Sunteți pe pagina 1din 2

Poruncile Timpului

Se spune că Timpul stătea într-un jilţ impunător în Ceruri, de


unde îi supraveghea atent pe oameni.
Într-o zi, se prezenta în faţa sa un arhanghel care îl anunţă că
sute de mii de îngeri păzitori cer să aibă o întrevedere cu
Dânsul. Oftând, acesta a trimis răspuns că îi primeşte.
Îngerii intrau cete, cete. Era o priveliste impresionantă, chiar şi
pentru Bătrânul Timp.
– Vă ascult doleanţele, le spuse el.
– Stăpâne, îndrăzni primul înger, am observat că oamenii stau
din ce în ce mai puţin cu cei dragi. Spun că nu au suficient timp.
– Eu vorbesc pentru cei grav bolnavi şi pentru muribunzi, ieşi
în faţă un alt înger. Scurtează-le agonia! Ia-le timpul rămas
pentru a nu se mai chinui!
– Te contrazic, iubite frate, interveni alt înger. Nu ai văzut câţi
fii veniţi de departe plâng la căpătâiul părinţilor de la care nu
au apucat să-şi ia rămas bun? Şi nu ai văzut câţi dintre ei
oftează înlăcrimaţi: Dacă ar mai fi fost puţin timp...
– Eu cred, spuse un înger cu figura miloasă, că ar trebui să te
grăbeşti în a-i vindeca pe oameni. Ei mereu spun
că timpul vindecă orice rană. Dar, o Milostive, noi vedem atât de
des răni care nu se închid o viaţă întreagă…
– Eu cred că ar trebui să găsim împreuna o soluţie pentru miile
de oameni care se complac în activităţi facile şi nefolositoare,
spunând: Îmi mai omor şi eu timpul.
– Mie îmi e milă de copiii plini de planuri şi aşteptări înalte,
pentru care timpul trece prea lent.
– Mie îmi e milă de bătrânii care mai trăiesc doar din amintiri
şi care suspină după timpul scurs prea repede, l-a contrazis un
altul.
Şi aşa, între îngeri s-a iscat o neînţelegere.
Bătrânul Timp asculta cu luare-aminte, fără a întrerupe. Când
discuţia dintre îngeri era în toi, el a ridicat uşor din sprâncene şi
a tunat:
– Destul! Eu nu pot schimba nimic, dar voi mergeţi la oameni şi
daţi-le următoarele porunci:
1. Să fie conştienţi în orice clipă de efemeritatea lor şi a lumii în
care trăiesc.
2. Să îşi stabilească serios priorităţile şi să le acorde atenţia
cuvenită, în funcţie de importanţa lor.
3. Să le spună mai des celor dragi că îi iubesc.
4. Să aibă aşteptări realiste de la viaţă.
5. Să accepte eşecul, dar să nu-şi piardă încrederea.
6. Să înveţe să sufere cu răbdare.
7. Să-şi găsească activităţi utile pentru mintea şi pentru sufletul
lor. Plictiseala e un lux pe care oamenii nu şi-l pot permite.
8. Să aibă curajul de a muri, ştiind că ce au semănat în viaţa lor
vor culege, sub o altă formă, într-o altă viaţă.
9. Să ştie că timpul nu e decât o invenţie pentru ca omul să-şi
poată măsura destrămarea.
Îngerii şi-au plecat capetele, încolonându-se spre ieşire. Timpul
le-a mai strigat atunci o ultimă poruncă:
– Spuneţi oamenilor că nu timpul trece, ci că ei trec prin timp.
Să aibă grijă cum o fac!