Creierul sau encefalul (lat. cerebrum, grec.

Ενκέφαλον, encephalon) reprezintă

partea sistemului nervos central aflată în interiorul craniului. El controlează numeroase funcții ale
organismului ca bătăile inimii, mersul și alergarea, generarea de gânduri și emoții. Creierul
la animalele vertebrate este protejat de cutia craniană, fiind căptușit cu o membrană (meninge).
Într-un creier uman există între 85 și 100 miliarde de neuroni, fiecare dintre ei având cam 10.000
de conexiuni.[1][2]

Cuprins
[ascunde]

 1Funcție
 2Alcătuire
 3Note
 4Legături externe
 5Vezi și

Funcție[modificare | modificare sursă]

Creierul funcționează ca un sistem centralizat complex la un nivel superior, ce coordonează
comportarea organismului în funcție de informațiile primite.
De fapt, nu toate informațiile de la nervii periferici ajung până la scoarța cerebrală, ci sunt prin
împletiturile nervilor (plexuri) reținute la unii centri nervoși externi, precum măduva spinării sau
bulbul rahidian. Deci, la unele informații reacționăm inconștient prin reflexe.
La animalele cu un sistem nervos superior, ca și la om, există acest sistem nervos autonom,
care funcționează independent de sistemul nervos central (din creier).
Acest sistem nervos autonom coordonează mai rapid, ușurează activitatea cerebrală, care ar fi
supraîncărcat de informații, putând ajunge la blocarea activității cerebrale (inhibiția corticală).
Printre astfel de reflexe ale sistemului nervos vegetativ se pot aminti: respirația, activitatea
cardiacă, digestia, excreția, setea, ca și reproducția (înmulțirea speciei).
Funcțiunea creierului se realizează printr-o rețea densă de neuroni - această activitate a
creierului se măsoară prin EEG (electro-encefalo-gramă) - care stabilesc intensitatea
biocurenților produși la acest nivel.
Diferențierea structurală și funcțională a celulelor nervoase cu diferite ierarhii pe scara evoluției
speciilor se manifestă prin apariția inteligentei și a capacității de a învăța, prin proprietățile
plastice neuronale.

Alcătuire[modificare | modificare sursă]

Lobii scoarței cerebrale: lobul frontal(roșu), temporal (verde), occipital (galben)

și parietal (portocaliu). Cerebelul (albastru) nu face parte din telencefal.
Creierul este format din trei părți principale: anterioară, medie și posterioară. Creierul anterior
este împărțit în două jumătăți reprezentate de emisfera cerebrală dreaptă și emisfera cerebrală
stângă.
Creierul la vertebrate este alcătuit din:

 Prosencephalon (creierul anterior (lobii olfactivi))

 Telencephalon sau telencefal (cu 2 emisfere cerebrale)
 Cortex (scoarța cerebrală)
 Basalganglien (ganglionii bazali)
 Limbisches System (sistemul limbic)
 Diencefal (creierul mijlociu)
 Talamus
 Epitalamus
 Subtalamus
 Hipotalamus (regina glandelor endocrine Hipofiza este legată de hipotalamus)
 Metathalamus
În împărțirea didactică a creierului rhombencefalul și mezencefalul sunt de multe ori tratate
împreună ca truncus cerebri (trunchiul cerebral).