I.

Noi suntem ceea ce gandim

Tot ceea ce suntem apare prin gandurile noastre
Prin gandurile noastre cream lumea.

Pe cel care vorbeste

Problemele sau actioneaza printr o minte impura,
il vor urma
Asa cum roata calului urmeaza pasii bivolului.

Noi suntem ceea ce gandim.

Tot ceea ce suntem apare prin gandurile noastre.
Prin gandurile noastre cream lumea.
Pe cel care vorbeste sau actioneaza printr o minte pura
Fericirea il va urma
Asemeni unei umbre care nu l paraseste.

“Uite cum m a jignit si m a batut,

Cum m a trantit la pamant si m a pradat.”
Traieste prin asemenea ganduri
Si vei trai in ura.

“Uite cum m a jignit si m a batut,

Cum m a trantit la pamant si m a pradat.”
Abandoneaza astfel de ganduri
Si traieste in iubire.

In aceasta lume,
Ura nu va dispersa niciodata ura.
Doar iubirea dizolva ura.
Aceasta este legea,
Eterna si omniprezenta.
Si tu vei disparea.
Stiind aceasta. cum te mai poti certa?

Cat de usor rupe furtuna un arbore fragil.

Cauta fericirea prin simturi,

Complace te in
Si vei fi si tu a manca
smuls si a lenevi
din radacini.

Vantul nu poate dezradacina un munte

Ispita nu il poate atinge pe acela
Care este treaz,puternic si umil,
Care se stapaneste si cunoaste legea.

Daca gandurile omului sunt murdare,

Daca este nepasator si amagitor,
Cum ar putea purta el roba galbena?

Cel care este stapanul naturii sale proprii,

Stralucitoare ,clara si adevarata,
Numai acela poarta roba galbena.

II.

Rastalmacind falsul ca fiind adevarat,

Si adevarul ca fiind fals,
Iti pierzi din vedere inima
Si te umpli de dorinte.

Priveste falsul ca fiind fals,

Adevarul ca fiind adevarat.
Priveste in inima ta.
Urmeaza ti natura.
O minte care nu reflecta este precum un acoperis firav.
Pasiuni cumpasiuni, cum ar fi ploaia,inunda casa.
Insa daca acoperisul este puternic,acolo exista un adapost.

Acela care urmeaza gandurile impure

Sufera in aceasta
In ambele lumi ellume si in urmatoarea.
sufera,
Si cat de mult se va chinui,
Cand va vedea raul infaptuit.

Insa acela care respecta legea

Este fericit si aici si dincolo.
In ambele lumi el se va bucura,
Si cat de mult se va ferici,
Cand va vedea binele facut.

Pentru ca mare este recolta in aceasta lume,

Si mai mare este in lumea urmatoare.

Oricat de multe cuvinte sfinte citesti,

Si oricat de multe rostesti,
Ce bine iti vor aduce ele,
Daca nu le pui in practica?
Vei fi precum un cioban care numara oile altuia,
Fara sa impartaseasca niciodata calea aceluia.
Citeste cat de putine cuvinte vrei,
Si vorbeste si mai putin,
Dar actioneaza in spiritual legii.
Renunta la caile vechi-
Pasiune,dusmanie,prefacatorie.
Cunoaste adevarul si descopera pacea.
Impartaseste calea.

III.
Atentia este calea catre viata.
Prostul doarme
Ca si cum ar fi deja mort,
Insa cel stapan pe sine este treaz

Si traieste vesnic.
El observa.
El este limpede.

Cat de fericit este!

Pentru ca el vede ca atentia este viata.
Cat de fericit este,
Urmand calea celor treji.

Cu mare perseverenta
El mediteaza,cautand
Libertate si fericire.

Asa ca fii treaz,reflecteaza si observa.

Lucreaza cu atentie si grija.
Traieste in acest mod
Si lumina va creste in tine.

Prin observare si munca

Cel stapan pe el insusi se transforma intr o insula
Pe care nici un potop nu o poate inunda.

IV.
Asa cum mestesugarul ciopleste atent
Si face ca sageata sa fie dreapta,
La fel si inteleptul
Isi directioneaza gandurile nestatornice.

Asa cum pe
Se zbate unuscat,
peste scos din apa
La fel si gandurile se agita si tremura
Cand sunt lipsite de dorinte.
Ele tremura si se zbat,
Hoinaresc in voie.
Este bines a le stapanesti,
Pentru ca aceasta iti adduce fericire.

Dar cat de subtile sunt,

Si cat de evasive!
Sarcina inteleptului este sa le linisteasca
Si controlandu se sa dobandeasca fericirea.

Prin atentie si stapanire

Inteleptul isi supune gandurile
El le opreste peregrinarea.
Asezat in vidul inimii
El gaseste libertatea.

V.

Cum ar putea o minte tulburata

Sa inteleaga calea?
Daca un om este tulburat
El nu va fi niciodata plin de cunoastere.

O minte netulburata,
Care nu mai cauta sa vada ce este bine si ce este rau
O minte aflata dicolo de judecata
Observa si intelege.

Cunoaste ca trupul este un vas fragil;

Si transforma ti mintea intr un castel.

In fiecarei intelegerii
Permite incercare sa lupte pentru tine
Sa apere ceea ce ai castigat.

Pentru ca imediat ce corpul este lepadat,

Atunci ce mai poate el simti?
Un bustean inert,care zace pe pamant,
Ce mai poate el cunoaste?

Cel mai aprig dusman nu iti poate face atat de mult rau
Cum iti fac propriile tale ganduri,daca sunt nepazite.
Insa odata ce sunt controlate,
Nimeni nu iti poate face un bine mai mare,
Nici macar tatal sau mama ta.

VI.

Cine va cuceri aceasta lume

Si lumea mortii cu toti zeii ei?
Cine va descoperi
Stralucitoarea cale a legii?

Tu vei reusi,asa cum acela

Care cauta flori
O descopera pe cea mai frumoasa
Si mai rara dintre toate.

Intelege ca acest trup

Este doar spuma unui val,
Umbra unei umbre.
Smulge floarea dorintelor
Si apoi,complet nevazut,
Fugi de regele mortii.
Si continua sa mergi.

Moartea il ia pe acela care aduna flori,

Cand cu mintea sa distrata si simturi insetate
Cauta in van fericirea
In placerile acestei lumi.
Moartea il spulbera
Asa cum potopul matura un sat cufundat in somn.
Moartea il invinge
Cand mintea sa distrata si simturile insetate
Cauta sa adune flori efemere.
El nu va reusi vreodata
Sa isi implineasca placerile aici.

Albina aduna nectarul florilor

Fara sa le distruga frumusetea sau parfumul.
La fel si inteleptul ramane nemiscat si peregrineaza.

Priveste ti propriile greseli,

Ce ai facut sau ai lasat nefacut.
Si nu baga in seama greselile altora.

Ca o floare frumoasa;
Stralucitoare,dar lipsite de mireasma,
Sunt cuvintele bune si sterpe
Ale celui care nu faptuieste ce spune.

Ca o floare frumoasa;
Stralucitoare si pline de mireasma,
Sunt cuvintele bune si adevarate
Ale celui care faptuieste ce spune.
Asa cum dintr un morman de flori
Pot fi impletite o multime de ghirlanda,
Infrumuseteaza ti viata cu cat mai multe fapte bune.

VII.
Parfumul lemnului de santal,
Al leandrului si iasminului,
Nu pot zbura contra vantului.

Dar parfumul virtutii

Calatoreste chiar si impotriva vantului,
Pana la capatul lumii.
Mireasma lemnului de santal sau a leandrului
Nu calatoreste prea departe.
Dar parfumul virtutii
Se inalta in ceruri.

Dorinta nu ajunge niciodata in calea

Oamenilor virtuosi si treji.
Stralucirea lor ii mentine liberi.

Cat de frumos creste lotusul

In murdaria de pe marginea drumului.
Parfumul sau pur incantandu ti inima.

Urmeaza l pe cel treaz

Si printer orbi
Lumina intelepciunii tale
Va straluci vesnic pur.

VIII.

Lunga este noapte pentru cel care vegheaza,

Lung este drumul pentru calatorul obosit;
Si cat de lunga este peregrinarea prin trupuri
Pentru prostul care pierde calea.

Cand calatorul nu poate gasi

Un
MaiMaestru sau un prieten
bine sa mearga singur care sa il insoteasca.
Decat sa fie insotit de un tovaras prost.

Prostul isi face singur probleme

Si gandeste: “ Acestia sunt copiii mei,averile mele!”
Dar cum ar putea avea averi si copii
Acela care nu este macar nici propriul lui stapan?

Prostul care stie ca este prost

Prin aceasta este mai intelept.
Prostul care se gandeste ca este intelept
Este cu adevarat un prost.

Oare lingura este cea care gusta supa?

Un nerod poate sta intreaga viata
In compania unui maestru
Si tot va pierde calea.

Limba este cea care gusta supa.

Daca esti treaz in prezenta unui intelept,
Chiar si intr o singura clipa poti vedea calea.

Nerodul este propriul lui dusman.

Iar raul pricinuit il va face sa regrete amarnic!

De ce sa faci ceva ce vei regreta?

De ce sa iti provoci singur suferinta?
Fa numai ceea ce nu vei regreta
Si umple te de bucurie.
IX.

Pentru un timp , greselile prostului

Par a fi la fel de dulci ca mierea.
Dar in final amar le va fi gustul.
Si cat de mult va suferi!

Nerodul poate posti luni intregi,

Mancand doar din firul unui varf de iarba.
Insa meritele sale nu valoreaza nimic
In fata maestrului a carui hrana este calea.

Laptelui proaspat ii trebuie timp pentru a se inaspri;

Asa si greseala prostului
Are nevoie de timp pentru a l ajunge din urma.
Ea va mocni inauntrul lui precum jarul sub cenusa.

Orice ar invata un prost,

Aceasta il va face si mai prost.
Cunoasterea doar ii va sparge capul.

Pentru ca atunci el va dori recunoastere.

Sa fie primul peste toti.
Sa fie deasupra tuturor.

“Fie ca toti sa imi cunoasca munca,

Fie ca toti sa caute indrumare la mine.”
Astea ii sunt dorintele,
Atat de mare ii este trufia.
O cale conduce catre bunastare si faima,
Cealalta conduce la finalul caii.

Nu cauta recunoastere

Ci urmeaza I te.
Si elibereaza pe cei treziti

X.

Inteleptul iti spune unde ai cazut

Si unde este posibil sa cazi-
Secrete pretioase!
Asculta i sfaturile,urmeaza calea.

Lasa l sa te dojeneasca sis a te invete

Si sa te abata de la rele
Lumea poate ca l uraste
Dar oamenii buni il iubesc.

Nu cauta companii gresite

Si nici nu trai langa oameni nepasatori
Gaseste prieteni care iubesc adevarul.

Goleste cupa adevarului

Traieste in serenitate si fericire.
Inteleptul se desfata in adevar
Si urmeaza calea celor treji.

Asa cum fermierul isi iriga pamantul

Arcasul isi indreapta sagetile
Si tamplarul ciopleste lemnul,
La fel si inteleptul isi controleaza mintea.
Vantul nu poate zdruncina un munte.
Nici lauda sau dispretul nu misca un intelept.

El este claritatea
Ascultand adevarul,

El este precum
Pur,limpede un lac
si profound.

XI.

Nu dori nimic.
Acolo unde este dorinta,
Nu spune nimic.

Fericire sau durere-

Ambele te pot face sa cazi,
Continua sa mergi
Nepatat,neatins.

Nu cere familiei , averi sau putere,

Nici pentru tine si nici pentru altcineva.
Poate dori un intelept sa se ridice pe nedrept?

Putini trec raul.

Majoritatea raman pe acest mal.
Iar acestia alearga pe mal incoace si incolo.

Dar inteleptul,urmand calea,

Trece dincolo,departe de atingerea mortii.
El paraseste calea intunericului
Pentru calea luminii.
El isi paraseste casa,
Cautand fericirea pe drumul cel greu.

Liber de dorinte
Liber de posesiuni
Liber de lacasurile intunecate ale inimii,
Liber de atasament,
Urmand cele sapte lumini ale trezirii,
Si fericindu se in libertatea sa,

In aceasta
Devine lume inteleptul
el insusi o lumina,
Pura,stralucitoare,libera.

XII.

El este vizitiul
El si a strunit caii,
Mandria si simturile,
Pana si zeii il admira.

Maleabil ca pamantul,
Limpede ,clar si voios ca un lac,
Neclintit ca piatra de la usa,
El este liber de viata si de moarte.

Gandurile ii sunt oprite.

Cuvintele sale sunt nerostite.
Actiunile ii sunt neinfaptuite.
El isi vede libertatea si este eliberat.

Cel stapan isi leapada credintele

El vede dincolo de inceput si de sfarsit.

El taie toate legaturile.

Renunta la orice dorinta.
Rezista tuturor tentatiilor.
Si se ridica.

Si oriunde traieste,
In oras sau la tara,
In munti sau la campie,
Acolo exista doar pura incantare.

Chiar si intr o padure neatragatoare

El gaseste
Pentru fericirea
ca nu doreste nimic.

XIII.

Mai bun decat o mie de cuvinte goale

Este un singur cuvant care adduce pacea.

Decat o mie de versuri searbede,

Mai bun este un vers care sa aduca pacea.

Decat o suta de reguli fara sens,

Mai buna este regula legii , care adduce pacea.

Mai bines sa te cuceresti pe tine,

Decat sa invingi in o mie de batalii.

Atunci Victoria este a ta.

Si aceasta nu iti poate fi luata,

Nici de ingeri si nici de demoni,
Nici in rai si nici in iad.

Mai bine decat o suta de ani de inchinaciuni,

Mai benefic decat o mie de ofrande
Si o mie de renuntari,
Pentru a obtine merite,
Chiar mai buna decat ingrijirea flacarii sacre
Timp de o suta de ani,singur in padure,
Este venerarea si chiar daruirea pentru o clipa,
Fata de cel care s a cucerit pe sine.

A te inchina in fata unei finite atat de minunate

Un maestro imbatranit in virtute si sfintenie,

Inseamna a cuceri
Si frumusetea insasisiviata,
, puterea fericirea

XIV.

Mai buna decat o suta de ani in greseli

Este o zi petrecuta in contemplare.

Mai buna decat o suta de ani de ignoranta

Este o zi traita reflectand.

Mai buna decat o suta de ani de inactivitate

Este o zi traita cu determinare.

Mai bines a traiesti minunandu te

Cum toate lucrurile apar si mor.

Mai bines a traiesti o ora

Vazand unica viata dincolo de cale.

Mai bine sa traiesti o clipa

In clipa caii dincolo de cale.
XV.

Asa cum un negustor bogat impreuna cu servitori sai

Ocolesc un drum periculos

Si
Asaasa
sitcum
u. fiicel carelaevita
atent viata
prostie evita
si la rele.otrava

Un brat fara rani poate manui otrava

Cel innocent nu ajunge la rau.

La fel ca praful aruncat impotriva vantului

Se intoarce raul asupra celui
Care a gresit fata de o fiinta pura si inocenta.

Unii renasc in iad

Altii in aceasta lume,
Iar cei buni in paradis
Insa cei puri nu se mai nasc deloc.

Nicaieri!
Nici in ceruri,
Nici in adancul marilor,
Nici in singuratatea muntilor
Nu te poti ascunde de propriile rele.

Nici in ceruri,
Nici in adancul marilor,
Nici in singuratatea muntilor,
Nicaieri
Nu te poti ascunde de propria moarte.

XVI.

Grabeste te sa faci bine.

Daca esti incet,
Mintea,complacandu se in rau,
Te va ajunge din urma.

Indeparteaza te de rele.

Mereu
Inainte si
camereu,
durereastai
sa departe de rele,
vina supra ta.

Stabileste ti inima in a face bine.

Fa binele mereu si mereu
Si vei fi plin de bucurie.

Un prost este fericit,

Pana cand relele sale vin asupra lui.
Iar un om bun poate suferi,
Pana cand infloreste bunatatea lui.

Nu iti lua in deradere esecurile,

Spunand : “Ce sunt ele pentru mine?”
Ulciorul se umple picatura cu picatura.
La fel se umple si prostul de rau.

Nu iti dispretui virtutile,

Spunand : “Ele nu inseamna nimic.”
Ulciorul se umple picatura cu picatura.
La fel se umple si inteleptul de virtute.

XVII.

Toate fiintele tremura in fata violentei.

Toate se tem de moarte.’
Toate iubesc viata.

Priveste te in ceilalti.
Atunci pe cine vei mai rani?
Ce rau mai poti face?

Cel care cauta fericire,

Ranindu I pe ceilalti,
Nu o va gasi niciodata.

Pentru ca semenul tau este ca si tine.

El vrea sa fie fericit.
Nul il rani vreodata,
Iar cand vei pleca din viata aceasta
Si tu vei gasi fericirea.

Nu rosti niciodata cuvinte aspre,

Pentru ca ele vor rasuna in tine.
Cuvintele dure ranesc,
Iar rana apare si in tine.

Ramai tacut si nemiscat

Ca un gong spart.
Cunoaste linistea libertatii,
Acolo unde nu mai exista nici o lupta.

Asa cum vacarii isi mana vacile spre pasune,

La felt te vor manca pe tine batranetea si moartea.

Dar prostul in greselile lui uita

Si aprinde focul
In care va arde intr o buna zi.

Cel care ii loveste pe cei slabi

Si ii raneste pe cei inocenti,
Va suferi untr una din acestea zece:

Chinuri sau infirmitate,

Rani,boala sau nebunie,
Persecutii sau acuzatii nedrepte,
Pierderea familiei sau a averii.
Un foc din cer ii va lovi casa
Si cand corpul ii va fi mistuit,
El va ajunge direct in infern.

XVIII.

Acela care umbla gol,

Cu parul incalcit si plin de murdarire,
Care posteste si doarme pe pamant,
Manjindu si corpul cu cenusa
Si sta la nesfarsit in meditatie-
Atat timp cat mai are indoieli,
El nu va gasi niciodata libertatea.

Dar cel care traieste curat si multumit,

In tacere si virtute,
Care nu raneste,nu jigneste sin u loveste,
Chiar de poarta haine fine,
Atata timp cat sre incredere
El este un cautator adevarat.

Foarte rar un cal nobil

Simte atingerea biciului.
Cine se afla in lume neprihanit?
Fii precum un cal de rasa
Energic in bataia biciului,
Arzator si agil.
Crede,mediteaza,vezi.
Fii bland si neprihanit.

Trezeste te intelege.
Si elibereaza de toate suferintele.

Fermierul canalizeaza apa spre camp.

Arcasul faureste sageti.
Tamplarulciopleste lemnul.
Iar inteleptul se stapaneste pe sine.

XIX.

Lumea este in flacari,

Si tu razi?
Traiesti intr un intuneric total.
De ce nu cauti lumina?

Priveste ti corpul-
O marioneta vopsita,o jucarie,
O adunatura de rani si boli,plin de idei,sperante,
O umbra trecatoare si efemera.

Cat este de fragil!

Firav si muritor,
Ca orice lucru viu.
In final se imbolnaveste , moare si putrezeste.

Priveste aceste oase albite,

Niste teste goale,reminiscente ale unei vieti apuse.
Si tu mai poti sa razi?
Tu esti o casa din oase albite,
A carei tencuiala sunt carnea si sangele;
In ea salasluieste mandria,
Ipocrizia,decadenta si moartea.

Glorioasele trasaturi
La fel si trupul iti va ale regilor
deveni se distrug
tarana.
Dar spiritual puritatii este etern
Si puritatea vorbeste doar puritatii.

Ignorantul este precum un bou.

El creste in greutate, niciodata in intelepciune.

XX.

Timp de nenumarate vieti

In van am cautat claditorul acestei case.
Si nu l am putut gasi…
Cat de dureros este sa renasti mereu!

Dar acum te vad, o Ziditorule!

Si niciodata nu imi vei mai ridica o alta casa.
Am rupt grinzile podului,
Am distrus pilastrul
Si am gonit orice dorinta.
Iar acum mintea imi este libera.

In lac nu mai este nici un peste.

Iar in apa,cocorii cu picioare lungi stau nemiscati.

Trist este omul in a carui tinerete

A trait dezmatat si si a risipit norocul.
Trist precum un arc frant.
Si trist suspina el,
Dupa toate cate au aparut si disparut.

XXI.

Iubeste te pe tine insuti si vegheaza-

Azi,maine,intotdeauna.

Mai intai stabileste te in sinele tau,

Apoi invata pe altii,
Numai asa invingi durerea.

Pentru a I indrepta pe altii,

Inainte ai de facut un lucru mai dificil-
Indreapta te pe tine insuti.

Tu esti propriul tau maestro.

Cine altcineva?
Struneste te pe tine
Si descopera ti maestrul.

Singur ti ai facut rau

Si te ai hranit prin rau.
Curand el te va distruge
Asa cum cremenea macina piatra.

Prin prostia ta
Vei decadea atat de jos,
Cum numai cel mai aprig dusman ti ar putea dori.
La fel este copacul sufocat de liane.

Cat de greu este sa te slujesti,

Cat de usor este sa te pierzi
In prostie si rautate.
Trestia katthaka moare dupa ce rodeste.
La fel si prostul,
Care dispretuieste invataturile celor treji,
Lovind in cei care urmeaza calea,
Piere in clipa in care prostia I a dat roade.

XXII.

Raul este al tau.

Suferinta este tot a ta.
Dar si virtutea este a ta.
Si puritatea.

Tu esti sursa
Intregii puritati si impuritati.

Nimeni nu purifica pe altul.

Nu iti neglija vreodata munca

Pentru altcineva,
Oricat de mare ii este nevoia.

Efortul tau este sa ti descoperi munca

Si apoi sa te daruiesti ei
Cu toata inima ta.

XXIII.

Nu trai in lume
In delasare si vise false,
In afara legii.

Ridica te si priveste.
Urmeaza calea fericit
In lumea aceasta si dincolo.

Urmeaza calea virtutii.

Urmeaza calea fericit

In aceasta lume si dincolo de ea.

Priveste lumea-
O boala,un miraj.
Observa lumea asa cum este,
Iar moartea te va parasi.

Vino,priveste lumea-
Pentru regi,doar o trasura pictata,
Pentru prosti o capcana mortala.
Dar acela care o vede este liber.

Asa cum luna iese din spatele unui nor

Si straluceste,
La fel si maestrul iese din ignoranta sa
Si straluceste.

Aceasta lume se afla in intuneric.

Cat de putini au ochi sa o vada!
Cat de rare sunt pasarile
Care scapa din plasa si zboara spre cer!

Lebedele se inalta catre soare.

Ce magie!
La fel si cel pur invinge armatele iluziei
Si zboara liber.

Daca dispretuiesti si incalci legea,

Daca vorbele iti sunt numai minciuni,
Unde se va sfarsi raul tau?
Prostul rade in fata marinimiei
Si zgarcitul nu poate ajunge in ceruri.
Dar inteleptul,care se bucura sa daruiasca,
Va avea fericirea drept recompensa.

Si
Maimai mult- decat toate bucuriile
mareata
Cerului si pamantului,
Mai incantatoare decat puterea
De a domni peste toate lumile,
Este fericirea intrarii in curent.

XXIV.

El este treaz,
Victoria este a sa.
El a cucerit lumea.

Cum s ar putea rataci,

Cel care este dincolo de cale?
Ochiul ii este deschis.
Piciorul ii este liber.
Cine il poate urma?

Lumea nu il poate cuceri

Si nici nu il poate face sa cada
In plasa otravitoare a dorintelor.

El este treaz!
Zeii vegheaza asupra lui.

El este treaz
Si se fericeste in tacerea meditatiei
Si in dulceata daruirii.
Greu este sa te nasti,
Greu este sa traiesti,
Dar si mai greu este sa auzi de cale,
Sa te ridici,sa o urmezi sis a te trezesti.

Si,totusi,invatatura
Fa ceea ce este bine.este simpla.
Fii pur.
La capatul drumului vei gasi libertatea.
Pana atunci,ai rabdare.

Daca il ranesti sau intristezi pe celalalt,

Inca nu ai invatat detasarea.

Nu jigni nici prin fapta si nici prin vorba.

Mananca moderat si cumpatat.
Traieste in propria inima.
Cauta constiinta superioara.

XXV.

Biruieste te conform caii.

Aceasta este invatatura simpla,a celor treji.

De ar fi sa ploua cu aur
Si setae tot nu ti ar fi potolita.
Dorinta este de nesatisfacut,
Sau se sfarseste in lacrimi,chiar si in rai.

Cel care cauta sa fie treaz

Isi consuma bucuros dorintele.

Manta de frica, omul poaqte fugi

In munti sa