Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Valentina OLARU Ina BOTNARI Otilia DANDARA Maria PRISĂCUŢĂ

Educaţie civică

Ghidul profesorului

e d u c a ţ i o n a l
Pagina tehnică
 Cuprins

Cuvînt-înainte
Argument ............................................................................................................ 4

Compartimentul I. Repere psihopedagogice în predarea-învăţarea

Educaţiei civice
1. Aspecte conceptuale și metodologice în organizarea
procesului educaţional la Educaţia civică ...................................................... 6
2. Sugestii de utilizare a manualului .................................................................. 8

Compartimentul II. Strategii, metode, forme de activitate didactică

la orele de Educaţie civică
1. Strategii didactice de realizare a demersului didactic .................................. 11
2. Suport metodologic ....................................................................................... 12
3. Sugestii pentru o evaluare autentică la Educaţia civică ............................... 25

Compartimentul III. Recomandări metodice pentru proiectarea

demersului didactic
1. Macroproiectarea și microproiectarea
didactică la Educaţia civică ........................................................................ 28
2. Proiectarea calendaristică de lungă durată
la Educaţia civică în cl. a VI-a ....................................................................... 32

Compartimentul IV. Sugestii pentru proiectarea și desfășurarea

lecţiilor la Educaţia civică în cl. a VI-a
Modulul I. Omul – fiinţă socială ..................................................................... 35
Modulul II. Societatea democratică ................................................................. 43
Modulul III. Viaţa și sănătatea – valori personale și sociale ......................... 50
Modulul IV. Dezvoltarea personală și proiectarea carierei ........................... 60
Bibliografie .............................................................................................................. 71

3
 Cuvînt-înainte

Argument
Evoluţia vieţii sociale într-un ritm dinamic a generat o serie de provocări la care siste-
mul educaţional a intervenit cu o viziune sistemică în cadrul disciplinei Educaţia civică.
Noile realităţi social-economice și politice solicită cetăţeni care să fie nu numai informaţi,
ci și activi – capabili să-și valorifice potenţialul individual, să contribuie la viaţa comuni-
tăţii din care fac parte, să-și asume responsabilitatea pentru viitorul ţării și al lumii.
Abilitatea și competenţele de a se implica în viaţa și în problemele publice ale de-
mocraţiei contemporane, în mod inteligent și responsabil, se formează pe parcursul
școlarităţii, inclusiv pe segmentul de vîrstă al elevilor din clasele a VI-a. Rolul educaţiei
civice în dezvoltarea unor astfel de cetăţeni este incontestabil. Procesul este unul com-
plicat și de durată, care solicită realizarea consecutivă a finalităţilor stipulate în Cur-
riculumul disciplinei Educaţia civică prin autocunoaștere și autodeterminare a identi-
tăţii personale a fiecărui elev, construirea relaţiilor interpersonale bazate pe respect și
valorizarea diversităţii, respectarea unui mod de viaţă sănătos, proiectarea carierei în
scopul valorificării la maximum a potenţialului uman.
Pentru ca acest proces să fie unul armonios, sînt necesare resurse educaţionale rele-
vante. Manualul de Educaţie civică pentru clasa a VI-a și Ghidul profesorului, propuse
atenţiei Dvs., fac parte din setul de materiale didactice necesare cadrului didactic pen-
tru realizarea unui demers educaţional de calitate.
Manualul este constituit pe criterii ce vizează nu doar CE, ci și DE CE, dar și CUM ar
trebui să se comporte un tînăr cetăţean din secolul al XXI-lea. În susţinerea și amplifica-
rea răspunsului la întrebarea fundamentală CUM, autorii vă propun Ghidul profesorului,
conceput pe baza ideii că predarea educaţiei civice pune în faţa cadrului didactic o serie de
provocări, date fiind multitudinea de subiecte și volumul imens de informaţie din diverse
domenii la care trebuie să facă faţă un bun profesor de educaţie civică, nemaivorbind de
numeroasele probleme controversate, ce se întîlnesc în contextul tematicii curriculare.
Ghidul vizează modalităţile în care profesorul îl poate sprijini pe elev pentru a-și
forma o viziune coerentă și complexă asupra societăţii contemporane, pentru a contri-
bui la promovarea egalităţii de șanse, la dezvoltarea durabilă a societăţii, precum și la
îmbunătăţirea participării la procesul decizional în cadrul unui sistem democratic.
Considerăm că sugestiile oferite în această publicaţie vă vor fi de un real folos, de
utilitate maximă în predarea cursului de Educaţie civică în clasa a VI-a.
Vă dorim succes!
Autorii

4
5
 Compartimentul I

Repere psihopedagogice
în predarea - învăţarea Educaţiei civice

1. Aspecte conceptuale și metodologice în organizarea procesului

educaţional la Educaţia civică

Instituţiile de învăţămînt sînt niște comunităţi care pot și trebuie să fie exemple de
respect al demnităţii fiecărui individ, al toleranţei și stimei reciproce. Sistemul educa-
ţional are acum, mai mult ca niciodată, un rol crucial în formarea indivizilor în calitate
de cetăţeni activi, independenţi și responsabili.
Curriculumul de Educaţie civică necesită o abordare integratoare la nivelul școlii, care
trebuie să se adapteze pentru a face faţă evoluţiei societăţii prin stimularea socializării po-
litice a elevilor, prin pregătirea pentru învăţarea permanentă și prin asigurarea exercitării
directe a drepturilor omului și democraţiei participative în instituţia de învăţămînt.
O școală modernă înseamnă nu numai o școală dotată cu cele mai performante resurse
educaţionale, ci și cu un personal didactic competent, bine informat, flexibil, deschis la
nou. Cadrele didactice ce împlementează educaţia civică au menirea să gîndească pros-
pectiv în procesul de formare a viitorului cetăţean, să fie creativi, să elaboreze strategiile
educative cele mai eficiente, pentru a conduce demersul de formare a personalităţii ele-
vului spre scopuri majore cu caracter moral și civic: formarea unui cetăţean informat,
responsabil și activ care posedă și promovează valorile general umane.
Experienţa unor instituţii din Republica Moldova a demonstrat că activităţile de
autocunoaștere, comunicare cu lumea înconjurătoare și familiarizarea cu noţiunile ele-
mentare din drepturile omului și copilului pot fi realizate chiar cu resurse materiale
modeste, importantă fiind competenţa cadrului didactic.
Cele două finălități fundamentale ale educaţiei civice – conștiinţa și conduita civică –
interrelaţionează și se completează reciproc. Formarea conștiinţei civice include din
punct de vedere psihologic dezvoltarea a patru sfere/componente: cognitivă, afectivă,
volitivă și socială. Componenta cognitivă se referă la informarea elevului cu conţinu-
tul și esenţa valorilor, a normelor și legislaţiei. Ea se realizează prin instruirea civică.
Această instruire urmărește iniţierea și informarea elevului vizavi de conţinutul și im-
perativele civice, de felul în care el va trebui să se comporte în societate.
Pentru ca aceste imperative civice să devină componente ale conștiinţei și comparta-
mentului acestuia, este necesar ca: elevul să cunoască și să înţeleagă notele definitorii,
sensul și însemnătatea valorilor civice și democratice, conţinutul obiectiv al exigenţelor pe
care societatea l-a consemnat, formulat și structurat în coduri de legi, norme, în elemente-
le propriului sistem moral și civic. Ele se prezintă sub forma unor norme, care treptat vor
fi incluse în interdicţii, permisiuni și chemări adresate personalităţii individului.

6
 Cunoașterea nu se reduce la simpla memorare a celor cuprinse aici, ea presupune sesi-
zarea exigenţelor implicate în aceste norme și legi, concomitent cu conștientizarea nece-
sităţii respectării lor. Rezultatele cunoașterii se concretizează în formarea reprezentărilor
și noţiunilor civice. Reprezentarea civică este o reflectare sub formă de imagine intuitivă
a multitudinilor de elemente caracteristice unui complex de situaţii și acţiunilor civice
concrete, în care elevul a fost antrenat sau pe care le-a perceput, observat în legătură cu
aceeași regulă, imagine, care include și o notă apreciativă ori imperativă.
Reprezentările civice se formează în situaţii concrete de viaţă în care elevul este an-
trenat ca subiect civic, în familie, în scoală, cu prilejul diferitelor activităţi la care parti-
cipă. Important este ca, din punct de vedere educativ, să creăm situaţii favorabile, elevul
putînd percepe astfel sensul pozitiv al cerinţei. De aceea, cînd situaţia ne oferă un sens
negativ al cerinţei, prin opunere, urmează să-l transformăm în contrariul său, diferen-
ţiind astfel mai bine sensul pe care noi îl urmărim.
Noţiunea civică reflectă ceea ce este esenţial și general în cazul unor manifestări ci-
vice pe care o normă sau o regulă le cuprinde, caracterul apreciativ exprimîndu-se prin
judecată/raţionament civic. Asemenea noţiuni cum sunt: dragostea de ţară, spiritul de
cooperare și participare, atitudinea faţa de muncă, participarea, modestia etc.
Formarea noţiunilor civice și integrarea lor într-un sistem este un proces complex.
Trecerea de la reprezentări la noţiuni civice se înfăptuiește treptat. Instruirea în cadrul
educaţiei civice nu se reduce la dezvăluirea conţinutului unei valori, norme sau reguli
doar pentru a satisface o curiozitate de ordin intelectual. Eficienţa ei depinde de modul
în care o anumită cunoștinţă civică (reprezentare sau noţiune) este integrată într-un
lanţ de secvenţe, avînd ca verigă anterioară propria experienţă și urmărindu-i materia-
lizarea în conduită. Ca subiect al relaţiilor civice practice, ce se află pe o anumită treaptă
a dezvoltării sale ontogenetice, elevul dispune de o experienţă civică, ca fond aperceptiv
pentru asimilarea noilor cunoștinţe civice.
Consolidarea ulterioară a calităţilor civice este cu atît mai eficientă, cu cît pornește și
se bazează pe factorii psihologici interni precum capacităţile intelectuale, dar se exte-
riorizează în societate, manifestîndu-se prin componenta socială a comportamentului.
Rolul cunoștinţelor civice este deci de a-l introduce pe elev în universul valorilor
civice, de a-l face să înţeleagă semnificaţia acestora pentru conduita sa, de a-i dezvolta,
totodată, capacitatea de a discerne între valorile pozitive și elementele negative și de a-i
forma o cultură civică.
Pentru ca să se transforme într-un mobil intern, cu rol propulsor asupra conduitei,
cunoașterea cerințelor civice sociale urmează să fie întregită de elementele afective ale
conștiinţei: emoţii, sentimente, atitudini etc. Însoţite de trăirile afective, cunoștinţele
din acest domeniu se fixează în structura personalităţii, acţionînd din interior asu-
pra conduitei. Afectivitatea reprezintă substratul energetic indispensabil pentru ca aceste
cunoștinţe să se exprime în conduită. Dacă cunoștinţele deschid orizontul și luminează
calea conduitei, stările afective îl mobilizează pe elev pentru a merge pe această cale. În
zadar elevul cunoaște normele civice, dacă nu simte nevoia să acţioneze, tot așa cum în
zadar dorește să se manifeste, dar nu știe cum, căror sarcini să-și subordoneze propriile
impulsuri și să-și exprime adeziunea.
Studiile de specialitate ne-au orientat spre observarea necesităţii de a fuziona cele
7
trei componente – cognitiv, afectiv și volitiv –, din care rezultă convingerile civice.
Convingerile civice sînt considerate ca fiind nucleul conștiinţei civice a individului,
adevărate trebuinţe spirituale de comportare civică. Unitatea acestor componente în
cadrul convingerii poate fi exprimată astfel: elevul cunoaște și înţelege norma, regula,
simte nevoia și manifestă adeziune faţă de ea, acţionează în concordanţă cu cerinţele
pe care i le prescrie.
Conștiinţa civică presupune capacitatea de anticipare a realităţii și de orientare a con-
duitei pe un anumit traseu, iar conduita civică reprezintă o manifestare a conștiinţei în
relaţiile civice sociale, practice ale individului. Firește că între cum trebuie și cum este,
între intenţii și fapte, între stări latente și acte manifestate nu există o coincidenţă depli-
nă. Cauzele acestei nepotriviri sînt multiple.
Din perspectiva psihopedagogică, formarea conduitei vizează competenţele, deprin-
derile și obișnuinţele de comportare civică, inclusiv trăsăturile pozitive de caracter.
Competenţa se referă la o combinaţie de deprinderi, cunoștinţe, aptitudini și atitudini
și include disponibilitatea de a învăţa în completarea la „a ști cum”. Astfel putem spu-
ne că competenţele reprezintă un pachet transferabil și multifuncţional de cunoștinţe,
deprinderi, atitudini.
Formarea competenţelor civice reprezintă o acţiune amplă de durată, ce include auto-
matizarea celor patru componente: cognitivă, afectivă, volitivă și socială – și care nu se
poate realiza doar prin cîteva exersări. Din această cauză profesorul va trebui să impri-
me un ritm ascendent tuturor acţiunilor pe care le întreprinde în acest sens, activînd
într-o strînsă legătură cu dirigintele și familia.
Cerinţele vor fi formulate astfel încît să asigure o gradare a lor prin treceri succesive
de la ușor la greu, de la simplu la compus, de la concret la abstract. În formarea compe-
tenţelor civice este necesar ca profesorul să ţină cont de particularităţile de vîrstă și cele
individuale ale elevilor.
Diferenţele dintre elevi și conduita lor se manifestă în funcție de capacitatea de în-
ţelegere a cerinţelor civice, de apreciere a faptelor civice, pe linia forţei de voinţă și a
calităţii temperamentale, a experienţei acumulate pîna în acel moment etc.
Competenţele civice nu se transmit, ci se formează prin exersare sistematică și prin
activitate. Componenta cognitivă este necesară, însă nu și suficientă. Neglijarea acestui
adevăr generează iluzii referitoare la rezultatele educaţiei civice care marchează contra-
dicţiile reale dintre conștiinţa și conduita civică.
Aprecierea rezultatelor după ceea ce știu elevii despre trăsăturile cetăţeanului activ,
problemele cu care se confruntă cetăţenii, drepturile și responsabilităţile acestora etc.
este insuficientă. Urmărind cum se manifestă adolescenţii și cum realizează o activi-
tate, ne putem forma o imagine reală cu privire la rezultatele educaţiei civice, de aceea
misiunea unui profesor de edicaţie civică este una decisivă pentru viitorul societăţii.

2. Sugestii de utilizare a manualului

Manualul are o concepție bine definită și este structurat conform Curriculumului,
aprobat de Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova.
Conţinutul său a fost elaborat în baza informaţiilor și interpretărilor recente din lite-
8
ratura de specialitate, relevantă domeniilor solicitate de cele patru module curriculare.
În faţa fiecărui modul sînt plasate cîteva idei incitante care pot fi folosite pentru mo-
tivarea elevului spre studiu.
Experiența didactică a autorilor a permis reflectarea în textele manualului într-o ma-
nieră modernă a unor fapte și idei relevante cu tematică curriculară, urmărind respec-
tarea conceptului și tehnologiei de formare a competențelor.
Manualul prezintă o varietate de surse informaționale prezentate textual și grafic,
incluse pentru a fi explorate, analizate, comparate și interpretate de elevi. Prezenţa Stu-
diilor de caz, ce se referă la problematici foarte diferite, dă profesorului posibilitatea să
dezvolte la elevi abilităţi cognitive elevate.
Aparatul metodic conţine sarcini relevante atît cu privire la lucrul în grup, cît și la cel in-
dividual. Acesta a fost conceput în așa manieră, încît să invite elevul să-și verifice cunoștin-
ţele și să-l provoace să ia atitudine faţă de cele mai importante probleme sociale. Dicţio-
narul de termeni inserat în cadrul temelor, precum și comentariile diferitelor personalități
au menirea de a face conţinutul textului cît mai accesibil și mai atractiv pentru elev.
Activitățile de învățare propuse dau profesorului posibilitatea de a promova strate-
giile moderne de predare-învățare, prin îmbinarea activității frontale cu cea indepen-
dentă, în perechi sau în grupuri utilizînd o gamă variată de metode și procedee didac-
tice în diverse etape ale lecției.
Rubrica Implică-te oferă oportunități pentru construirea etapei de Evocare a orei
și explorarea pe deplin a experienței anterioare a elevului. La acest compartiment sînt
propuse sarcini ce le vor permite elevilor să realizeze următoarele:

• conștientizarea nivelului de dezvoltare, informare în raport cu sarcina propusă;

• identificarea experienţei proprii;
• exteriorizarea cunoștinţelor, abilităţilor, atitudinilor la subiect;
• crearea condiţiilor prealabile pentru formarea/dezvoltarea competenţei.

Toate acestea reprezintă schema cognitivă iniţială, un anumit nivel de dezvoltare a

competenţei vizate de subiectul curricular propus.
Celelalte două rubrici, Informează-te și Interacționează, reprezintă ocazia de a pro-
cesa aspectele cognitive ale temei și de a forma abilitățile necesare subcompetenței viza-
te prin relaționare și comunicare între elevi.
Sînt propuse texte pentru lectură sau studii de caz și sarcini de tipul: lectură, ascul-
tare activă, reproducere, traducere, interpretare, aplicare, analiza materiei noi. Aplicînd
aceste sarcini, se pot obţine următoarele rezultate:

• se completează, se modifică schema cognitivă a elevului;

• se asigură prelucrarea și înţelegerea ei de către elev;
• se menţine implicarea prin sarcini care facilitează contactul
cu informaţia nouă și procesarea ei.

9
 La rubrica Apreciază se poate apela în etapa de Reflecție a lecției, cînd elevii trebuie
să-ți exprime atitudinile și să adopte decizii importante în situații de viață. Valorificînd
sarcinile din manual la acest compartiment, se așteaptă următoarele rezultate:

• menţinerea implicării prin schimb sănătos de idei;

• formarea și exprimarea atitudinilor;
• restructurarea durabilă a schemelor cognitive iniţiale;
• condiţionarea schimbărilor comportamentale;
• constituirea unui sistem de cunoștinţe, abilităţi și atitudini cu
referire la subiectul studiat.

Ultima rubrică, Consolidează competenţele, include sarcini ce vor fi propuse pentru

etapa de Extindere. Ele vor facilita obţinerea următoarelor rezultate:

• realizarea unui transfer de cunoaștere;

• aplicarea celor însușite la ore în situaţii de integrare simulate;
• mobilizarea resurselor interne și externe la rezolvarea de probleme
simulate sau autentice;
• dezvoltarea competenţelor, care devin pe parcurs modele comporta-
mentale obișnuite, firești.

Prin proiectarea inițiativelor de activitate individuală se oferă o modalitate de dez-

voltare a responsabilităţii civice, a spiritului de observare și antrenare a creativităţii, în
beneficiul comunităţii.

10