Martin Luther: „Fă primul pas cu încredere.

Nu trebuie să vezi
întreaga scară. Pur şi simplu păşeşte! ... Când te odihneşti, prinzi
rugină”
Reforma din sânul Bisericii Catolice a avut repercusiuni şi în
sistemul şcolar de atunci, dominat într-anumită măsură de Biserica
Catolică. Monopolul asupra Sfintelor Scripturi se resimţea şi în sistemul
de învăţământ , astel că gândirea reformatoare a lui Martin Luther a fost
primită în societate ca şi o gură de aer mult aşteptată.
„Fă primul pas cu încredere!” este un alt tip de îndemn care îl
ridică pe învăţăcel de sub talpa discipolului său de până atunci.
Elevul/omul este încurajat să gândească, să îşi folosească inteligenţa
proprie pentru a identifica noi raţionamente sau pentru a interepreta
prpriile cunoştinţe dobândite.
Omul este învăţat să nu se mai teamă de greutatea procesului de
cunoaştere (Nu trebuie să vezi scara întreagă), nu trebuie să privească
o disciplină ca fiiind intangibilă prin complexitatea ei, nu trebuie să se
desconsidere în faţa procesului de învăţare sau în faţa lui Dumnezeu.
Martin Luther îl face accesibil atât pe Dumnezeu, cât şi disciplinele
care, la acea vreme, se aflau sub monopolul Bisericii şi îl îndeamnă pe
fiecare om să îşi depăşească condiţia în plan religios şi profeesional.
„Pur şi simplu păşeşte!” sunt cuvintele prin care îndeamnă fiecare
om să înainteze în dezvoltarea sa personală către următoarea etapă, iar
de aclo către următoare, atât cât omul va putea înainte.
Dinamismul actului educaţional/autoeducaţional se relevă şi prin
cuvintele „Când te odihneşti, prinzi rugină”, omul fiind dator să nu
neglijeze sub nici o formă şi nici într-un timp dezvoltarea sa. Omul/elevul
nu trebuie să descopere ceva, să înveţe ceva şi să se oprească, ci
trebuie să continue procesul, până la atingerea următorului nivel.
Stoparea procesului de învăţare este de fapt un proces de
degradare, întrucât virtuţile, cunoştinţele sau deprinderile bune rămân în
cel care le-a dobândit doar atât timp cât acesta este preocupat de
evoluţia/cultivarea sa.