Sunteți pe pagina 1din 6

Notă de prezentare

Programa disciplinei de optional “Cei șapte ani de acasă” face parte din aria curricuclară „Om si
societate” și este elaborată potrivit unui model de proiectare curriculară, centrat pe competențe.
Construcția programei este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al
elevului din ciclul primar.

Opțiunea alegerii acestei teme de opțional vine din nevoia confimării și consolidării normelor de conduită
deja deprinse din familie și continuate într-un mediu educațional formal.Consolidarea acestor norme de
conduită va duce la o dezvoltare socială, psihologică, intelectual-cognitivă, definitorie pentru devoltarea
personalității copilului și integrării acestuia în societate.

Structura programei școlare include următoarele elemente:


- Notă de prezentare
- Competențe generale
- Competențe specifice și exemple de activități de învățare
- Conținuturi
- Sugestii metodologice
Competențele sunt ansambluri structurate de cunoștințe, abilități și atititudini dezvoltate prin învățare, care
permit rezolvarea unor probeme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în contexte diverse.

Competențele generale pentru disciplina opțional vizează achizițiile elevului pentru întregul interval de
studiu al disciplinei.

Competențele specifice se formează pe parcursul unui an școlar, sunt derivate din competențe generale
și reprezintă etape în dobândirea acestora.Acesta sunt corelate cu exemple de activități de învățare.
Exemplele de activități de învățare constituie modalități de organizare a activității didactice în scopul
realizării competențelor.

Conținuturile învățării se constituie din inventarul achizițiilor necesare elevului, organizate pe


următoarele domenii:
- Autocunoaștere și dezvoltare personală
- Comunicare și abilități sociale

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta profesorul în organizarea demersului didactic pentru a reuși
să faciliteze dezvoltarea competențelor. Acesta includ strategiile didactice, proiectarea activității
didactice, precum și elemente de evaluare continuă.
Disciplina opțional „Cei șapte ani de acasă” vizează însușirea vocabularului uzual și dezvoltarea
capacității de comunicare și de comportare în diferite medii și situații de viață.Programa a fost structurată
pentru o oră/săptămână.
Competențe generale
1. Cunoașterea și utilizarea unui limbaj adecvat în relațiile interumane.
2. Dezvoltarea unor comportamente relaționale în grupuri sociale în diferite medii și situații de viață.
3. Utilizarea abilităților și a atitudinilor specifice învățării în context social.
Competențe specifice și exemple de activități de învățare

1. CUNOAȘTEREA ȘI UTILIZAREA UNUI LIMBAJ ADECVAT ÎN RELAȚIILE


INTERUMANE.
1.1 Recunoașterea și descrierea înțelesului unor termeni specifici limbajului educațional de conduită.
- exerciții-joc de recunoaștere și utilizare a unor formule de salut, de adresare;
- realizarea unor dialoguri improvizate pe teme legate de comportamentul în familie și la școală -
- jocuri de mimică;
- exerciţii de ascultare activă a interlocutorului.
1.2 Exprimarea oral și în scris enunțuri simple cu referiri la situații diferite de viață cu conținut
educațional.
- exerciții de recunoaștere după imagini a unor formule corecte de adresare și de exprimare orală
sau scrisă a acestora.
-exerciții de completare a unor rebusuri, eneunțuri lacunare
-exerciții de exersare prin joc a formulelor corecte de adresare, a unor obiceiuri și deprinderi
pozitive.

2. DEZVOLTAREA UNOR COMPORTAMENTE RELAȚIONALE ÎN GRUPURI SOCIALE ÎN


DIFERITE MEDII ȘI SITUAȚII DE VIAȚĂ.
2.1 Identificarea regulilor de comportare cu privire la raporturile persoanei cu „lucrurile”, cu „ceilalți”
„oameni”.
- exerciții de formare a unui comportament pozitiv în relația cu unele persoane, într-un colectiv, în
familie.
- exerciții de recunoaștere după imagini a unor moduri de comportare cu ceilalți oameni, cu
„lucrurile”.
- audierea unor povești.
2.1 Identificarea regulilor de comportare în diferite situații și medii de viață.
- exerciții de tip Adevărat/Fals, cu alegere multiplă.
- vizionarea unor filmulețe cu caracter educativ.
- jocuri pentru asocierea unor simboluri iconice cu forma verbală corespunzătoare ( de exemplu,
semne iconice găsite în sălile de teatru cu mesajul „ Nu mâncăm!” „Sonorul telefonului pe mute”)

3. UTILIZAREA ABILITĂȚILOR ȘI A ATITUDINILOR SPECIFICE ÎNVĂȚĂRII ÎN


CONTEXT SOCIAL.
3.1 Descrierea într-o manieră clară și concisă a diferitelor normelor de conduită în diverse situații.
- exerciții joc de comportare pozitivă într-un grup de copii, de formare a unor relații de prietenie.
- discuții pro și contra despre cauzele și urmările unor comportamente ( „Spune-ți părerea!”)
- joc de rol.

- 3.2 Manifestarea unui comportament adecvat față de cerințele grupului din care face parte
(familie, școală, grupuri sociale)
- exerciţii de aplicare a elementelor de comportare civilizată;
- dramatizare; vizionarea unor filme, spectacole, expoziții pentru copii.
- imaginarea unor situații față de care să precizeze cum ar acționa dacă ar face parte din diferite
grupuri.

Continuturi
Domenii:
Autocunoaștere și dezvoltare personală
Salutul
Punctualitatea
Ținuta vestimentară
Știm să vorbim?
Comunicare și abilități sociale
Pe stradă
La școală
În vizită
În mijloacele de transport în comun
Despre cadouri
La cinematograf, la teatru, la spectacole,
Sugestii metodologice
Sugestiile metdologice au rolul de a orienta cadrul didactic în aplicarea programei școlare pentru
proiectarea și derularea la clasă a activităților de predare-învățare-evaluare, în concordanță cu specificul
acestei discipline.
Strategii didactice
Jocul de rol - o metodă prin care se urmăreşte, în principal, formarea modului de a gândi, a simţi şi a
acţiona, specific unui anumit statut, dezvoltarea capacităţilor empatice, a capacităţii de a soluționa situaţii
problematice, verificarea corectitudinii şi a eficienţei comportamentelor formate la elevi şi combaterea
comportamentelor inadecvate, neeficiente. Metodic, se impun câteva exigenţe, legate, mai ales, de
distribuirea şi de interpretarea rolurilor:
 nu este binevenită tactica de impunere a rolurilor, ci se optează pentru alegerea lor voluntară ,
oferindu-se copiilor posibilitatea de a discerne independent în a interpreta anumite roluri, în caz
contrar, poate surveni pericolul unor blocaje emoţionale;
 jocul de rol va fi precedat de prezentarea unor situaţii relativ asemănătoare cu aceea ce urmează a
fi simulată, precum şi a modurilor de rezolvare a lor;
 atmosfera de joc trebuie să fie degajată, lipsită de exagerări, care ar putea complica interpretarea
rolurilor şi concentrarea asupra situaţiei;
 interpretarea rolurilor va putea fi reluată de aceiaşi copii sau de copii diferiţi, pentru însuşirea
comportamentelor personajelor;
 analiza jocului de rol trebuie să fie făcută cu tact şi pricepere de către conducătorul jocului,
relevându-se aspectele adecvate/inadecvate, deciziile corecte/incorecte, atitudinile mai mult sau
mai puţin adecvate ale personajelor, aflate în anumite situaţii.
Dramatizarea poate fi o variantă a jocului de rol, constituind o metodă care valorifică tehnicile artei
dramatice (dialog, gest, mimică, pantomimă, decor, etc.), prin care se urmăreşte, în special, aprofundarea
înţelegerii unor aspecte studiate şi fixarea lor, pe un fundal afectiv intens. În acest sens, dramatizarea
constă în transpunerea în acţiune dialogată a faptelor, evenimentelor, aspectelor studiate la literatură,
istorie, etc.,( în cazul şcolarilor, la educarea limbajului, educaţie pentru societate, bunele maniere,
cunoaşterea mediului prin povestiri, memorizări, lecturi, etc.) sau transpunerea în roluri socio-
profesionale. Se realizează, de obicei, pe baza textelor studiate la diverse obiecte de învăţământ. Portofoliu
este un instrument de evaluare complementară, care regrupează rezultatele în
Registrul complex al strategiilor didactice, organizate sub diferite forme, stimulează participarea
activă, în mod individual sau în echipă. Analizele succesive, momentele de autoevaluare și de reflecție
oferă copiilor cadrul necesar pentru interiorizarea conceptelor tematice, consolidarea și aplicarea acestora
în situații concrete de viață.
Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățare. Aceasta se va realiza după cum
urmează:

Probe orale:
• jocuri de mimică; realizarea unor dialoguri improvizate;
• interpretarea unui rol în mai multe variante;
• jocuri de rol;
• jocuri de simulare;
• exerciţii de alcătuire a unor conversații, după model sau libere;
• realizarea de scurte dramatizări (fragmente din poveşti).

Probe practice:
• realizarea unor lucrări în perechi/ grup, cu utilitate pentru toţi membrii grupului: careuri, desene, colaje,
proiecte individuale şi de grup, fişe de lucru;
• expoziţii cu lucrările elevilor;
• vizionarea unor filme, spectacole pentru copii.
Evaluarea nu reprezintă numai un instrument de control și măsurare a competențelor elevilor ci și o
modalitate de reglare a strategiilor de predare-învățare, de adaptare a cadrului didactic la nevoile
individuale și de vârstă ale elevilor. Cadrul didactic va urmări progresul elevilor reflectat în achiziții
cognitive, emoționale, comportamentale și atitudinale.

Bibliografie :
Michiela Poenaru, „Cei șapte ani de acasă” – Codul bunelor maniere pentru copii, ed. Coresi, 2008
Suport de curs CRED în Educație – „Un nou Curriculum național pentru învățământul primar și
gimnazial- conceptualizări necesare”, modului I, tema 2.
Programa școlară pentru disciplina „Dezvoltare persoanală” clasa pregătitoare, clasa I, clasa a II-a,
aprobată prin ordin al ministrului nr. 3418/19.03.2013