea stării de spirit şi a excitabilităţii.

Hormonii sexuali sunt activi în centrul emoţional al creierului, adică în sistemul limbic. Astfel,
emoţiile devin mai intense şi se formează mai uşor, motiv pentru care putem înţelege de ce
adolescenţii sunt mereu în căutare de experienţe care să ducă la formarea acestor emoţii şi,
ulterior, la dezlănţuirea lor. Acest comportament de căutare a trăirilor puternice se poate să fi
evoluat pentru a promova explorarea, o dorinţă de a părăsi cuibul cu scopul de a-şi găsi
proprii parteneri, propriul grup. Dar într-o lume plină de ispite, precum maşini rapide, droguri,
găşti şi legături periculoase, adolescenţii sunt foarte expuşi la riscuri. În plus, apariţia acestor
riscuri este susţinută şi de faptul că regiunile din creier ar trebui să medieze comportamentul
impulsiv sunt încă în dezvoltare. Cu alte cuvinte, comportamentul se schimbă pentru că şi
creierul este supus schimbării.

De ce iau adolescenţii decizii proaste?

Cu toate acestea, datele nu au fost de ajuns pentru a-i mulţumi pe oamenii de ştiinţă. Aşa se
face că, la Spitalul McLean, dr. Deborah Yurgelun-Todd a realizat un studiu cu ajutorul
imagisticii cu rezonanţă magnetică funcţională. În studiu, atât copii, cât şi adulţi au fost
rugaţi să recunoască expresiile regăsite pe chipurile unor oameni fotografiaţi. În astfel de
teste, copii şi adolescenţii se bazează foarte mult pe amigdală, o structură din lobul temporal
asociată cu reacţiile emoţionale. Adulţii în schimb, se încred mai puţin în amigdală şi mai
mult pe lobul frontal, regiunea asociată planificării şi judecăţii. Rezultatele testului au arătat
că foarte rar s-a întâmplat ca adulţii să nu ghicească ce inspirau oamenii din imagini. Copiii şi
adolescenţii, în schimb, au avut tendinţa de a interpreta frica drept furie, confuzie sau
tristeţe. Prin urmare, Yurgelun-Todd consideră că aceste confuzii din rândul tinerilor se
înregistrează tocmai din cauza faptului că în cazul adolescenţilor creierul încă nu a atins
maturitatea. Din acest motiv, adolescenţii au tendinţa de a crede că au descoperit furia şi
ostilitatea, acolo unde acestea nu există.

În acelaşi sens, oamenii de ştiinţă de la Universitatea Tample au studiat modul în care


adolescenţii evaluează riscurile. Într-un experiment în care s-a folosit un joc care simula
conducerea unei maşini, cercetătorii au observat disponibilitatea adolescenţilor şi a adulţilor
de a trece, la semafor, pe culoarea galbenă.

Toţi participanţii s-au dovedit a fi prudenţi atunci când se jucau singuri. În schimb, atunci
când jucau în prezenţa prietenilor, adolescenţii începeau să îşi asume mai multe riscuri. În
consecinţă, diferenţele de vârstă se observă în procesul decizional, iar adolescenţii tind să ia
decizii sub impact emoţional sau social şi în urma provocărilor. Aşa se explică de ce, în
general, adolescenţii sunt mai dispuşi să recurgă la infracţiuni, dacă operează sub forma unui
grup.
Pe de altă parte, cercetătorii s-au întrebat dacă nu cumva ariile din creier bogate în
dopamină nu ar putea să îi facă pe adolescenţi să devină vulnerabili în faţa efectelor
dependente induse de droguri şi alcool.

Dopamina, substanţa chimică din creier implicată în motivarea şi consolidarea


comportamentului este deosebit de activă în creierele adolescenţilor, iar acest lucru se
întâmplă din cauza faptului că regiunea nucleus accumbens, din cortexul frontal, care
direcţionează motivaţia de a căuta recompense, nu este încă destul de dezvoltată la
adolescenţi. Cercetările au arătat că adolescenţii au o activitate mult mai limitată în această
parte a creierului, comparativ cu adulţii, ceea ce înseamnă că ei pot fi predispuşi să se
angajeze în activităţi care îi încântă foarte mult, sau în cele care necesită un minim de efort.
În urma acestor studii este lesne de înţeles de ce, în multe ţări, tinerii nu sunt consideraţi
adulţi până la vârsta de 18 sau chiar 21 de ani. Giedd, de exemplu susţine că maturitatea
individului se atinge atunci când creierul s-a maturizat, adică la 25 de ani. Deşi aceste
concepte sunt des dezbătute, în realitate, părinţii cunosc instinctiv momentul în care copiii
lor ating maturitatea.

Totuşi, este bine de ştiut că adolescenţii nu adoptă un comportament dificil doar pentru a-şi
scoate părinţii din sărite, ci pentru că sunt supuşi unor schimbări neaşteptate pe care nu ştiu
cum să le gestioneze.

Ce trebuie să cunoască orice specialist în sănătate


mintală despre dezvoltarea creierului?

De-a lungul timpului, psihologia ca disciplină s-a îndepărtat


treptat de originile sale din filozofie și științele umaniste,
apropiindu-se de științele creierului.
Această schimbare inexorabilă s-a petrecut pe măsură ce noi
generații de metode de cercetare a creierului au pus în evidență
tot mai clar bazele neurale ale vieții noastre mintale și
emoționale.
Freud și cei care au mers pe urmele sale timp de trei sferturi de
secole nu aveau nicio cale de a studia direct felul în care
creierul determină comportamentul. Cu siguranță, unele dintre
teoriile temerare – cum ar fi concepția lui Freud despre puterea
proceselor inconștiente de a ne determina acțiunile – au fost
confirmate de neurologie. Însă lipsa completă a metodelor de
observare a modului de operare a creierului le-a permis
teoreticienilor din „copilăria psihologiei” să născocească ceea
ce astăzi par explicații fanteziste pentru comportamentul uman,
care nu au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă, de fapt, în
creier. Această situație s-a schimbat radical – la un secol după
Freud, noile teorii din psihologie sunt dictate din ce în ce mai
mult de descoperirile rezultate din cercetările asupra creierului.
Unele dintre cele mai importante cercetări din domeniul
științelor neurocognitive, din ultimii ani, sunt centrate pe
dezvoltarea creierului în adolescență. Cercetările au demonstrat
că creierul adolescenților este departe de a fi ajuns la
maturitate. Unele dintre cele mai importante modificări în
structura creierului se produc în a doua decadă a vieții.
Adolescența este o mare oportunitate pentru dezvoltarea unui
creier mai bun, mai deștept și mai rapid. Este etapa în care
creierul devine mai eficient și se dezvoltă abilități cognitive
avansate. Dar, de asemenea, poate să fie și o perioadă a
marilor provocări și vulnerabilități, dacă adolescentul nu-și
protejează creierul de neurotoxine, precum alcoolul, tutunul și
drogurile. Similar cu ceea ce se petrece în perioada copilăriei
timpurii, dezvoltarea creierului în adolescență respectă
principiul îl utilizezi sau îl pierzi. Legăturile neuronale care sunt
stimulate și folosite în mod repetat devin mult mai puternice în
comparație cu rețelele nefolosite. Felul în care adolescenții își
petrec timpul liber – activități și experiențe – influențează atât
organizarea cât și capacitatea creierului.
Acest material prezintă câteva dintre cele mai recente
descoperiri din domeniu care pot fi foarte utile atât pentru
specialiștii în sănătate mintală cât și pentru profesori, părinți și
alte persoane care interacționează cu adolescenții.

Creierul are o dezvoltare graduală

Creierul se dezvoltă de la bază, metaforic vorbind așa cum se


face construcția unui bloc. Nivelele de bază ale creierului,
trunchiul cerebral și mijlocul creierului, sunt primele arii care se
dezvoltă și care sunt conectate. Aceste două nivele îndeplinesc
funcția de supraviețuire a ființei umane, deoarece sunt
responsabile pentru controlul funcțiilor corporale de bază:
reglarea presiunii sângelui și temperatura corpului. Nivelele
superioare în dezvoltarea creierului sunt reprezentate de
sistemul limbic și cortexul cerebral, acestea fiind responsabile
pentru funcțiile intelectuale și de gândire. Sistemul limbic este
adesea este numit și nucleul emoțional al creierului. Cortexul
reprezintă aproximativ 85% din masa creierului. Cortexul este
aceea arie a creierului care răspunde de: motivație, logică și
gândire rațională. Cititul, scrisul și aritmetica sunt funcții
corticale. Pe întreaga perioadă a adolescenței cortexul trece
printr-o perioadă de creștere și maturare, ajutând adolescentul
să intre în etapa de viață adultă.
Regiunea cortexului care este localizată în spatele frunții este
cunoscută ca fiind partea de cortex prefrontal. Uneori numit
și directorul executiv, cortexul prefrontal reprezintă partea din
creier care ajunge la maturitate cel mai târziu. Un cortex
prefrontal matur este responsabil pentru: deciziile bune,
controlul impulsurilor, rezolvarea de probleme complexe,
stabilirea de obiective, organizarea și planificarea activităților,
și alte abilități cognitive esențiale pentru adulți. O primă
intensificare a cortexului prefrontal se produce în etapa de
adolescență timpurie (8-11 ani), dar spunem că procesul
de pruning începe abia după vârsta de 11 ani și durează până la
vârsta de adult tânăr. Experiențele noi au funcția de a stimula o
mai bună conectivitate la nivelul creierului și formarea unor noi
rețele neuronale. În timp ce conexiunile care nu sunt folosite se
pierd.
Schimbările creierului în adolescență nu se limitează doar la
partea de cortex. O altă regiune a creierului care este puternic
influențată de mediu și experiențele de viață ale adolescentului
este cerebelul. Acesta este responsabil atât pentru coordonarea
motricității fine cât și pentru anumite funcții cognitive care
implică recunoașterea diferitelor aspecte sociale.
Odată cu înaintarea în vârstă a adolescenților, creierul acestora
devine mai rapid, mai bine conturat și capătă o procesare mai
complexă. Adolescenții devin capabili de implicare în abilități
cognitive complexe: lărgindu-și capacitatea de gândire
abstractă și gândire critică; înțelegând și analizând mai ușor
elementele complexe; și evaluând alternativele înainte de
luarea unor decizii. Este important de reținut faptul că
adolescenții au nevoie de ghidare și suport din partea adulților
pentru a-și dezvolta sănătos aceste abilități cognitive.
Ce pot face adulții din viața adolescentului pentru a stimula
dezvoltarea sănătoasă a cortexului prefrontal?
1. Oferiți adolescenților instrucțiuni simple, atât verbal cât și în
scris. Evitați să-i trasați mai multe sarcini deodată. Evitați să
folosiți directivele complexe.
2. Sprijiniți adolescenții în crearea unor sisteme personale de
management al timpului, al organizării sarcinilor și al
identificării priorităților;
3. Oferiți oportunități variate, prin care adolescentul se poate
implica în noi hobbyuri și își poate descoperi propriile interese,
pasiuni și talente. Creierul adolescenților are nevoie de multă
stimulare. În concluzie este important să vă asigurați că
adolescentul are mai multe oportunități de învățare atât în plan
educațional cât și extrașcolar. Activitățile pot să includă:
muzică, teatru, fotografie, dans, sport și alte modalități
sănătoase de petrecere a timpului.
4. Utilizați învățarea activă pentru a încuraja adolescenții. De
exemplu utilizați exercițiile interactive precum: jocul de rol,
exercițiile de clarificare a valorilor, diferite scenarii de luare a
deciziilor. Aceste strategii îi ajută pe adolescenți în luarea
deciziilor, în dezvoltarea asertivității, în stabilirea priorităților și
în stabilirea de obiective.
Creierul emoțional

Adolescenții adesea utilizează cuvântul dramă pentru a descrie


ceea ce ei simt. Persoanele care interacționează cu adolescenții
pot să promoveze mai multă înțelegere și o comunicare
eficientă dacă înțeleg cu adevărat cum funcționează creierul în
această etapă a vieții. Adolescenții procesează informația diferit
față de adulți. În timp ce adulții se folosesc, cel mai frecvent, de
lobul prefrontal pentru a răspunde la diferite situații,
adolescenții răspund cel mai adesea prin intermediul amigdalei;
care este responsabilă de răspunsurile emoționale. Ceea ce
înseamnă că adolescenții sunt mult mai predispuși, în
comparație cu adulții să răspundă emoțional la o situație.
Deseori adolescenții întâmpină dificultăți în identificarea
cuvintelor potrivite pentru exprimarea propriilor emoții. Această
procesarea a informațiilor preponderent prin amigdală, face ca
adolescenții să răspundă (reacționeze) mult mai rapid fără a
analiza posibilele consecințe ale propriilor acțiuni. Odată cu
înaintarea în vârstă adolescenții învață să citească emoțiile
altora, dar adesea eșuează în decodificarea corectă a acestor
emoții. De exemplu, adesea confundă tristețea cu furia.
Creierul aflat în dezvoltare, la adolescenți, manifestă o
vulnerabilitate crescută la stres, și în situațiile cu un nivel
crescut de emotivitate adesea vor reacționa exagerat. Aceștia
sunt predispuși să testeze limitele și să încalce regulile. Se
implică ușor în plâns sau comportamente de furie fără un motiv
anume. Odată cu maturarea creierului, adolescenții vor opera
tot mai des cu partea de cortex, acolo unde are loc rațiunea și
judecata.
Ce pot face părinții, profesorii și profesioniștii în sănătate
mintală pentru a oferi suport adolescenților?
1. Ajutați adolescenții să-și înțeleagă și să găsească sens
emoțiilor, educându-i cu privire la schimbările care se produc în
creier. Oferiți adolescenților oportunități în care își pot exprima
emoțiile. Adresați întrebări deschise și folosiți jocurile de rol.
2. Stabiliți reguli clare și așteptări cu privire la comportamentele
adolescenților. Implicații în stabilirea unui sistem de
recompense și consecințe.
3. Vorbiții adolescentului despre modalitățile sănătoase de
gestionare a emoțiilor, oferindu-i modele personale și folosind
un limbaj adecvat vârstei. Creați contexte în care adolescentul
poate învăța să facă față stresului: exerciții fizice, meditații,
relaxare, exerciții de respirație.
Diferențe de gen în funcționarea creierului

Sexul și hormonii influențează tiparul de dezvoltare al creierului


uman. Prin identificarea principalelor diferențe între un creier
masculin și feminin, putem înțelege de ce adolescenții în funcție
de gen utilizează strategii diferite de învățare și se implică în
comportamente specifice. Cortexul este compus atât din
substanță (materie) cenușie și substanță albă. Creierul unei
adolescente (fete) conține o cantitate mai mare de substanță
cenușie, în timp ce creierul unui adolescent (băiat) produce mai
multă substanță albă. Cantitatea mai mare de substanță
cenușie explică de ce fetele sunt mai abile în procesarea
informațiilor și au mai bune abilități verbale, și de cele mai
multe ori excelează în jonglarea între diferitele activități. O
cantitate mai mare de substanță albă îi ajută pe băieți să
transfere mai ușor informația în creier, ceea ce face ca aceștia
să dețină mai bune abilități spațiale, precum cele de navigare și
rezolvare a problemelor de matematică.
Există de asemenea mai multe structuri ale creierului care se
dezvoltă diferit la băieți și fete. Hipocampul ajută la
transferarea informațiilor noi în memoria de lungă durată.
Hipocampul este sensibil la hormonul feminin, estrogen, motiv
pentru care crește mai repede și mai mare la adolescente.
Oamenii de știință consideră că un hipocamp mai mare, explică
și motivul pentru care femeile au mai bune abilități sociale.
Femeile adesea excelează în a face față situațiilor sociale, sunt
suportive emoțional și sunt capabile să gestioneze mai bine
relațiile complexe. Amigdala și hipotalamusul sunt două regiuni
sensibile la hormonul masculin, motiv pentru care aceste
regiuni ale creierului sunt mai mari la bărbați. Tot aceste
structuri cerebrale sunt responsabile și pentru reacțiile corpului
la frică și pericol, dar și pentru o mai bună implicare în activități
sportive, dorința sexuală crescută și mai multe comportamente
asertive. O amigdală mai activă, explică și de ce băieții și
bărbații tineri au o mai mare nevoie de mișcare atunci când
învață, în comparație cu fetele și femeile tinere care par să aibă
o mai bună capacitate de menținere a atenției și pentru o
perioadă mai lungă de timp.
Dincolo de aceste diferențe fiziologice, studiile de specialitate
arată că la fete maturarea creierului se produce mai repede în
comparație cu băieții.
Următoarele strategii pot să faciliteze colaborarea și munca
dvs. cu adolescenții:
1. Promovați activități specifice în funcție de gen. Creați
oportunități în care băieții și fetele să fie grupați în funcție de
gen și să recurgă la analizarea avantajelor fiecărui grup;
2. Promovați activități ample în care băieții și fetele se pot
implica în activități de relaționare. De exemplu, activitățile de
voluntariat și campaniile serviciilor sociale sau de sănătate;
3. Identificați felul în care genul (sexul) elevului influențează
nevoile educaționale ale acestuia. De exemplu, băieții au nevoie
de mai mult sprijin pentru activitățile de scriere și citire, în timp
ce fetele au nevoie de mai mult suport la matematică;
4. Asigurați-vă că promovați activitățile fizice atât în rândul
băieților cât și al fetelor. Sportul, exercițiile și activitățile de
explorare a lumii exterioare sunt foarte importante atât pentru
sănătatea creierului dar și pentru dezvoltarea abilităților
academice.

De creier depinde calitatea vietii noastre, deoarece el ne ajuta sa luam decizii intelepte care sa ne
conserve sanatatea. Chiar mai important este faptul ca el gazduieste niste centri nervosi si glande
endocrine raspunzatoare pentru starile noastre emotionale. Ori emotiile sunt insasi viata. Fericirea
noastra se sintetizeaza in creier si multe alte stari emotionale pe care le traim zilnic depind tot de buna
lui functionare.
“Daca doreste, oricine poate deveni sculptorul propriului creier”. (Santiago Ramon y Cajal)
Iata ce poti face pentru a-ti mentine creierul tanar pentru cat mai mult timp.
Antreneaza-ti creierul. Este valabil si in cazul creierului ceea ce se spune si despre alte parti ale
corpului: o folosesti sau o pierzi. Daca ne mentinem creierul activ din punct de vedere emotional si
mental, putem preveni pierderile de memorie.
Putem face asta evitand rutina zilnica si avand grija sa invatam ceva nou cat de des putem, pentru a
folosi zone ale creierului pe care nu le utilizam in mod obisnuit. La fel ca muschii, creierul isi creste
capacitatea de functionare atunci cand este folosit la o intensitate mai mare decat cea de rutina. La
serviciu, de exemplu, evitati sa faceti zilnic caeleasi lucruri in aceeasi ordine. Schimbati macar ordinea
lor din cand in cand, pentru a stimula astfel hipocampul, acea parte a creierului care raspunde de
memorie.
Mai putem sa ne mentinem creierul activ si prin autotestare, adica prin efectuarea de sarcini cu grad
de dificultate tot mai ridicat, ceea ce determina formarea de noi neuroni si noi dendrite.
Educatia este extrem de importanta: cu cat ai mai multe cunostinte, cu atat mai mult iti extinzi
capacitatea de invatare a creierului. Cercetatorii au aflat ca persoanele care scriu la tinerete structuri de
fraze complexe, la batranete au o functie cognitiva mai buna decat persoanele care scriu structuri de
fraze simple. Interesant este si faptul ca oamenii mai optimisti inca din tinerete, au la batranete functii
cognitive mai bune. Se considera ca oamenii cu un nivel ridicat de educatie si cei care sunt mereu
implicati in activitati care le stimuleaza creierul, vor avea o imbatranire mai lenta. Important este ca
invatarea sa faca parte din viata ta zilnic, mai ales dupa ce ti-ai terminat studiile.
Fiecare poate sa aleaga ceva ce ii place sa faca si care sa i se para o activitate relaxanta, fara sa se
simta ca intr-o sala de studiu. Poate ca unora le place sa citeasca, altora sa dezlege cuvinte incrucisate,
iar altora sa se joace pe calculator sau impreuna cu prietenii.
Hraneste-te pentru a avea o minte ascutita. In general, ceea ce este bun pentru inima si artere, este bun
si pentru creier si invers.
Grasimile saturate blocheaza si arterele ce duc la creier, expunandu-ne unui risc si mai mare de a face
atac cerebral. In schimb, acizii grasi omega-3 din peste si seminte de in ne mentin arterele curate, ajuta
neurotransmitatorii si amelioreaza depresia, inclusiv depresia postpartum, aceea a proaspetelor mamici
dupa nastere. Deci grasimile sunt foarte bune pentru creier, dar nu oricare.
Alimentele care ajuta cel mai mult creierul sunt:
nucile si toate felurile de alune,
pestele gras si untura de peste,
uleiul de masline (si cele de nuci, de peste, de in),
avocado,
sosul de tomate,
ciocolata neagra cu minim 50-70% cacao, facuta din boabe de cacao,
zaharurile luate din glucide bune: fructe, legume, zarzavaturi, cereale integrale, miere.
Trebuie sa reduci stresul. Stresul este bun din multe puncte de vedere, el ne da determinare si o
oarecare stare de alerta, necesara pentru a ne indeplini sarcinile zilnice, cu ajutorul lui putem respecta
termene limita sau putem fugi in situatii de pericol. Insa nu mai este bun atunci cand depaseste o
anumita limita.
Se considera ca evenimentele stresante majore din viata ne consuma circa 30 de ani de existenta, dar
daca avem grija sa reducem stresul, ii putem recastiga aproape in intregime. Pentru a reduce stresul
este recomandat:
sa socializam,
sa avem prieteni si sa apartinem unui grup,
sa facem exercitii fizice,
sa radem,
sa meditam.
Rasul, care reduce stresul, anxietatea si tensiunea, ne poate intineri cu 2 pana la 8 ani.
Meditatia are o multime de beneficii pentru creier: ne ajuta sa ne mentinem celulele cerebrale si
memoria in stare de functionare optima pana la adanci batraneti, dar si sa prevenim depresia si
anxietatea.
Ar trebui sa ne dea de gandit faptul ca putem sa avem un stres care ne macina intr-o situatie pe care
altii nici macar nu o considera o problema. In acest sens ne ajuta exercitiul de schimbare a
perspectivei, incercarea de a vedea realitatea din alte unghiuri, din punctul de vedere al celui care nu
considera situatia o problema. Astfel, o situatie stresanta se poate rezolva foarte simplu, mental.
Bea doua jumatati de aspirina pe zi. O aspirina intreaga are efect antiinflamator, insa o jumatate de
aspirina ajuta la evitarea accidentelor vasculare cerebrale, cele care duc la atacuri cerebrale. Explicatia
este faptul ca aspirina previne inflamatiile arterelor si coagularea sangelui, ajutand in acelasi timp
sangele si oxigenul sa ajunga la creier.
Aspirina poate ajuta creierul sa creeze mai multe vase de sange, deoarece in cazul in care chiar se
produc cheaguri, sa existe rute alternative pe care sangele sa poata circula in jurul zonei blocate.
Studiile recente arata ca aspirina, la fel ca alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, cum ar fi
ibuprofenul, reduc cazurile de accidente vasculare cerebrale, de dementa si de Alzheimer, probabil
pentru ca mentin arterele tinere. Aspirina si ibuprofenul nu se iau niciodata impreuna, pentru ca isi
anihileaza reciproc efectul.
Sfatul medicilor este de a lua doua jumatati de aspirina pe zi daca aveti peste 40 de ani, ceea ce
inseamna cam 160 mg de aspirina. Este o recomandare pe care deocamdata eu personal o ocolesc,
deoarece ma consider o persoana sanatoasa si cred ca pot sa am grija de creierul meu prin metode
naturale si printr-o alimentatie buna si sanatoasa. As aplica aceasta metoda numai in urma unei discutii
cu un medic, daca ar fi necesar sau sanatatea mea ar cere asta.
Ia suplimente de vitamine. Urmatoarele vitamine si suplimente te pot ajuta sa imbunatatesti functiile
creierului si starea de spirit, memoria si tot ceea ce tine de creier si de mentinerea lui in stare optima de
functionare:
acidul folic (vitamina B9),
vitamina B6,
vitamina B12,
tiamina (vitamina B1),
niacina (vitamina B3, sau acidul pantotenic, sau vitamina PP),
vitamina E,
vitamina C,
seleniul,
acidul alfa-lipoic,
coenzima Q10,
Ginkgo biloba,
fosfatidilserina,
colina,
huperzina,
hypericum (Iarba Sfantului Ioan).
Viseaza cu ochii deschisi. Chiar si o imagine mintala rapida ne poate imbunatati functiile creierului, iar
visatul cu ochii deschisi ne pastreaza mintea flexibila; el nu tine de copilarie sau adolescenta.
Folosindu-ne acea parte a creierului care se ocupa de imaginatie, il determinam sa functioneze dincolo
de procesul obisnuit, iar asta ajuta functia cognitiva.
Imaginatia este una din cele mai puternice arme ale creierului si poate fi folosita oricand, oriunde.
Imagineaza-ti orice te-ar ajuta sa te relaxezi, sa te destresezi si te-ar face fericit: un peisaj frumos, ca
esti in vacanta intr-un loc exotic, vizualizeaza ca ti-ai atins idealul in viata, ca ti-ai luat masina pe care
o doresti, sau orice ti se pare suficient de frumos, incat sa te linisteasca si sa-ti induca o stare de calm
interior. Emotiile bune sunt medicament pentru creier.
Un test aparent simplu pentru creierul tau
Stai intr-un picior si inchide ochii. Cu cat vei sta mai mult fara sa cazi sau sa te dezechilibrezi, cu atat
mai tanar este creierul tau. Ca termen de comparatie, 15 secunde este foarte bine daca ai peste 45 de
ani.
Echilibrul este o abilitate care tine tot de creier, isi are originea in creierul mic, sau cerebel si poate fi
imbunatatita prin dans si Yoga.
In cazul altor parti ale corpului, efectele stilului de viata sanatos se vad cu ochiul liber: talia si coapsele
se subtiaza daca mancam mai putin, muschii se tonifiaza daca facem sport, pielea straluceste daca
hrana noastra contine suficiente vitamine, etc. In cazul creierului, putem doar sa simtim efectele
stilului de nostru de viata, prin starile fizice si emotionale pe care le avem zilnic.
Cate din aceste secrete ale unui creier tanar aplici in viata ta? Daca mai sti si altele, scrie-le intr-un
comentariu mai jos. Si inca ceva: cum stai cu testul echilibrului?
Surse: Jean Carper – “Cum sa-ti pastrezi sanatatea creierului”; Dr. Michael F. Roizen, Dr. Mehmet C.