Amenajarea teritoriului

Definitii si aspecte generale

Spatiul amenajat reprezinta adaptarea reciproca intre teritoriu si nevoile rezultate din activitatile socio-
economice desfasurate in limitele teritoriului respectiv si mai poate fi definit si ca un produs al interactiunii dintre
activitati si spatii teritoriale.
Un spatiu amenajat cuprinde o paleta larga de fenomene care au caracter spatial cum sunt: localitatile,
zonele polifunctionale interurbane, populatia si relatiile umane existente intr-un teritoriu, retelele de transport si
energie, bunurile existente intr-un teritoriu precum si sursele de informatii.
Dezvoltarea spatiului amenajat argumenteaza cuprinderea acestuia in categoria sistemelor socio-spatiale. Un
sistem socio-spatial are anumite trasaturi care se regasesc si in cazul spatiilor amenajate si anume: este alcatuit
dintr-un ansamblu de elemente componente de natura diferita ( functionale, teritoriale, spatiale ), intre
componentele de diferite naturi se stabilesc relatii care se concretizeaza in fluxurile de persoane, de bunuri, de
energie si de informatie. Sistemul socio spatial are si o dimensiune ecologica si manifesta un comportament dinamic.
Amenajarea teritoriului poate fi definita ca un proces de punere in caloarea a resurselor regionale de
imbunatatire a cadrului de viata si conditiior de existenta ale locuitorilor, totul prin atenuarea disparitiilor regionale
ale dezvoltarii economice si sociale printr-o organizare prospectiva a spatiului, reasezata pe o orientare voluntara si
concentrata a echipamentelor si activitatilor.
Amenajarea teritoriului reprezinta, in concluzie, un efort de dezvoltare aplicat in diferite sectoare socio-
economice in vederea unei solutii optime pt dezvoltarea unei zone intr-un ansamblu complet.
Amenajarea turistica a teritoriului reprezinta un proces complex si dinamic de organizare si amenajare a unui
spatiu turistic luand in considerare relatiile dintre mediul inconjurator si colectivitatile umane existente precum si
toti factorii care influenteaza aceste relatii.
Amenajarea turistica a teritoriului trebuie sa tina seama de anumite elemente si anume:
 Sa se integreze intr-un ansamblu sistemic al turismului romanesc ingloband mai multe subsisteme cum ar fi
subzonele, localitatile, obiectivele turistice si punctele turistice.
 Intre subsistemele aceluiasi sistem sau aceleiasi subzone sau intre diferite sisteme sau zone sa se stabileasca
legaturi functionale, prin cooperare.
 Structura zonelor turistice trebuie conceputa ca un sistem polifunctional care sa permita o adaptare si o
dezvoltare continua a zonei respective in functie de schimbarile intervenite in structura cererii turistice.
 Asigurarea protectiei si conservarii mediului inconjurator prin dotari si echipamente corespunzatoare unei
zone turistice care sa aibe o repartitie optima in teritoriul respectiv.
 Evitarea amplasarii unor obiective economice in apropierea arealelor turistice.
 Corelarea deciziilor de amenajare turistica a teritoriului la nivel national cu cele la nivel international.

Sistematizarea teritoriului si organizarea si amenajarea teritoriului

Este reprezentata de un ansamblu de activitati si principii care vizeaza utilizarea eficienta a a teritoriului,
valorificarea totala a potentialului de resurse concomitent cu realizarea unor conditii civilizate de trai al locuitorilor.
In cazul localitatilor urbane sistematizarea teritoriului reprezinta folosirea eficienta a terenurilor prin
dimensionarea optima a constructiilor, realizarea unor ansambluri de locuinte moderne precum si dezvoltarea
patrimoniului edilitar si socio-cultural al unei zone precum si distribuirea echilibrata a punctelor de atractie turistica.
In cazul localitatilor rurale sistematizarea urmareste dezvoltarea si modernizarea fondului de locuinte
precum si realizarea unor echipamente edilitare care sa ofere populatiei din zonele rurale conditii civilizate de trai in
corelatie cu pastrarea arhitecturii traditionale proprie fiecarei zone a tarii si valorificarea si pastrarea traditiilor
populare specifice fiecarei zone rurale
 Relatii interne Ecosisteme

Peisaj
Flora
Fauna
Clima
Activitati:
Industrie
Servicii Mediu
agricultura

Incinte
Populatie si Terenuri
relatii sociale Instalatii

Elemente
economico
spatiale Sisteme
Perimetrul spatiale
sistem

ului

Determinarea valorii intrisece a resurselor – se va calcula gradul sau indicele de adaptabilitate a zonei respectice si
reprezinta suma produsului dintre ponderea fiecarui element din componenta resurselor naturale sau antropice si
nivelul calitativ al tuturor elementelor din componenta resurselor naturale sau antropice ale unei zone de interes
turistic

Selectia si delimitarea teritoriului

Selectia teritoriului care urmeaza a fi amenajat din pct de vedere turistic trebuie sa tina seama de o serie de criterii
specifice :
 Conditiile naturale ale teritoriului respectiv din pct de vedere al posibilitatii realizarii unei amenajari turistice
a teritoriului
 Potentialul antropic cultural-istoric al zonei respective
 Conditiie de dezvoltare socio-economice a arealului respectiv
 Dezvoltarea infrastructurii zonei
 Existenta si dezvoltarea echipamentului specific necesar pt cultura, odihna, tratament, recreere
 Existenta legislatiei si reglementarile in vigoare cu privire la amenajarea turistica a teritoriului
Delimitarea unitatilor teritoriale care urmeaza a fi amenajate turistic se va face in functie de specificul zonei : zona
de deal, campie, munte, litoral, zona de cura balneara si tratament, zona etnografica .
In functie de specificul si caracteristicile resurselor naturale si antropice precum si de densitatea si valoarea culturala
a acestora

Utilitatile teritoriale din pct de vedere al amenajatilor turistice pot fi de 3 tipuri:

1. Obiectivul turistic – care reprezinta un element al potentialului turistic al unei zone suficient de atractiv pt a
motiva deplasarea turistilor la acesta.
2. Punctul turistic – care este unitatea de baza a activitatii turistice in jurul careia se amplaseaza un minim de
servicii turistice
3. Localitatea sau centrul turistic – care este o asezare urbana sau rurala cu un nivel de dezvoltare economica
mai ridicat care contine in interiorul sau apropierea centrului sau localitatii turistice obiective turistice
naturale sau antropice care pot favoriza cererea turistica. Din pct de vedere al profilului si al functiilor
localitatii sau centrului turistic acestea pot fi:
a. Centre turistice cu functie exclusiv sau predominant turistica
b. Centre turistice cu profil economic complex

Alte tipuri de amenajari:

- Complexul turistic este zona sau teritoriul cu o suprafata medie care grupreaza mai multe obiective si centre
turistice cu omogenitate relativa
- Zona sau arealul turistic este un teritoriu cu o suprafata intinsa si care are in componenta mai multe forme
de relief, este alcatuita din mai multe pct turistice, centre turistice si localitati complexe turistice iar fiecare
subunitate teritoriala are functiuni independente, un caracter unitar si relatii cu celelalte subunitati
- Regiunea turistica care este un teritoriu sau o zona cu o suprafata mare in care activitatile economice sunt
cu preponderenta activitati turistice, are mai multe forme de relief in componenta, are resurse naturale sau
antropice multiple iar gradul de atractivitate al zonei este ridicat

Alocarea spatiilor turistice si zonarea turistica a teritoriului

Criterii de structurare a resurselor naturale si antropice in raport cu posibilitatea de amenajare a unui teritoriu,
criterii:
- Originalitatea si unicitatea :
o Resurse unice care sunt rare si originale in intreaga lume
o Resurse de creatie care sunt originale dar nu unice in lume
o Resurse atractive care au o structura diversa si exista in mai multe regiuni ale lumii
- Natura elementelor componente ale ofertei turistice
o Cadrul natural al unei zone din componenta caruia fac parte : relieful, flora, fauna, hidrografia, clima,
peisajele.
o Cadrul natural istoric din componenta caruia fac parte : monumentele si muzeele, siturile
arheologice, elementele etnografice, obiceiuri si festivaluri traditionale.
o Structura sociala a zonei : originalitatea etnica si traditiile
o Conditiile economice ale zonei : cai de acces, gradul de dezvoltare economica a zonei, dezvoltarea
comertului si turismului in zona, nivelul de trai al populatiei
- Gradul de polarizare al elementelor ofertei turistice :
o Concentrarea valorilor turistice pe zone sau areale turistice
o dispersarea resurseor naturale si antropice pe teritorii sau zone turistice cu suprafata mare
 Tehnologia de realizare a unei amenajari a teritoriului

Conceptia de organizare a spatiului teritorial variaza in functie de datele tehnice ale teritoriului care urmeaza
a fi amenajat si de modul de abordare si realizare a proiectului de amenajare a teritoriului .
Abordarea unui proiect de amenajare a teritoriului trebuie sa tina seama de urmatoarele criterii:
- nivelul de abordare care poate fi:
o interregional
o national
o regional
o local
o sectorial
- modul de angajare si solutionare a problemelor din teritoriu:
o abordarea traditionala – prin realizarea unor proiecte independente pt fiecare obiectiv in parte
o abordarea sistemica – actiunea se desfasoara unitar in mai multe faze si care se concretizeaza prin
elaborarea urmatoarelor documente: anteproiect, proiect initial, final, programul operational

Programul de amenajare a unui teritoriu se refera la :

 organizarea functionala a teritoriului respectiv
 organizarea relatiilor cu zonele exterioare limitrofe ale zonei care urmeaza a fi amenajata
 inzestrarea turistica a teritoriului care cuprinde elemente functionale si elemente recreative ale teritoriului
care urmeaza a fi amenajat

Elementele functionale ale unui teritoriu se refera la :

 resedinta teritoriului respectiv care reprezinta punctul fix in functie de care se orienteaza turistul si
elementele componente de echipare a statiunii
 alcatuita din mijloace de cazare turistica si este caracterizata prin marimea acesteia prin confortul pe care il
ofera
 serviciile turistice existente

Restaurantul este unitate de alimentatie publica care se caracterizeaza prin marime, amplasament, grad de
confort, iar marimea si localizarea restaurantului sunt corelate in functie de dimensiunile resedintei turistice.

Serviciile turistice si infrastructura generala de dezvoltare : reteaua de transport, reteaua unitatilor

comerciale, servicii de intretinere si reparatie, servicii postale, servicii sanitare, telecomunicatii.

Elementele recreative :
 spatii deschise
 amenajari sportive
 monumente si vestigii cultural istorice
 echipamente de cultura
 manifestari culturale si sportive

Principii de amenajare turistica a teritoriului

 Principiul integrarii armonioase a constructiilor cu conditiile naturale ale unui teritoriu

 Principiul flexibilitatii sau a structurilor evolutive
 Principiul corelarii activitatii principale cu receptia secundara
 Principiul interdependentei retelelor
 Principiul functionalitatii optime a intregului sistem de retele
  Principiul rentabilitatii directe si indirecte

Principiul integrarii armonioase a constructiilor cu conditiile naturale ale unui teritoriu –dotarile turistice trebuie
sa sporeasca valoarea resurselor naturale deja existente prin intermediul unor elemente ca amplasamentul sau tipul
arhitectural. Lucrarile trebuie sa se subordoneze dominantei date de conditiile natural, etno-grafice, istorice, a zonei
care urmeaza a fi amenajata. Integrarea trebuie sa aiba in vedere legaturile turistice a zonei care urmeaza a fi
amenajata cu celelalte regiuni turistice sau chiar cu intreg teritoriul turistic al tarii.

Principiul flexibilitatii sau al structurilor evolutive se caracterizeaza prin faptul ca dotarile turistice din zona sau
regiunea care urmeaza a fi amenajata trebuie sa se prezinte sub forma unui sistem polifunctional transformabil si
capabil sa se adapteze dinamicii si mutatiile care au loc in structura cererii turistice

Principiul corelarii activitatii turistice principale cu receptia turistica secundara – in cazul turismului de afaceri
hotelurile se adapteaza la cererea si specificul turistilor prin oferirea unor servicii secundare specifice activitatii
profesionale ale turistilor prin dotari cu sali de conferinta, retea de internet permanenta, conectare telefonica
internationala si interceptarea programelor TV prin satelit.
In cazul statiunilor montane si de litoral motelurile si pensiunile trebuie sa fie astfel incat sa poata oferi spatii de
agrement atat in interiorul unitatii de cazare cat si in imediata vecinatate a acestora astfel ca turistii sa poata avea
posibilitatea inchirierii unui echipament specific pt diverse forme de agrement.

Principiul interdependetei retelelor – acest principiu presupune:

 Integrarea sistemului destinat satisfacerii carerii si nevoilor turistilor in cadrul sistemului de organizare al
vietii cotidiene a populatiei permanente dintr-o zona
 Integrarea fluxurilor turistice in raport cu populatia din teritoriul care urmeaza a fi amenajat si in raport de
ansamblul structurilor sociale locale
 Dezvoltarea relatiior de interconditionare, completare si sustinere reciproca intre doua sisteme pt a se putea
evita fenomenul de respingere

Principiul functionalitatii optime a intregului sistem de retele :

 Structurarea unei amenajari turistice trebuie sa asigure turistului acesul usor, rapid si complet la toate
componentele retelei turistice:
o Reteaua resurselor naturale si antropice
o Reteaua de activitatii-servicii
o Reteaua unitatilor de receptie
o Reteaua unitatilor de infrastructura generala
 Statiunea turistica va fi conceputa ca un sistem integrat in interiorul caruia sunt repartizate rational:
o Zonele de locuit
o Spatiile verzi
o Locurile de plimbare
o Constructiile destinate agrementului si divertismentului
o Restaurantele
o Centrele comerciale

Principiul rentabilitatii directe si indirecte – amenajarea turistica are implicatii asupra circulatiei turistice in general
si asupra dezvoltarii economico sociale a unui teritoriu care este supus amenajarii turistice in ansamblul sau.
Unul dintre criteriile fundamentale pt evaluarea unei amenajari turistice si care sa aiba efecte pozitive asupra
celorlalte ramuri si activitati economice prezente in zona respectiva.
 Concepte si clasificari privind statiunile turistice si agroturistice

Statiunea reprezinta localtatea care prezinta prin asezarea si amenajarile sale, un interes turistic deosebit.
Statiunea turistica este localitatea care are un ansamblu de elemente de atratctie turistica si care este dotata cu
mijloace de cazare pt turisti, statiunea turistica poate fi balneara, climaterica, termala, de cura, care ofera in plus
caracteristici specifice fiecarei denumiri in parte.
Statiunea balneara este localitatea situata la malul marii sau in mod exceptional la malul unui lac care dispune de
instalatii balneare.
Statiunea climaterica ( climatica ) este localitatea care prezinta caracteristici geografice, atmosferice, meteorologice
care sunt bine studiate si precizate si care este dotata cu instalatii si personal calificat pt efectuarea curelor
medicale prescrise pt diverse boli.
Statiunea termala este localitatea sau statiunea in care exploatarea izvoarelor de apa minerala sau a izvoarelor cu
proprietati terapeutice, stiintific si medical recunoscute, folosite in natura, fara niciun adaos, eliminare sau
modificare, in timpul curelor efectuate in stabilimente speciale si cu personal calificat.
Statiunea de sporturi de iarna este localitatea montana dotata sau amenajata corespunzator practicarii sporturilor
de iarna
Statiunea de cura de struguri este localitatea pe teritoriul caruia se cultiva struguri de masa in care turistii pot
consuma in stare naturala sau sub forma de must
Statiunea omologata este o localitate, o comuna sau un grup de mai multe comune care datorita unui ansamblu
natural sau antropic existent, conditii climatice, exploatarii de ape termale, cultivarii strugurilor de masa, au facut
obiectul omologarii oficiale. Aceasta omologare are scopul de a favoriza frecventarea statiunii si dezvoltarea sa, prin
lucrari de asanare sau infrumusetare.

Clasificarea dupa functia turistica

 Statiuni turistice balneoclimaterice
 Statiuni turistice climatice
 Statiuni turistice de odihna si recreere
Clasificarea dupa asezarea geografica
 Statiuni turistice de litoral
 Statiuni turistice de campie
 Statiuni turistice de deal si podis
 Statiuni turistice de munte
Clasificarea dupa marimea statiunilor
 Statiuni turistice de litoral care pot fi:
o Mici de pana la 10.000 locuri de cazare
o Medii de pana la 15.000 locuri de cazare
o Mari de pana la 20.000 locuri de cazare
o Foarte mari peste 20.000 locuri de cazare
 Statiuni de munte si balneoclimatice care pot fi:
o Mici sub 500 locuri de cazare
o Medii de pana la 1500 locuri de cazare
o Mari de pana la 3500 locuri de cazare
o Foarte mari de peste 3500 locuri de cazare

Clasificarea dupa valoarea, cazarea si dotarea tehnico-edilitara avem:

 Statiuni turistice de interes general
 Statiuni turistice de interes local
Clasificarea in functie de locul in care s-au dezvoltat:
 Statiuni in vatra unei asezari
 In afara vetrei unei localitati

Clasificarea dupa caracterul activitatii turistice :

 Statiuni turistice permanente
 Statiuni turistice sezoniere

Clasificarea dupa calitatea peisajului si a mediului ambiental:

 Foarte ridicata
 Ridicata
 Medie
 Limitata

Clasificarea dupa indicele de atractivitate:

 Statiuni de interes general
 Statiuni de interes local
 Localitati cu amenajari balneare
 Surse izolate

Litoralul

Diversificarea activitatilor recreative si sportive in defavoarea plajei – in ultimii ani turistii au preferat sa practice
activitati specifice litoralului cum ar fi golful, tenisul de camp si de masa, astfel incat agentii economici au fost
determinati sa amenajeze si sa doteze cu echipamente necesare acestor sporturi.

Organizarea activitatilor turistice

Afirmarea pe litoral al turismului social

Modele de amenajare turistica a litoralului

Principalele elemente care stau la baza amenajarii turistice a litoralului, adica conceptia de amenajare
turistica a litoralului, solutiile adoptate privind amenajarea litoralului si a amenajarilor turistice ale litoralului sunt
trasaturile cadrului natural specific litoralului si in principal al plajei si al marii. Un rol definitoriu in cadrul
elementelor care stau la baza amenajarii turistice a litoralului il au:
 Lungimea, latime, orientarea plajei
 Regimul eolian
 Curentii
 Inaltimea valurilor
 Adancimea apei
 Accesul la plaja
 Intrarea in apa
 Inaltimea falezei

Amenajarea turistica a litoralului poate rezolva mai multe probleme si anume:

 Dimensionarea noilor localizari turistice la care se va avea in vedere identificarea suprafetelor si a terenurilor
care pot fi amenajate in vederea turismului de litoral, normele conventionale existente care sunt exprimate
 in mp de suprafata de plaja sau mp pe suprafata de teren in cazul locurilor de cazare sau nr total de paturi la
un Ha.
Valorile optime privind amenajarea turistica prin normele conventionale existente sunt de 2 mp/plaja + 8
mp/teren pt un loc de cazare si 5-6 mp – 8 mp de plaja pe un loc de cazare si 100 de paturi la un Ha de
suprafata totala amenajata.
 Alegerea modelului si al tipului de amenajare turistica tinand cont de amplasamentul si configuratia exacta a
terenului unde urmeaza a fi realizata amenajarea.

In ceea ce privesc zonele de litoral avem 2 tipuri sau solutii principale de amenajari turistice principale:
1. Amenajari turistice prin urbanizare care presupun realizarea unor statiuni turistice cu concentrari imobiliare
amplasate in imediata apropiere a unui centru locuit sau integrate in centru locuit sau realizarea unor
complexe autonome dotate cu toate echipamentele si toate serviciile necesare pt viitoarea amenajare.
2. Amenajarile turistice prin constructii izolate punctiforme care au structuri exclusiv turistice si care sunt
amplasate la distante relativ apropiate sau de alte asezari umane.

Localizarea sub forma de “panza de paianjen”

Acest tip de localizare se preteaza amenajarilor turistice amplasate pe vai largi marcate de cursul unui rau
sau de intaltimile unor dealuri sau munti si se realizeaza prin amplasarea radiala a echipamentelor destinate
amenajarilor turistice si ofera avantajul concentrarii intr-un punct a activitatilor turistice.
 Localizarea radiocentrica

Este tipul de amenajare turistica cel mai dezvoltat pt amenajarile balneare care se realizeaza in plan circular
sau sub forma de amfiteatru cu un element de atractie turistica in jurul careia graviteaza toate activitatile turistice,
acest tip de localizare se dezvolta cu prioritate pt amenajarile turistice noi si ofera o gestionare a teritoriului adaptat
conditiilor specifice fiecarui petrimetru sau fiecarei zone in parte cu necesitatea si posibilitatea de dezvoltare a unor
forme de turism variate.

Amenajarea turistica a zonelor montane

In general muntele, ca destinatie turistica, s-a situat in topul preferintelor turistilor datorita accesibilitatii pe
parcursul intregului an si a practicarii diferitelor sporturi montane de iarna si de vara. Ca destinatie turistica dar si ca
aereal turistic se confrunta cu o serie de obstacole determinate de conditiile topografice si climatice specifice, astfel
incat amenajarea turistica montana necesita o abordare particulara specifica atat prin definirea si dotarea cu
echipamente turistice specifice muntelui cat si din punct de vedere al dimensionarii traficului turistic. In functie de
modul de distributie al preferintelor turistilor pe diverse activitati s-a constatat ca :
- In sezonul turistic de vara cam 65 % din turisti practica alpinismul, drumetia, sau recreerea prin sedentarism
iar cam 35 % din turisti practica hipismul, tenisul de camp sau de masa, golful, tir, sau sporturi extreme.
- In sezonul de iarna cam 80 % din turisti practica schiul, 6 % patinajul, 4 % alte tipuri de sporturi de iarna si
numai 10 % practica drumetia, alpinismul sau sedentarismul.
 Un alt criteriu de care trebuie sa se tina cont in adoptarea unei strategii este raportul dintre schiori si cei care
contempla acest sport. Procentul dintre schiori si cei care privesc este de 70 % turisti care practica schiul si 30 %
contemplativi.
Evaluarea domeniului schiabil reprezinta o componenta importanta a etapei de selectie a teritoriului, astfel
incat caracteristicile domeniului schiabil au un rol decisiv in formularea optiunilor de amenajare turistica a unei
zone montane. Astfel putem spune ca selectia arealelor sau zonelor cu potential turistic desi se face prin
respectarea criteriilor generale de amenajare a teritoriului se raporteaza permanent elementelor definitorii
domeniului schiabil
Conditiile naturale climatice privind temperaturile aerului , cantitatile de precipitatii cazute, nebulozitatea
cerului, durata de stralucire a soarelui, determina regimul cadrului natural pt practicarea sportului de iarna –
schiatul.
Conditiile specifice de relief al fiecarui areal in parte se vor subordona conditiilor de amenajare a partiilor de
schi precum si asigurarea unor diversitati ale acestora din pct de vedere al lungimii si al latimii partiei, al gradului
de dificultate la coborare si a diferentei de nivel a partiei respective.

Determinarea numarului optim de schiori care ocupa o partie de schi, intr-un anumit moment, fara a se
deranja reciproc se calculeaza astfel:

Q=[(D*L)/Z]/H

Q-capacitatea optima a partiei

D-debitul mediu orar
L-coeficientul de corectie al debitului mediu in functie de latimea partiei de schi
Z-diferenta pe nivel pe care o coboara un schior intr-o zi, in functie de performantele sale tehnice
H-diferenta de nivel a partiei care se ia in calcul

D si Z se stabilesc in functie de observatiile si masuratorile efectuate de Federatia Internationala de Schi.

Pt statiunea turistica montana s-au dat mai multe definitii si anume:

1. Statiunea turistica montana este localitatea prin care turismul reprezinta ramura preponderenta ca volum de
activitate economica cat si un grad de concentrare a populatiei locale care dispune de un potential turistic
astfel incat statiunea turistica sa atraga populatia nerezidentiala ca beneficiara a produselor si serviciilor
turistice pe care le ofera.
2. O alta definitie este data de HG 77/1966 “statiunea turistica montana este localitatea cu functii turistice
specifice dotate cu resurse naturale si antropice, dar si cu structurile necesare valorificarii si practicarii
turismului”

Putem spune ca statiunea turistica montana face obiectul unei atestari oficiale de specialitate in schimbul
crearii unui cadru propice privind valorificarea, protejarea, si conservarea atractiilor turistice naturale si
antropice dar si satisfacerea la nivel optim a necesitatilor de odihna si recreere al populatiei.
 Aspecte privind motivatia in turismul montan

Cererea privind turismul montan a avut o ascensiune ascendenta atat la nivelul tarii noastre cat si la
nivel mondial cu anumite mutatii specifice privind motivatia pt traseele turistice.
Motivatia de baza a cererii turistice consta in dorinta acesteia de a beneficia de conditiile climatice pt
tratament si odihna pt practicarea traseelor turistice si pt satisfacerea unor curiozitati montane.
Alt aspect se constata la sfarsitul sec XX, o crestere de turisti sa practice sporturi de iarna iar
practicarea acestora devenind principala motivatie a cererii turistice in sezonul de iarna.
In ceea ce priveste intensitatea motivatiilor cererii turistice privind turismul montan preferintele
turistilor se distribuie astfel:
- In sezonul de iarna:
o 80 % ski
o 60 % patinaj
o 4 % sanius, bob
o 10 % drumetia, alpinismul
- In sezonul de vara:
o 65 % drumetia
o 25 % alpinismul
o 10 % practica diferite sporturi de vara

Potentialul si resursele naturale si antropice ale unei zone montane difera in cazul tarii noastre precum si de
la o tara la alta astfel incat preferintele turistilor sunt diferite.

In functie de arealele turistice de referinta, actuala motivatie a practicarii sporturilor de iarna in zonele
turistice montane pun probleme specifice domeniului turistic in ceea ce priveste adaptarea si orientarea turistica pt
satisfacerea cerintelor si nevoilor cererii turistice in sezonul de iarna.

Locul turismului montan in economia nationala si locala

Activitatea turistica are forme si implicatii diferite asupra comunitatilor locale dintr-o zona turistica daca
efectele economice imediate si directe sunt evidentiate in termeni generali si nu in termeni specifici fiecarei
comunitati locale astfel incat evaluarea acestor efecte se realizeaza dificil.

Locul turismului montan in economia nationala si locala este calculat si interpretat in functie de anumiti
indicatori turistici si economici precum si de ponderea produsului intern brut.

Dintre ramurile economice care beneficiaza de pe urma turismului montan amintim domeniul constructiilor
specifice turismului montan, dezvoltarea productiei de materiale sportive realizarii sporturilor de iarna precum si
dezvoltarea infrastructurii de drumuri si cai de acces catre zonele montane.

Efectele turismului montan asupra fenomenelor sociale si demografice

Turismul montan a avut la baza crearea unor noi locuri de munca dar s-au produs si schimbari structurale in
ceea ce priveste demografia la nivel local si national.
Prin dezvoltarea turismului montan s-au dezvoltat si serviciile publice, comerciale, infrastructura locala; a
condus la cresterea nivelului de trai iar in acelasi timp a produs si efecte negative privind cresterea pretului
produselor si aglomerarea rutiera pe caile de acces spre zonele montane.
Prin dezvoltarea turismului montan s-au modificat anumite reglui sociale pe plan local si national, au aparut
profesii noi iar nivelul de trai al populatiei a crescut atat material cat si cultural.
 Principii de proiectare si dezvoltare a statiunilor turistice montane

Dezvoltarea turismului montan depinde de dorintele si nevoile cererii turistice potentiale dar si de imaginea
si de forma in zona montana.
Implementarea unei statiuni montane reprezinta o decizie conditionata de interdependenta complexa dintre
cadrul natural, infrastructura generala si fluxurile turistice.
Acesti factori sunt esentiali in selectarea stilului ce urmeaza a fi amenajat si in elaborarea si realizarea
amenajarii statiunilor.
In functie de caracteristicile georgafice proiectele si solutiile privind amenajarea turistica precum si
gestionarea optima difera din pct de vedere geografic si social dar solutiile pt amenajarea acestor zone se iau in
considerarea parerilor mai multor specialisti din domeniul geografiei, geologiei, urbanismului, constructiilor si din
domeniul economic.
O statiune montana se poate amenaja din pct de vedere turistic in functie de analizarea tehnicilor de
determinare a capacitatii de cazare existente intr-o statiune astfel incat statiunea turistica montana sa indeplineasca
toate functiunile pt care a fost creata.