Adaptarea copilului la grădiniță depinde nu doar de însușirea de către copil a unor abilităților de a avea grijă de el

însuși, cât mai ales de măsura în care acesta se simte confortabil la grădiniță din punct de vedere psihologic.
Menționăm câteva aspecte de care părinții ar trebui să țină seama pentru o bună adaptare psihologică a copilului la
grădiniță.

1. Nu realizați o trecere bruscă la programul grădiniței.

Acest lucru se întâmplă atunci când, de exemplu, mama își lasă copilul la grădiniță pentru toată ziua, din prima zi
și pleacă undeva unde este greu accesibilă. Organizați-vă programul astfel încât în primele zile să puteți veni în cazul
unei chemări de urgență, cauzată, eventual, de un plâns prelungit al copilului sau de apariția febrei.

2. Permiteți formarea unei rutine.

Unii părinți nu sunt consecvenți cu mersul la grădiniță. După o zi de mers la grădi, poate urma o alta zi în care
părintele decide să își țină copilul acasă din diferite motive (program flexibil, cel mic „plânge atât de tare încât îmi e
teama să-l las la grădiniță”). În condițiile acestei lipse de organizare si de rutina, orice copil se va obișnui mult
mai greu. Soluția este ca mersul la grădiniță să devină noua rutină zilnică a copilului.

3. Plecarea de la grădiniță fără să vă lua rămas bun.

Uneori, în încercarea de a evita momentele dureroase de rămas bun, în care copilul plânge și se agață de adult, părintele
alege să plece pe neobservate, în timp ce copilul este ocupat cu altceva (mănâncă micul dejun, studiază o jucărie
nouă). Alții chiar mint copilul, spunându-i că ies să dea un telefon și apoi revin sau că merg pana la magazin, etc.
În realitate, această strategie ajută doar pe termen extrem de scurt, adică în ziua respectivă. La un moment dat, copilul
va observa lipsa și, a doua zi, s-ar putea sa refuze total să se mai desprindă din brațele părintelui. Mai mult, copilul își
pierde încrederea în părinte și chiar în întreaga lume. I se accentuează teama ca mama/tatăl ar putea să dispară în
orice moment, chiar și acasă.
Cel mai potrivit este să inventați amândoi un ritual de despărțire pe care sa-l repetați în fiecare zi. În câteva zile
copilul se va obișnui cu noul ritual și se va simți confortabil. O îmbrățișare puternică și lungă, cu asigurări că părintele
se gândește la copil pe parcursul zilei, un obiect (batistă, eșarfă, clamă, etc.) al părintelui pe care copilul să îl aibă la
grădiniță atunci când i se face dor.

4. Alimentația nepotrivită de acasă.

Dacă cel mic nu are o alimentație sănătoasă și variată, fiind obișnuit să mănânce, de exemplu, doar paste și cereale, are
toate șansele să refuze salata și ciorba de legume de la grădiniță.
Ideal ar fi ca, încă de la începerea diversificării, meniul copilului sa fie din ce in ce mai variat si părinții sa caute
modalități de a-i introduce cat mai multe alimente, în special legume si fructe.

5. Menținerea unor diferențe foarte mari între ce face copilul acasă și ce face la grădiniță.
De exemplu, un copil care acasă mănâncă pe fugă, în fața televizorului, ar putea să nu aibă răbdare nici la grădiniță să
stea la masă alături de ceilalți copii. Sau atunci când ritualul de somn cuprinde legănatul pe picioare, acel copil ar putea
avea dificultăți la adormire la prânz, la grădiniță.
Implementează și acasă cât mai multe obiceiuri sănătoase de la grădiniță. Chiar dacă cel mic este obișnuit să facă
lucrurile într-un anumit fel, îi poți crea alte obiceiuri, dacă îți dorești.

6. Obișnuirea copilului din timp cu noul program.

Atunci când copilul este obișnuit să se culce după ora 2300 și să se trezească după ora 1000, îi va fi foarte greu să se
trezească pentru grădiniță la ora 7.00. Indiferent ce program are, cel mic trebuie obișnuit cu noile ore de trezire și de
culcare cu cel puțin câteva săptămâni înainte de începerea grădiniței.
Ideal ar fi ca cel mic sa se culce suficient de devreme astfel încât să aiba timp să își facă somnul și să se trezească
singur, fără să depui eforturi ca sa-l trezești. În acest fel, vei evita un stres în plus, mofturi de dimineața, lipsa de somn
și supraoboseala copilului.

7. Învățați-l pe copil să fie independent

Copiii au tendința naturală de a face lucrurile singuri. La început, asta presupune mai mult timp decât atunci când
face părintele în locul lui. De acea, mulți părinți preferă să îl îmbrace și încalțe pe copil sau să îl hrănească, deși știe să
țină lingura, pentru a ieși mai repede din casă sau a nu se murdări.
Încurajați-l pe copil să facă singur lucrurile pe care le poate face și să ceară ajutor atunci când nu se descurcă. Explicați-
i că trebuie să aibă răbdare și să își aștepte rândul atunci când educatoarea trebuie să aibă grijă de mai mulți copii în
același timp.

8. Neglijarea aspectului socializării.

Copilul trebuie pregătit din timp pentru comunicarea cu alți copii și cu alți adulți. Observați-i comportamentul
(manifestă timiditate, stă mai mult singur, intră în conflicte, sare la bătaie sau găsește ușor limba comună cu alți copii,
caută compania altor copii, etc.) și ajutați-l să interacționeze pozitiv cu ceilalți. Spuneți-i copilului din timp că mami și
tati pleacă la serviciu, dar, după un timp, ei in mod sigur vor veni să îl ia acasă.

9. Prezentarea eronată a mersului copilului la grădiniță.

Unii părinți îi prezintă celui mic o variantă prea idilică a grădiniței, iar alții folosesc grădinița ca pe o amenințare cu
pedeapsa pentru neascultare. Cel mai potrivit, este să prezentăm grădinița ca pe o alegere necesară, așa cum este
mersul părinților la serviciu.
Dacă există vreo nemulțumire legată de ce se întâmplă la grădiniță (activitățile desfășurate, de meniu, de modul în care
este îngrijit copilul), purtați discuția cu educatoarea atunci când copilul nu este de față. Dacă va asista la
convorbire, copilul s-ar putea să devină mai reticent sau sa folosească argumentele tale pentru a te convinge să nu-l duci
la grădiniță.
De asemenea, evitați discuțiile despre plânsul copilului cu alți membri ai familiei în prezența lui. În schimb, când
aveți prilejul, subliniați importanta noului statut al copilului și scoateți în evidență calitățile de care dă dovadă cel mic la
grădiniță.

10. Încercarea de a-l distra pe copil în aceasta perioadă dificilă făcând activități precum mersul la circ, la parcul
de joacă, la restaurant, etc.
În realitate, făcând aceste lucruri, sistemul nervos al copilului devine si mai tensionat. Practic, pe lângă stresul
schimbării căruia trebuie să-i facă față, copilul mai primește o serie de noi informații de procesat.
Cel mai potrivit ar fi, în această perioada, să vă petreceți timpul acasă, jucându-vă și discutând cu copilul,
îmbrățișându-l des, reasigurându-l de dragostea dumneavoastră și eventual reluând anumite aspecte de la grădiniță pe
care nu le poate stăpâni, pentru a-i crește încrederea în sine.

12. Grijile excesive în legătură cu mersul copilului la grădiniță.

Dacă mamei îi este frică să nu i se întâmple ceva rău copilului în lipsa ei, își ia rămas bun cu o expresie îngrijorată, iar
la întoarcere îl verifică pe copil dacă nu are vânătăi, răni sau alte semne că se simte rău, derulează un adevărat
interogatoriu despre ce se petrece la grupă, și copilul va prelua stresul și îngrijorarea ei și va percepe grădinița ca pe un
mediu nesigur. Întrebările se pun discret sau se pot folosi animăluțele de pluș în joaca de-a grădinița pentru a afla
informații despre cum se simte cel mic la grădi.
De aceea, este extrem de important ca, în perioada adaptării copilului la grădiniță, mama să aibă mare grija de starea
sa interioară: ce gândește, ce emoții simte, care este cauza profundă a acestor emoții, etc.
13. Misiunea adaptării copilului la grădiniță îi revine unui adult care nu își dorește ca cel mic să meargă la
grădiniță.
De exemplu, copilul poate fi dus la grădiniță de către bona sau bunica care au stat cu el de când avea un an. Cu cat mai
lung și mai dureros va fi procesul de adaptare la grădiniță, pentru că acestea își doresc să aibă grijă de copil în
continuare.

14. Părinții cred că mersul la grădiniță nu este necesar.

Atunci când copilul are si alte posibilități de a petrece timpul (mama este casnică, bunicii sunt dispuși să stea cu el,
bona costă mai puțin decât grădinița dorită, etc.), părinții se pot îndoi de utilitatea mersului și educației de la
grădiniță. În acest context, copilul va simți indecizia părinților și o va folosi pentru a nu merge la grădiniță.

Adaptare după https://centruldeparenting.ro/16-greseli-ale-parintilor-care-impiedica-adaptarea-copilului-la-gradinita