Revi sta AE PADO- Asociaţia Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului NR.

20 2012

Etica şi funcţionarul public în

Europa sec. XXI
(un curs de democraţie participativǎ)

Articolul tratează tema eticii şi a moralei în zilele noastre în domeniul

Administraţiei Publice. Sunt puse în opoziţie sistemele administrative românesc
şi european, încercând să răspund la întrebarea <Este funcţionarul protejat de
lege?> Analiza doreşte să expună asemănările, dar mai ales deosebirile de
tratament ale statelor din cele două dimensiuni, pe de o parte din spaţiul
românesc, şi pe de alta, din spaţiul european; cum anume ne aliniem sau nu la
contextul european prin referire la actele esenţiale din domeniul administrativ şi
din domeniul drepturilor omului. Referirile se extind astfel până la nivel global.
Ana NEDELCU
Filolog; scriitoare; Master în studii europene; artist - Ploieşti

P ornind de la citatul lui Gandhi, ce atacă în mod subtil o administraţie publică defici-

tară, şi referindu-ne în primă fază la contextul naţional, putem extrapola ideea către morala
aplicată la nivel European.
Etica este parte din ceea ce putem numi OM în adevăratul sens al cuvântului, este
ceea ce caracterizează omul în esenţa lui inefabilă, filosofică. Şi pentru că trebuie să ne
referim în primul rând la omul care dă frâu liber scrierii acestor rânduri, Gandhi (1869- 1948)
a fost părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă non-violente (1906-
1947). Cu alte cuvinte, este cel mai bun exemplu pe care-l putem expune în materie de
etică, morală, filosofie, non-violenţă în contextul subiectului tratat.
‘Filosofia este <reflexia asupra vieţii spiritului> sau ‘o formă particu lară pe care o ia
spiritul>.’ Aşa cum afirma C. Noica: ‘filosofie înseamnă orice mare filosofie din oricare timp şi
nicidecum o anumită filosofie.’ [...] aceasta semnifică că în orice demers spiritual care este

1
Revi sta AE PADO- Asociaţia Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului NR. 20 2012

filosofie, filosofia se poartă pe sine în chip necesar, ca devenire a spiritului care reflectează
asupra sieşi, în forme totuşi determinate, peste tot stând la pândă fiinţa. Aşadar, fiinţa este
miezul oricărei abordări şi a oricărei situaţii, de aceea este imperios necesar să avem întot-
deauna ca punct de reper şi de plecare OMUL.
Morala este un corpus de norme, iar Etica apare ca o disciplină a moralei. Ce facem
când morala devine pe zi ce trece o umbră difuză, un strigăt necontenit de disperare, de
abandonare din partea omului? În zilele noastre, morala a devenit un concept apus, străin
de realitatea ce ne înconjoară, iar etica prea puţin conştientizată la nivel social. Lumea de
azi este o lume paralelă, o oglindă nefastă şi deformată, ce ne dezavantajează profund în
materie de actori sociali, rolul nostru material pozitiv. Lipsa normelor morale şi evident a
disciplinei eticii poate deveni un dezastru planetar foarte curând, dacă nu cumva a şi
început...
În materie de drept, ne lovim la prima vedere de o tehnică normativă juridică, bazată pe
reguli stricte, pe legi concret scrise ce trebuie aplicate şi respectate. Raţionamentul lo gic
însă nu poate exista fără etică, fără dimensiunea morală. Justiţia reprezintă dimensiunea
managerială, însă fără o dimensiune morală, ea nu poate exista sau nu ar trebui să existe
de sine stătătoare. Din păcate, în societatea actuală, şi trebuie întărită ideea, etica este un
concept utopic.

ESTE FUNCŢIONARUL PROTEJAT DE LEGE?

ANALI ZA CONTEXTULUI NAŢIONAL – ROMÂNIA

‘Administraţia se regăseşte pretutindeni, în toată complexitatea vieţii sociale, constituind

una din cele mai utile activităţi umane. Noţiunea de administraţie vine de la latinescul <ad
minister>- a servi pentru. În limba curentă, ‘a administra’ înseamnă ‘a conduce, a aranja, a
dirija activităţi publice şi particulare.’ Administraţia publică şi-a depăşit rolul său ca parte din
puterea executivă, ajungând să realizeze şi să asigure bună desfăşurare a procesului
continuu de furnizare a serviciilor puse la dispoziţia cetăţenilor. Astfel, cetăţenii devin
automat clienţii unici şi valoroşi ai serviciului public.
Noţiunea de funcţionar public s-a definit pentru prima oară în legislaţia românească -
Legea pentru statutul funcţionarilor publici din 19 iunie 1923- unul dintre primele statute ale
funcţionarilor publici din Europa care prevedea în art.1: sunt funcţionari publici cetăţenii
români, fără deosebire de sex, care îndeplinesc un serviciu public permanent (civil ş i
eclesiastic) la stat, judeţ, comună sau la instituţiile al căror buget este supus aprobării Par-
lamentului, Guvernului sau Consiliilor judeţene şi comunale. Bineînţeles, este necesar ca
persoanele fizice în cauză să aibă o pregătire de specialitate prin care să pună în practică
sarcinile serviciilor publice.
‘[...] din păcate, nu o dată, fiecare dintre noi s-a aflat la mâna unui funcţionar al unui astfel de
serviciu public. Iar pentru a ieşi din această situaţie a trebuit să-i oferim un mic <bacşiş>.

Sărăcia este cea mai rea formă de violenţă

- Mahatma Gandhi

<Diplomaţia bacşişului> este adânc înrădăcinată în societatea românească. [...] de la

mită la corupţie nu este decât un mic pas. Ce se ascunde de fapt sub această mască a
corupţiei la nivel micro? Evident o lipsă a responsabilităţii sociale care vine tocmai de sus,
din partea statului care nu asigura confortul necesar al unei vieţi decente şi armonioase.
De ce, în calitate de cetăţean simplu am avea nevoie să dăm mită? De ce, în poziţia
de funcţionar public, am simţi nevoia să cerem acel bacşiş despre care vorbeam? De ce ne-
am păcăli practic în acest fel şi de ce am avea impresia că-l păcălim pe celălalt sau mai
degrabă că prin astfel de comportament imoral îl manipulăm sau îl ‘deţinem’ din perspectiva
psihologică?

2
Revi sta AE PADO- Asociaţia Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului NR. 20 2012

Psihologia românească a manipulării şi a înşelăciunii este evident înrădăcinată

adânc în mentalitatea poporului, cauza fiind regimul trecut comunist care ne-a dominat ani
de-a rândul. ‘Să facem rost’ ne-a fost crezul dintotdeauna şi încă persistă, iar acest ‘facem
rost’ nu susţine valoarea etică ci mai degrabă pe cea imorală prin care putem ‘călca peste
cadavre’ numai ca să ne îndeplinim dorinţa de a aduna cât mai mult.

Şi ca să revenim la citatul lui Gandhi, sărăcia chiar este cea mai rea formă de
violenţă, în sensul în care sărăcia la nivel macro, de societate, este dată de un sistem
administrativ deficitar bazat pe corupţie la nivel înalt şi un ‘nesătul’ bine accentuat.
Statul este responsabil pentru bunul mers al lucrurilor în societate. Statul este
furnizorul nr. 1 al confortului fiecărui cetăţean în parte. Statul este actor principal. În
momentul în care statul nu oferă circumstanţele desfăşurării unui trai decent, prin care
fiecare om să poată activa normal în mediul social, atunci intervine piatra de moară pe care
omul trebuie să o ducă zi de zi; atunci intervine sărăcia; atunci survine violenţa. Violenţa nu
este numai de natură fizică, ea are şi dimensiune psihică, o dimensiune cu mult mai profun-
dă şi prin care şansele de schimbare negativă a unei gândiri lucide sunt cu adevărat mai
mari. Sărăcia duce către ‘a-mi face rost’, duce către ‘a lua bacşiş, mita’, a fi corupt. În tot
acest context, un cod de etică ce există, bineînţeles pentru fiecare categorie socială în parte,
nu mai poate fi aplicat în mod normal, corespunzător, devenind un caiet de noţiuni abstracte,
utopice, neînţelese de nimeni.
Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici, republicat 2007-
Codul de conduită a funcţionarilor publici pune accent pe următoarele:

 creşterea calităţii serviciului public;

 realizarea interesului public;
 eliminarea birocraţiei şi a corupţiei;
 informarea publicului cu privire la conduita profesională;
 crearea unui climat de încredere şi respect reciproc între cetăţeni şi funcţionarii
publici şi între cetăţeni şi autorităţile administraţiei publice ;
 supremaţia Constitu ţiei şi a legii;
 prioritatea interesului public;
 asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor
publice;
 profesionalism;
 imparţialitatea şi independenţă;
 integritatea morală;
 libertatea gândirii şi a exprimării;
 cinstea şi corectitudinea;
 deschiderea şi transparenţă.
Însă cât din toate acestea pot fi respectate în plan naţional tocmai din cauza celor deja
menţionate?
Totodată, această problemă trebuie privită şi din alt unghi, şi anu me din unghiul
cetăţeanului. Ochiul şi gândirea sa de actor social (rol ce trebuie conştientizat) trebuie să
realizeze că, alături de Stat, el de asemenea este actor principal pe scena acestei piese de
teatru, viaţa. Cetăţeanul, sub denumirea sa de actor social, însă nu mai sub această
denumire ce trebuie conştientizată, poate eradica lacunele sistemului de stat corupt, profitor,
manipulator. Cum anume? se întreabă mulţi. A fi cetăţean nu presupune numai a-ţi trăi viaţa
în mod banal, la un nivel comun şi umilitor, ci presupune a activa, a fi conştient de valoarea
ta de cetăţean, a-ţi cunoaşte obligaţiile, dar mai ales drepturile. Se pare că în societatea
actuală românească mai ales, omul nu are habar de drepturile sale, nu ştie de existenţa lor,
nu le vede, nu le caută, nu le citeşte.
Dar cum este posibil să vieţuieşti fără să trăieşti cu adevărat cu demnitate?

3
Revi sta AE PADO- Asociaţia Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului NR. 20 2012

Cum să nu realizezi că puterea este, mai presus de orice, a poporului?

Cum să nu priveşti dincolo de poartă casei tale?
Cum să nu ai o privire de ansamblu asupra societăţii în care îţi desfăşori activitatea?

Lipsa de viziune totală a unui popor este egală cu bacşişul, mita, corupţia, indiferenţa,
nepăsarea, intoleranţa. Din păcate nu deţinem o cultură organizaţională prin care să ne
auzim vocea socială. Ne-am alinia şi noi unui om occidental care, ‘preocupat mai ales să-şi
satisfacă nevoile sale materiale, uită ceea ce este în adâncurile sufletului său, ceea ce
trebuie să fie în realitatea sa. El îşi deleagă libertatea sa unei societăţi impersonale,
nepăsătoare, amorfe, sau, mai degrabă, el se abandonează unei <mulţimi solitare>.

În materie de administraţie publică, funcţionarul este în mod evident lăsat deoparte,

nefiind protejat de lege aşa cum ar trebui, iar citatul lui Gandhi ni se aplică pe deplin.
‘Vremurile pe care le trăim sunt vremuri de uzură şi de ruptură; vremuri în care se înmul ţesc
opoziţiile şi mutaţiile, răsturnările şi căutările. Mai întâi, opoziţiile dintre oameni sătui şi
oameni flămânzi, confruntându-se într-o lume’ uniformizatǎ de tehnologie şi informaţie.
Această manipulare şi ţinere în loc pentru ‘grija de mâine’ provocată de un Stat corupt, nu
face decât să uniformizeze creierul omului, ‘i se răpeşte astfel şi din timpul de odihnă,
afectând timpul liber de care acesta dispune după ce s-a terminat lucrul.’ Oricum, la nivel
global, ‘trăim într-o lume a instituţiilor. De la intimitatea culiselor şi până la spectacolul său
public, viaţa noastră este guvernată de instituţii. [...] Consumăm o viaţă a instrucţiunilor de
utilizare. Care este măsura de moralitate din aceste instrucţiuni? În ce măsură se regăsesc
valori şi principii morale în normele şi practicile instituţiilor care ne guvernează? Cât de multă
morală se găseşte, de pildă, în lege şi în func ţionarea ei, în administrarea nevoilor noastre
publice, în comunicarea publică, în modul în care conducem afaceri şi obţinem profit?’

ESTE FUNCŢIONARUL PROTEJAT DE LEGE? ANALIZA CONTEXTULUI

EUROPEAN.
CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE ALE OMULUI

‘Corupţia nu este specifică numai lumii româneşti; ea se întâlneşte pretutindeni în

lume.’ Analizând tema la nivel European, vom observa că lu crurile stau totuşi altfel.
Extinzând de aici problematica eticii la nivel global prin referinţa la documente cu valoa re
universală (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului) vom observa că, de fapt, etica îşi are
locul ei bine stabilit la nivel social, însă uşor ignorat la nivel global şi pregnant ignorat în anu-
mite colţuri de lume (vezi Romania; unele ţări arabe sau africane).
Drepturile omului trebuie să reprezinte crezul nostru de fiecare zi, în sensul de a fi
conştienţi că ele există şi că nu trebuie încălcate sub nici o formă de către autorităţile
statelor, pentru că numai cunoscându-le le putem respecta.
Ideea drepturilor egale pentru toţi, provenind din Magna Carta Libertatum emisă de
Anglia în 1215, preluată apoi în Bill of Rights din Anglia din 1689, devenită mai generală
odată cu Declaraţia de independenţă a SUA din 1776 şi Declaraţia Drepturilor Omului şi
Cetăţeanului în Franţa, în 1789, nu a căpătat dimensiunea să universală decât odată cu
adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a Declaraţiei Universale a Drepturilor
Omului, în 1948.’ Devenind universale, aceste drepturi fundamentale şi-au îmbogăţit
conţinutul şi au devenit aplicabile în condiţiile unei reale democraţii. ‘Drep turile omului
formează patrimoniul comun al întregii umanităţi, o umanitate care, [...] se îndreaptă din
fericire, din 1989, spre o democraţie la <scară globală>.’
Aşadar, orice societate din lume ar trebui să-şi desfăşoare activitatea pe baza principiilor
universale de res pectare a drepturilor fundamentale. În cadru European se aplică, de ase-
menea, conduita Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene proclamată în cadrul
întâlnirii la vârf de la Nisa din decembrie 2000 şi în prezent constituie partea I a Tratatului de
Instituire a Constituţiei pentru Europa. De fapt, ea este bazată pe documentul ONU, iar
regulile jocului funcţionarilor din administraţia publică sunt evident bazate pe aceeaşi
conduită de nivel mondial. Dreptul de a avea o administraţie bună (art. 41) şi dreptul de a

4
Revi sta AE PADO- Asociaţia Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului NR. 20 2012

adresa Mediatorului European plângeri referitoare la conduita necorespunzătoare în

administraţie în cadrul instituţiilor şi organelor Uniunii (art. 43), sunt cuprinse în Cartă ca şi
drepturi fundamentale care decurg din deţinerea cetăţeniei Uniunii.

Dacă ar fi să facem diferenţa între contextul naţional românesc şi cel European, am

afirma în mod clar că în ţările de pe lângă noi, respectul faţă de cetăţean există, disciplina
etică având un rol definitoriu. Putem observa chiar discrepanţa accentuată între noi şi nemţi,
spre exemplu, care şi-au construit regulile sociale pe un set de norme de bun simţ care
pornesc de la autorităţi prin legile clare stipulate ce aplică circumstanţe optime ale unui trai
decent şi armonios. Aici, ca şi în alte ţări europene, nu există dimensiunea managerială
coercitiva exclusiv, ci se îmbină armonios cu dimensiunea morală care implementează
bazele unei educaţii corecte. Ce înseamnă o educaţie corectă? Înseamnă că, pornind de la
sistemul juridic cu norme clare de conduită socială, se ajunge la atingerea dimensiunii
morale, fără ca măcar să realizăm cǎ o aplicăm în concret. Deşi morala este partea umană,
este filosofia din noi, este omul în esenţă sa şi deci ar fi primul pas după care să vieţuim în
social, iată cum putem avea drumul invers: pornind de la un sistem juridic clar şi decent,
care respectă drepturile omului, să ajungem la formarea continuă a moralităţii, a eticii sociale
şi individuale - ex. Dacă vedem un om căzut pe stradă, nu-l lăsăm acolo, nu râdem de el,
nu-l batjocorim, ci sunăm ambulanţa sau serviciile speciale să-l ia pentru că nu este moral
din punct de vedere social ca pe stradă să existe aşa ceva; luăm în calcul de asemenea
amenzile consistente pentru tulburarea liniştii publice. Este la fel cum, în administraţia
publică există reguli clare prin care este interzisă luarea mitei, a bacşişului, este interzisă
corupţia, de altfel nefiind nevoie să se ajungă la aşa ceva, deoarece legile statelor europene
în majoritatea lor asigurǎ un trai decent cetăţenilor lor, fără ca măcar să existe ideea de ‘a
lua ṣpagă’. Deci, funcţionarul este protejat de lege în acest context, trebuinţele sale fiind
satisfăcute pe deplin, în orice caz la nivel primar. Concluzionăm astfel că diferenţa este
evidentă şi tragică pentru noi.
Europa are şi ea deficienţele ei, în sensul în care noţiunea de ‘corupţie’ este prezentă şi
aici, aşa cum afirmam mai sus, însă la un nivel la care să nu afecteze populaţia în termeni
profunzi.
‘La 6 septembrie 2001, Parlamentul European a aprobat rezoluţia care ratifică Codul
Bunei Conduite Administrative, pe care trebuie să îl respecte instituţiile şi organele Uniunii
Europene, serviciile lor administrative şi funcţionarii în contact cu persoanele individuale.
Prezentul Cod are ca scop explicarea mai detaliată a ceea ce ar trebui să însemne în
practică dreptul de a avea o bună administraţie, care este cuprins în Cartă.
În art.41 al Cartei Drepturilor Fundamentale citim:
 dreptul fiecărei persoane de a fi ascultată, de a avea acces la dosarul cauzei
sale;
 de a pretinde de la Comunitate, în conformitate cu principiile generale comune în
legislaţia Statelor Membre, repararea daunei pricinuite de către instituţii;
 de a se adresa în scris instituţiilor Uniunii într-una din limbile tratatului şi trebuie
să primească răspuns în aceeaşi limbă;
 obligaţia administraţiei de a îşi justifica deciziile;
 legalitate, nediscriminare, proporţionalitate, imparţialitatea, independenţă, lipsa
abuzurilor, obiectivitate, corectitudine, amabilitate, publicarea Codului.

Mediatorul European (Art. 43): Fiecare cetăţean al Uniunii şi fiecare persoană fizică
sau juridică care are domiciliul sau sediul statutar într-unul din Statele Membre are dreptul
să se adreseze Mediatorului European al Uniunii în cazurile conduitei administrative
necorespunzătoare în activitatea instituţiilor sau organelor comunitare, cu excepţia Curţii de
Justiţie şi a Tribunalului Primei Instanţe care îşi exercită funcţiile judecătoreşti.’
În lume, morala este mascată deseori, mai ales în problematica ‘administrării’ statelor
sărace, a lumii a 3-a cum sunt numite - Africa. Regulile eticii nu prea au ce căuta aici în mod
real, în sensul în care situaţia administrării Africii este mai exact mascată sub toleranţa şi

5
Revi sta AE PADO- Asociaţia Europeană Pentru Apărarea Drepturilor Omului NR. 20 2012

compasiunea date de ajutorarea prin diferitele campanii ce se iniţiază. Problematica eticii

(‘Numesc idee un concept al sufletului pe care sufletul îl formează pentru că el este un lucru
cugetător.’) în acest caz se află de secole în nepăsare, accentuând în mod evident
intoleranţa rasială. Iată cum, la nivel global, putem acuza administraţia publică de majore
lacune în aplicarea normelor morale şi a unei atitudini real pozitive.
În cazul administraţiilor din afara teritoriilor defavorizate, marile puteri să le spunem,
existǎ dovada nepăsării şi a asumării rolului de deţinere a puterii absolute; în cazul
administraţiilor interne ale acestor ţǎri defavorizate, punem problema unei morale acut
scăzute, adică o lipsă de demnitate, de respect de sine, în favoarea asumării unui rol de
sclav (‘Umilinţa nu este o virtute, adică nu se naşte din raţiune.’).

CONCLUZIE

Putem observa, după această analiză, că în materie de coduri ale eticii, existǎ pe
glob aceeaşi parametrii, toţi în conformitate cu Declaraţia ONU. Din păcate, nu peste tot
aceştia se respectă în mod corespunzător. Aşadar, problematica moralei în gene ral este
dată de lipsa de conştiinţă şi demnitate proprie. În cazul administraţiei publice în general,
etica joacă un rol esenţial şi are chiar un dublu rol: cel venit dinspre autoritatea statală prin
legile care să conţină ambele valenţe- managerială şi morală; şi cel venit dinspre cetăţean
ca entitate conştientă de valoarea sa socială şi de drepturile sale încălcate de cele mai multe
ori.
Nu pot încheia acest tratat fără a mai adăuga câteva citate elocvente pentru tema de
faţă ce aparţin marelui Spinoza (Benedict), citate ce pot rămâne ca teme reflective pentru
fiecare:
 ‘Cunoaşterea efectului atârna de cunoaşterea cauzei şi o include.’
 ‘Favoarea nu este opusă raţiunii, ci ea poate să se împace cu aceasta şi să se
nască dintr-însa.’
 ‘Cine este condus de teamă şi
săvârşeşte binele pentru a
ocoli răul, nu este condus de
raţiune.’
 ‘Omul care este condus de
raţiune este mai liber în stat,
unde trăieşte după legile
comune, decât în singurătate,
unde nu ascultă decât de el
însuşi.’