/ Coperta: DONE STAN .

Redactor: dr. GABRIELADAN'fI~

Redactor artistic: VASILE SOCOLIUC

Aceasta editie a fast publicata cu sprijinul

Central European University Translation Project,
finantat de Center for Publishing Development
din cadrul Open Society Institute - Budapesta,
precum ~i al Fundatiei pentru 0 Societate Deschisa Romania,
prin Fundatia CONCEPT.

.•.
' ~ ~
.. CEU
Funda~aconcept ~
.."

Traduditoarea multume~te Fundatiei Culturale Zug, Landis & Gyr tara

care aceasta versiune nu ar fi fost cu putinta. De ascmenea,
Colegiului de traducatori Straelen.

WALTER BENJAMIN
Illuminationen - Ausgewahlte Schriften I
© Copyright 1955 Suhrkamp Verlag, Frankfurt am Main
© for the Romanian edition by Open Society Institute - Center for
Publishing Development, 2001

Toate drepturile asupra acestei versiuni apartin

Editurli UNIVERS
79349 Bucure~ti, Piata Presei Libere nr. 1.

(
 Walter Benjamin

'""

ILUMINARI

Traducere de CATRINEL PLE~U

Nota biografica de FRIEDRICH PODSZUS

editura II univers
Bucure~ti, 2000
('
44 lIulflinliri

Semnele fizionofi)ip<;,. ca ~i
altesimpol411. mauticp, ayfost fQlo~ite deantiyj
In primul rln,dya n}ij)oqye dyyxplQrare aqest,ip1,l\ui,Jn ,conforll1itatecu Hygin!a
paglna In vina, care eraprydomina.nt~(SWdiul fiziP90111iei),ca.~i,comeqia, srnt
manifesta11.ale noii' ere··a, Geniului: .Corelatia dintrestudiul. modem al.,fizionomiei ~i
vechea. arta a prepictiei. Se' mal1ifest~.1n~a. prin acc~l1tele. sterile pe care Ie. plJne
pe valorile morale ~i print.endinta ,ei .catre .ypmPIiC~lia analitica, Jocmai in
aceasta privinta, fizionomi~tii,antici ~i mediev~li vedeau Jucrurile mai elar,
admitil1d ca nu se poate il1tdegc caracterul decit'9u ajutorul unui llliC numar de
concepte de baza, indiferente din, punct.de ved<;remoral,.cul1l ar ft, de pilda,
cele pe care a incercat sa Ie identifice doctrina ,tell1peramentelor. .
 SARCINATRADUCATORULUI

Qadi, 'in aprecierile la adresa unei opere sau a, unedorme de arm, se tine
seama, de receptor, intreprinderea nu este deloc profitabila pentru cunoa~terea
lor. N~numai. ca orice referinta la un public. determinat saulai reprezentantii sai
induce in ,eroare, dar chiar~i conceptul unui ,receptm F;;ideal" dauneaza., dezbaterilor
. teoretice despre ,arm; deoarece ·ele pornescde la presupunereaexistentei ~i a
naturiiomului ca atare. Arta porne~te, in acela~i mod; ,de la:presupunerea
existentei ,fizice ~i·spihtuale a omului,dar Inniciuna din operele' de mta nu
exism preocuparea pentru reactia lui. Caci nicio poezie llU este!\l1enita·
cititorului,nici 0 pictura privitorului, nici osimfonieasclJltatorului.
Se adreseaza 0,' traducere cititorilor carenu inteleg originalul?Ar fi 0
~Nplicatie satisfaditoare pentru deosebirea de statut,' dintte traducere ~i original.
In plus, parea<fisirigurul motiv pentru a spune' "acela~ihtcru" in repetate
rinduri. Caci, ce •,;spune" 0 opera Iiterara?:Cecdmunica? "Spune"foarte putin
celor careointeleg. Calitateaei esenpalanueste nici mesajul,' iIici comunicarea.
Dar orice traducerecare vreasa comunice nupoate transmite dedt informatie,
'deciceva neesential. Acesta este~i un seri1l1'dupa care recun6a~temo tradtice're
proasm: Ceea cese'gase~te, insa, pe'linga informatie,intr"oopera Iiterara - ~i

chiat un traducator prost recunoa~te' ca este esentialul, __nu' este considerat, In

general, drept ceva insesizabil, miste~ios; "poetic", ceva· ce nu P?ate fi re~rodus
declt de un traducator care este ~i el poetic? De aici decurge, de fapC 0 'aIm

catacteristica atraducerilor inferioare, pe care oputem defini, prinurmate, ca 0

transmitere inexacta a unui continufneesential. Astaeste valabil ari de 'cite ori d'

tr~ducereincearca, sa, slujeasc~ cititorului. 'Dar~daca este destinatacititorului,

atu~ci ~i ioriginalular treoui sa fie la fel. Dacaoriginalul' nuexista de dragul
cititorului,atunci' cum am puteaIntelege ,traducereapornind ,de la acest raport?··
Traducerea este 0 forma: Pentru, a 0
intelege ca fonna, tl'ebuie,sit ,ne
Intoarcem la original" caci, in el este cuprinsa'l~gea, care' 'gdverneaza tra~ucerea"
~ianllmetradtlctibilitatea sa.,Intrebarea dado opera, este traductioilaare, doua

sehsuri.> Ea poatesa insemrie: ,(lva gasi un traducator adecvat printre toti

46 Illlmil'wri

cititorii sai? Sau, mai bine zis: se lasa tradusa esenta ei san -In conformitate cu
scmnificatia acestei forme - se cere ea tradusa? In' principiu, raspunsulla prima
intrebare nu este decit problematic; raspunsulla a doua este apodictic. Numai 0
gindire superficiala, care neaga sensul autonom al celni din mma, Ie va considera
echivalente. Trebuie atrasa atentia asupra faptului ca annmite concepte de relatie
I~i pastreaii semnifica~a buna, poate cea mm buna, daca nu se raporteaza de la
Inceput exclusiv la om. Atunci se poate vorbi, de pilda, despre 0 viata sau
despre un moment de neuitat, chiar daca toti oamenii Ie-au uitat. Daca esenta
unei asemenea vieti sau unui asemenea moment a pretins ca ele sa nu fie uitate,
aceasili afirmatie nu contine un fals, ci doar 0 exigenta pe care oamenii n-o
implinesc ~i, In acela~i timp", 0 raportare la 0 sfera In care ea este Implinita:
amintirea lui Dumnezeu. Intr-un mod corespunzator, ar trebui verificata
traductibilitatea stmcturii unei limbi, chiar daca este intraductibila pentm
oameni. Si, de fapt, Intr-o, anumita masura, nu a~a este, daca privim traducerea
ca pe un concept riguros? - Dupa ce s-a tacut aceasta disociere, ramlne
Intrebarea daca se impune traducerea unor structuri determinate de limbii. Ciici
urmatoarea fraza este vaIabila: daca traducerea este 0 forma, atunci anumite
opere slnt traductibile In esenta lor.
Traductibilitatea este 0 1£iisatura esen~ala a anumitor opere, dar asta nu
inseamna ca traducerea lor este esentialii pen1£u ele, ci, rnai curind, ca 0
semnifica~e specifica, inerenili originalelor, se exprima In faptul ca pot fi
traduse. Este evident ca 0 traducere, oricit ar fi ea de buna, poate sa nu aiba nici
o semnificatie pentm original. Cu toate acestea, In virtutea traductibiliilitii sale~
originalul este In1£-o relatie strlnsa cu 1£aducerea; de fapt, aceasta relatie este cu,
atlt mai strinsa, cu clt nu mai are nici 0 semnificatiepentruoriginal. Ea poate ,fi
numiili 0 relatie naturala sau, mai precis, una de viata. ~a cum manifestarile -'
vietii s1nt in strinsii corelatie cu eel viu, tara a avea vreo semnificatie pen1£u. el,
o traducere decurge din original, nu ant din viata lui, cit din "supravietuirea"
lui. Ciici 0 traducere apare mai tirziu decit originalul ~i,deoarece operele
importante ale literaturii universale nu-~i gasesc niciodaili traducatorii, prede~tinati
in perioada In care iau na~tere, traducerea indica stadiul, supravietuirii lor.
Pentru opera de arm, ideile de viata ~i de supravietuire trebuie privite In
realitatea lor simpliL Chiar In vremuri in care glndirea era dominata de
prejudecati inguste, exista banuiala ca viata ,nu se limiteaza, doar la corporalitate
organica. Nu e yorba de a extindnegnul vietii sub seeptrul debil al sufletului,
a~a cum a Incercat Fechner, sau, invers, de a 0 definiJn termenii ~i mai putin
concludenti ai animaliilitii, cilm ar n senzatiile, care nu caracterizeaza decit
uneori via~. Conceptul de viata vafi repu~ I~ drepturile sale fire~ti numai daca

se recunoa~te cii tot ce are 0 istorie a sa, ~i nu este daar 0 s,cena §l'
'" care se
 Sarcina traducatorolui 47

q~[Uleazaisto~a, ,j fire,viali ..'In..ultim~.,instanli,; regis~rul.vietii trebuie determi~at

d~.istorie mai cunnd deci~·de natura ~iIn,nici un,caz; de factori aut de fluctuanti
cum slntsenzatia ~i sufktuL Sarcina ~Iosofului este salntele~ga Intreaga viata
, naturala porni~d "de,la viata, mult maicuprinzatoare, a' ,~storiei. Si nu este
supravietuirea:operelof,de'arta incol,l1parabil,m~i 4~oi de cunoscut decit cea a
creaturilor? Istoria marilor oper,Yde arm cunoa~te din sursedes~endenta lor,
CO,nfiguratialor In epoca arti~tului ~i,supravietuirea lor, in principiu eterna, in
. ", ,' •. ' , .r,> ' , ', ..

generatiile care urrneaza. Atunci cind $e marlifesta,jcea din urma se nume~te

glorie'l Traducerile, care Sint mai mult decit c0!TIunicaride ~n~nuturi, apar
atunci'cind 0 opera,carea supravietuit aju~gela perioada sa de glorie. A~adar,
cOntrar .celor sustinute de traducatorii' prp~ti, astfe! de, traduceri nu; sint in
serviciuLacestei glorii,ci Ii datoreaza propria existentii.In de, viata originalului, In
reinnoir~ sa constanta, i~iatinge inflorirea cea mai tlrzie ~icea mai vasta.
Aceasta Inflorire, care este o'formt originala~i inalta deviatii, este
determinata de 0 finalitat~ Oliginala ~i Inalta.' Rela~a: dintre viati ~i finajitate,
. aparent evidenta ~i totu~i aproape dincolo de cunoa~tere, se dezvaluie nUlnai
daca telul ultim; catre care tind toate finalitiitile individuale afe vietii, nu este
cautat In sfera proprie ,a acestei vieli, ci in una mai inalta. Toate fenomencle
, vietii care au 0 finalitate, inclusiy finalitatea lor In sine, .nu sillt Indreptate, in
:I!';
ultima inst:l!-?la,catre vialJi, ci catre' expresiaesentei ei; catre reprezentarea
semnificMiei,ii Astfel, scopul traduceriieste, incele din urma, exprimarea
celor mai adlnci rel;ltii reciproce dintre limbi.Ea insa~i nupoate dezvalui sau
restitui aGeasta reIatie secreta, dar 0 poate reprezenta, artistic, actualizindu-i
germenele sau inty~si~tea.,Aceasta reprezentare,a~rpnificatulu~ prin Ince:rcarea,
prin genpenut restituirii sale, ;este un, mod de reprezentarecu totul original, tara
~hivalent .insfera vietii, care I)U este ostructura de liniba. Cea din urma
cun~te, In analogiile~i simbolurile;sale, alte tipuri de referintadeclt aC1¥alizarea
intensiva, adica.imticipativa, preve.stitoare.Dar acel r~port foarteintim dintre
limbi este raportul unei convergente 9riginale, care consta In faptul ca limbile
nu. sint .straine intre ele,ci, sint, apriori:;~i in afara tuturor relatiilor istorice,
inrlldite prin ceea ce'vor s~si)Una. ';"
Cu aceasta Incercare 'de explicatie, s1\idiul nostru pare sa fi ajuns, dupa
ocoluri inutile, iara~i la vechea -teorie a traducerii. D?ca traducerea trebuie sa
clell)(mstrezeinrudireadintre"diverse Jim~i,ea n-op9ate face decit transmifind
cit ,mai exact ,forma~i sensul onginalului. Desigur, 0 asemenea teorie nu poate
defilli natUra acestei exactitati~i, deaceea, nu poate pune In lumina ceea ce este
esen~al intr~ traducere." De fap~ insa, traducerea atesta, in mod mult mai
profund ~i mai clai cieci! asemanarea superficiala ~i indefinibila dintre doua
opere literare, ,Iniudirea dintre limbi. Peritru a Intelege rela~a autentica dintre,
.. ~
~.~ .
 48 lluminari

original $1 t?aducere, este"nev6ie de6'i~*amiriare care este imaloga,cu demb-sul'

gindiJii 'prin care critica cimoa$terii do'vede~ :imPosi6ilitatea:''teariei 'imaginii:.C6pie.
Dad! cea din urma arata' ca in cunoa~tete mi at" pute'a"eXi~ta·nici' Obiectivjtate $1
nici pretentie' de obiectivitate,lcdaca' ea arcolista in"6dpii '~Ie realftatil;}cea dirttH
demonstreaza ca traducerea nu af!fi posibl1a dica,ln ultima instanta ~i-1nesenta"
e~ ar urmaliasemanarea cu originalul. caci insupravietul'reasa, care ~nu arme/'ita'
acestnume dacii'tiu ar fi 0 mutatie' ~i ()lnftoii:6",(ceva viti,; origih'<llulisufera 0'
modificare, Chiar ~i cuvintek s~lidlficate pot trece printr~un proces de post-
maturizare. Ceea ce, pe.. 'vremea unui autor, era otendinm
,. '
a 'Iirtlbajului sau
creator, poate disparea maiurziu, faelud astfH'loc unof'tendirite imanente in
creatia literara, care pot pune In evidentii, lntr-un mod nou, ceea ce este deja
format. Ceea ce parea proaspat ~i nou dndva poate paJea deinoaat' dupa tin
timp; ceea ce era odata de uz curerit po'ate capata' 0 'rezbnanta arhaica:;Dadi
lncercam sa cautam esenla unor astfel de m'odificari' sau a. con'scin~elor pastrate
de sens in subiectivitatea posteritiitiitnai curind dedt In'viata lnsa~i a unei 'timbi
' .t'.
~i a operelor sale, inseamna - ~hiar ~i 'in limitele psinoiogismulJi celuimili 11'
; .~
grosolan - ca facem 0 confuzie 'intre cauza unui lucru ~i esenta' sa.Sau, mal t'i;
'I',",

riguros formulat, ar itls'emna ca negam, dintr~o 'neptitintaa g'indirii', unul dintte

cele mai putemice ~i feltile procese istorice, Chiar dadi s-ar incerca sase faea,
din ultima trasatura de condei a unui autor, lovitura de gratie a opeI'ci'sale, tot
nu s"ar salva aceastii teorie perimatii 'a traducerii,' Caci a$~ cum' tonalitatea' ;~i
semnificalia marilor opere literaTe se modifica total de-'a IUl1gul secol'e16r,''limba
'"~J
materna a traducatorului se modifica~i ea: Sau, altfel spus: in vreme"ce cuv'intul
scriitorului supravietuie~tepr'opriei lu! limbi, chia{~i cdl mai 'buna traducere
este destinata sa' dispara din evolutia propriei sale limbi ~l
sa piara' 'el'nd aceastii
:I
limba se reinnoie~te, Traducerea e;te atlt de'departe de 'a fi ecwitia steril~ dintre '~~
.1''1

doua limbi moarte, incH, dintre toate formele literare, ei 'iireVine sa puna 'in'
lumina proceslil de maturizare alliinbii straine ~i dureri'le facerir''in propria sa'
limba, ' ,'f"

- Iurndirea dintre limbi se manifesta,'in Wlduc'en altfel 'dedt prin vagi

asemanari 1ntre imitatie ~i
original. E de la sine intethca irrrudirea;nu implica
cu necesitate aseman~rea, In acest context; c8ncepwl de'iti.rtldire este fol05it 'in
sensul san cel mai riguros; el nll po,ite, fi defifi'it in )fi0aadecvat prin idt:ntitatea
originii in cele doua cazuri, de~i, pentrn a deterrn:ma 'elt mai :riguros acd( sbis,
conceptul de 'origine ram1rie indispensabil.' Unde' putt:rtl gasi' asemanafeadihtre
doua limbi, daca facem abs;tradieJide'o lhr~dire istorica?In 'niei un~jcaz 'in
asemanarea dintre op'ere ,.lite'rari sau In: cea"dintre cuvintele:' diri care s'int
coristituite, Orice lnrudire::supniistoricil" dintt-e';limbi' se ifrtem-eiaza pe faptu! ca
fiecare limba, luatii ca un to~ are in veCl'ereace1a~i cevi: Care nu W'~I\,fi atins de
 Sarcina tradilCiitorului
~ 49

ni'duna dintre ele,hiate individual;ci numai de totalitatea intel'ltiiIorlor, care se

oornpleteaza reciproc: acel ceva este limba puril.. In vreme ce 'toate elementele
singulare ale Iitnbilor straine - cuvintele, propozitiile,· cdrelatiile - se 'exclud
reciproc, aceste limbi se completeaza reciproc Inlnse~i intentiile lor. Pentru a
Intelege 'aceastil. lege, ~care este una dintre legile fundamentaleale filosofiei
limbajului, trebuie. faeuta distinctia dintre obiectul "intentionat"~i modulln care
se inten~oneazii.• In cuvintele Brat ,~i pain, obiecml "inten~onat" este desigur
acela~i, dar modurile in care "seintentioneazil." sint· diferite. Datorita acestor
moduri,,cuvlntul· Brat Inseamna altceva pentru un german ·dedt cuvintul pain
pentru un francez, datoritil.lor, pentm ei nu sint inter~njabile, ci, de fapt, tind sa
se exc\uda reciproc; dar, in ceea ce prive~te>obiectut intentionat, cele doua
cuvintelnseamna, in absolut, unul ~i acela~ilucru. In vreme ce modul de
i' .~
t ~
intentie este in opozitie i~ cele doua cuvinte, el este complementar in cele do~a
,i,
'I···. Iimbi din care provin. In ele, obiectul' devine complementar cu inteiltia. In
limbile luate individual ~i, d~ci, incomplete, ceea ce vizeaza ele nu poate fi
niciodatil. obtinut printr-o autonoinie relativa, ea in cuvintele~i propozitiile
individuale,ci mai curind printr-o modificare continua, Plna"dnd reu~e~te sa
rasara, ca limba pura, din armonia tuturor acestor moduri de inten~e. Plna
atunci ramine ascuns in diversele limbi. Daca, totu~i, aceste limbi continua sa
evolueze astfel pina la sfir~itul mesianical istoriei lor, traducerea este cea care
se aprinde de la flacara supravietuirii eteme a operelor ~i a rena~terii indefinite a
Iimbilor. Traducerea este cea care pune mereu ·Ia :incercare 'evolutia sfinta a
limbilor, pentru a afla departarea dintre revelatie ~i misterul pe care licontin ~i
dt de.actual poate fi facutin deplina cunoa~tereaacestei departiiri.
Intr-adevar, .asta inseamna sa admitem ca orice traducere este doar un mod
oarecum provizoriu .de a se masura cu ceea ce faceca limbile sa fie straine una
de alta. 0 alta solutie care sa nu fie temporara ~i provizorie, ci instantanee ~i
definitiva, nu este. la indemina'oamenilor' '~i scapa oricarorincercari de a 0
obtine nemijlocit In mod mijlocit, insil., datorita· evolutiei religiei, incolte~te in
Iimbi samintalatenta a unu! limbaj superior. De~i'traducerea nu poate pretinde
wprodusele'sale sa·dureze - ~iaici se aseaniana intr-o anumita masura cu arta
-, ea nu renun!il.sa se o~enteze catre un stadiu ultim, 'deflnitiv ~i decisiv al
oriciireistructuri de limbil..In .'.traducere, originalulcre~ ~i se ridica in atmosfera
mai pura,~i mai inaltil.'a limbii,in' care desigi.frnu' poate trai in permanen!il.~i la
care ajunge pa~al ~i nu In Intregimea sa. Oar, cu 0' insisten!il.extraordinara,
semnaleaza cel' putin drumul catre ace! tarim fagaduit $i interiis al reconcilierii
~i implinirii limbilor. Nu atinge niciodatil. integral acest tiinm,unde 'ajunge
numai acea parte a traducerii ,care este mai mult dedt 0 simpla comunicare,
Acestnuc\eu iesential poate fi definit cel mai exact ca acel ceva care, intr-o
C-da 95 coala 4. (
50 numinari

traducere, nu poate fi ,tradus. Chiar atunci dndse, poate extrage ~itradueetot ce

este comunicabil, eeva ramine totu~i neatins ~i catre acest ,ceva se indreaptii
stradania traducatorului adevarat. Nu ,este transmisibil,cum este cuvintul
creator ale originalului, deoarece raportul dintre £ontinut ~i
limba al originalului
se deosebe~te intru totul de eel al tradu.cerii. In vremece, In eel. dintli, ele
foimeaza 0 unitate .determinataprecum cea 'dintre fruct ~i coaja, limba traducerii
Inili~oara continutulC3, 0 mantie regala eu f91duri largi. Ciici ea· este semnificantul
unei limbi mai Inalte ~~ prin aceasta, ramIne inadecvata, fortata, straina In rapoij c.u
propriul ei conti nut: Aceasta fractura Impiedica orice comunicare~i,ln acel~~i
timp, 0 face de prisos. Caci orice traducere a.,unei opere apartinind unui moment
determinat din istoria limbii reprezintii, cu privire la un aspect determinat al
continutului propriu acestei opere, acest moment ~i. acest aspect In toate
celelalte limbi. Astfel, In mod ironic, tradueerea transplanteaza originalul pe. un
teren mai definitiv, eel pupn in masura In care nu mai poate fi deplasat de aici
prin nici un transfer, ci numai ridicat din nou ~i In alte parti ale aceluia~i teren.
Nu Intlmplator, cuvlntul "ironic" In acestcontext ne. aminte~te deglndirea
romanticilor. Ei au fost eei care, Inaintea altora,au .~tiut sa diseeama acea viatii
a operelor Iiterareal carei martor eminent este. traducerea. Desigur' ca nu i-au
recUl}oscut acest 1'01 ~i ~i-au Indreptat toata aten~a maL cunnd asupra·!criticii,. care
reprezinta.~i ea, dar In mai mica masura, un elemenral supravietuirii operelor.
De~i, in scrierile lor teoretice, romanticii au,ignoratpractictraducerea, ,opera lor
impoqanta de traducatori dovede~te ,ca erau con~tienti de natura· esentiala ~i de
demnitatea acestei forme. Acest sentiment nu este cu. necesitate fQarte puternic
In cazul scriitorului insu~i; de fapt, el inclina 'poateceJmai putin .In aceasta
direcpe. Nici macaI' istoria literara nu confirma prejudecata conventionala
potrivit careia marii scriitori ar fi traducatori eminenti ~i scriitorii mai mediocri
traducatori de mina a doua. Cltiva dintre cei ·mai r~numiti, cum aI" fi Luther,
Voss, ~i Schlegel sint incomparabil.mai importantiL.ca traducatori decltca
scriitori; iar c1pva dintre. cei ,mai mari, cum' arfi: ,tJolderlin ~i Stefan George, nu
pot fi priviti numai cascriitori, mai ales dad ·Wiim Inconsidetatie' ansambhil ,t:
crea~ei lor. Din moment ee tradueerea esteo forma proprie"Jsarcma traducatorului
poate fi ~i ea concepu.ta ca 0, sarcina.proprie;~i riguros/:deosebita de cea a
scriitorului ... Y In.
Ea consta In a gasi, in limba In care se traduce -origi.nalul, ac.ea il1;tentiecare
treze~te In ea ecoul acelui originaL: Aceasta. trasaturii a tradueerii 0 deosebe~te )n
mod fundamental :de opera PQetica,deoarece.· )ntenti;:( cdei - din urmii nu· se
raporteaziiniciodata la limbii In sine;, la totalitatea ei, ciexclusiv ~i In mod
nemijlocit la anumitecorelatii de continuturi deJimbii. Spredeosebire de oreatia
literara, traducerea nu se aflii in mijlocul padurii limbii; oi Il1'afara ei, InJata ei,
(C '
 Sarcina traducatorului 51

de unde, faraa intra 111, ea;:face.:sa rasune originalul in· singurulloc in. care,in
propria'sa limba;' poate face sa ·se auda' ecolll,.·unei opere de acta sc.risaintr-o
limbastraina.· Nu numaiintentia·.traducerii se deosebe~te de. cea a operei literare
-'-adica,se indreapta catre 0 limbain ansamblulei,. pomind de la ° opera de acta
singtilara, scrisa intr-o limba straina -, dar ~i ea, in sine, este. cu totul altceva:
intentia scriitor,ului este naiva;primara, intuitiva, cea a traducatorului este
derivativa;ultima~i ideaticii. Caci marele motiv,alintegrarii mai multoI'·Iimbi
intr-o singuraJimba' adevarata da continut 'muncii traducatorului.ln cea din
urma,propozitiile, opereleliterare, judecatile luate una cite una nu se inteleg
niciodam - caciele raminsa fie traduse-, dar Iimbileinselesint inacord intre
ele, se completeaza~i sereconciliaza In modullol' de a infen~onao semnificatie.
Daca exista,insa, olimba a,adevarului, in care sepastreaza faratensiuni ~i in
tacere secretele ultime, catre, care, aspira orice gindire, atunci aceasta limba a
adevaruluieste limbaadevarata.Si tocmai aceasta Iimba,a direi presimtire ~i
descriere este' sing,uradesavir~ire la,care ipoate spera filosoful, este asounsa.in
modintens in traducere;;Nu exism 0 muza a filosofiei ~i.nici.una a traducerii.
Dar nici filosofia ~i nici traducerea, nusint futilitati, a~a cum pretindarti~tii
sentimentali. Caci exista uningenium alfilosofiei, careeste caracterizat· de
nostalgia acesteilimbi care se anun!ii'in traduceri: ,,,Imperfectiunea limbilor
constain pluralitatea lor ~iin lipsa celeisupreme: a gindi ,inseamna a scriefara
accesorii ~i fara. ~oapte, cuvintul nemuritor ramineinca subinteles,diversitatea
idiomurilor pe pamintimpiedica'pe to~ sa proferezecuvinte·care, altfel, la °
atingereunica, s,ar materializa Ca' adeyar/' Daca.ceea ce spune Mallarme se
poate aplica aici, ,cu'·toam rigoareafilosofului, attinci .traducerea, cu germenii
acestei Iimbi pe careii poactain ea, este la.jumatatea distantei dintrecreatia
literara~i. teorie. Cu toateca operele ei sint mai putinriguros reliefate, nu lasa
urme mai putin adinci in istorie.
Daca sarcina traducatorului este vazutain aceasm lumina, atunci ciiile
indeplinirii ei risca sadevinamai obscurqi impenetrabile.'sal\;cu alte cuvinte:
sarcina dea face sa se coac.a·:intraduceresaminta limbii pure pare imposibil de
realiza~'imposibil,de· definit,prin vroo' solu~e. caci .,.nu ' se· prabu~~e fuhdamentul
sau atunci .cind ',.redareasensului nu ,'.mai·este•.datatoare.de masura?Si - privind
negativ - ce ,altcevainseamnatot warn spuspina acum?~idelitate ~ilibertate
sint concepteler.traditionale in'orice discutie despre·traduceri ,- fidelitatea
restituirii conform.•..cu sensul ~i;'im slujbaacestei libectati, fidelitatea..fata ·de
cuvint. Aceste idei par sa nu mai )'loam sluji,o teorie care .cauta'in traducere
altc'evadecit; reproducerea.isensului.,;])esigur,•.in lumina folosirii IOfrtraditionale
ace~titermeni;aparcintr-o disociere.permanenm; ·Cu·ce poate eontribui, defap4
fidelitatea.Ja redareasensului?cFidelita,teaintraducereacuvintului individual nu
(~
52 I/uminclri

poate~reproduce aproape niciodatiiin intregime.i intelesul'" pe' icarellbare in

original. Caci, in semnificatia sa poeticaidil1'loriginal;'sensul nu 'se;limiteaza 1'1
inteles,ci decurge din conotatiile cuvintului'altis;pentm a~1 exprima.:Spunem
despre cuvintc ca au conotatii emotionale, Qrcclare Iitcrala;a,sintax~i dePfJ.oleaza
complet teoria restituirii sensului ~i ameninta·;sitduciila non-seIisdn secoluLal
XIX·lea, traduccrile facute de Holdcrlin din'Sofocle con'stituiau exemple
monstruoase ale unei astfel de Jiteralimti. In sfir~it, este evident felt de mult
ingrcuneaza fidelitateareproducerii formei peccaa sensuhiLPiistrarea sensului
nu poate fi a~adar un argument in favoarea Iiteralitiitii.Libertatea neingriiditaa
traducatorilor pro~ti folose~te mult mai multsensuhli' ~i mult mai pufin
Iiteraturii ~i limbii. Exigenta Iiteralitatii, a carei· justificare este 6videnta ~i a
carei cauza este foarte obscura, trebuie deci in!eleasa cu necesitateporni.nd deja
corclatii mai pcrtinente. La feJ cum cioburile uneiamfore care urmeaza sa fie
reconstituim in .1ntregime trebuie sa se potriveasca intre ele pina ~i incele mai
mici detalii, fara sa fie identicc, nici traducerea nu trebuie sii semene cu sensu I
originalului, ci sa incorporeze in pr0pria limbii, cu iubire ~i in detaliu, modul
sau de semnificatie, pentru ca astfe! ambele sa fie recunoscute ca frilgmente ale
unei Iimbi mai mari, a~a cum cioburile sint recunoscute ca fragmente. ale unei
amfore. Tocmaidin aceasmcauza, traducerea trebuie sa se abtina in mare
masura de la intentia dea comunicaceva, de a redasensul, iaroriginalul este
esential pentru eain aceasmprivinta,nurnai in· masurain care a scutitdeja
traducatorul ~i opera lui de ef0l1ul ~i dcordinea a: ceeace trebuiecomunicat. Si
in sfera traducerii se aplica ev apx~ ~v 6 k6yo~, la inceput a fost
Cuvintul. Pe de aim parte, fata de sens; .limbatraducerii poate T de fapt, trebuie
- sa cedeze pentrua lasa sa se exprime aceaintentiaa originaluluinu ca
reproducere, ci ca armonie, ca 0 completare la Iimbain earese exprima, . ea
propria sa intentia. Prin urmare, cea mai inalta lauda adusa tradueerii,mai: ales
atunci dnd apare, nu este ca se cite~te deparea. ·al' fi fost scrisa in original in
acea limba.· Dimpotriva, fidelitatea care este garantam de .literalitate inseamna mai
eurind ca opera literara poate exprima marea nostalgiea.unei complementarimti
a limbii. 0 adevarata tradueere este transparenta; ea nuacoperaoriginalul,nuil
pune in umbra, ci permite limbiipure, consolidam parca depropriuJ ei mediu, sa
lumineze ~i mai puternic originalul. Este ceea ce.reu~e~te, 1in primuk rind,
Iiteralitatea prin transpunerea sintaxei, care :dovede~te· ca .e!ementul.originar al
traducatoruluieste cuvintul ~i nupropozitia, :Caei dacapropozitia este zidul din
fata limbii originalului, literalitateaeste areada.·· ,
Fidelitatea~i libertatea. traducerii fau fostintotdeaulla i ..privite ca' doua
tendinte opuse. Aeeastii interpretare mai profunda a ce!eidintiinu numai ea nu
Ie reconeiliaza, ei, dimpotriva, 0 Iipse~tepe;ceadiniurmadeorice dr~R.t. Caei la
(
 Sarcina traduci'itoru/ui 53

ceoaltcevaserefera lihertatea decit la faptH\; ca reconstituirea sensuluiJneeteaza

sa mai fie hotaritoare? Numai atunci, cindvsensuJ.unei crea~i de limba poate fi
identic eu eel 'al comunicarii sale, ramine, foarte aproape de el ~i totu~i infinit de
departe, ascuns de,elsau manifest, frint de d
sau ;;puternic, un elementultim,
hotaritor, care este dincolo de, ariee comunicare. In toate Iimbile ~i In toate
creatiile lor ramine, pe. linga ceea ee este cOnlunicabil, ~i ceva necomunicabil,
care, in functie decontextulin care apare, este simbolizant - numai in. produsele
finite ale limbii - sau simbolizat. - In devenirea Insa~i a limbilor. Si ceca ce
incearcii sa se' reprezinte, sa se' instaureze in devenirea limbilor este tocmai acest
nucleu al limbii pure. De~i ascuns ~i fragmentar, el este prezent, in viatii ca
simbolizatul Insu~i, pe cind in opere apare numai ca simbolizant. In vreme ce
acea esentii ultima, care este insa~i limba pura,:este legaUnumai de elementele
~i schimbarile limbii in diversele limbi, in opere ea poartii povara unui sens
strain: Uria~a ~i unica putere a traducerii estes-o elibereze de acest sens, sa
transforme simbo}izantul in simbolizat;, sa' regiiseascii limba pura structurata' in
mi~carea limbii. In acesta limba pura -:- care nu mai inten~oneaza nimic ~i nu
mai exprima'nimic, dar care este cuvlntul neexpresiv ~i creator,cel la care se
raporteaza toate limbile -, toate infOlma~ile, toate seRsurile ~i toate inten~ire
Intilnesc un nivel la care destinu\ lor este sa dispara. Tocmai acest nivel
garanteaza libertiitii traducatorului un drept nou ~i superior. Existenta acestei
liberta~ nu se datoreaza sensului 'comunicarii, caei sarcina fidelit:atii este tocmai
,s"o scape de el. Libertateatraducatorului in propria lui ',imbiL seeonfirmamai
curind in favoarea limbii pure. Sarcina traduditotului esk sa salvezein propria
lui .limba acea limba pura, surghiunita In limba, , strainii" sa'elibereze prin
transpunere aeeasta .limba pura prinsi! in opera. D.e dragul limbii· pure, sparge
barierele putrezite ale propriei sale limbi: Luther, Voss, Holderlin ~i George au .
extins frontierele limbii gennane. - 0 compara!ie ne poate ajuta sa Intelegem
semnifica~a' pc care 0 mai pastreaza sensul in ritportul dintre traducere ~i
'original., A~a cum tangenta atinge ,cercul in treacat ~i intr-un singur pUIlCt,jar
prin aceasta atingete, mai curind dccit prin punc~ stabile~te legea potrivitcareia
I~icontinua calea spre infinit o. tradueere atinge originalulln treacat ~i nnmai in
punctul infinit de mic.al serisuIui, pentm a·~i urma apoi propriul curs, conform
legii fidelita~i in -libertatea mi~cariilimbii. Adevarata semnificatie a acestei
libertati a. caracterizat-o, tara s-o numeasca in mod explicit ~i tara s-o
argumenteze, Rudolf Pannwitz. Observa~ile sale din Die Krisis· cler' europiiischen
Ku/tur sln~ alaturi de. reflectiile lui Goethe din WestOst/icher Diwan, eel mai
bun; comentariu publica11n Germania despre teoria traducerii. Pannwitt spune:
"Chiar ~i cele mai bune tradueeri ale noastrepornescde .Ia 0 premisa gre~ita.
Ele vor sa germanizeze hindi, greaca, engleza; In loc sa hindizeze, grecizeze ~i
C
54 Iluminari

anglicizeze germ ana. Au un respect mult mai', mare, fatade: obi'eeiuI'ile ,lirnbii lor
declt fa}ii de spiritul operelor straine; ...Eroarea fundamentala. aHradudltbrului
collsta'in faptul ca-~i mentine propria Iirnba in starea In. care .seafla Intrmplator,
in lac sa-i permita sa fie puternic afectata de 'liltiba, straina~)Mai ales Jatunci. cino
traduce dintr-o limba care este foarte indepartata de a sa, trebuie sa se ,iritaarca
la elementele ultime ale limbii inse~i, acala unde 'Opera, imagindqi tanuhint
canvergente. Trebuie saextinda' ~i sa aprofundeze propria'limba prin intermediul
Iimbii stdline. In general, nu se ~tidIi ce masura ·este pasibil acestlucru; in ce
masma se paate tnlnsfarma 0 'Iimba; distal1}a dela a limba:,ra. alta' nu este mai
mare declt de la un dialectla altul; de aceea, limoa nu trebuie tratata· cu
u~urin}ii, ci luata in serias." .
Traductibilitatea ariginalului este cea care 'determina tn mad obiectiv
masura ·in care a traducere reu~e~te sa carespunda esentei acestei forme. Cu elt
limba ariginalului are mai putina dcmnitatqi valaare,cu elt, este mai mult co-
municare, cu aut este mai putmpottivita pentJu traducere, pinacind preponderenp
tatala a acestui sens, departe de a fi pirghia:', unei ,traduceri ,farmal incheiate, a
face zadarnicii.Cu elt a aperii este de cali tate mai· buna, cu atiLramtne mai
traductibila, chiar daca sensul· ei este atins numai In treacat. Astaeste valabil,
bineinteles, numai pentru textele ariginale, Traducerile, pe de alta· pmte, se
davedesca fi intraductibile nu din cauza ca sensu I Ie impbvareaza prea mult, ci
din cauza ca Ie afecteaza mult preain treacat. 0 canfirmare a acestei teze ~i' a
altar puncte de vedere esentiale' 0 rep~ezinta ttaducerile 'Iui 'Holderlin, In special
cele daua tragedii ale lui Safocle. In ele armania intre limbi este, atH de
profunda, irielt sensul, aSemenea unei harfe eoliene,:de~abia este atins de adierea
lirnbii. Traducerile lui Holderlin sint arhetipuri ,He_farmei lar; relatia dintre ele
~i alte versiuni chiar faarte bune este cea dintre,arhetip ~i
madel, cum .'0
demanstreaza ~i 'comparatia dintre traducerile' celei de-a; treia ode' pithice de
Pindar facute de Holderlin ~i Barchardt. Din acest motiv, traducerile lui
Holderlin sintameninptein pI'imul rind de primejdia uria~a care pinde~fe,de la
Inceput, taate traducerile: partile unei limbiastfel extinsqi, bine stapinite sepot
trinti brusc, izolindu-I pe traducatot In tacere. I Traducerile din' Sofocle au ··fost
ultima opera a lui Holderlin; In elesensul se prabu$e~te dih'abisln abis 'pina
dnd amenin}ii sa se piarda in profunzimile fara· 'fund ale limbii. Existatatu~i un
punct de oprire. Nu este acordat de nici un alt textiIi afara de eel al Sfintei
Scripturi, in care sensul a Incetat sa mai fie linia de despartite Ihtre fluxullimbii
~i eel al revelapei. Atilnci dIidun text aparprieadevarului sau dogmei, dnd este
"limba adevarata" in toata literalitatea~a' ~ifatamijlocireasensuluj, textul este
in mod neconditianat traductibil. Traducerea este necesara in acest caz numai .
din cauza pluralitatii. limbilar. ;Fata de el, tmducerii i se pretinde 0 Incredere' atlt
 Sarcina traduciitorului 55

de nelimitata, incit, a~a cum, in textul sacru,'limba ~i revelatia sint unite tara
tensiuni, traduccrea trebuie sa fie una cu originalul in forma versiunii
interliniare, in care literalita.tea ~i libertateasint unite. fntr~o oarecare masura,
toate marile texte contin traducerea lor virtuala printre rinduri ~i in cel mai inalt
grad Sfintele Scripturi. Versiunea interliniara a Scripturii este prototipul sau
idealul oricarei traduceri.