Obiectul asigurării îl constituie interesele patrimoniale ce nu contravin legislaţiei Republicii Moldova,

corelate cu:

b) bunuri, credite şi garanţii, pierderi financiare ale persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice (asigurarea
de bunuri);

14. Asigurările de credite, care acoperă următoarele riscuri:

- insolvabilitatea;
- creditul de export;
- vînzarea în rate;
- creditul ipotecar;
- creditul agricol.
15. Asigurările de garanţii pentru:
- garanţiile directe;
- garanţiile indirecte.

Asigurarea de răspundere în caz de nerambursare în termenele stabilite a crediteloracordate

Această asigurare este o derivată a asigurării riscului de nerambursare a creditelor. Spredeosebire de

asigurarea riscului de nerambursare a creditului contractul de asigurare se încheieîntre compania de
asigurare (asigurător) şi agentul economic (asigurat) ce primesc împrumuturide la bancă.Obiectul acestei
asigurări este răspunderea posesorului de credit fată de bancă, care i-aoferit împrumutul, pentru stingerea
integrală şi la termen a creditului respectiv, inclusiv şi adobânzii. În asigurare se ia nu întreaga răspundere a
debitorului, ci doar o parte a acesteia, deregulă, de la 50 la 90 %. Restul răspunderii revenindu-i
asiguratului.Ca eveniment asigurat se consideră lipsa încasării de către bancă, în termenul stabilit
încontract, a creditului acordat împreună
cu dobânda.Răspunderea asigurătorului apare la survenirea evenimentului asigurat, adică dacăasiguratul
(posesorul creditului) nu a întors băncii-creditoare suma stabilită în contractul decreditare la expirarea
termenului de plată, în lipsa prolongării acestuia.Primele de asigurare depind de: perioada asigurării
(folosirii creditului), gradul de risc(solvabilitatea debitorului)
ş.a. Suma de asigurare se determină proporţional procentuluirăspunderii a asigurătorului, stabilit în
contractul de asigurare, şi reieşind din suma totală adatoriei, necesară a fi rambursată potrivit contractului
de
creditare.Condiţiile de bază pentru asigurarea răspunderii debitorului pentru nerambursare acreditului, la g
eneral, sunt analoage condiţiilor asigurării riscului nerambursării creditului.Reieşind din suma de asigurare şi
taxele tarifare stabilite, asigurătorul determină primele deasigurare, care trebuie să fie plătite integral.După
achitarea băncii-creditoare a despăgubirii de asigurare asigurătorului îi revin, înlimita sumei achitate, toate
drepturile băncii reieşind din contractul de
creditare.Situaţia financiară şi solvabilitatea debitorului de credit se determină cu ajutorulmetodelor de
analiză economico-financiară a activităţii agenţilor economici
Asigurarea riscurilor bancare

Activitatea bancară este întotdeauna însoțită de riscul pierderilor de proprietate, astfel încât băncile
comerciale țin să utilizeze serviciile societăților de asigurare. Având în vedere specificul activității instituțiilor
de credit, în sistemul de protecție garantată a mai apărut o altă direcție – cea de asigurare a riscurilor
bancare.

Ca obiect al asigurărilor bancare sînt folosite activele materiale ale băncii, banii deponenților și a însăși a
organizației de credit. Iar sistemul de asigurare a riscurilor bancare sînt împărțite în două grupe de
elemente:

Riscuri și facilități de asigurare, care rezumă din toate organizațiile și întreprinderile financiare;

Riscurile și obiectele de asigurare care sunt specifice sectorului bancar.

Sectorului bancar din Republica Moldova îi sînt caracteristice următoarele tipuri de riscuri:

riscurile financiare – acestea includ: credite, dobânzi, investiții, riscul valutar, riscul de lichiditate și de
insolvabilitate;

riscurile funcționale –sînt riscurile de natură strategică și tehnologică, care se referă la regie și cheltuielile de
funcționare, și pot reflecta ineficiența activităților bancare;

riscurile externe – precumpierderea reputației și diferența între rezultatele obținute și parametrii

sistemului.

Asigurarea riscurilor bancare presupune asigurarea protecției necesare instituțiilor financiare și de credit în
cazul suportării pierderilor din partea personalului instituției sau a părților terțe, ca urmare a unor acțiuni
ilegale ale acestora.

Asigurarea poate fi complexă și de direcționare specificată. În calitate de asigurători pot fi băncile sau alte
instituții financiare. Asiguratorul – este societatea care își desfășoară activitatea în baza unei licențe.

Specificul asigurării riscurilor bancare

Sistemul de asigurare bancară este alcătuit din următoarele componente:

protecția proprietății bancare și a bunurilor instituției;

securitatea hardware și suportului tehnic;

asigurarea creditelor și a depozitelor;

protecția carduri bancare ale utilizatorilor.

Operațiunea de bază care aduce cele mai mari venituri la o bancă comercială este creditarea populației și a
întreprinderilor. Prin urmare, asigurarea răspunderii pentru restituirea creditelor din partea debitorilor, în
scopul de a obține profit suplimentar este direcția preferențială în asigurarea riscurilor bancare.

În plus, o atenție deosebită este acordată riscurilor de asigurare a deponentului. În cazul unui posibil
faliment al băncii astfel se asigură protecția investițiilor în numerar ale clienților. La rândul său, banca are
dreptul de a se proteja de pretențiile financiare ale deponenților, care, în cazul pierderii investiției, vor
depune o cerere pentru returnarea investițiilor sale.

Asigurarea depozitelor în contextul crizei economice din Republica Moldova permite creșterea încrederii
consumatorilor în instituțiile financiare. În același timp, se dezvoltă o astfel de direcție, precum asigurarea
emitenților de carduri bancare. În acest caz, clienții preferă să utilizeze serviciile instituțiilor bancare, care
vor asigura siguranța depozitelor acestora. Ca rezultat, numărul de clienți ai băncii se va extinde.

Metodele de asigurare a riscului bancar

Printre metodele de asigurare a riscurilor bancare cele mai relevante sînt următoarele:

efectuarea tranzacțiilor care nu sunt asociate cu riscurile financiare;

localizarea riscurilor prin transferul acestora sub managementul unităților speciale;

structurarea responsabilității și obligațiilor corporative în scopul optimizării funcționalității subdiviziunilor

organizației financiare;

crearea fondurilor de compensare și rezervă – aceste fonduri sunt necesare în cazul situațiilor cu un grad
sporit de risc financiar;

optimizarea departamentelor responsabile de gestionare a publicității și a marketingului;

asigurarea tuturor tranzacțiilor bancare efectuate;

redactarea competentă a contractelor de prestare a serviciilor și produselor bancare între părțile interesate.

Ajustarea metodelor standard de asigurare a riscurilor bancare se efectuaează pentru a se evita pierderile
financiare care pot apărea ca urmare a instabilității pe piața valutară din Moldova și schimbările mediului
economic extern.

Toate metodele de asigurare a riscului bancar se utilizează ca instrumente financiare active. Scopul unei
astfel de utilizări este normalizarea și stabilizarea activității băncilor comerciale în soluționarea conflictelor,
precum și căutarea unui compromis în sfera politicii de asigurare între instituțiile financiare, partenerii și
clienții săi.

Ca şi în cazul ipotecii, bunurile gajate îşi pot modifica valoarea în timp. Din acest motiv, la preluarea unui
bun drept gaj se stabileşte un procent din valoarea sa pentru acoperirea garanţiei (practic între 10-60% ) şi
se procedează la verificarea şi evaluarea lunară a garanţiei, mai ales în cazul gajului fără deposedare (care
poate fi constituit din stocul de materie primă, semifabricate sau produse finite).

Avantaje : Acest tip de garanţie este uşor preluat de bancă, are un cadru legislativ stabilit şi cunoscut de
părţile implicate, clienţii îl pot folosi drept garanţie prin gajarea bunurilor investite în afacerea.

Dezavantaje : Evaluarea bunurilor constituite drept gaj este uneori dificilă, mai ales din punct de vedere al
evoluţiei viitoare, bunurile pot “dispărea” (de exemplu, când s-a gajat un stoc de materiale); dificultatea
vânzărilor pe piaţă (datorită evoluţiei preţurilor, a lipsei cumpărătorilor interesaţi, etc.)

4.5. Rolul companiilor de asigurare în activitatea de creditare

O metodă sigură de gestiune a riscurilor bancare cu care se confruntă băncile în rînd cu orice alte
întreprinderi comerciale este asigurarea patrimoniului băncii. Aceasta direcţie este larg dezvoltată în toate
ţările lumii inclusiv şi în Republica Moldova. În afară de aceasta băncile comerciale din Moldova apar pe
piaţa serviciilor de asigurare în calitate de persoane interesate, cerînd de la clienţii săi debitori, companiile
de asigurare în caz de depunere a garanţiilor pentru creditele primite, acestea să fie asigurate la o companie
de asigurare acceptată de bancă.

Un domeniu mai puţin dezvoltat în Moldova, este colaborarea directă a băncilor cu companiile de asigurare
în scopul asigurării riscului specific bancar – riscul de creditare. În multe ţări cu economia de piaţă
dezvoltată, băncile au găsit în companiile de asigurare parteneri de afaceri care propun metode de
micşorare a pierderilor suportate de bănci în cazul apariţiei riscul creditar. Acestea sunt:

asigurarea riscului nerambursării creditului;

asigurarea responsabilităţii împrumutaţilor în cazul nerambursării creditului;

 asigurarea creditelor de export.

Aceste metode deja au început să fie folosite în România şi primii paşi în acest domeniu au fost făcuţi şi în
Rusia. Deşi în Republica Moldova acestea nu sunt folosite, consider că este necesar să le cunoaştem în
speranţa apariţiei lor în curând şi pe piaţa bancară locală.

Asigurarea riscului nerambursării creditelor bancare - Obiectul ce urmează a fi asigurat este

responsabilitatea tuturor împrumutaţilor sau a împrumutaţilor individuali (persoane fizice sau juridice) faţă
de bancă de a rambursa integral şi la timp creditele şi dobânzile aferente acestora, la data indicată în
contractul de asigurare. Asiguratul trebuie să decidă: să asigure mărimea creditului acordat împreună cu
dobânzile aferente sau doar mărimea datoriei de bază; să asigure datoria tuturor împrumutaţilor căror li s-
au acordat credite sau responsabilitatea fiecărui în parte. De obicei, în situaţia economică instabilă este mai
raţional de a asigura valoarea creditului împreuna cu dobânzile aferente a fiecărui debitor în parte, dar
trebuie de luat în consideraţie faptul, că în cazul asigurării tuturor creditelor este obţinut automatismul
responsabilităţii companiei de asigurare (un factor important la garantarea asigurării mijloacelor de
creditare), şi, în afară de aceasta, la astfel de contracte este stabilit un tarif mai mic.

Reeşind din cele spuse contractul de asigurare a riscului nerambursării creditului este încheiat între
companiile de asigurare (asigurători) şi bănci şi alte instituţii de creditare (asiguraţi). În baza contractului de
asigurare asigurătorul îi plăteşte asiguratului compensaţia de asigurare în mărime de 50-90% din suma
nerambursată de împrumutat (şi dobânzile aferente acesteia). În aşa fel este prevăzută şi participarea
asigurătorului la acoperirea pierderilor în scopul micşorării eliminării responsabilităţii băncii la verificarea
solvabilităţii şi la urmărirea ulterioară a situaţiei financiare a împrumutatului. Responsabilitatea
asigurătorului apare în cazul când asiguratul nu a primit suma de bani stipulată în contractul de creditare
după un anumit termen după sosirea datei plăţii prevăzută de contract (de obicei, 10-30 de zile), sau a
termenului stabilit de bancă în cazul neîndeplinirii de către împrumutat a condiţiilor contractului de
creditare aceasta oferă posibilitatea instituţiei de creditare de a primi mijloace nu numai că la data indicată
în contract, ci şi mai devreme, în termenele prevăzute în contract în calitate de sancţiune (de ex., pentru
folosirea creditului în alte scopuri decât cele indicate în contract). Limita responsabilităţii asigurătorului şi
termenul sosirii ei sunt stipulate în contract de asigurare.

Mărimea compensaţiei de asigurare este stabilită proporţional cu mărimea responsabilităţii asigurătorului

stipulat în contract de asigurare reeşind din toată suma datorată (cu sau fără includerea dobânzilor
aferente) în baza contractului de credit. În cazul asigurării riscului nerambursării creditelor pentru toţi
împrumutaţi, compensaţia de asigurare este majorată cu valoarea creditelor acordate după încheierea
contractului de asigurare cu condiţia efectuării plăţii de către asigurat a primelor de asigurare aferenta
creditelor date. În această situaţie suma de asigurare este determinată reeşînd din valoarea datoriei la o
anumită dată fără luarea în consideraţie creditelor cu termenul expirat.

Perioada asigurării riscului nerambursării creditului este stabilită în dependenţă de termenul de rambursare
a creditului. La asigurarea tuturor creditelor acordate, contractul de asigurare a riscului nerambursării
creditului este încheiat pentru un termen de un an.

Tariful depinde de un şir de factori:

termenul asigurării creditului;

 valoarea creditului şi mărimea dobânzii la el;

nivelul riscului;

tipul asigurării, şi în fiecare caz concret este determinat de compania de asigurare.

4.6. Încetarea dreptului de gaj

Obiectul gajului este degrevat de gaj, în cazul rambursării datoriei totale faţă de Bancă, cu perfectarea
documentelor necesare pentru eliberarea bunurilor de sub gaj.

Dacă debitorul gajist cere eliberarea prealabilă a bunurilor de sub gaj sau a unei părţi din bunul gajat, atunci
economistul din cadrul filialei în rezultatul verificării obiectului gajului, perfectează un act (proces-verbal),
care atestă suficienţa gajului în raport cu soldul creditului şi a dobânzilor la zi şi posibilitatea eliberării
parţiale a bunului gajat de sub gaj. Măsurile menţionate sunt admise numai în cazuri excepţionale.

Comitetul de credite al Băncii ia notă de cererea debitorului gajist si (PV perfectat) actul emis, şi, în
dependenţă de caz (istoria de creditare a debitorului gajist, afacerea pe care o gestionează, suficienţa de
acoperire, soldul creditului şi a dobânzilor neachitate, cererea debitorului ) ia decizia cu privire la eliberarea
bunurilor de sub gaj.

În cazul eliberării prealabile sau la termen a bunurilor gajate, Banca restituie debitorului gajist originalul
documentelor ce atestă dreptul de proprietate.

Banca în calitate de creditor gajist poate exercita drepturile de gaj, în cazul în care debitorul nu a
îndeplinit/respectat condiţiile contractuale sau a executat în mod necorespunzător obligaţia garantată ori o
parte a acesteia, precum şi în alte cazuri prevăzute în contract.

Banca poate exercita următoarele drepturi privind obiectul bunului gajat:

a) să vândă el însuşi bunurile gajate;

b) să le vândă sub controlul instanţei judecătoreşti şi

c) să le ia în posesie spre a le administra.

În cazul în care Banca intenţionează să-şi exercite dreptul de gaj trebuie sa notifice acest fapt debitorului
şi/sau debitorului gajist persoană terţă.

După notificare, Direcţia Juridică a Băncii depune la Registrul în care a fost înscris gajul un preaviz, la care
anexează dovada notificării debitorului gajist. Preavizul trebuie să conţină:

a) mărimea creanţei garantate;

b) temeiul începerii urmăririi;

c) dreptul pe care creditorul gajist intenţionează sa-l exercite;

d) descrierea bunului gajat;

e) somaţia ca debitorul gajist să transmită, în termenul acordat de creditorul gajist bunul gajat.

Termenul acordat de Bancă pentru transmiterea bunului nu va fi mai mic de:

a) 10 zile pentru un bun mobil;

b) 20 zile pentru un bun imobil;

c) 10 zile pentru un bun luat în posesie şi administrat, începând cu data înregistrării preavizului.

Dacă Banca este participant profesionist pe piaţa valorilor mobiliare şi deţine un gaj asupra valorilor
mobiliare, ea are dreptul să ia în posesie sau să vândă aceste valori mobiliare, fără preaviz şi fără
respectarea termenului de preaviz.

Debitorul gajist se poate opune urmăririi de către Bancă a bunului gajat, plătind creanţa sau după caz
înlăturând încălcările menţionate în preaviz şi cele ulterioare, plătind în ambele cazuri cheltuielile aferente
înregistrării preavizului.

Transmiterea bunului gajat poate fi benevolă sau silită. Transmiterea benevolă este atunci când debitorul
gajist transmite de bună voie obiectul gajat în posesia Băncii pentru vânzarea ulterioară. Transmiterea silită
are loc după expirarea termenului preavizului, în baza unei hotărâri judecătoreşti.

Vânzarea bunului gajat poate fi efectuată prin negocieri directe, prin tender sau prin licitaţie publică. În
cazul vânzării prin tender, Banca face un anunţ public prin intermediul mass-media sau prin invitaţii. În cazul
vânzării prin licitaţie publică, se indică data, ora şi locul licitaţiei în avizul de vânzare. În caz că mijloacele
obţinute din realizarea bunului gajat depăşesc datoria debitorului, diferenţa se restituie debitorului.