Sunteți pe pagina 1din 66

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE CÂMPULUNG

CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific: Absolventă:

Braga Viorica Filofteia Stancu (Durbacă) Luiza Elena

2019
BUGETAREA COSTURILOR DE PRODUCŢIE ŞI ORGANIZAREA
CONTROLULUI BUGETAR

2
Cuprins
CAPITOLUL I : BUGETUL - COMPONENTA MANAGERIALĂ A
CONTABILITĂŢII.................................................................................................. 5
1.Conceptul şi principiile bugetării- avantajele utilizării acestuia în gestiunea
întreprinderilor. ......................................................................................................................... 5
1.1.Prezentarea tipologiei bugetelor prin studierea celor trei criterii de bază: tipul;
obiectul activităţii şi criteriul funcţional al funcţiilor bugetului ............................................... 7
1.2.Elaborarea bugetului prin analiza principiilor bugetare- istoricul fundamentării
principiilor universalităţii şi unităţii bugetare prin evaluarea conturilor speciale de
trezorerie, a bugetelor extraordinare, a bugetelor autonome. .............................................. 9
1.3.Componentele politicii bugetare: impactul politicii bugetare a veniturilor, a politicii
bugetare a cheltuielilor şi a politicii bugetare a echilibrului. .............................................. 12
1.4.Controlul bugetar şi organele care îl realizează din sfera politică, jurisdicţională şi
administrativă .......................................................................................................................... 16
CAPITOLUL II :GESTIUNEA BUGETARĂ A ÎNTREPRINDERII ............. 18
2.1.Introducerea şi operaţionalizarea noţiunii de gestiune bugetară a întreprinderii ...... 18
2.2.Rolul şi funcţiile bugetului întreprinderii: funcţia de previziune, de control, de
instrument al asigurării echilibrului financiar ..................................................................... 18
2.3.Analiza echilibrului financiar prin sondarea noţiunii de analiză patrimonială şi
funcţională ................................................................................................................................ 20
2.4.Ratele de rentabilitate economică, financiară, ponderată a capitalurilor şi a pragului
de rentabilitate ......................................................................................................................... 23
2.5.Strategia de management financiar pe tremen scurt- metode analitice de determinare
a necesarului de finanţare al ciclului de exploatare(NFCE) –metode sintetice şi analitice
................................................................................................................................................... 24
2.6.Obiectivele finanţării ciclului de exploatare şi realizarea managementului trezoreriei
................................................................................................................................................... 25
2.7.Strategie şi management în vederea stabilirii finanţării pe termen mediu și lung ...... 26
CAPITOLUL III : BUGETAREA ŞI CONTROLUL BUGETAR PENTRU O
ÎNTREPRINDERE ................................................................................................ 32
3.1.Analiza modului de organizare a contabilităţii cheltuielilor, a veniturilor realizate de
întreprinderea SC IME Romănia SRL...................................................................................... 32

3
Scurtă prezentare a S.C. IME ROMÂNIA S.R.L. ................................................................ 32
3.1.1.Prezentarea documenteor contabile ale întreprinderii ................................................ 36
3.2.Analiza indicatorilor economico-financiari privind cheltuielile şi veniturile realizate de
întreprinderea SC IME ROMÂNIA SRL ................................................................................. 38
3.2.1.Analiza pe baza contului de profit şi pierdere .............................................................. 38
Analiza în dinamică a rezultatelor S.C. IME ROMÂNIA S.R.L......................................... 38
3.2.2.Analiza cifrei de afaceri .................................................................................................. 42
3.2.3.Analiza soldurilor din gestiune ...................................................................................... 44
3.3.Analiza bilanţului contabil.................................................................................................... 50
3.3.1. Analiza fondului de rulment şi trezoreriei ................................................................... 50
3.3.2. Analiza ratelor de rentabilitate ..................................................................................... 52
3.3.3. Analiza capacităţii de autofinanţare ............................................................................ 54
CONCLUZII ........................................................................................................... 57
ANEXE .................................................................................................................... 59
Anexa 1 - Bilanţ………………………………………………………………………………….59

Anexa 2 - Contul de profit şi pierdere…..…….. .......................................... ………………….61


BIBLIOGRAFIE: ................................................................................................... 64

4
CAPITOLUL I BUGETUL - COMPONENTA MANAGERIALĂ A
CONTABILITĂŢII

1. Conceptul şi principiile bugetării - avantajele utilizării acestuia în gestiunea


întreprinderilor.

Orice entitate economică este stabilizată de strategii proprii prin care se urmărește propulsarea
acesteia în primele locuri ale clasamentelor din domeniul său de activitate și asigurarea unei
autofinanțări pe termen lung.

Toate aceste obiective se realizează odată cu o bună gestionare a bugetului. Bugetul semnifică o
traducere numerologică a acelor scopuri și a mijloacelor proprii specifice care reflectă activitatea
și profitul fiecărei subdiviziuni a acestei entități. Bugetul are influență asupra departamentelor din
sfera proprie a societății economice dar și la nivel macroeconomic, făcând referire aici la actorii
economici, sociali, politici implicați.

Fiecare acțiune întreprinsă necesită o planificare anticipată, în vederea evaluării costurilor în


raport cu beneficiile rezultate și posibilele riscuri aferente. Planificând astfel fiecare mișcare,
datele operaționale sunt cele care ne ajută să decidem dacă activitatea pe care dorim să o
întreprindem este sustenabilă sau trebuie să regândim întregul proces decizional. Bugetul poate fi
definit astfel ca o ,,expresie cantitativă a unui plan de acțiuni, fiind de ajutor atunci când
coordonăm și implementăm obiectivele previzionale”1.

Rolul acestora, după cum putem observa este acela de a ne ajuta să gestionăm resursele necesare
pentru atingerea scopurilor propuse astfel încât să fie analizată rentabilitatea activităților
întreprinse.

Alocarea resurselor evaluează cheltuielile și controlează gestionarea lor, atribuind pentru fiecare
arie și nivel ierarhic responsabilități. Putem stabili în acest sens o serie de avantaje ale utilizării
bugetului în gestiunea unei întreprinderi.

Planificarea fiecărei acțiuni întreprinse este unul dintre avantaje, căci necesită o evaluare concretă
pe termen lung, rulând o serie de scenarii pentru a observa costurile necesare fiecăruia.

1
Prahoveanu. E., Economie fundamente teoretice, Editura Luminalex, Bucureşti, 2002, pag.52

5
Faptul că pune bazele unei evaluări a performanțelor reprezintă parametrii pe care întreprinderea
trebuie să îi realizeze din timp în vederea atingerii obiectivelor stabilite, precum vânzările,
producția.

Angrenează comunicarea și implicarea tuturor departamentelor din respectiva întreprindere,


pentru a echilibra implicarea actorilor astfel încât să se uniformizeze aportul în atingerea
obiectivelor preconizate la nivelul fiecărui departament și în subsidiar la nivelul întregii firme.

Utilizarea bugetului îi obligă pe managerii fiecărui departament să analizeze consecințele


deciziilor pe care intenționează să le ia, astfel încât acestea să fie conforme cu temele propuse,
jucând rolul de ,,instrument de referință”2.

Prin evaluările realizate se permite astfel o contabilizare eficientă a tuturor activităților, care pe
termen lung ajută în vederea planificării bugetului anual.

Pentru a planifica activitățile, se solicită o angajare a executanților și a grupului de conducere în


organizarea de întâlniri de lucru, menținându-se o transparență și un contact direct, periodic al
relațiilor de lucru.

De fiecare dată când apar anumite abateri de la obiectivele propuse, comunicarea ierahică fiind
bine organizată, ajută la rezolvarea problemelor, fiind gestionate prin implicarea colectivă în
procesul decizional și în cel de producție.

Toate aceste modalități de gestionare a relațiilor de lucru au fost realizate prin implementarea
principiilor de bază care eficientizează sistemul bugetar.

Un prim principiu ar fi acela al ,, totalității” care urmărește asigurarea unui echilibru între
departamentele funcționale și cele operaționale ale întreprinderii, prin păstrarea unei transparențe
și a unei bune comunicări între acestea3.

Al doilea principiu este acela al responsabilizării unui reprezentant al fiecărui compartiment care
să poată analiza și identifica pentru fiecare activitate un set de soluții și activități.

2
Băcescu,A.M.,(1993), Dicţionar de macroeconomie, Bucureşti, Editura All Beck, pag.45
3
Tulai, C., Finanţe, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007, pag.252-256;

6
Solidaritatea între departamente este crucială, motiv pentru care constituie un principiu
fundamental în vederea realizării obiectivelor entității comerciale.

Calitatea de a fi ușor adaptabil conferă sistemului bugetar posibilitatea de a se plia în funcție de


posibile modificări care pot răsări în mediul financiar, politic sau social.

Un alt principiu de bază este acela al motivării personalului în vederea adeziunii acestuia la
obiectivele întreprinderii, asigurându-se astfel responsabilizarea internă a acestora în desfășurarea
sarcinilor de lucru.

Așadar, un bun management bazat pe comunicare asertivă, a implicării echilibrate a tuturor


departamentelor și stabilirea clară a obiectivelor, a scopurilor întreprinderii, duc la o
responsabilizare pe scară ierarhică, astfel încât bugetarea să se realizeze periodic, fiecare
activitate fiind evaluată și implementată, cunoscându-se costurile și beneficiile acesteia pentru
entitatea comercială.

1.1 Prezentarea tipologiei bugetelor prin studierea celor trei criterii de bază: tipul;
obiectul activităţii şi criteriul funcţional al funcţiilor bugetului

Am observat care sunt noțiunile elementare ale bugetului, avantajele gestionării acestuia la
nivelul întreprinderii, precum și principiile care stau la baza managementului acestuia.

Vom continua cu prezentarea tipologiei acestora în funcție de cele trei criterii esențiale: ,,tipul,
obiectul activităţii şi criteriul funcţional al funcţiilor bugetului4”.

În funcție de perioada de timp pentru care sunt elaborate, acestea se împart în trei tipologii:

- Previzionale - sunt acele estimări pe care le realizăm pe o perioadă îndelungată, care de


regulă depășește 5 ani, raportat la atingerea obiectivelor propuse, implementând o
strategie proprie fiecărei întreprinderi.

4
D. Pârvu,Eficienţa investiţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, pag.45

7
- Bugete ale exercițiului - reprezintă acele prevederi care se regăsesc în bugetul previzional,
acumulate la nivelul unui an, transpunând conținutul bugetelor previzionale.

- Operaționale - în funcție de fiecare departament, acestea divizează, repartizează pe etape


în intervale mici bugetul exercițiului.

În funcție de criteriul bugetelor, de obiectul lor de activitate, se transpun patru tipuri de bugete5:

Primul tip este acela al ,,bugetelor comerciale” care estimează noțiunile unei întreprinderi
referitoare la vânzările realizate și la activitățile de aprovizionare pe care le realizează aceasta.

Activitatea de exploatare însumează bugete care emit previziuni anuale ale volumului cuantificat
și a valoric pentru activitățile de producție și a celor marginale necesare.

Bugetele de costuri sunt cele care calculează anticipativ costurile aferente producției.

,,Bugetele rezultatelor sunt acelea care estimează starea patrimonială și monetară”, formând și
conturând ,,bilanțul previzional și bugetul trezoreriei”6. În funcție de criteriul funcțional,
gestiunea unei întreprinderi poate avea două bugete, respectiv bugetele ,,determinante și cele
rezultante”.

Bugetele ,,determinante” sunt cele al căror obiectiv specific al întreprinderii constituie rezultatul
activităților întreprinse. Avem de exemplu bugetul vânzărilor, care cuprinde respectarea
obiectivului propus și este implementat prin activități specific de către departamentul aferent.

Bugetele ,,rezultante” realizează estimările economice și financiare ale activităților de bază


rezultate din bugetele determinante. Cheltuielile datorate aprovizionărilor, precum și cele
raportate la costuri și cheltuieli sunt corelate cu bilanțurile trezoreriei și cu cel previzional.

5
M. Grigore, Finanţele firmei, Ed. Cartea Studenţească, Bucureşti, 2009 pag.152
6
G. Vintilă, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,
2007, pag.142

8
1.2.Elaborarea bugetului prin analiza principiilor bugetare - istoricul
fundamentării principiilor universalităţii şi unităţii bugetare prin evaluarea
conturilor speciale de trezorerie, a bugetelor extraordinare, a bugetelor
autonome.

Am observat faptul că tipologia bugetelor este una diversificată, în funcție de criteriile,


domeniile de activitate ale întreprinderilor. Este necesar însă să cunoaștem modalitatea în care
acestea se elaborează pentru a putea gestiona și creona un management productiv.

Planificarea bugetară presupune în primul rând stabilirea unui obiectiv, apoi în funcție de acesta
se pornește un domino de activități și acțiuni care trebuiesc realizate. Mijloacele prin care se
aduce atingerea scopurilor este imperios necesar să cuprindă estimări monetare, pentru a analiza
efectele planurilor de acțiune.

Așa cum am văzut anterior, avem nevoie de ghidare în punerea în practică a activităților pe
care urmează să le realizăm. Pentru aceasta, au luat naștere principiile bugetare, acele reguli,
norme, valori care joacă rolul de instrument de referință. Acestea sunt regăsite în dogmele
dreptului economic, care a apărut în Europa prin secolul XIII7.

Întrucât până la acea vreme nobilii înfăptuiau abuzuri economice nenumărate, profitând de pe
urma activităților lucrative ale burgheziei, în Anglia, odată cu adoptarea ,,în 1215 a Marea
Charta”, s-a reglementat pentru prima dată în istorie, ca regelui să îi fie interzis să încaseze
venituri de la clasa muncitoare, pe care să le gestioneze apoi după bunul plac. Parlamentul a fost
numit responsabil cu aprobarea cheltuielilor și cu aprobarea salariilor membrilor din clasa civilă a
funcționarilor publici.

Principiile bugetare ale dreptului bugetar se resimt și în Țările Române odată cu aprobarea
,,Regulamentelor Organice prin care a fost pentru început separată visteria statului de cea a
domnitorului”8.

7
. Campus,E.,(1993), Ideea federală în perioada interbelică, Bucureşti, Editura Academiei
Române, pag.125
8
Talpoş, I., Finanţele României, Editura Sedona ,Timişoara, 1995, pag.45

9
Demersurile care au urmat au fost în materie de a interzice instituirea de noi taxe și impozite,
limitându-se cheltuielile domnitorului de către parlament, utilizându-se modelul englez. Au fost
anulate scutirile de taxe, au devenit cu titlu obligatoriu înscrierile veniturilor și cheltuielilor
statului, formându-se un echilibru între venituri și cheltuieli la nivelul statului, toate fiind
consemnate într-un document la fiecare sfârșit de an, menit să crească siguranța populației în
gestionarea banilor publici de către stat.

Acestea au fost premizele care astăzi au dat naștere evoluției economiei bugetare și a normelor
legislative ce păstrează scopul de a crește gradul de siguranță a populației privind transparența
gestionării resurselor economice naționale.

,,Principiul universalității bugetare” permite acea transparență asupra managementului bugetului,


fiind guvernat de două reguli, regula ,,non-contractării” care prevede notarea sumelor totale,
brute, fără a suferi nicio modificare în buget și respectiv regula ,,non-afectării” care presupune că
în funcție de venituri apar cheltuielile, exceptând însă donațiile și sponsorizările care au o
destinație separată în cadrul unei entități comerciale9.

Aceste două reguli conduc la apariția bugetului brut, care cuprinde toate cheltuielile și
veniturile, oferindu-se o imagine de ansamblu transparentă, dând posibilitatea unui control
bugetar real. Pe plan practic, au luat naștere bugetele mixte, în care sunt înscrise la nivelul
instituțiilor publice sumele totale, iar în cazul altora apar doar soldurile, din cauza faptului că
unele servicii publice dispun de personalitate juridică și de o autonomie financiară.

Din punct de vedere legislativ, deși este stipulat acest principiu, este utilizat bugetul mixt, în
România fiind structurat astfel: pentru activitățile social-culturale aplicându-se regula bugetului
brut, iar pentru regiile autonome se utilizează bugetul net, necalificându-se însă ca o sustragere
de la controlul parlamentar, fiind aprobată această modalitate de către ,,forul legislativ”.

Un alt principiu este acela al unității bugetare, prin înscrierea veniturilor și a cheltuielilor într-un
singur document. Utilizarea acestuia conduce la realizarea unui buget clar, utilizându-se eficient
fondurile publice, permițând parlamentului să analizeze strategiile propuse de guvern, exercitând
un control riguros asupra cheltuielilor publice.

9
Manolescu G., Buget abordare economică şi financiară, Editura Economică, Bucureşti,1997;,
pag.146

10
În practică, atât principiul unității, alături de cel al universalității sunt modificate, suferind
adaptări la situația actuală. Au apărut în România bugetele ,,anexe”, care au o autonomie relativă,
neavând în mod obligatoriu și personalitate juridică. Acestea sunt instituții publice care figurează
cu subvenții de la stat în completarea propriilor venituri, întocmindu-și bugete proprii care sunt
apoi anexate bugetului național, aprobate de către parlament.

În cel de-al doilea Război Mondial, 1942-1943, s-au adoptat 41 de bugete anexe, fiind utilizate și
în prezent. O altă abatere de la principiul unității bugetare este contul special de trezorerie, care
reprezintă conturile deschise la trezoreria statului dar care pe lângă încasările statului face și
altele în contul statului, care nu reprezintă venituri ale bugetului, statul putând să folosească pe
parcursul anului resursele prezente aici pentru ,, echilibrarea de casă a bugetului10”.

O tipologie aparte este cea a bugetelor ,,extraordinare”, care sunt elaborate în situații
extraordinare, cum ar fi în cazul unor calamități, războaie. Pot fi folosite însă de către guvern
trecând aici deficitele bugetare, scăpând astfel de controlul parlamentului.

Bugetele autonome fac referire la bugetul întreprinderilor cu personalitate juridică.

Principiul anualității bugetului face referire la dimensiunea în timp a bugetului, guvernul fiind
obligat să întocmească proiectul bugetului de stat pentru un an, parlamentul analizându-l și
aprobându-l.

Din punct de vedere politic, sunt evaluate cheltuielile guvernului, putând fi așadar conturate
respectările amendamentelor din anul precedent și analizată situația planurilor economice pentru
anul în curs.

Din punct de vedere economic, planificarea pe un an este facilă, putând suferi modificări în
situații excepționale, cum ar fi ,,rectificarea bugetară”, o soluție care presupune recalcularea
totală.

Principiul anualităţii face referire atât la intervalul temporal cât şi la fracţiunea economică,
reprezentând perioada în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile prevăzute în
planul bugetar aprobat de parlament. Apar aşadar două metode prin care este evaluat bugetul.

10
Profiroiu Marius, Politici Europene, Editura Economică, Bucureşti, 2003;pag.65

11
Prima cuprinde analiza gestiunii, în care conturile bugetului sunt închis în ultima zi a anului
bugetar, focusându-se pe veniturile încasate în cadrul anului curent, cheltuielile neefectuate fiind
menţionate în cadrul bugetului pe anul următor.

Cea de-a doua metodă este cea a exerciţiului şi semnifică prelungirea anului bugetar în
extensor cu trei până la şase luni, timp în care sunt lichidate operaţiunile rămase neefectuate de
anul anterior, funcţionând în paralel două bugete, avantajul acesteia fiind reprezentat de
facilitarea comparaţiei dintre cele două, ştiindu-se exact veniturile şi cheltuielile, fiind mai uşor
de realizat controlul bugetar.

În cazul României, anul bugetar se încheie la data de 31 decembrie, fiind echivalentul anului
calendaristic. Se utilizează metoda de gestiune.

1.3. Componentele politicii bugetare: impactul politicii bugetare a veniturilor, a


politicii bugetare a cheltuielilor şi a politicii bugetare a echilibrului.

Sursa: http://www.creeaza.com

12
Politicile bugetare sunt cele care susţin integrarea politicilor economice naţionale în ansamblul
European. Managementul politic şi modul în care clasele politice gestionează veniturile naţionale
se resfrâng asupra calităţii vieţii cetăţenilor.

Veniturile bugetare reprezintă acele mijloace prin care se formează ,,fondurile băneşti din care se
efectuează cheltuieli bugetare. ” Sunt considerate de către unii autori ca fiind încasări ale
administraţiei publice necesare acoperirii cheltuielilor din sfera publică generând impact asupra
evoluţiei unor politici economice11.

Conţinutul acestora le clasează astfel12:

- Prelevări cu caracter obligatoriu aici intrând impozitele, taxele


- Resursele provenite de la trezorerie
- Resursele care provin de la împrumuturile publice
- ,,Finanţarea prin emisiune monetară fără acoperire”.

Veniturile bugetelor locale sunt cele care subvenţionează înfiinţarea şi funcţionarea multor
instituţii şi servicii publice locale, având autonomie proprie specifică bugetelor proprii
judeţene şi bugetelor proprii ale comunelor şi oraşelor.

Având în vedere principalele trăsături caracteristice ale veniturilor bugetare, acestea pot fi
grupate după anumite criterii13
- regularitatea mobilizării lor la bugetul public fiind subdivizate în venituri ordinare,
considerate normale şi cele extraordinare, mobilizate în situaţii excepţionale, când cele
ordinare nu sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor.

- conţinutul economic –veniturile curente se compun din veniturile fiscale şi cele nefiscale,
primele având caracter obligatoriu.

11
Bratu,M.,(1997), Economia mondială. Previziunile la orizontul anilor 2010-2015, Bucureşti,
Centrul de Informare şi Documentare Economică, nr.25

12
Văcărel I., Bistriceanu G., Anghelache G., Bodnar M., Bercea F., Mosteanu T., Georgescu, F.,
Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000;pag.342
13
Bârsan, M.,(1995), Integrarea economic europeană, Cluj-Napoca, Editura Carpatică pag.178-
182

13
- Provenienţa cuprinde veniturile interne şi pe cele externe. Veniturile interne sunt forate
din taxele de la întreprinderile publice, împrumuturi interne, iar cele externe sunt acele
împrumuturi externe, sub forma împrumuturilor nerambursabile.

Politica fiscală reprezintă ,,ansamblul deciziilor de natură fiscală pe care statul le ia în vederea
asigurării resurselor financiare necesare pentru realizarea atribuţiilor sale”. Prin impozitare,
creşte intervenţia statului în economie. Referitor la economiile în recesiune, presărate cu grave
dezechilibre economice, politicile fiscale stimulează dezvoltarea economică. Statele aflate în
tranziţie care nu aveau dezvoltată această politică fiscală au recurs la strategii care au creat
presiuni asupra întreprinderilor şi a clasei de salarizare, stagnând dezvoltarea economică. Pentru a
scădea criza economică, s-au stabilit clase mai mari de impozitare şi încurajarea consumului
individual14.
Ţările în tranziţie care au întâmpinat dificultăţi în adoptarea de sisteme fiscale care să permit
lărgirea bazei de impozitare (Bulgaria, România, majoritatea statelor foste comuniste), au fost
obligate pe de o parte să practice o politică fiscală axată pe creşterea puternică a fiscalităţii asupra
întreprinderilor şi a populaţiei salariate15.
Politica impozitelor indirecte în România la începutul anilor 1998, când mediul economic din
România era caracterizat prin ,,lipsa aplicării unor programe de restructurare economică”,
producţie şi consum intern în declin. Noua politică fiscală a avut ca efect scăderea încasărilor
bugetare pe de o parte, iar pe de altă parte intrarea într-un cerc vicios în care problemele bugetului
au stimulat accentuarea declinului producţiei şi consumului, iar acestea din urmă au condus la
reducerea în continuare a încasărilor bugetare.
Situaţia menţionată mai sus a fost parţial rezolvată prin introducerea ,,cotei unice”.
Progresul economic susţinut al României din ultima perioadă, obligă oarecum România să
continue pe acelaşi drum, să favorizeze ,,dezvoltarea capitalului uman”, a infrastructurii, a unui

14
Musgrave R., Musgrave P., Public Finance in Theory and Practice, McGraw-Hill, New
York,1984;pag.642-652
15
Capros Pantelis, Meulders - Budgetary Policy Modeling, Editura Routlege, Londra, 1997,
pag.3-5

14
sistem financiar bancar puternic, a structurii de gestiune a întreprinderii orientate spre
performanţe economice16.
Veniturile nefiscale sunt surse suplimentare ale veniturilor, colaborarea ONG-urilor cu
administraţia publică având un efect pozitiv asupra economiei naţionale.
Cheltuielile publice sunt acele forme bănești de care statul are nevoie în vederea desfășurării
activităților . ,,Dintre aceste cheltuieli amintim ca fiind principale” pe cele referitoare la domenii
precum apărarea naţională; învăţământul; cultura; ocrotirea sănătăţii;asigurările şi asistenţa
socială; urbanismul; activităţile sociale.
Din punct de vedere juridic, diferenţa dintre cheltuielile publice și cele private sunt
determinate de calitatea celui care le înfăptuiește. Politicile cheltuielilor publice folosesc drept
pârghii achiziţiile, comenzile de stat şi investiţiile.

Politica bugetară a echilibrului

În concepţie clasică, ,,echilibrul bugetar era considerat ,,regula de aur″ a gestiunii financiare
publice; el constituia un criteriu de bună gestiune economică. Echilibrul bugetar presupune
acoperirea cheltuielilor pe care le reclamă acţiunile publice, pe seama veniturilor bugetare
ordinare, obişnuite17 pentru că apelând la veniturile bugetare extraordinare, oricare ar fi situaţia
iniţială a bugetului, acesta trebuie să apară în echilibru.
Entități de interes public înseamnă ,,societățile/companiile naționale, societățile cu capital
integral sau majoritar de stat şi regiile autonome18”.
În situaţia economică actuală se subliniază tot mai mult, consecinţele deficitelor bugetare
chiar în ţări capitaliste puternic dezvoltate. Restaurarea echilibrului bugetar a devenit, astfel, un
obiectiv comun al ţărilor industrializate. Cea mai periculoasă opţiune de acoperire a deficitelor
bugetare o reprezintă emisiunea monetară fără acoperire, în principal datorită efectelor sale
nefaste pe termen mediu şi lung. Aceasta duce în primul rând la ,,creşterea inflaţiei care la rândul

16
Dăianu D., Vrânceanu R., România şi Uniunea Europeană, Editura Polirom, 2002;, pag.25
17
Logan, R. R. & O’Brien, J. P., “Fiscal illusion, budget maximizers, and dynamic”, 1989,Public
Choice, no. 63, p.221–235
18
Ordin 1802/29.12.2014, Partea I pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale
consolidate, publicat în monitorul oficial nr.963/30.12.2014, Secțiunea 1-2.

15
ei antrenează o sporire a resurselor fiscale, astfel cresc încasările din impozitele pe venit şi din
cele pe consum în special T.V.A. şi accize”19.
În concluzie putem afirma faptul că volumul resurselor de care statul are nevoie,este dat de
cuantumul cheltuielilor publice aferente perioadei. Volumul acestor resurse depinde nu numai de
gradul de dezvoltare economică al ţării, ci şi de deciziile privind modul de finanţare a diverselor
cheltuieli.

1.4.Controlul bugetar şi organele care îl realizează din sfera politică,


jurisdicţională şi administrativă

Controlul bugetar este o etapă necesară în vederea stabilităţii economice a unei entităţi
economice, îmbrăcând diverse forme în funcţie de aria sa de acţiune şi implementare.
Astfel, controlul politic se exercită de către parlament, începând cu proiectul de buget care este
suspus unei analize temeinice de către cele două camera, urmând a fi dezbătut. Se evaluează
implementarea şi gradul de atingere de către executiv a obiectivelor propuse şi totodată stadiul
bugetului pentru anul curent, cu efecte asupra bugetului care va fi admis pentru anul viitor, în
funcţie de modul în care au fost executate obiectivele propuse în anii precedenţi.
Atunci când sunt ridicate semne de întrebare despre modul în care au fost realizate anumite
rectificări, executivul oferă răspunsuri senatorilor privind domeniul bugetar. Curtea de Conturi
este divizia de control a Parlamentului care verifică actele contabililor, examinând conturile.
Dacă sunt găsite neconcordanţe, procurorul sesizează Tribunalul abilitat. Direcţia Generală a
Controlului Financiar de Stat şi Garda Financiară funcţionează în cadrul Ministerului Finanţelor ,
organele teritoriale având în structură Garda Financiară20.

Controlul din sfera administrativă este realizat de către ,,organele specializate ale Guvernului,
Ministerului Finanţelor şi a organismelor administrației publice locale”.

Aceste organe verifică modalitatea în care instituţiile publice au implementat fondurile primate
de la bugetul statului.

19
Alt, J. E., & Lowry, R. C. (1994), “Divided government and budget deficits”, American
Political Science Review, no.88, p.811–828
20
Minică B., Bistriceanu G., Sistemu Fiscal al României, Ed. Universul Juridic, București, 2006

16
Garda Financiară controlează aplicabilitatea reglementărilor vamale şi orice încercare de
eschivare de la plata impozitelor şi a taxelor.

17
CAPITOLUL II : GESTIUNEA BUGETARĂ A ÎNTREPRINDERII

2.1.Introducerea şi operaţionalizarea noţiunii de gestiune bugetară a


întreprinderii

Realizarea activităţilor unei întreprinderi se focalizează în principal pe echilibrul redat de


cheltuielile pe care aceasta le are şi veniturile pe care le dobândeşte.

Am observat în capitolul anterior că bugetul anual şi analiza acestuia sunt instrumente care ajută
la încununarea predicţiei echilibrului financiar. Fiecare acțiune întreprinsă necesită o bună
organizare a resurselor astfel încât gestionarea lor să acapareze în cadrul aceluiași proces
departamentele întreprinderii din punct de vedere ierarhic, rezultatul fiind un bun management al
acesteia.

Noțiunea de gestiune bugetară poate fi astfel definită ca un proces prin care utilizând predicția, se
evaluează obiectiv și se controlează nemijlocit activitatea întreprinderii.

Revenim asupra bugetului, fiind elementul central al unei entități economice, el fiind motorul și
generatorul care dă viață și sustenabilitate întreprinderii.

Bugetul determinat de venituri și cheltuieli este instrumental operațional de manageriere a


întreprinderii, prin care se detaliază sarcinile și responsabilitățile utilizând decentralizarea
ierarhică. Coordonarea tuturor departamentelor unei întreprinderi asigură atingerea obiectivului
entității economice21.

Fiind evaluat astfel, ca un proces care înglobează indicatori economici și financiari cu rolul de
alocare a resurselor necesare și de eficientizare, bugetul de venituri și cheltuieli este conturat ca
un sistem complex care oglindește strategia economico-financiară a întreprinderii.

2.2.Rolul şi funcţiile bugetului întreprinderii: funcţia de previziune, de control, de


instrument al asigurării echilibrului financiar

21
Lindbeck, A.,&Weibull, J.W. Balanced-budget redistribution as the outcome of political
Competition , 1987, Public Choice Review, no. 52, p. 273–297

18
Modul în care această noțiune a fost privită și definită a evoluat odată cu schimbările
economice la nivel mondial, fiecare pas făcut în direcția economiei având efect direct asupra sa.

Odinioară, bugetul reprezenta o evaluare sumară a cheltuielilor realizate în raport cu veniturile


fiecărui actor social economic, având strict funcția de prezentare a acțiunilor întreprinse.

Odată cu noile modificări pe care le-am amintit mai sus la nivel european, bugetul este privit
ca o procedură de management , fiind expresia modului în care conducerea unei întreprinderi
organizează, coordonează și poate prevedea cheltuielile aferente fiecărei activități întreprinse, în
raport cu veniturile sale.

Obiectivul principal al bugetului din punct de vedere economic este acela de a maximiza
profitul întreprinderii.

Ceea ce se înțelege prin previziune financiară este rolul acestuia de a eficientiza alocarea
resurselor financiare în vederea dobândirii obiectivelor stabilite, evaluând în intervalul de
gestiune, veniturile obținute precum și cheltuielile necesare realizării activităților. Prin păstrarea
echilibrului dintre cheltuielile prevăzute necesare fiecărei acțiuni și veniturile încasate se
analizează și controlează astfel contabilitatea în vederea gestionării în manieră holistică a situației
economico-financiare a întreprinderii22.

Putem analiza așadar rolurile pe care bugetul le are în conducerea activității economice a unei
întreprinderi.

Pentru început, înglobează activitățile de control și predicție cu privire la realizarea


activităților specifice entității economice. Fiecare departament este responsabil de veniturile și
cheltuielile realizate, realizându-se astfel o decentralizare a autorității, urmărirea îndeplinirii
obiectivelor fiind defalcată. Acest proces are ca efect creșterea rentabilității întreprinderii,
întrucât resursele sunt utilizate stratificat.

Fiind un cumul de roluri pe care le pune în scenă, sunt îndeplinite și o serie de funcții pe care le
vom analiza în paginile care urmează.

22
Levinson, A., “Balanced budgets and business cycles”, 1998, National Tax Journal, no.51(4),
p. 715–732.

19
Întrucât este instrumentul care ajută la predicția cumului de resurse necesare pentru activitățile
puse în mișcare, se conturează ,,funcția de previziune”. Analizând gestionarea cheltuielilor și a
veniturilor, acesta face corelația apoi cu bugetul de stat și cu băncile care asigură finanțarea23.

Funcția de ,,control” ia naștere prin activitățile de organizare a capitalurilor rezultate din resursele
interne sau externe alocând fondurile necesare. Sunt analizate productivitatea și eficiența fiecărui
departament, fiind implementate strategii de redresare în vederea îmbunătățirii activității
financiare.

Așa cum am observat, echilibrul financiar dintre cheltuieli și venituri constituie piatra de
temelie a gestiunii bugetare, bugetul având această funcție de a structura și organiza activitățile
pe două paliere, în interiorul întreprinderii, prin analiza relației cost-valoare și în sfera
economico-socială, fiecare actor economic generând efecte asupra societății în care trăim, prin
activitățile realizate atât din punctul de vedere al domeniului de activitate cât și din punctul de
vedere al economiei naționale.

2.3.Analiza echilibrului financiar prin sondarea noţiunii de analiză patrimonială şi


funcţională

Analiza financiară este o arie de interes atât pentru întreprindere, prin performanțele firmei,
profitul generat, investitorii posibili, cât și pentru partenerii externi ai acesteia. Aici facem
referire la bănci, creditori, care urmăresc riscul de insolvabilitate, echilibrul financiar al
respectivei întreprinderi.

Această noțiune de echilibru financiar semnifică capacitatea întreprinderii de a fi aptă să


gestioneze anumite datorii și menținerea unui echilibru între nevoile și resursele întreprinderii,
fiind raportate la destinațiile resurselor.

Observăm două tipare de analiză a echilibrului financiar, o analiză ,,patrimonială și una


funcțională”.

23
Dobrescu, E.M., Diatcu,E.,(1998), Perspectiva actuală a integrării României în Uniunea
Europeană, Probleme economice, Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare Economică,
pag.136

20
Noțiunea de ,,patrimoniu reprezintă situația netă, fiind denumită activ net contabil” și se
calculează ca diferență dintre ,,drepturile de proprietate și obligațiile (datoriile) ”, reflectând
averea netă a acționarilor întreprinderii, fiind de cele mai multe ori pozitivă, prin reinvestirea
unei părți din profit. Devine negativă atunci când se depășește activul de datorii, rezultând așadar
falimentul. SN = ACTIV – DATORII24
Starea de echilibru se atinge atunci când se corelează nevoile (lichiditatea activelor) cu
datoriile –pasivele (resursele). Calculul indicatorilor de echilibru financiar presupune
,,prelucrarea bilanțului contabil și transformarea acestuia în bilanț financiar”, realizându-se
modificări și la active cât și la pasive.

Activele, nevoile, se împart în următoarele categorii25:

1. ,,Active pe termen lung” (ATL): concesiuni, cheltuieli necesare dezvoltării, costurile


aferente construcțiilor, mobilierului, titlurile financiare deținute precum și creanțe mai
mari de un an
2. ,,Active pe termen scurt” (ATS)- active curente(ACR): creanțe cu termen mai mic de un
an, stocurile pe care le are
3. ,,Active la trezorerie”: investițiile financiare pe termen scurt

Pasivele, resursele, sunt deasemenea împărțite pe următoarele categorii26:

1. ,,Pasive pe termen lung” (PTL): capital propriu(CPR)- capital social, rezerve și datorii pe
termen scurt și mediu reprezentând sume datorate instituțiilor de credit, venituri în avans
pe termen mai mare de un an
2. ,,Pasive pe termen scurt” (PTS): sumele datorate furnizorilor, salariaților, statului prin
impozite, venituri în avans pe un termen mai mic de un an
3. ,,Pasive de trezorerie”: sumele datorate creditelor bancare curente

Bilanțul financiar face posibil calculul a trei indicatori care exprimă echilibrul dintre nevoi și
resurse: fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă.

24
Trogen Paul C., Handbook of Public sector Economics: Public Goods, Edited by
Donijo,Robins, Editura Taylor&Francis Group, 2005
25
Fisher R., Microeconomics, Cambridge University Press, New York, 1999, pag.94
26
Dobrescu, E.M.,(2001), Integrarea economică, Bucureşti, Editura All Beck

21
Fondul de rulment reprezintă un surplus al resurselor permanente, în urma finanțării investițiilor
care poate fi inclus, folosit în vederea finanțării activelor circulante.

,,Nevoia de fond de rulment” reprezintă acea parte din activele circulante cum ar fi stocurile,
creanțele, care nu este finanțată din datoriile pe termen scurt, datorate furnizorilor, sau datoriilor
fiscale.

,,Trezoreria netă” reprezintă echilibrul financiar al întreprinderii pe termen scurt și lung, fiind un
surplus de finanțare rezultat din conturi bancare.

Tot în cadrul acestei analize patrimoniale, se pot calcula ratele de echilibru financiar și de
îndatorare, cum ar fi27:

- Ratele de ,, lichidități generale” sunt cele care compară activele ce pot fi transformate în
monedă pe termen scurt cu pasivele, datoriile care pot fi rambursate pe termen scurt.
- Ratele ,,lichidității parțiale” reprezintă aptitudinea întreprinderii de a plăti datoriile pe
termen scurt din creanțe și activele de trezorerie.
- Ratele ,,lichidității imediate” exprimă aptitudinea întreprinderii de a plăti datorii pe
termen scurt din active de trezorerie.
- Ratele ,,solvabilității” reprezintă indicele care reflectă modalitatea în care întreprinderea
gestionează datoriile totale
- Ratele de ,, îndatorare” sunt cele care oglindesc autonomia întreprinderii în raport cu ai
săi creditori.

Analiza funcțională se bazează pe bilanțul funcțional, care reflectă situația modului în care au
fost utilizate resursele aferente fiecăruia dintre cele trei cicluri de funcționare28.

1. Ciclul ,,operaţiilor de investire”- se referă la activităţile de investire şi dezinvestire ale firmei.


Aceste operaţii se succed într-un ritm care depinde, între alţi factori, de natura activităţii
întreprinderii şi de deciziile conducătorilor ei.

27
Miron, D, (2000),Economia Uniunii Europene,Bucureşti, Ed. Luceafărul; pag.46
28
Wolfgang Eggert and Laszlo Goerke, “Fiscal Policy, Economic Integration and
Unemployment”,
2004, Journal of Economics, vol. 82, no. 2, p. 137–167

22
Acestuia îi corespunde fondul de rulment, care reprezintă efectul investițiilor asupra echilibrului
financiar, fiind calculat prin diferența dintre resursele durabile și nevoile stabile.
2. Ciclul ,,operaţiilor curente” se referă la operaţiile de aprovizionare, producţie şi comercializare.
Durata medie a ciclului de exploatare depinde de natura activităţii întreprinderii, de organizarea
sa şi de relaţiile acesteia cu furnizorii şi clienţii săi
Determină nevoia de fond de rulment, fiind calculat ca diferență dintre nevoile curente și
resursele curente. Această nevoie, în funcție de natura sa poate fi de exploatare sau în afara
exploatării.
3. Ciclul ,,operaţiilor de trezorerie” se referă la operaţiile care au ca obiect gestionarea
disponibilităţilor întreprinderii şi acoperirea pe termen scurt, în cazul insuficienţei
disponibilităţilor, a nevoilor de finanţare ale întreprinderii prin credite bancare curente.
Face referire la excedentul activelor de trezorerie, formate din disponibil şi investiţii financiare
pe termen scurt, în raport cu pasivele de trezorerie, reprezentate de credite curente.
Trezoreria netă exprimă diferenţa dintre fondul de rulment funcţional şi nevoia de fond de
rulment, deci de ciclul de investire şi de ciclul operaţiilor curente. Nu există deci o gestiune
autonomă a trezoreriei.

2.4.Ratele de rentabilitate economică, financiară, ponderată a capitalurilor şi a


pragului de rentabilitate

Atunci când vorbim despre rentabilitatea unei întreprinderi, ne raportăm la activul


economic, de exploatare, pe care l-am prezentat anterior și la rezultatul economic pe care l-am
realizat și urmărit.

Acest activ economic este format din activul total din care se scad datoriile pe termen scurt.

Ratele de rentabilitate semnifică resursele necesare în vederea realizării unei activități.

Tipologia acestora le cataloghează astfel29:

- Rata profitului net este dependentă de finanțarea firmei, focusându-se pe dobânzile


capitalului împrumutat.

29
Caraiani C., Dumitrana M. (coordonatori), Contabilitate de gestiune & Control de gestiune,
Ed. InfoMega, Bucure_ti, 2005

23
- Rata nominală se calculează raportat la nivelul inflației. Aportul inflației este extrem de
important, el fiind cel la care se raportează activitățile realizate.

Cele mai des întâlnite rate de rentabilitate, atunci când se realizează o analiză financiară, sunt
ratele de rentabilitate care vizează rentabilitatea economică sau de exploatare a activului.

Acestea evaluează randamentul propriului capital investit, al proprietarilor întreprinderii.


Noțiunea de prag de rentabilitate face referire la nivelul minim de activitate a întreprinderii
pe care trebuie să îl desfășoare pentru a nu fi evidențiate pierderi.

Toate activitățile desfășurate peste acest nivel critic sunt pozitive, abia atunci activitatea
devenind rentabilă.

2.5.Strategia de management financiar pe termen scurt - metode analitice de


determinare a necesarului de finanţare al ciclului de exploatare(NFCE) –metode
sintetice şi analitice

,,Ciclul de exploatare” este construit din totalitatea proceselor de aprovizionare, producţie şi


comercializare efectuate de entitatea patrimonială în conformitate cu domeniul său de activitate.
Ajunse la momentul exploatării, apar decalaje între operaţiile de aprovizionare, producţie,
vânzare şi transformarea în monedă a acestora. Tocmai existența acestei neconcordanțe este cel
care impune prezența unui anumit necesar de finanţat al ciclului de exploatare (NFCE),
reprezentând resursele necesare pentru asigurarea desfăşurării eficiente a ciclului de exploatare30.

Pentru determinarea NFCE, sunt utilizate două metode: cea analitică și cea sintetică..
Conform metodei analitice, calculul NFCE se realizează prin intermediul ,,stocurilor de materii
prime, de produse în curs de fabricaţie, de produse finite şi pe fiecare dintre aceste materii
prime”.
Întrucât sunt foarte costisitoare și laborioase, se utilizează cu precădere în momentul înființării
firmei, în momentul impunerii restructurării domeniului de activitate.
Se pot folosi două tipuri de metode analitice31:

30
Caraiani C., Dumitrana M. (coordonatori), Bazele contabilității, Ed. InfoMega,București, 2005,
pag.146
31
Grartney J., Economics private and public choice, Academic Press, New York, 1976;pag.65

24
- bazate pe ,,costurile exploatării”; acest caz, calculul NFCE se face pe fiecare materie primă sau
produs nominalizat
- bazate pe ,,cifra de afaceri previzionată”, în acest caz, calculul NFCE se face pe elemente de
stocuri (de materii prime, de produse în curs de fabricaţie, de produse finite) şi pe total clienţi.
Determinarea necesarului de finanţat mediu anual/trimestrial se face pentru fiecare dintre cele trei
categorii de stocuri:materiile prime, produsele în curs de execuție și produsul finit, pentru clienţi,
pornind de la următoarele elemente:
- cifra de afaceri prevăzută în buget;
- proporționalitatea dintre necesarul de finanţat mediu anual/trimestrial şi cifra de afaceri
anuală/trimestrială;
- eventuale predicții referitoare la viteza de rotaţie a stocurilor sau a clienţilor, în anul de
previziune.
Calculul utilizând metoda sintetică determină NFCE pe total active circulante, în funcţie ,,de
viteza de rotaţie înregistrată în perioada anterioară şi de volumul planificat al activităţii de
exploatare”.
Există trei metode sintetice32:
- metode bazate pe viteza de rotaţie în funcţie de costurile exploatării;
- metode bazate pe activele circulante ce revin la 1.000 lei producţie marfă;
- metode bazate pe rata cinetică a activelor circulante.
Cea mai cunoscută și utilizată metodă sintetică este metoda normativă de,, previziune a nevoii de
fond de rulment”, activele aflate în circulație fiind finanțate din datoriile de exploatare, firma
aflându-se în situația de a găsi resurse pentru a acoperi această diferență.

2.6.Obiectivele finanţării ciclului de exploatare şi realizarea managementului trezoreriei

Putem afirma astfel că necesarul de finanţat al ciclului de exploatare își are finanțarea din
sursele externe, cum ar fi datoriile față de furnizorii materiilor prime, față de salariați, față de stat
prin impozite. Suma minimă atrasă prin această metodă poartă denumirea de pasiv stabil, care se
calculează utilizând două metode: cea analitică și cea sintetică.

32
Baldwin, R, Wyplosz, C. (2003),The Economics of European Integration

25
Prima metodă, cea analitică, urmărește sursele cu termen fix de plată, ,,denumite în continuare
pasive stabile de categoria I”, fiind formate din datoriile față de salariați, către bugetul de stat,
diverși furnizori de energie electrică, gaze. Însumarea soldurilor acestor datorii și alegerea
soldului zilnic cel mai mic pune bazele principiului finanțării utilizând metoda analitică33

Cea de-a doua metodă, cea sintetică, previzionează acele surse care nu au termen fix de plată
și care prezintă solduri variabile pe parcursul unei luni, purtând denumirea de pasive stabile de
,,categoria a II-a” făcând referire la datoriile către furnizorii de materii prime, iar previziunea se
realizează în funcție de gradul de rotație înregistrat în perioada precedentă.

Diferenţa dintre necesarul de finanţat al ciclului de exploatare şi sursele atrase pe o anumită


perioadă de timp de la terțele entități conturează nevoia de fond de rulment, care este una
permanentă prin însăși reînnoirea continuă a stocurilor şi creanţelor. Acest caracter îi conferă
nevoia finanțării din capitalul permanent, şi anume ,,fondul de rulment financiar”, care este
imperios necesar să fie minim şi să acopere nevoia de fond de rulment minimă şi permanentă34.
Există o parte care nu va putea fi finanţată din fondul de rulment și care va fi acoperită din
,,împrumuturi pe o perioadă scurtă”.
Cele mai utilizate împrumuturi pe termen scurt sunt:
- creditele trezoreriei (credite bancare pe termen scurt acordate firmelor în scopul echilibrării
trezoreriei curente); de scont (credite obţinute prin scontarea efecte de comerţ de încasat deţinute
de firmă);
- creditele de factoring (credite obţinute în schimbul facturilor emise de firmă şi neîncasate).

2.7. Strategie şi management în vederea stabilirii finanţării pe termen mediu și lung

Atunci când luăm decizia de a finanța pe termen mediu și lung o întreprindere, se realizează,
evaluează opțiunile, astfel încât soluția optimă să fie un capital ce are cost minim, iar valoarea
firmei să fie maximă. Factorii de care ținem seama sunt tocmai construcția capitalului urmărit

33
Roemer, J., „Political, economic equilibrium when parties represent constituents: The
unidimensional case”, 1997, Social Choice and Welfare Review, no.14, p. 479–502
34
Georgescu,T.,(1992), România în istoria Europei secolului XX, 1945-1990, Bucureşti, Editura
Hyperion

26
de întreprindere, dezvoltarea activelor, situația financiară și cea previzionată precum și gradul de
îndatorare a firmei.

Sursele de finanţare pe termen mediu şi lung sunt următoarele35:


- proprii ale firmei: autofinanţarea
- externe: capital nou, subvenții
- împrumutate: - creditele bancare
- împrumuturi din obligaţiuni
- închiriate: leasing.

Vom analiza acum toate aceste surse de finanțare, prezentând caracteristicile acestora.

Pentru început, vom prezenta autofinanțarea. Aceasta reprezintă modalitatea de finanțare


proprie prin punerea la dispoziția firmei a unei sume de bani rezultată din surplusul propriu
pentru dezvoltarea sa. Rolul acesteia este crucial, întrucât permite formarea de rezerve și
finanțarea unor noi investiții, reprezentând capacitatea firmei de a fi autonomă în ceea ce privește
dezvoltarea proprie.

Continuăm prezentarea surselor proprii externe, care sunt formate din majorările de capital, fie
din subvenţii şi prime.
Subvențiile și primele sunt alocate din bugetul de stat sau local către firmele care aduc un surplus
pozitiv economiei sociale,prin crearea de locuri de muncă, inovaţii, economie de energie şi
materii prime.
Majorările de capital ca surse de finanțare fac referire strict la aporturile în numerar. Acționarii
existenți pot cumpăra acțiunile comune suplimentare, raportat la numărul acțiunilor vechi pe care
le dețin, având dublul rol de a proteja poziția acționarilor vechi de a controla acest palier și de a-i
proteja de o posibilă diluare a acțiunilor36.

Creditele bancare pe termen mediu şi lung sunt principala sursă împrumutată de finanțare a
unei întreprinderi

35
Sandler T., Providing Global Public Goods: Assessing the optimal provision of public goods:in
search of the Holy Grail, Editura Oxford Univesity Press, New York, Oxford, 2003;pag.241-256
36
Walker L., The Changing Arena: State Strategic Economic Development, 1996, Policy Studies
Review, no.3

27
Atunci când se alege această formă de susținere financiară, se urmărește ca scadența să fie
conformă cu calitatea vieții economice a entității financiare, astfel încât împrumutul să fie
acoperit din fluxul de numerar generat de active.
Indicatorii și factorii determinanți în această situație sunt dobânda, garanţiile cerute de creditor şi
modul şi termenele de rambursare. Ratele dobânzii pot fi fixe sau variabile (ajustată lunar,
trimestrial sau anual).
Există trei modalități prin care se poate rambursa creditul: prin plata sumei în rate constante,
prin amortizări constante sau prin rambursare integrală la sfârşitul perioadei de creditare.
Calculul amortizării împrumutului se realizează împărţind valoarea creditului la numărul de
perioade de rambursare. De exemplu, dacă rambursarea se face în rate anuale, se împarte valoarea
creditului la numărul de ani, iar dacă se rambursează în rate lunare, se împarte la numărul de luni
(numărul de ani x 12 luni). Rata împrumutului este egală cu amortizarea plus dobânda aferentă.
O a doua sursă împrumutată de finanțare a firmei este împrumutul din emisiunea de
obligaţiuni37. Acesta este reprezentat de contracte pe termen lung prin care creditorul plătește
deținătorului de obligațiuni tranșa și dobânda la anumite date stabilite. Această modalitate se
deosebește de cea a împrumutului bancar prin faptul că oferta este publică, iar vânzare se face
către investitori diferiți, iar în cazul împrumutului bancar, există o singură instituție care oferă
acel împrumut.
Cuantumul acestui împrumut se stabileşte atât în funcţie de nivelul investiţiilor ce trebuie
finanţate, cât şi de oferta de capital de pe piaţa financiară.
Calculul dobânzii se raportează la valoarea nominală și se achită la o dată stabilită, printr-un
cupon din corpul de obligațiuni. Modalităţile de rambursare sunt identice cu cele ale
împrumuturilor bancare, anume: plata unor rate constante, amortizări constante sau rambursarea
integrală la finalul perioadei.
Ca sursă închiriată regăsim leasingul. Acesta presupune ca finanțatorul să transmită pe o anumită
perioadă utilizatorului drepturile de folosință asupra unui bun, contra unei sume periodice, numită
rată de leasing, iar la finalul perioadei de leasing, finanțatorul respectă dreptul utilizatorului de a
cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.
Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing, dacă

37
Buchanan J., The demand and supply of public goods, Editura Rand
MCnally&Company,Chicago, 1968

28
părţile convin astfel şi dacă utilizatorul achită toate obligaţiile asumate prin contract. Există mai
multe forme de leasing, pe care le vom evalua în cele ce urmează.

În cazul leasingului direct, finanțatorul este şi producătorul bunului închiriat, astfel,


contractul se încheie între producător şi utilizator. Se diferențiază de leasingul indirect prin faptul
că în acest caz apare un terț, societatea de leasing, care cumpără de la producător activul îl
închiriază utilizatorului.
Leasingul operaţional este caracterizat de două clauze, una care impune finanțatorului să asigure
buna funcționare a echipamentului închiriat, costul acestora fiind inclus în chirie și cea de-a doua,
clauza de anulare, care permite utilizatorului să renunțe la echipament înainte de expirarea
contractului, reprezentând un avantaj direct pentru client.
Diferența dintre acest tip de leasing și cel financiar constă în faptul că cel financiar nu poate fi
reziliat, nu oferă mentenanță pentru servicii și este amortizat complet.
Utilizatorul alege bunul și negociază cu fabricantul prețul, apoi cu societatea de leasing care va
cumpăra bunul de la fabricant, încheind apoi contract de leasing cu utilizatorul.
O altă categorie de leasing care acoperă spațiul și bunurile necesare desfășurării activităților
este cea a bunurilor mobile - aici intrând utilaje,e mijloacele de transport și imobile - clădiri, hale,
spații comerciale.
Avantajele unei astfel de finanțare pe termen mediu și lung pot fi enumerate astfel:
- reprezintă o modalitate de finanţare flexibilă, cu mai puţine restricţii decât contractele de
împrumut, în acest caz neexistând un plafon maxim de creditare
- susține mobilitatea capitalurilor proprii şi menajează lichiditatea societăţii;
- nu sunt necesare alte garanţii decât bunul închiriat;
- de cele mai multe ori, finanțatorul îi oferă utilizatorului servicii de instalare şi funcționare
pentru echipamentul închiriat;
- obligațiile fiscale sunt atinse în urma înregistrării ratelor de leasing crescând totodată și
lichiditățile firmei.
Dezavantajele acestei forme de finanțare sunt costurile mari şi devalorizarea reziduală a
activului.

29
În vederea alegerii proiectului de investiții, este important să cunoaștem costul finanţării
acestuia, purtând denumirea de ,,cost mediu ponderat al capitalului” şi trebuie să fie mai mic
decât rentabilitatea economică a proiectului de investiţii, pentru a fi acceptat.
Acest cost mediu ponderat reprezintă suma costurilor diferitelor surse de finanţare, raportată la
cota parte a fiecărei surse în finanţarea totală. Și este format din următoarele componente:
- Costul plății acţionarilor prin intermediul dividendelor reprezintă rentabilitatea așteptată, iar
caracterul său este unul variabil în funcţie de profitabilitatea firmei
- Costul autofinanţării necesită ca o parte a capacității firmei de a se autofinanța să fie alterată
pentru finanțarea unor proiecte de investiții, dând naștere unei economisiri a profitului și o
reinvestire a capitalului recuperat.
- Costul împrumuturilor bancare este facil de realizat, întrucât ratele sunt cunoscute. Este
influențat de comisioanele bancare, de impozitul pe profit și de modalitatea de rambursare aleasă.
- Costul împrumuturilor obligatoare care este influențat la rândul său de acele costuri
administrative cum ar fi primele de emisiune, de exemplu în situația în care obligațiunile sunt
emise la o valoare mică, iar la rambursare prețul este mai mare decât valoarea nominală.
Impozitul pe profit este și aici un indice important care poate determina reducerea costurilor, iar
rambursarea în funcție de modalitatea aleasă poate prezenta cost ridicat în momentul în care are
loc mai târziu, dobânda fiind mai mare în acest caz.
- Costul leasingului reprezintă costul chiriei plătite proprietarului bunului şi preţul rezidual al
acestuia. Fiscalitatea are următoarele efecte asupra acestuia: se deduce chiria de la plata
impozitului, manifestându-se o reducere a costului și se pierde economia de impozit aferentă
amortizării bunului, determinând cost de oportunitate pentru utilizator .
Politica distribuirii de dividend reprezintă opțiunea întreprinderii de a reinvesti profitul net și
distribuirea acestuia sub formă de dividende, cu obiectivul clar avut în vedere, acela al
maximizării valorii entității economice, politica de dividende a fost larg dezbătută atât din punct
de vedere teoretic, dar și practic. Curentele teoretice se referă la neutralitatea, favorizarea sau
descurajarea politicii de dividend38

38
Silasi, G.,(1998), Integrarea monetarã europeanã între teorie și politicã, Timişoara, Ed.
Orizonturi universitare

30
Astfel, cei doi cercetători americani, Miller şi Modigliani, au arătat că în speța existenței unei
piețe perfecte fără fiscalitate, valoarea întreprinderii nu ține seama de această politică a
dividendelor, reieșind caracterul neutru .
Gordon şi Shapiro propun distribuirea de dividende crescătoare de la an la an, astfel încât dacă
dividendele şi rata anuală de creştere a acestora sunt mai mari, atunci valoarea de piaţă a
acţiunilor va fi mai mare.
Teoria reziduală a dividendului aparţine lui J. Walte a analizat teoria reziduală a dividendelor,
considerând primordiale pentru întreprindere decizia de investiţii şi decizia de finanţare altfel,
interesul firmei este să reinvestească profitul net în finanţarea proiectelor de investiţii dacă
rentabilitatea scontată a acestora este mai mare decât costul mediu ponderat al capitalului. În caz
contrar, firma va trebui să distribuie profitul sub formă de dividende.
Valoarea dividendelor se stabilește de către Adunarea Generală a Acţionarilor. În România, în
practică regăsim distribuirea anticipată a dividendelor, urmând ca, după încheierea activității, să
se facă regularizarea dividendelor distribuite şi a impozitului.
În practică se disting mai multe tipuri ale politicii de dividend.
Participare directă reprezintă politica de dividend care presupune o rată constantă a dividendelor
în profitul net.
Politica de stabilitate este cea care urmăreşte asigurarea unei creşteri anuale constante a
dividendului.
Compromisul dintre distribuirea de dividende stabile și politica de participare directă formează
politica ,,dividendului regulat plus surplusuri”care presupune plata unui dividend regulat de
valoare scăzută şi a unor surplusuri ca procent din profitul net. Această politică oferă firmei
avantajul flexibilităţii, iar acţionarilor avantajul că se pot baza pe încasarea unei sume minime din
dividende.
Politica reziduală presupune determinarea dividendelor în funcţie de decizia de investiţii şi de
finanţare.
Distribuirea de acţiuni gratuite formează o altă modalitate de plată a acționarilor, fiind utilizată de
către firmele care practică o politică de dividend modestă şi prudentă.

31
CAPITOLUL III: BUGETAREA ŞI CONTROLUL BUGETAR
PENTRU O ÎNTREPRINDERE

3.1. Analiza modului de organizare a contabilităţii cheltuielilor, a veniturilor


realizate de întreprinderea SC IME România SRL

Scurtă prezentare a S.C. IME ROMÂNIA S.R.L.

Societatea comercială IME ROMÂNIA S.R.L. a fost înfiinţată în anul 2010 şi este
înmatriculată în Registrul Comerţului începând cu data de 06.05.2010.
Societatea are sediul în Târgovişte, Bulevardul Eroilor nr. 22 şi a dispus la
înfiinţare de un capital social subscris şi vărsat de 2000 RON.
Societatea comercială IME ROMÂNIA S.R.L. este persoană juridică română şi s-
a constituit cu răspundere limitată, iar părţile sociale sunt deţinute de un singur acţionar,
formând o societate cu unic asociat.
Durata societăţii este nelimitată, cu începere de la data înregistrării la Camera de
Comerţ şi Industrie.

 Obiectul de activitate
Firma activează în domeniul industriei alimentare şi are ca obiect principal de
activitate fabricarea produselor de panificaţie şi patiserie.

 Produse
În perioada 2010-2018, societatea a produs şi comercializat o gama largă de
produse, dar în urma unui studiu de piaţa şi al analizei asupra rentabilităţii, societatea a
dezvoltat numai sectoarele productive rentabile, celelalte activităţi fiind oprite.
Începând din 2015, firma s-a orientat şi a dezvoltat sectoarele productive ale
următoarelor produse:
 Foietaje,
 Fursecuri,
 Paste făinoase,

32
 Arpacaş.

 Resurse umane
În anul 2010, la înfiinţare, societatea avea 7 salariaţi, dar numărul acestora a
crescut progresiv până în anul 2015, când s-a trecut la restructurarea masivă a firmei.
Astfel, în anul 2015 societatea a înregistrat cel mai mare număr de salariaţi,
deoarece majoritatea activităţilor înglobau un volum mare de manoperă iar procesele
tehnologice erau cu preponderenţă manuală, iar în anul 2018 numărul personalului era de
42.
Ca urmare a investiţiilor în tehnologie şi utilaje moderne, performante, precum şi
a renunţării la produsele care nu aduceau profit firmei, numărul salariaţilor a început să
scadă, iar cifra de afaceri să crească vertiginos.

Evoluţia numărului de salariaţi se prezintă astfel:

Anul 2010 2015 2016 2017 2018


Nr. salariaţi 7 80 55 34 42

Clasificarea personalului după domeniul de activitate:

Categoria de personal Nr. persoane %


Personal de conducere 1 2,38
Personal tehnico-administrativ 4 9,52
şi comercial
Muncitori 37 88,10
Total 42 100

 Furnizorii
Furnizorii sunt reprezentaţi de diferite firme sau persoane particulare, care
asigură întreprinderii resursele de materii prime şi materiale, echipamente, maşini şi
utilaje.

33
Materia primă principală – grâul – este folosită la majoritatea produselor
societăţii şi se obţine din producţie proprie.
Plata furnizorilor şi materialelor achiziţionate de la furnizori se face prin file
C.E.C, cash sau prin compensaţii.

Evoluţia cifrei de afaceri a societăţii IME ROMÂNIA S.R.L. este următoarea

- RON -
Nr. Anul
Indicatori
crt. 2014 2015 2016 2017 2018
Cifra de
1. 2.863.658 2.590.254 5.897.354 10.788.368 17.573.034
afaceri

În ceea ce priveşte profitul, dinamica acestuia este reprezentată în tabelul următor


- RON -
Nr. Anul
Indicatori
crt. 2014 2015 2016 2017 2018
Venituri
1. 2.864.226 2.593.785 5.905.115 10.908.604 17.574.350
totale
Cheltuieli
2. 2.421.250 2.490.294 5.586.423 10.237.754 16.264.637
totale
Profit
3. 442.976 103.491 318.692 670.850 1.309.713
brut

Evoluţia capacităţilor de producţie pe anii 2015-2018 a fost:

Produsul 2015 (tone/24 h) 2018 (tone/24 h)


Arpacaş 3 10
Paste făinoase 1 2,5
Foietaje 1 5
Fursecuri 0,5 1,5

Evoluţia la principalele categorii de produse a fost:

34
2015 2018 2015/2018
Produsul Cantitate Valoare Cantitate Valoare %
(tone) RON (tone) RON
Arpacaş 100 400.000 300 1.600.000 400
Paste 100 450.000 200 1.473.035 327,3
făinoase
Foietaje 200 800.000 800 12.000.000 1500
Fursecuri 100 443.000 200 2.000.000 451,5

Structura producţiei pe tipuri de produse şi ponderea acestora în veniturile totale:

Tipuri de produse Ponderea în total venituri (%)


Arpacaş 9,37
Paste făinoase 8,63
Foietaje 70,29
Fursecuri 11,71

Structura datoriilor în perioada analizată se prezintă astfel:

Indicatori 2017 2018


Împrumuturi 17,40 1,54
Furnizori 68,10 45,63
Clienţi-creditori 0,50 2,38
Alte datorii 14,00 36,55
Total 100 100

În ceea ce priveşte furnizorii de utilaje şi maşini necesare procesului de producţie


se remarcă faptul că societatea are relaţii cu firme renumite turceşti sau italiene.
Alegerea furnizorilor se face după preţurile practicate, după distanţă, după
cantităţile aprovizionate.
 Clienţii
În funcţie de statutul lor, de natura solicitărilor faţă de produsele sau serviciile
firmei, clienţii se pot grupa astfel: consumatori, utilizatori industriali, distribuitori, agenţii

35
guvernamentale.
Principalii clienţi, pe categorii de produse ai S.C. IME ROMÂNIA S.R.L. sunt:

Clienţi locali Clienţi din ţară


S.C. Coba Com S.R.L. S.C. Lux-Star S.R.L. Bucureşti
S.C. Podigom S.R.L. S.C. Grand General S.R.L. Piteşti
S.C. Roximpex S.R.L. S.C. Mitidora S.R.L. Suceava
S.C. Ted Trans S.R.L. S.C. Elsor S.R.L. Ploieşti
S.C. Triopa S.R.L. S.C. Iva-ro S.R.L. Buzău
S.C. Trimex S.R.L. S.C. Dalmers S.R.L. Târgu Jiu

Societatea IME ROMÂNIA S.R.L. încearcă prin activitatea sa să stabilească


relaţii bune cu furnizorii de materii prime şi de utilaje necesare fabricării produselor sale.
De asemenea are legături strânse cu principalii intermediari de marketing care vor asigura
clienţilor produsele respective, legături care permit supravegherea permanentă a
distribuţiei de la producător la consumator.
3.1.1. Prezentarea documentelor contabile ale întreprinderii

Operaţiile corespunzătoare cheltuielilor se oglindesc în contabilitate pe baza


documentelor justificative în care sunt înscrise, dintre care cele utilizate în mod curent în
activitatea practică sunt:
 Factura fiscală, pentru achiziţionările de valori materiale nestocabile,
pentru tariful de transport privind bunurile de personal, pentru serviciile
prestate de terţi.
 Bonul fiscal de tip Petrom, care oglindeşte aprovizionările (consumurile)
de carburanţi şi lubrifianţi.
 Avizul de însoţire atunci când bunurile aprovizionate nu sunt facturate.
 Extrasul de cont, în situaţia unor plăţi direct din conturile deschise la
bănci, cum sunt comisioanele reţinute de unităţile bancare.
 Ordinul de deplasare (delegaţie), pentru diurna aferentă deplasărilor în
interesul întreprinderii.
 Listele şi procesul verbal de inventariere, care reflectă lipsurile în

36
gestiune, imputabile sau neimputabile, privind activele circulante.
 Documente specifice pentru anumite categorii de cheltuieli, cum sunt cele
care privesc consumul de energie electrică, servicii de poştă, telefon,
transportul de mărfuri pe calea ferată.
 Bonul de consum sau fişa limită de consum, după caz, pentru eliberarea
din magazie a materiilor prime şi materialelor destinate consumului.
 Statul de salarii, pentru cheltuielile privind salariile, asigurările sociale şi
protecţia socială.
Documentele justificative specifice în care sunt consemnate operaţiile economice
care privesc veniturile sunt:
 Factura fiscală – pentru toate operaţiile privind livrarea de bunuri sau
prestarea de servicii, cu decontare, de regulă ulterioară.
 Factura externă INVOICE – în cazul operaţiilor de export, document care
se ataşează la factura fiscală.
 Monetarul – utilizat de toate unităţile economice cu amănuntul.
 Bonul fiscal cod PETROM – în cazul vânzării cu amănuntul a produselor
petroliere.
 Avizul de însoţire – pentru situaţiile legale, când factura aferentă bunurilor
livrate se întocmeşte ulterior, în cazul trimiterii de valori materiale spre
prelucrare la terţi.
 Extrasul de cont, în cazul încasării unor venituri direct în conturile
deschise la bănci, cum este cazul dobânzii cuvenite pentru disponibilul din
cont.

 Inventarul şi Procesul verbal de inventariere – pentru plusurile în


gestiunea casieriei şi a tuturor minusurilor imputabile.
 Documente specifice (exemplu: facturi adecvate) pentru anumite categorii
de venituri, cum sunt cele care privesc livrările de curent electric, cele de
prestări servicii de poştă, telefon.
 Bonul de predare, transfer, restituire care serveşte pentru predarea la
magazie a produselor finite sau a semifabricatelor.

37
 Registrele de contabilitate
Registrele de contabilitate, au caracter obligatoriu pentru toate unităţile
patrimoniale şi asigură înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiunilor
consemnate în documentele justificative. Ele se prezintă sub forma unor registre sau foi
volante şi listări informatice legate sub formă de registru, cu conţinut şi formă adecvate
scopului pentru care sunt elaborate.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: registru-jurnal, registru-inventar, cartea mare.
Acestea se utilizează în strictă concordanţă cu destinaţia acestora şi se prezintă în
mod ordonat şi astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea şi
controlul operaţiunilor contabile efectuate.
Registrul-inventar se întocmeşte cu prilejul efectuării inventarierii generale a
patrimoniului şi anume: la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an, în cazul fuzionării
sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. El asigură stabilirea
rezultatelor inventarierii patrimoniului, precum şi a conţinutului unor posturi din bilanţ,
putând fi folosit ca probă în litigii. Se întocmeşte într-un singur exemplar, se
numerotează, se şnuruieşte, se parafează de organul fiscal la începerea activităţii, la
încetarea activităţii, precum şi în cazul începerii unui nou registru.

3.2.Analiza indicatorilor economico-financiari privind cheltuielile şi veniturile


realizate de întreprinderea SC IME ROMÂNIA SRL

3.2.1 Analiza pe baza contului de profit şi pierdere

Analiza în dinamică a rezultatelor S.C. IME ROMÂNIA S.R.L.

Rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere), deşi constituie un indicator relevant,


se oglindeşte prin intermediul unui singur element sau post al bilanţului contabil propriu-
zis, ceea ce denotă că sub aspect informaţional are caracter general, sintetic, neasigurând
premisele sau datele necesare pentru efectuare analizei modului cum a fost obţinut şi
implicit pentru determinarea factorilor de influenţă în vederea luării deciziilor ce se
impun pentru perioada următoare. În scopul eliminării acestui neajuns se foloseşte un

38
instrument contabil distinct denumit “Contul de profit şi pierdere”, care reprezintă o
componentă a situaţiei financiare anuale.
Contul de profit şi pierdere, prin structura pe care o are, asigură detalierea sau
cunoaşterea modalităţilor de obţinere a rezultatului exerciţiului, prin compararea valorilor
privind vânzările, denumite generic, venituri, cu cele referitoare la consumurile sau
utilizările de resurse aferente veniturilor obţinute, denumite cheltuieli.
Profitul, ca rezultat al exploatării, exprimă mărimea absolută a rentabilităţii
activităţii de exploatare, care se obţine după deducerea tuturor cheltuielilor din veniturile
obţinute în activitatea de exploatare.
Profitul brut este determinat şi de activităţile financiare, mărindu-şi sau
reducându-şi valoarea în funcţie de acestea. Este folosit în calculul ratelor de
rentabilitate, precum şi ca indicator de comparaţie cu alte societăţi din sector.
Profitul net rezultă după deducerea impozitului pe profit din profitul brut. Este
expresia mărimii absolute a rentabilităţii financiare a societăţii şi are ca destinaţie
remunerarea prin dividende a acţionarilor şi sursă proprie principală pentru investiţii.
- RON -
Nr.
Indicator 2017 2018
crt.
1. Venituri din exploatare 10.907.795 17.573.034

2. Cheltuieli din exploatare 10.198.637 16.254.637

3. Rezultatul exploatării (rd.1-rd.2) 709.158 1.318.397

4. Venituri financiare 809 1.316

5. Cheltuieli financiare 9.545 -

6. Rezultatul financiar (rd.4-rd.5) -8736 1316

7. Rezultatul curent (rd.3+rd.6) 700.422 1.319.713

9. Cheltuieli excepţionale 29.572 10.000

10. Rezultatul excepţional -29.572 -10.000

11. Venituri totale (rd.1+rd.4) 10.908.604 17.574.350


12. Cheltuieli totale (rd.2+rd.5+rd.9) 10.237.754 16.264.637
13. Rezultatul brut al exerciţiului (rd.7+rd.10) 670.850 1.309.713

39
14. IMPOZITUL PE PROFIT 115.442 304.429

15. Rezultatul net al exerciţiului (rd.11-rd.12) 670.850 1.309.713


 Rezultatul din exploatare reprezintă, ca pondere, în rezultatul curent
101,45% în anul 2017 şi 99,89% în anul 2018.
 În aceste condiţii rezultatul brut al exerciţiului reprezintă, ca pondere, în
total venituri 5,48% în anul 2017 şi 7,08% în anul 2018.
 Având în vedere rezultatele obţinute în perioada analizată, considerăm că
societatea are capacitatea de a continua rentabil activitatea economică.

 Analiza cheltuielilor din activitatea de exploatare

Nr. 2017 2018 Structura %


Specificaţie
crt. (RON) (RON) 2017 2018
1. Cheltuieli cu materii prime şi 3.265.856 6.158.902 29,25 36,32
materiale consumabile
2. Alte cheltuieli materiale 989.604 2.346.379 10,10 14,80
3. Alte cheltuieli din afara 249.376 364.732 2,54 2,30
(energie şi apă)
4. Cheltuieli privind mărfurile 4.739.836 5.556.651 48,37 35,05
5. Cheltuieli de personal 595.344 1.165.878 6,08 7,35
6. Cheltuieli cu amortizarea 102.631 218.500 1,05 1,38
7. Alte cheltuieli de exploatare 255.990 443.595 2,61 2,80
8. Cheltuielilor din exploatare 10.198.637 16.254.637 100 100

 Cheltuielile materiale au o pondere oscilantă în perioada analizată de


29,25% în anul 2017 şi de 36,32% în anul 2018.
 Ponderea cheltuielilor privind mărfurile a fost de 48,37% în anul 2017 şi
de 35,05% în anul 2018.
 Cheltuielile cu personalul au crescut valoric de la an la an, ponderea
acestora fiind de 6,08% în anul 2017 şi de 7,35% în anul 2018.
 Cheltuielile cu amortizarea au fost în anul 2017 de 1,05% din totalul

40
cheltuielilor de exploatare şi de 1,38% în anul 2015.
 Impozitele şi taxele prezintă o pondere oscilantă în totalul cheltuielilor de
exploatare. Astfel în anul 2017 ponderea era de 0,69%, în anul 2018 de
0,55%.
 Analiza veniturilor din activitatea de exploatare

Nr. 2017 2018 Structura %


Specificaţie
crt. (RON) (RON) 2017 2018
1. Venituri din vânzarea 5.655.621 6.537.561 49,53 35,36
mărfurilor
2. Producţia vândută 5.132.747 11.035.413 49,32 64,64
3. Variaţia stocurilor - - - -
4. Alte venituri din exploatare 1780 - 0,02 -
5. Venituri din producţia 117.647 - 1,13 -
imobilizată
6. Venituri din exploatare 10.907.795 17.571.718 100,00 100,00

 Se observă că veniturile din producţia vândută nu sunt influenţate de


veniturile din producţia stocată, ceea ce înseamnă că firma a realizat
previziuni corecte privind:
o evaluarea cererii şi respectiv dimensionarea producţiei;
o cererea solvabilă a potenţialilor cumpărători.

 Veniturile din exploatare au crescut de 1,64 ori în anul 2018 faţă de 2017.
Această creştere se datorează în principal creşterii preţurilor, ca urmare a
inflaţiei.
 Veniturile din exploatare reprezintă 99,97% din veniturile totale în anul
2017 şi 99,99% în 2018.
 Veniturile financiare au o pondere mică în totalul veniturilor: 0,007% în
anul 2017 şi de 0,008% în anul 2018, acestea provenind din dobânzi
încasate la disponibilităţile din cont.

41
3.2.2 Analiza cifrei de afaceri

Modificarea cifrei de afaceri acţionează direct sau indirect, asupra tuturor


indicatorilor economico-financiari ai societăţii, precum şi asupra celor care îi definesc
poziţia într-un anumit mediu concurenţial.
Cunoaşterea implicaţiilor cifrei de afaceri, a mecanismului prin care aceasta
concură la îmbunătăţirea performanţelor societăţii este utilă în fundamentarea deciziilor
operative şi a celor privind orientarea strategică a societăţii.

 Dinamica cifrei de afaceri


- RON -
Anul
Indicatori
2014 2015 2016 2017 2018
Cifra de afaceri 2.863.658 2.590.254 5.897.354 10.788.368 17.573.034
(RON)
bază - 88,43 228,35 435,27 722,31
Ritm de
fixă
creştere
% bază în - 88,43 258,22 190,62 165,95
lanţ

Se constată o creştere absolută a cifrei de afaceri în anul 2018 faţă de anul 2014 cu
14.709.376 RON, adică cu 622,31% ca urmare a diversificării producţiei şi creşterii cotei
de piaţă de 30% (distribuţie în 12 judeţe ale ţării).
Rata de creştere nominală a cifrei de afaceri:
RCA =(CA2018/CA2017) x 100 = (17.573.034 / 10.788.368 ) x 100 =
165,95%
Cifra de afaceri a anului 2018 a crescut de 1,66 ori faţă de cea a anului 2017.

Analiza structurii cifrei de afaceri

42
Valoare 2017 Valoare 2018
Nr. crt. Indicator
RON % RON %
1. Producţia vândută 5.377,747 49,89 11.280.473 64,64
Venituri din vânzarea
2. 5.410.621 50,11 6.292.561 35,36
mărfurilor
3. Cifra de afaceri 10.788.368 100 17.573.034 100

Structura cifrei de afaceri în anul 2017

50% 49,89%

Producţia vândută Venituri din vânzarea mărfurilor

Structura cifrei de afaceri în anul 2018

35 ,36%

Producţ ia vândută Venit uri din vânzarea mărf urilor

Se poate observa că în anul 2014 atât activitatea de producţie cât şi cea de comerţ

43
desfăşurate de societate sunt aproximativ egale, în timp ce în anul 2015 accentul se pune
pe producţie şi mai puţin pe comerţ.

Analiza factorială a cifrei de afaceri

Nr.
Indicatori 2017 2018
crt.
1. Producţia marfă fabricată (RON) 5.377.747 11.280.473
2. Venituri din vânzarea mărfurilor (RON) 5.410.621 6.292.561
3. Cifra de afaceri (RON) 10.788.368 17.573.034
4. Număr mediu de salariaţi 34 42
5. Total zile lucrate 8.976 11.088
6. Total om-ore lucrate 71.808 88.704
7. Productivitatea medie anuală (RON)
- pe baza producţiei marfă (rd. 1/rd. 4) 158.169,02 268.582,69
- venituri din vânzarea mărfurilor (rd. 2/rd. 4) 159.135,91 149.822,88
- cifra de afaceri (rd. 3/rd. 4) 317.304,94 418.405,57
8. Număr de zile pe un salariat 264 264
9. Producţia medie zilnică (RON) (rd. 1/rd. 5) 599,12 1.017,35
10. Durata medie a zilei de lucru 8 8
11. Producţia medie orară (RON) (rd. 9/rd. 10) 74,89 127,16

3.2.3 Analiza soldurilor din gestiune

Pe baza contului de rezultate se poate determina o serie de indicatori valorici


privind volumul şi rentabilitatea activităţii întreprinderii. Construcţia pe trepte a
indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzător (producţia exerciţiului, marja comercială)
şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului) a sugerat denumirea de
cascadă a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul
gestiunii financiare, pe treapta respectivă de acumulare.
Se poate concluziona că soldurile intermediare de gestiune reprezintă mărimi

44
rezultative (indicatori) obţinute prin calcule economice, în funcţie de legăturile reciproce
existente între aceştia.
Marja comercială
Marja comercială sau adaosul comercial este specifică întreprinderilor comerciale,
dar o întâlnim şi în cazul întreprinderilor cu activitate mixtă (industrială şi comercială).
Produsele comercializate de o întreprindere au, pe lângă capacitatea de a satisface
nevoile consumatorilor, şi aptitudinea de a degaja marje. Marja comercială este un
concept operaţional utilizat, de regulă, de întreprinderile care vând mărfurile în starea în
care au fost cumpărate.
Acest indicator poate fi calculat astfel:
Marja comercială = Venituri din vânzarea mărfurilor – Costul mărfurilor vândute

- RON -
Nr.
Indicatori 2017 2018
crt.
1. Venituri din vânzarea mărfurilor 5.410.621 6.292.561
2. Costul de cumpărare al mărfurilor 4.739.836 5.556.651
3. Marja comercială 670.758 735.910

Marja comercială a crescut cu 65.152 RON în anul 2018 faţă de anul precedent, ceea ce
corespunde unui procent de 15,66%.
Producţia exerciţiului (QE )
Producţia exerciţiului reflectă volumul total al activităţii industriale, producătoare
de bunuri sau prestatoare de servicii desfăşurate în cadrul unei întreprinderi, pe parcursul
unui exerciţiu financiar. Acest indicator include valoarea bunurilor fabricate şi a
serviciilor prestate de întreprindere pentru a fi vândute, stocate sau imobilizate pentru
nevoile proprii.
Este necesar a se face distincţie între producţia exerciţiului şi cifra de afaceri.
Dacă cifra de afaceri reprezintă vânzările produse (producţia vândută), la întreprinderile
industriale vânzările de mărfuri şi produse la întreprinderile mixte, producţia exerciţiului
reprezintă producţia vândută, producţia stocată şi producţia imobilizată.

45
QE = QV + QS + QI
Producţia vândută exprimă vânzările de produse, lucrări şi servicii, iar variaţia
producţiei stocate reflectă creşterea sau descreşterea stocurilor de produse finite,
semifabricate, producţie în curs de execuţie. Producţia stocată este evaluată la costurile
de producţie. Producţia imobilizată reprezintă costul imobilizărilor corporale şi
necorporale realizate în regie proprie.

- RON -
Nr. crt. Indicatori 2017 2018
1. Producţia vândută (QV) 5.132.747 11.035.473
2. Producţia stocată (QS) - -
3. Producţia imobilizată (QI) 117.647 -
4. Producţia exerciţiului (QE) 5.250.394 11.035.473

Se poate remarcă faptul că producţia exerciţiului în anul 2018 a crescut cu


5.785.079 RON faţă de producţia exerciţiului 2017, adică cu 110,18%, în plus, se mai
poate observa şi faptul că s-a renunţat la producţia imobilizată.

Valoarea adăugată (VA)


Pentru o societate producătoare este foarte importantă determinarea valorii
adăugate, aceasta semnificând plusul de valoare pe care firma îl creează.
Valoarea adăugată se poate determina prin două procedee, după cum urmează:

a) metoda producţiei:
Valoarea = Producţia + Marja – Consumul
exerciţiului adăugată exerciţiului comercială
provenit de la terţi
b) metoda distribuirii sau adiţională:
Valoarea adăugată = suma remuneraţiilor tuturor factorilor de producţie

46
- RON -
Nr.
Indicator 2017 2018
crt.
1. Marja comercială 670.758 735.910
2. Producţia exerciţiului 5.250.394 11.035.473
3. Consum provenit de la terţi 4.104.837 8.470.014
Cheltuieli cu materiile prime
şi materialele consumabile 2.865.857 5.758.903
Cheltuieli cu energia şi apa 249.376 2.346.379
Alte cheltuieli 989.604 364.732
4. Valoarea adăugată 1.816.315 3.301.369

Se poate observa că valoarea adăugată a crescut cu 95,11% în anul 2018 faţă de


anul 2017, aceasta fiind determinată de creşterea producţiei exerciţiului într-un ritm mai
mare decât cea a consumurilor intermediare.
Valoarea adăugată reprezintă 15,18% din cifra de afaceri în anul 2017 şi 17,84% în anul
2018.

Rezultatul brut al exploatării (RBE)


Rezultatul brut al exploatării este primul sold intermediar de gestiune cu
semnificaţie în termeni de rentabilitate şi reflectă contribuţia exploatării la formarea
rezultatelor. După caz, el poate îmbrăca forma excedentului brut sau deficitului brut al
exploatării.
Se determină plecând de la valoarea adăugată căreia i se adaugă subvenţiile de
exploatare şi se scad cheltuielile cu personalul, impozitele, taxele şi vărsămintele
asimilate. În cazul în care rezultatul este negativ poartă denumirea de insuficienţă brută
de exploatare.
Mărimea acestui indicator este dependentă de sistemul de amortizare adoptat şi de
politica
fiscală.

47
- RON -
Nr.
Indicatori 2017 2018
crt.
1. Valoarea adăugată 1.816.315 3.301.732
2. Subvenţii pentru exploatare - -
3. Impozite şi taxe - -
4. Cheltuieli cu personalul 595.344 1.165.878
5. Rezultatul brut al exploatării 1.220.971 2.135.854

Rezultatul exploatării (RE)


Acest indicator caracterizează performanţele comerciale şi financiare aferente
activităţii de exploatare normală şi curentă a întreprinderii, independent de politica
financiară şi fiscală.
El pune în evidenţă rezultatul degajat din exploatare, după luarea în considerare a
tuturor cheltuielilor de producţie şi comercializare, precum şi a riscurilor de exploatare.
Spre deosebire de RBE, acest sold ţine cont de politica de amortizare şi de constituire a
provizioanelor.
RON-
Nr.
Indicatori 2017 2018
crt.
1. Rezultatul brut al exploatării 1.065.999 1.980.492
2. Venituri din provizioane privind - -
exploatarea
3. Alte venituri din exploatare 1.780 -
4. Cheltuieli cu amortizările 102.631 218.500
şi provizioanele pentru exploatare
5. Alte cheltuieli pentru exploatare 255.990 443.595
6. Rezultatul exploatării 709.158 1.318.397

Rezultatul exploatării se mai poate calcula şi direct, ca diferenţa între veniturile

48
şi cheltuielile aferente exploatării.

RE = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare


- RON -
Nr.
Indicatori 2017 2018
crt.
1. Venituri din exploatare 10.907.795 17.571.718
2. Cheltuieli din exploatare 10.198.637 16.254.637
3. Rezultatul exploatării 709.158 1.318.397

Se poate observa că rezultatul exploatării a crescut în anul 2018 faţă de anul 2017 cu
709.158 RON, adică cu 100,01%. Acesta creştere este determinată de creşterea cu
64,04% a veniturilor şi cu 61,80% a cheltuielilor.

 Rezultatul curent (RC)


Rezultatul curent este determinat atât de rezultatul exploatării cât şi de cel al
activităţii financiare. El este deci rezultatul tuturor operaţiilor curente ale întreprinderii.
În determinarea acestui indicator sunt luate în considerare şi elementele financiare, ceea
ce permite aprecierea impactului politicii financiare a întreprinderii asupra rentabilităţii.

RC = RE + Venituri financiare – Cheltuieli financiare


- RON -
Nr.
Indicatori 2017 2018
crt.
1. Rezultatul exploatării 709.158 1.318.397
2. Venituri financiare 809 1.316
3. Cheltuieli financiare 9.545 -
4. Rezultatul curent 700.422 1.319.713

49
 Rezultatul net al exercițiului
Rezultatul net al exerciţiului poate îmbrăca forma profitului şi pierderii nete. Se
calculează ca suma dintre rezultatul curent şi cel excepţional care se corectează cu
următoarele elemente:
 participarea salariaţilor la rezultate;
 impozitul pe profit.
Rezultatul net al exerciţiului exprimă mărimea absolută a rentabilităţii financiare
cu care vor fi remuneraţi acţionarii pentru capitalurile proprii subscrise.

- RON -
Nr.
Indicatori 2017 2018
crt.
1. Rezultatul curent 700.422 1.319.713
2. -29.572 -10.000
Rezultatul excepţional
3. Rezultatul brut 670.850 1.309.713

4. Impozitul pe profit 115.422 304.429


5. Rezultatul net al exerciţiului 555.408 1.005.284

Din activitatea financiară societatea a înregistrat un profit de 555.408 RON în anul 2017
şi de 1.005.284 RON în anul 2018.

3.3 Analiza bilanţului contabil


3.3.1. Analiza fondului de rulment şi trezoreriei

 Fondul de rulment
Fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante peste valoarea obligaţiilor pe termen
scurt sau, altfel spus, partea activelor circulante care este finanţată din capitaluri permanente

Nr.
Indicatori 2017 2018
crt.

50
1. Activ imobilizat net 1.358.753 1.197.528
2. Activ circulant 1.843.026 3.313.639
3. TOTAL ACTIV 3.201.779 4.511.167
4. Capital propriu 2.130.329 2.130.329
5. Datorii pe termen lung - -
6. Capital permanent 2.130.329 2.130.329
7. Datorii pe termen scurt 1.071.450 2.380.838
8. TOTAL PASIV 3.201.779 4.511.167
9. FOND DE RULMENT
(rd.6 – rd.1 sau rd.2 – rd.7) 771.576 932.801

Nr.
Indicatori 2017 2018
crt.

1. Cifra de afaceri (RON) 10.788.368 17.573.034

2. Fondul de rulment (RON) 771.576 932.801

3. Rata de creştere a fondului de rulment (zile) 27,00 19,67

4. Active circulante (RON) 1.843.026 3.313.639

5. Rata de acoperire a activelor circulante (%) 41,86 28,15

Se poate remarca că:


 numărul de zile pentru care întreprinderea dispune de fond de rulment
propriu este în scădere de la un an la altul;
 rata de acoperire a activelor circulante scade în anul 2018 cu 13,71% faţă
de anul 2017.
 Nevoia de fond de rulment (NFR)
Acest indicator reprezintă activele circulante care trebuie să fie finanţate din
fondul de rulment şi se calculează după următoarea formula:
NFR = Active circulante – Disponibilităţi – Datorii curente

51
Nr.
Indicatori 2008 2009
crt.
1. Fondul de rulment 771.576 932.801
2. Active circulante 1.843.026 3.313.639
3. Disponibilităţi 61.485 230.640

4. Datorii curente 1.071.450 2.380.838


5 Nevoia de fond de rulment 710.091 702.161
6. Trezoreria netă 61.485 230.640
Rata de finanţare a fondului de rulment 24,73
7. 7,97
prin trezorerie

În 2017 şi 2018 S.C. IME ROMÂNIA S.R.L. prezintă o situaţie a trezoreriei


pozitivă, ceea ce înseamnă că nevoile de resurse pentru activitatea de exploatare sunt
acoperite din resurse proprii.

Pentru anii 2017 şi 2018 se poate calcula rata de finanţare a necesarului de fond de
rulment prin trezorerie: În 2014 trezoreria acoperă doar 7,97% necesarul de fond de
rulment.
Se observă că în anul 2018 aproape un sfert din necesarul de fond de rulment a
fost finanţat prin trezorerie.

3.3.2. Analiza ratelor de rentabilitate

 Rata rentabilităţii comerciale


Rata rentabilităţii comerciale arată cât de rentabilă este firma, altfel spus, arată
nivelul profitabilităţii. Aceasta se poate calcula în mai multe moduri, în funcţie de
indicatorii luaţi în calcul, luând diferite valori.

52
- RON -
Nr.
Indicatori Formula de calcul 2017 2018
crt.
1. Cifra de afaceri CA 10.788.368 17.573.034
Rezultatul brut al RBE 1.065.999 1.980.492
2.
exploatării
3. Rezultatul exploatării RE 709.158 1.318.397
Rezultatul net al Re 555.408 1.005.285
4.
exerciţiului
Rrc=RBE/CA*100 9,88 11,27
Rata rentabilităţii
5. Rrc=RE/CA*100 6,57 7,50
comerciale
Rrc=Re/CA*100 5,14 5,72

 Rata rentabilităţii economice


Rata rentabilităţii economice arată rentabilitatea activităţii de exploatare a firmei
şi se poate calcula prin raportarea rezultatului din exploatare la activul total al firmei.
- RON -
Nr. Formula
Indicatori 2017 2018
crt. de calcul
1. Activ total At 3.201.779 4.511.167
2. Cifra de afaceri CA 10.788.368 17.573.034
3. Rezultatul exploatării RE 709.158 1.318.397
Rata rentabilităţii RE
4. Rre= *100
economice 22,14 29,22
At
Numărul de rotaţii CA
5. Nrot=
ale activului 3,36 3,89
At
Rata rentabilităţii RE
6. Rrc= *100
comerciale 6,57 7,50
CA

53
După cum se poate observa în urma analizei datelor din tabel, rata rentabilităţii economice
a crescut în 2018 de la 22,14% la 29,22 %.

 Rata rentabilităţii financiare


- RON -
Nr. Formula
Indicatori 2017 2018
crt. de calcul
1. Capital propriu Cpr 2.130.329 2.130.329
2. Rezultatul net al exerciţiului Re 555.408 1.005.285

Rata rentabilităţii financiare Rrf=


Re
*100
3.
a capitalului propriu 26,07 47,18
Cpr

Rata rentabilităţii financiare, obţinută prin raportarea rezultatelor exerciţiului la


capitalul propriu a înregistrat o creştere de 21,12%.

3.3.3. Analiza capacităţii de autofinanţare

Capacitatea de autofinanţare reprezintă un surplus monetar ca rezultat al tuturor


operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de întreprindere, într-o perioadă de timp, având
în vedere şi incidenţa fiscală.
Indiferent de modalitatea de calcul, capacitatea de autofinanţare este un indicator
ce permite aprecierea rezultatelor întreprinderii şi a capacităţii acesteia de a degaja
resurse interne de finanţare din propria activitate destinate să asigure:
 finanţarea unor nevoi ale gestiunii curente;
 creşterea fondului de rulment;
 finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii;
 rambursarea împrumuturilor contractate;
 remunerarea capitalurilor investite.
Capacitatea de autofinanţare nu reprezintă propriu-zis un sold intermediar de
gestiune. Ea este practic un surplus monetar net global. Caracterul “net” este dobândit

54
prin aceea că acest indicator se determină după deducerea impozitului pe profit, iar
globalizarea rezidă din faptul că este degajată de întreaga activitate a întreprinderii. Dacă
rezultatul brut al exploatării se circumscrie sferei activităţii de exploatare, capacitatea de
autofinanţare vizează toate laturile activităţii întreprinderii (exploatare, financiară,
excepţională).
Mărimea capacităţii de autofinanţare condiționează posibilitatea întreprinderii se
a-şi rambursa datoriile. O capacitate insuficientă de autofinanţare obligă întreprinderea să
găsească mai multe surse externe de finanţare.

capacitatea de autofinanţare (CAF) se determină prin două metode:

a) CAF = Excedentul brut al exploatării


+ Alte venituri din exploatare
– Alte cheltuieli din exploatare
+ Venituri financiare (cu excepţia veniturilor din provizioane)
– Cheltuieli financiare
(cu excepţia cheltuielilor financiare privind şi provizioanele)
– Cheltuieli excepţionale
(cu excepţia valorii nete contabile a activelor cedate,
cheltuielilor excepţionale privind amortizările şi
provizioanele)
– Impozit pe profit
C.A.F. = 1.880.492 – 443.595 +1.316 – 10.000 – 304.429 = 1.123.784 RON
b) Capacitatea de autofinanţare determinată pe baza profitului net poartă
denumirea de metoda aditivă:
C.A.F. = Profit net + Amortizare +
Provizioane C.A.F. = 905.284 +
218.500 = 1.123.784 RON
Valoarea de 1.123.784 RON permite societăţii IME ROMÂNIA S.R.L.:
 finanţarea unor nevoi ale gestiunii curente;
 finanţarea totală sau parţială a noilor investiţii.
Rezultatul exerciţiului luat în calculul capacităţii de autofinanţare nu este în

55
totalitate disponibil pentru autofinanţare. De aceea, se poate afirma că autofinanţarea
reprezintă acea parte din capacitatea de autofinanţare rămasă disponibilă, după
redistribuirea dividendelor. Aceasta pune în evidenţă aptitudinea reală a întreprinderii de
a se autofinanţa, după deducerea remunerării acţionarilor.
Autofinanţarea = CAF – Dividende distribuite
Autofinanţarea constituie o sursă internă destinată acoperirii nevoilor de finanţare
ale exerciţiului viitor, expresie a bogăţiei create de întreprindere. Ea este determinată de
creşterea surselor obţinute din propria activitate a întreprinderilor care vor rămâne în mod
permanent la dispoziţia acesteia pentru finanţarea activităţii viitoare.
Importanţa autofinanţării poate fi argumentată printr-o serie de avantaje pe care
aceasta le oferă întreprinderii:
 reprezintă o sursă independentă şi stabilă, respectiv un mijloc sigur de
finanţare în anumite situaţii conjuncturale nefavorabile pentru
întreprindere;
 conferă întreprinderii libertatea de acţiune, prin acea că autonomia
financiară dobândită prin autofinanţare îi îngăduie acesteia independenţa
de gestionare faţă de organismele financiare şi de credit;
 este indispensabilă pentru finanţarea investiţiilor (de menţinere, de
înlocuire şi de creştere), cu condiţia realizării unor investiţii utile şi nu de
irosire a resurselor;
 permite frânarea îndatorării şi, implicit, reducerea cheltuielilor financiare;
 constituie un indicator pe baza căruia se poate măsura randamentul
capitalurilor proprii, respectiv rentabilitatea financiară;

56
CONCLUZII

Evoluţia veniturilor oricărei întreprinderi depinde în măsură hotărâtoare de


dinamica producţiei, de nivelul costurilor cu care acesta se realizează, de calitatea
produselor şi de posibilităţile de desfacere a acestora. Dinamismul producţiei de bunuri
materiale şi de servicii imprimă ritmul de creştere a valorii adăugate brute, care ia forma
veniturilor agenţilor economici, ale salariaţilor şi ale statului.
Pentru ca producţia să poată creşte de la o perioadă la alta, prima condiţie ce se
cere a fi îndeplinită este a asigurării capitalului fix şi circulant, în volumul şi structura
necesar satisfacerii cererii solvabile de bunuri. Experienţa ţării noastre, ca şi a altor ţări
aflate în perioada de tranziţie, arată că numeroase întreprinderi industriale, pentru a
supravieţui, trebuie să-şi restructureze producţia, să-şi modernizeze tehnologiile de
fabricaţie, să se adapteze la cerinţele pieţei interne şi externe.
Pentru a-şi asigura menţinerea pe piaţă şi prosperitatea întreprinderilor, indiferent
de forma de proprietate şi de dimensiune, trebuie să promoveze o politică de raţionalitate
pe termen lung şi să nu distribuie, sub formă de dividende, cea mai mare parte a
beneficiilor realizate. Ele trebuie să aloce o parte substanţială din acestea finanţării
investiţiilor productive. Restructurarea, retehnologizarea şi modernizarea nu se pot face
numai cu sume împrumutate, iar dacă se apelează parţial şi la asemenea resurse, acestea
trebuie rambursate din beneficiile viitoare.
Sistemul de contabilitate în dublu circuit specific ţărilor cu economie de piaţă
reflectă veniturile şi cheltuielile în moduri diferite: prin contabilitatea financiară se
evidenţiază cheltuielile şi veniturile după natura lor din momentul angajării, iar prin
contabilitatea de gestiune se evidenţiază cheltuielile pe destinaţii, prin colectarea şi
repartizarea lor pe obiectul de activitate pentru calculul costului produselor sau
serviciilor.
Cunoaşterea situaţiei patrimoniului, a capacităţii acestuia de a genera profit, a
solvenţei comerciale ori de faliment în care se pot afla agenţii economici, la un moment
dat, este asigurată cu ajutorul atât al contabilităţii reale, operative şi ştiinţific organizate,

57
cât şi a controlului financiar, organizat şi exercitat în mod exigent şi competent.
În condiţii de legalitate şi liberă iniţiativă, cunoaşterea, de către factorii interesaţi,
a acestor obiective este o cerinţă esenţială a conducerii pe bază criteriilor de profit.
Informaţia de calitate, reală şi operativă a situaţiei economico-financiare şi a evoluţiei
acesteia, de a preveni riscurile, deficienţele, lipsurile, în general ineficienţa, poate asigura
libera iniţiativă economică în condiţii de concurenţă loială.

Bugetul reprezintă așadar, procesul de previzionare în cifre a performanței


entității economice, realizat prin modelarea rețelei de bugetare periodice a
departamentelor sale.
Bugetul periodic sau bugetul operațional face referire la activitatea de exploatare
a unui segment sau a unei funcții din cadrul întreprinderii, fiind expresia cantitativă a
activității planificate.

Construcția bugetului ține de domeniul previziunii financiare și are drept scop


final atât estimarea necesarului de fonduri pe o perioadă determinate, în funcție de
obiectivele strategice stabilite cât și stabilirea modului în care diversele alternative de
finanțare se vor reflecta în fluxurile de numerar ale întreprinderii.
Din punct de vedere economico-financiar societatea S.C. IME ROMÂNIA S.R.L.
este profitabilă, fapt datorat desfăşurării bune a activităţii sale. În urma analizei activităţii
care s-a realizat în capitolele anterioare se pot formula o serie de concluzii prezentate sub
forma punctelor tari şi punctelor slabe ale activităţii.
Lichiditatea societăţii este relativ bună, având o creştere uşoară raportat la anii de
analiză, la care am avut acces pentru redactarea lucrării, aceasta dacă ne referim la
lichiditatea globală, pentru că în ceea ce priveşte lichiditatea imediată, nu are o situaţie
prea bună, fapt datorat în primul rând creşterii creditelor şi întârzierii plăţilor din partea
clienţilor.
Cifra de afaceri a societăţii S.C. IME ROMÂNIA S.R.L. a cunoscut o creştere
substanţială, lucru datorat faptului că societatea a realizat o creştere substanţială a
veniturilor din activitatea de bază.
Nivelul de rentabilitate realizat de societate asigură un nivel de siguranţă pentru a
suporta unele influenţe nefavorabile. Nivelul rentabilităţii societăţii este influenţat
negativ de rezultatul financiar, lucru datorat creditelor bancare.

58
ANEXE
ANEXA 1

Judeţul DÂMBOVIŢA |_|_| Forma de proprietate _ |3|5|


Persoana juridică „IME ROMÂNIA S.R.L.”Activitatea preponderentă
Adresa: localitatea TGV, sectorul ,(denumire clasă CAEN) ,str. B-DUL EROILOR , nr.
22 , bl. ________, PRODUCŢIE – COMERŢ CU AMĂNUNTUL

sc. , ap. Cod clasă CAEN |1|5|8|1|

Telefon 0245-210323, fax 0245-210323 Cod fiscal/Cod unic de


înregistrare Număr registrul comerţului J15/682/2003
|_|_|R|5|6|6|7|7|2|3|

BILANŢ
la data de 31 decembrie 2018

10 - RON -
Nr. Sold la:
rd. Începutul anului Sfârşitul anului
A B 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 01
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 02 1.358.753 1.197.528
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 03
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 04 1.358.753 1.197.528
(rd. 01 la 03)
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI 05 1.120.013 1.233.508
II. CREANŢE 06 661.528 1.849.491
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 07
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 08 61.485 230.640
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 09 1.843.026 3.313.639
(rd. 05 la 08)
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 10
D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE 11
ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 1.071.450 2.380.838
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV 12
DATORII CURENTE NETE 932.801
(rd. 09 + 10 – 11 – 18) 771.576
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 13 2.130.329 2.130.329
(rd. 04 + 12 – 17)

59
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ 14
MAI MARE DE UN AN

- RON -
Nr. Sold la:
rd. Începutul anului Sfârşitul anului
A B 1 2
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI 15
ŞI CHELTUIELI
I. VENITURI ÎN AVANS (rd. 17 + 18), 16
din care:
- subvenţii pentru investiţii 17
- venituri înregistrate în avans 18
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL (rd. 20 la 22) 164.500 164.500
din care: 19
- capital subscris nevărsat 20
- capital subscris vărsat 21 164.500 164.500
- patrimoniul regiei 22
II. PRIME DE CAPITAL 23
SOLD C 24
III. REZERVE DIN REEVALUARE
SOLD D 25
IV. REZERVE 26 1.965.829 1.965.829
SOLD C 27
V. REZULTATUL REPORTAT
SOLD D 28
VI. REZULTATUL SOLD C 29 455.408 905.284
EXERCIŢIULUI FINANCIAR SOLD D 30
Repartizarea profitului 31 455.408 905.284
CAPITALURI PROPRII – TOTAL 32 2.130.329 2.130.329
(rd. 19 + 23 + 24 – 25 + 26 + 27 – 28 + 29 – 30 – 31)
Patrimoniul public 33
CAPITALURI – TOTAL (rd. 32 + 33) 34 2.130.329 2.130.329

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

Numele şi prenumele Numele şi prenumele


Semnătura Semnătura

Ştampila unităţii

60
ANEXA 2
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
la data de 31 decembrie 2018

20 - RON -
Nr. Exerciţiul financiar
Denumirea indicatorilor
rd. precedent curent
A B 1 2
Cifra de afaceri netă
1. 01 10.788.368 17.573.034
(rd. 02 la 04)
Producţia vândută 02 5.377.747 11.280.473
Venituri din vânzarea mărfurilor 03 5.410.621 6.292.561
Venituri din subvenţii de exploatare aferente
04
cifrei de afaceri nete
Sold C 05
2. Variaţia stocurilor
Sold D 06
3. Producţia imobilizată 07 117.647
4. Alte venituri din exploatare 08 1.780
VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL
09 10.907.795 17.573.034
(rd. 01+05-06+07+08)
a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele
5. 10
consumabile 3.265.856 6.158.902
Alte cheltuieli materiale 11 989.604 2.346.379
b) Alte cheltuieli din afară
12 249.376 364.732
(cu energie şi apă)
c) Cheltuieli privind mărfurile 13 4.739.836 5.556.651
Cheltuieli cu personalul
6. 14 595.344 1.165.878
(rd. 15+16), din care:
a) Salarii 15 436.238 853.849
b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială 16 159.106 312.029
a) Amortizări şi provizioane pentru deprecierea
7. 17
imobilizărilor corporale şi necorporale (rd. 18-19) 102.631 218.500
a.1) Cheltuieli 18 102.631 218.500
a.2) Venituri 19
b) Ajustarea valorii activelor circulante
20
(rd. 21-22) 39.567
b.1) Cheltuieli 21 39.567
b.2) Venituri 22
Alte cheltuieli de exploatare (rd. 24 la 26) 23 255.990 404.028
.
8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe 24 188.291 316.827

87.201
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte
25
asimilate 67.699

8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate 26


Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli
27
(rd. 28-29)
- Cheltuieli 28
61
- Venituri 29
20 - RON -
Nr. Exerciţiul financiar
Denumirea indicatorilor
rd. precedent curent
A B 1 2
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL
30 10.198.637 16.254.637
(rd. 10 la 14+17+20+23+27)
REZULTATUL DIN EXPLOATARE:
- Profit (rd. 09-30) 31 709.158 1.318.397
- Pierdere (rd. 30-09) 32
9. Venituri din interese de participare 33
- din care, în cadrul grupului 34
Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe care fac
10. 35
parte din activele imobilizate
- din care, în cadrul grupului 36
11. Venituri din dobânzi 37 809 1.316
- din care, în cadrul grupului 38
Alte venituri financiare 39
VENITURI FINANCIARE – TOTAL
40 809 1.316
(rd. 33+35+37+39)
Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a
12. investiţiilor financiare deţinute ca active circulante 41
(rd. 42-43)
- Cheltuieli 42
- Venituri 43
13. Cheltuieli privind dobânzile 44
- din care, în cadrul grupului 45
Alte cheltuieli financiare 46 9.545
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL
47 9.545
(rd. 41+44+46)
REZULTATUL FINANCIAR:
- Profit (rd. 40-47) 48 1.316
- Pierdere (rd. 47-40) 49 8.736
14. REZULTATUL CURENT:
- Profit (rd. 09+40-30-47) 50 700.433 1.319.713
- Pierdere (rd. 30+47-09-40) 51
15. Venituri extraordinare 52

16.
Cheltuieli extraordinare 53
29.572 10.000

17. REZULTATUL EXTRAORDINAR:


- Profit (rd. 52-53) 54
- Pierdere (rd. 53-52) 55 29.572 10.000
VENITURI TOTALE (rd. 09+40+52) 56 10.908.604 17.574.350
CHELTUIELI TOTALE (rd. 30+47+53) 57 10.237.754 16.264.637
18. REZULTATUL BRUT:
- Profit (rd. 56-57) 58 670.850 1.309.713
- Pierdere (rd. 57-56) 59
19. Impozitul pe profit
- Cheltuieli 60 115.442 304.429
- Venituri 61

62
20 - RON -
Nr. Exerciţiul financiar
Denumirea indicatorilor
rd. precedent curent
A B 1 2
Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele
20. 62
de mai sus
REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI
21.
FINANCIAR:
- Profit (rd. 58-60+61-62) 63 555.408 1.005.284
- Pierdere (rd. 59+60-61+62); (rd. 60-61+62-58) 64

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT,

63
BIBLIOGRAFIE:

1.Alt, J. E., & Lowry, R. C. (1994), Divided government and budget deficits, American
Political Science Review, no.88, p.811–828
2. Baldwin, R, Wyplosz, C. (2003),The Economics of European Integration
3. Băcescu,A.M.,(1993), Dicţionar de macroeconomie, Bucureşti, Editura All Beck, pag.45
4. Bârsan, M.,(1995), Integrarea economic europeană, Cluj-Napoca, Editura Carpatică
pag.178-182

5. Bratu,M.,(1997), Economia mondială. Previziunile la orizontul anilor 2010-2015,


Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare Economică, nr.25

6. Buchanan J., The demand and supply of public goods, Editura Rand
MCnally&Company,Chicago, 1968
7. Campus,E.,(1993), Ideea federală în perioada interbelică, Bucureşti, Editura Academiei
Române, pag.125
8. Capros Pantelis, Meulders - Budgetary Policy Modeling, Editura Routlege, Londra, 1997,
pag.3-5
9. Caraiani C., Dumitrana M. (coordonatori), Bazele contabilității, Ed. InfoMega,București,
2005, pag.146
10. Caraiani C., Dumitrana M. (coordonatori), Contabilitate de gestiune & Control de
gestiune, Ed. InfoMega, Bucure_ti, 2005
competition”, 1987, Public Choice Review, no. 52, p. 273–297
11. Dăianu D., Vrânceanu R., România şi Uniunea Europeană, Editura Polirom, 2002;,
pag.25
12. Dobrescu, E.M., Diatcu,E.,(1998), Perspectiva actuală a integrării României în Uniunea
Europeană, Probleme economice, Bucureşti, Centrul de Informare şi Documentare
Economică, pag.136
13. Dobrescu, E.M.,(2001), Integrarea economică, Bucureşti, Editura All Beck
14. Fisher R., Microeconomics, Cambridge University Press, New York, 1999, pag.94
15. Georgescu,T.,(1992), România în istoria Europei secolului XX, 1945-1990, Bucureşti,
Editura Hyperion
16 . Grartney J., Economics private and public choice, Academic Press, New York,
1976;pag.65
17. Grigore, M., “Finanţele firmei”, Ed. Cartea Studenţească, Bucureşti, 2009 pag.152
64
18. Levinson, A., Balanced budgets and business cycles, 1998, National Tax Journal,
no.51(4), p. 715–732.
19. Lindbeck, A.,&Weibull, J.W., Balanced-budget redistribution as the outcome of political
20. Logan, R. R. & O’Brien, J. P., Fiscal illusion, budget maximizers, and dynamic,
1989,Public Choice, no. 63, p.221–235
21. Manolescu G., Buget abordare economică şi financiară, Editura Economică,
Bucureşti,1997;, pag.146
22. Miron, D, (2000),Economia Uniunii Europene,Bucureşti, Ed. Luceafărul; pag.46
23. Musgrave R., Musgrave P., Public Finance in Theory and Practice, McGraw-Hill, New
York,1984;pag.642-652
24. Pârvu,D. , Eficienţa investiţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, pag.45
25. Prahoveanu. E., Economie fundamente teoretice, Editura Luminalex, Bucureşti, 2002,
pag.52
26. Profiroiu Marius, Politici Europene, Editura Economică, Bucureşti, 2003;pag.65
27. Roemer, J., Political, economic equilibrium when parties represent constituents: The
unidimensional case, 1997, Social Choice and Welfare Review, no.14, p. 479–502

28. Sandler T., Providing Global Public Goods: Assessing the optimal provision of public
goods:in search of the Holy Grail, Editura Oxford Univesity Press, New York, Oxford,
2003;pag.241-256

29. Silasi, G.,(1998), Integrarea monetarã europeanã între teorie ºi politicã, Timişoara, Ed.
Orizonturi universitare
30. Talpoş, I., Finanţele României, Editura Sedona ,Timişoara, 1995, pag.45
31. Trogen Paul C., Handbook of Public sector Economics: Public Goods, Edited by 31. 32.
Donijo,Robins, Editura Taylor&Francis Group, 2005
33. Tulai, C., Finanţe, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007, pag.252-256;

34. Văcărel I., Bistriceanu G., Anghelache G., Bodnar M., Bercea F., Mosteanu T.,
Georgescu, F., Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000;pag.342

35. Vintilă, G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura didactică şi pedagogică,


Bucureşti, 2007, pag.142

36. Walker L., The Changing Arena: State Strategic Economic Development, 1996, Policy
Studies Review, no.3

65
37. Wolfgang Eggert and Laszlo Goerke, Fiscal Policy, Economic Integration and
Unemployment, 2004, Journal of Economics, vol. 82, no. 2, p. 137–167
Surse on-line:
38. Ordin Nr. 1802 din 29 decembrie 2014 ‐ Partea I pentru aprobarea Reglementărilor
contabile privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale
consolidate, publicat în monitorul oficial nr.963/30.12.2014, accesat la data de 15.06.2019 :
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_1802_2014.pdf

39. Legea nr.82/24.12.1991 a contabilității, actualizată la zi, accesat la data de 15.06.2019:


https://contabilul.manager.ro/legea-contabilitatii-actualizata.html

40. Ordin Nr. 10/2019 din 3 ianuarie 2019 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi
depunerea situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile anuale ale operatorilor
economici la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice şi pentru reglementarea
unor aspecte contabile, Emitent: Ministerul Finanțelor Publice, Publicat în monitorul oficial
nr.35/14.01.2019 , accesat la data de 16.06.2019:
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OMFP_10_2019.pdf

66