Sunteți pe pagina 1din 6

METODE MODERNE ÎN PREDAREA INELELOR DE POLINOAME

Învăţarea nu mai poate avea ca unic scop memorarea şi reproducerea de cunoştinţe: în


societatea contemporană, o învăţare eficientă presupune explicarea şi susţinerea unor puncte de
vedere proprii, precum şi realizarea unui schimb de idei cu ceilalţi. Pasivitatea elevilor în clasă,
consecinţă a modului de predare prin prelegere, nu produce învăţare decât în foarte mică măsură.
De fapt, prelegerea presupune că toţi elevii pot asimila aceleaşi informaţii, în acelaşi ritm, ceea
ce este departe de realitate. Pentru elevi, este insuficient dacă, în timpul unei ore, ascultă
explicaţiile profesorului şi văd o demonstraţie sau un experiment. Este mult mai eficient dacă
elevii participă în mod activ la procesul de învăţare: discuţia, argumentarea, investigaţia,
experimentul, devin metode indispensabile pentru învăţarea eficientă şi de durată.
Aşadar, învăţarea devine eficientă doar atunci când îl punem pe elev să acţioneze!
Trecerea la o metodologie mai activă, centrată pe elev, implică elevul în procesul de învăţare şi
îl învaţă aptitudinile învăţării, precum şi aptitudinile fundamentale ale muncii alături de alţii şi
ale rezolvării de probleme. Metodele centrate pe elev implică individul în evaluarea eficacităţii
procesului lor de învăţare şi în stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare.

1. Brainstorming
Metoda Brainstorming înseamnă formularea a cât mai multor idei – oricât de fanteziste ar
putea părea acestea - ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează
calitatea. Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o
productivitate creativă cât mai mare.
Voi exemplifica această metodă în rezolvarea unui exerciţiu, în cadrul unei lecţii de
recapitulare şi sistematizare din cadrul capitolului Inele de polinoame. Rădăcini complexe ale
polinoamelor – aplicaţii.
Avantajele utilizării metodei brainstorming sunt multiple. Dintre acestea enumerăm:
 obţinerea rapidă şi uşoară a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvitoare;
 costurile reduse necesare folosirii metodei;
 aplicabilitatea largă, aproape în toate domeniile;
 stimulează participarea activă şi crează posibilitatea contagiunii ideilor;
 dezvoltă creativitatea, spontaneitatea, încrederea în sine prin procesul evaluării amânate;
 dezvoltă abilitatea de a lucra în echipă;
Dezavantajele brainstorming-ului:
 nu suplineşte cercetarea de durată, clasică;
 depinde de calităţile moderatorului de a anima şi dirija discuţia pe făgaşul dorit;
 oferă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivă;
 uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi;
Etape Exemplu

1. Alegerea sarcinii de lucru Se trec în revistă obiectivul de referinţă şi cele


operaţionale ale lecţiei, care sunt scrise din timp pe
un poster. Se propune o problemă (din manual sau din
culegerea de probleme).
2. Solicitarea exprimării într-un Să se determine parametrii reali m, n astfel încât
mod cât mai rapid a tuturor ecuaţia x4-x3-mx2-x+n=0 să aibă rădăcină dublă x=1 şi
ideilor legate de rezolvarea să se rezolve ecuaţia dată.
problemei

3. Înregistrarea tuturor ideilor în Cereţi elevilor să propună strategii de rezolvare a


scris (pe tablă). Anunţarea unei problemei. Pot apărea, de exemplu, sugestii legate de
pauze pentru aşezarea ideilor divizibilitate, schema lui Horner, metoda identificării,
(de la 15 minute până la o zi). metoda reducerilor succesive, relatiile lui Viete. Lăsaţi
elevii să propună orice metodă le trece prin minte!

Notaţi toate propunerile elevilor. La sfârşitul orei,


4.Reluarea ideilor emise pe rând puneţi elevii să transcrie toate aceste idei şi cereţi-le
şi gruparea lor pe categorii, ca, pe timpul pauzei, să mai reflecteze asupra lor.
simboluri, cuvinte cheie, etc.

Pentru problema analizată, cuvintele-cheie ar putea


5.Analiza critică, evaluarea, fi: radacina dublă, divizibilitate, teorema restului.
argumentarea,
contraargumentarea ideilor
emise anterior. Selectarea ideilor
originale sau a celor mai
apropiate de soluţii fezabile
pentru problema supusă atenţiei.
Puneţi întrebări de tipul:
6.Afişarea ideilor rezultate în Am putea rezolva problema în mai multe moduri? Ce
forme cât mai variate şi înseamnă radacina dublă?
originale: cuvinte, propoziţii, Când două polinoame se divid? În câte moduri putem
colaje, imagini, desene, arăta că două polinoame sunt divizibile? Este util să
rezolvări, etc. studiem un caz particular al problemei? Care sunt
relaţiile între rădăcini şi coeficienţi? Ce anume trebuie
să demonstrăm?

Ca urmare a discuţiilor avute cu elevii, trebuie să


rezulte strategia de rezolvare a problemei. Aceasta
poate fi sintetizată sub forma unor indicaţii de
rezolvare, de tipul:
1) Dacă x=1 este rădăcină dublă a polinomului f=X4-
X3-mX2-X+n, atunci acesta se divide prin (X-1)2 şi deci
restul împărţirii celor două polinoame este polinomul
nul.
2) În schema lui Horner cerem ca x=1 să fie rădăcină
dublă, deci –m+n-1=0 şi –m=0.
3) Dacă x=1 este rădăcină dublă a ecuaţiei atunci
trebuie să avem egalitatea: x4-x3-mx2-x+n=
(x2-2x+1)(x2+ax+b). Folosim metoda identificării
coeficienţilor.
4) Dacă P=X2-2 X +1, Q= X 4- X 3-m X 2- X +n, atunci
cel mai mare divizor comun dintre P şi Q trebuie să fie
P. (metoda reducerilor succesive)
5) Din enunţ x1=x2=1. Având o relaţie între rădăcini
vom asocia acesteia relaţiile lui Viéte.
2. Ştiu-vreau să ştiu –am învăţat este o metodă care trece în revistă ceea ce elevii ştiu
despre temă şi apoi se formulează întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie;
întrebările pot apărea în urma dezacordului privind unele detalii sau pot fi produse de
curiozitatea elevilor.
1. Cu grupuri mici sau cu întreaga clasă se trece în revistă ceea ce elevii ştiu deja despre o
anumită temă şi se formuleaza întrebări la care se aşteaptă găsirea răspunsului în lecţie.
2. Se cere elevilor să formeze perechi şi să facă o listă cu tot ce ştiu despre tema ce
urmează a fi discutată în cadrul orei. Între timp li se dă şi un tabel cadru cu trei coloane:

Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat


(ce credem că ştim?) (ce vrem să ştim?) (ce am invaţat?)

3. Li se cere câtorva perechi să spună celorlaţi ce au scris pe listele lor, iar în tabelul de pe
tablă se vor nota lucrurile cu care toţi sunt de acord.
4. După completarea primei coloane a tabelului li se va cere elevilor să formuleze
întrebări despre lucrurile cu care nu sunt siguri. Aceste întrebări pot apărea în urma dezacordului
privind unele detalii sau pot fi produsul curiozităţii elevilor. Ele vor fi trecute în coloana din
mijloc.
5. În continuare li se va cere elevilor să rezolve un exerciţiu pe tema lecţiei.
6. După rezolvarea exerciţiului, se va reveni la întrebările pe care le-au formulat înainte
de a rezolva exerciţiul şi pe care le-au trecut în coloana “Vreau să ştiu”. Se va verifica la care
întrebări s-au găsit răspunsuri şi se vor trece aceste răspunsuri în coloana “Am învăţat”. În
continuare elevii vor verifica ce alte informaţii au găsit în rezolvarea exerciţiului şi care nu au
legatură cu nici una din întrebările puse la început şi le vor trece şi pe acestea în coloana “Am
învăţat”.
7. În final se vor trece în revistă cu elevii întrebările care au rămas fără răspuns şi se va
discuta posibilitatea găsirii unor surse care să furnizeze răspunsuri la aceste întrebari.

Aplicarea metodei în cadrul lecţiei:


Formarea ecuaţiei de grad n
Obiectivul lectiei: - formarea ecuaţiei de grad n când se cunosc rădăcinile.
Se dă ecuaţia: x3– 3x2+ 2x+ 1 = 0, cu rădăcinile: x1, x2, x3. Scrieţi ecuaţia în y, ale cărei
rădăcini sunt: y1= x1+ 2; y2= x2+ 2; y3= x3+ 2.
Ştiu Vreau sa ştiu Am învăţat
(ce credem că ştim?) (ce vrem să ştim?) (ce am învăţat?)
-definiţia polinoamelor cu Cum formăm ecuaţia de grad (se rezolvă exerciţiul
coeficienţi complecşi II, cînd cunoaştem rădăcinile propus, în urma căruia
-operarea cu polinoame x1, x2? elevii vor verifica la care
- relaţiile lui Viete Cum formăm ecuaţia de grad întrebări au găsit răspunsul
- calculul sumelor III, când cunoaştem rădăcinile şi ce alte informaţii au
Sn=x1n+x2n+x3n pentru x1, x2, x3? găsit)
n=1,2,3,4 Care este forma ecuaţiei in y? - formarea ecuaţiei de grad
- descompunerea lui f în factori Ce rol au relaţiile lui Viete în n când se cunosc
primi: Dacă x1, x2, ..., xn sunt n formarea ecuaţiei? rădăcinile.
rădăcini ale lui f în R, atunci Care este forma generală a

f(X)= a0  X  x1   X  x 2  ... ecuaţiei care are rădăcinile x1,


x2, x3,...xn?
 X  xn 
Se poate forma ecuaţia în y
făra a folosi relaţiile lui Viete?
Avantajele acestei metode:
 Se clarifică ceea ce se ştie, ceea ce nu se ştie şi ceea ce mai rămâne de învăţat ;
 Este o modalitate de învăţare interactivă ;
 Mobilizează întregul colectiv de elevi ;
 Interdisciplinaritatea ;
 Este o modalitate pragmatică de abordare a lecţiei ;
Dezavantaje:
 Poate fi uneori time-consuming (costisitoare din punct de vedere al timpului) ;
 Nu se pretează la absolut toate lecţiile ;
Modalitatea introducerii în lecţie a metodei este următoarea: primele două coloane se
folosesc ca warm-up, a treia coloană se foloseşte pentru fixarea cunoştinţelor. Punctele
neacoperite din coloana a doua se folosesc ca repere pentru fixarea obiectivelor lecţiilor
următoare, sau pot constitui tema de casă .

Bibliografie :
1. Ivan Gh.: Capitole fundamentale de algebră, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2000 ;
2. Spircu T, Crăciunel I.: Algebră, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1985 ;
3. Brânzei D, Brânzei R: Metodica predării matematicii, Ed. Paralela 45, 2007, București ;
4. Ivan Gh.: Capitole fundamentale de algebră, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2000 .