Ministerul Educației al Republicii Moldova

Academia de studii economice a Moldovei

Departamentul “Teorie și politici economice”

Portofoliu
La disciplina “Macroeconomie”

A efectuat: Macari Tudor, gr. BA-181,zi.

A verificat: dr., conf. univ. Tomșa Aurelia

Chișinău 2019
Tema 1. OBIECTUL, SCOPUL ŞI METODELE
MACROECONOMIEI
Analiza unui articol economic.

Date de identificare studiu

Titlul 15% din terenurile agricole din Moldova sunt deținute de
străini

Anul 2019
Adresa web https://noi.md/md/economie/15-din-terenurile-agricole-din-
moldova-s-nt-detinute-de-straini

Conținutul materialului
Cuvinte cheie
Vânzare, terenuri agricole
Principalele probleme abordate:
1. Legea cu privire la vânzarea terenurilor agricole cetățenilor străini sau companiilor cu
capital străin.
2. Ponderea terenurilor agricole deținute de străini.
3. Cauza vânzărilor terenurilor agricole.
Principalele concluzii
În articolul de față autorul pune în evidență faptul că circa 15% din terenurile agricole din
Republica Moldova sunt deținute de străini, ceea ce echivalează cu patru raioane din nordul
țării. Cele mai multe terenuri au fost vândute în perioada 2008-2011 și au ajuns în
proprietatea unei singure companii din Chișinău - Consoliterra SRL. Doar într-o localitate din
raionul Cahul 300 de persoane, ceea ce reprezintă o treime din micii fermieri și-au vândut deja
cotele, iar în satele vecine fiind aceeași situație, această companie deținând aici circa o mie de
hectare.
Cauza principală din care s-au vândut aceste terenuri ar fi că oamenii au rămas singuri,
bătrâni, fără ajutor, fără sprijin, fiind nevoiți astfel să-și vândă terenurile, care la acea
perioadă aveau un preț mic, în jur de 6-7 mii de lei pentru un hectar, fiind cumpărate inclusiv
și livada, și via.
Legea privind modul de vânzare-cumpărare a pământului interzice companiilor al căror
capital social conține investiții străine să achiziționeze terenuri agricole. Această prevedere
este însă ușor de ocolit. Potrivit președintelui Asociației Investitorilor Străini, Alexander Koss,
una dintre metode este utilizarea lanțurilor de companii.
Tema 2. INSTABILITATEA MACROECONOMICĂ ŞI
FLUCTUAŢIILE CICLICE
Crizele economice in economia mondiala.

Criza financiară din 1923 a Germaniei

Scăderea nivelului de trai

Germania a finanţat efortul său de război prin emitere abundentă de monedă (în 4 ani masa
monetară a crescut de 5 ori) şi mai puţin prin împrumut extern. La finalul conflictului preţurile erau
deja umflate în condiţiile în care oferta de bunuri rămăsese aceeaşi sau chiar regresase (în domeniul
alimentar) şi inflaţia s-a agravat (1914 - 1$=4,2 Mărci, 1920 - 84 Mărci, 1922 - 186 Mărci). Guvernul
a acuzat reparaţiile pentru această situaţie economică, Germania achitând în bani sau în natură 8,2
miliarde Mărci/Aur în perioada 1919 - 1923. Dar în aceeaşi măsură situaţia financiară a fost agravată
de rezistenţa pasivă a Germaniei în timpul episodului Ruhr din 1923 ce a costat peste 3,5 miliarde
M/Aur. După acest episod marca se prăbuşeşte (1$ valora în iulie 1922 - 410 mărci, în ianuarie 1923
- 7,260, în iulie 1923 - 260.000, în sept.1923 - 13 milioane, în nov.1923 - 4,200 miliarde mărci).
Urmarea? Viaţa cotidiană a germanilor a fost puternic bulversată. Preţurile şi salariile variau în
aceeaşi zi, oraşele şi satele au fost autorizate să emită monede auxiliare, ţăranii refuzau să vândă
contra biletelor de bancă revenindu-se la troc. Nivelul de viaţă al salariaţilor se prăbuşeşte (în 1923
la 1/4 din nivelul 1914), deţinătorii de venituri fixe sunt ruinaţi, micile întreprinderi falimentează.
Situaţia este agravată de speculaţiile financiare ale prăbuşirii mărcii executate cu complicitatea
guvernului dornic să argumenteze imposibilitatea Germaniei de a plăti reparaţiile de război.
Republica de la Weimar pierde treptat sprijinul burgheziei mici şi mijlocii care, tot mai sărăcite, se
îndreaptă spre dreapta spectrului politic.

Criza financiară în Germania văzută de contemporani (1923)

“Marca a încetat complet să reprezinte un etalon al valorilor. Nici un comerciant nu putea să mai
afişeze preţurile; trebuiau schimbate din oră în oră. Muncitorii, mai ales angajaţii lunari, cereau să
fie plătiţi zilnic; chiar şi aşa, mărcile pe care le primeau dimineaţa, uneori saci întregi, îşi pierdeau
până la prânz cea mai mare parte din puterea lor de cumpărare. […] nu se mai putea cumpăra în
magazine decât cu franci, dolari sau mărci-aur. Marca a încetat de a mai fi un mijloc de plată şi
trocul, schimbul în natură a fost repede dezvoltat, revenindu-se la economia popoarelor sălbatice.
Agricultorii refuzau să-şi vândă animalele sau frânele pe mărci şi pieţele s-au golit. Foametea
ameninţa oraşele. Aceasta a fost ‘blocada interioară’. S-a ajuns la razii armate împotriva satelor, la
jefuirea hambarelor. Era întoarcerea la Evul Mediu.”
Tema 3. EVALUAREA REZULTATELOR ACTIVITĂŢII LA
NIVEL MACROECONOMIC
Analiza indicatorilor macroeconomici pentru economia
Republicii Moldova.
În anul 2016 economia Republicii Moldova, chiar dacă a dat primele semne de revigorare,
continuă să fie vulnerabilă în fața unui șir de factori atât interni, precum și externi: sancțiunile
reciproce dintre Federația Rusă și Uniunea Europeană, restricțiile impuse la importul unor
produse agricole din Moldova de către autoritățile de resort din Federația Rusă și recesiunea
din această țară, criza din Ucraina, problemele din sectorul bancar, diminuarea continuă a
volumului transferurilor bănești ale persoanelor fizice din străinătate etc. Ca rezultat,
activitatea sectorului industrial a stagnat, investițiile s-au diminuat semnificativ. Totodată,
datorită condițiilor climaterice favorabile, volumul producției agricole s-a majorat considerabil.
De asemenea, apar primele semne de ameliorare în comerțul exterior. Politica monetară rigidă
a Băncii Naționale a Moldovei (BNM) a condus la diminuarea ratei inflației și deprecierii
neînsemnate a valutei naționale. Indicatorii sociali, de asemenea, s-au îmbunătățit: în termeni
reali, veniturile populației au crescut neesențial, dar cheltuielile s-au micșorat, salariul mediu
lunar a înregistrat o ușoară creștere. În ianuarie – septembrie 2016 a însumat 98,3 mild. lei,
majorându-se față de perioada respectivă a anului 2015 cu 3,3% (în prețuri comparabile). Cea
mai semnificativă influență asupra creșterii PIB a avut valoarea adăugată brută (VAB) creată în
agricultură cu 1,2 (p.p), comerț cu ridicata și cu amănuntul – 0,6 (p.p), informații și comunicații
0,3 (p.p) , industria extractivă și prelucrătoare, activități profesionale, științifice și tehnice – câte
0,2 (p.p).
Volumul producției industriale în ianuarie – noiembrie 2016 a înregistrat o creștere cu (0,1%)
față de perioada similară a anului 2015. Volumul producției industriei prelucrătoare s-a majorat
cu 1,1 %, iar a producției industriei extractive și a producției furnizării de energie electrică și
termică, gaze, apă caldă și aer condiționat s-a diminuat cu 16% și respectiv,2,2%. Producția
agricolă în anul 2016 a înregistrat o creștere de 18,9% (în prețuri comparabile) față de perioada
respectivă a anului 2015. Majorarea producției agricole a fost determinată de creșterea
producției vegetale cu 26% și a producției animaliere cu 3,1%. În ianuarie – septembrie 2016
volumul investițiilor în active materiale pe termen lung a însumat circa 9,8 mild. lei cu o
descreștere de 17,6% (în prețuri comparabile) față de perioada similară a anului 2015. Din
acestea, lucrările de construcții - montaj au constituit cca 4,8 mild. lei și s-au diminuat cu 13,8%
față de aceeași perioadă a anului 2015. Volumul serviciilor de transport s-a micșorat.
Întreprinderile de transport feroviar, rutier, fluvial și aerian au transportat circa 13,7 mil. tone
de mărfuri în ianuarie-septembrie 2016 sau cu 1,6% mai puțin față de volumul transportat în
perioada similară a anului 2015. Volumul comerțului cu amănuntul a rămas la același nivel
comparativ cu perioada respectivă a anului precedent iar serviciile pe piață prestate populației
s-au majorat. Volumul cifrei de afaceri în comerțul cu amănuntul a rămas același iar volumul
cifrei de afaceri în servicii de piață prestate populației în perioada ianuarie-noiembrie 2016 s-a
majorat cu 0,2% (în prețuri comparabile) față de ianuarienoiembrie 2015. Câștigul salarial
mediu al unui lucrător din economia națională în luna noiembrie 2016 a constituit 5204,4 lei și
s-a majorat cu 12,8% față de perioada similară a anului 2015 în termeni nominali. Rata inflației
la sfârșitul anului a constituit 2,4% (decembrie 2016 față de decembrie 2015), fiind sub nivelul
țintă a inflației stabilit de BNM (5% +/-1,5%)

Prognoza actualizată a indicatorilor macroeconomici pentru anii 2019-2021

 Tema 4. PIAŢA MUNCII ŞI DEZECHILIBRELE EI
1.Analiza indicatorilor pieţei muncii în R.Moldova.
2.Evaluaţi pierderile înregistrate în rezultatul şomajului.

1) Indicatori principali
 Populatia de 15 ani si peste dupa relatia cu piata fortei de munca, sexe, medii si trimestre,
2000-2018
 Ratele de activitate, ocupare si somaj pe sexe, medii si trimestre, 2000-2018
 Populatia de 15 ani si peste dupa relatia cu piata fortei de munca, pe grupe de virsta, sexe si
medii, 2000-2018
 Ratele de activitate, ocupare si somaj pe grupe de virsta, sexe si medii, 2000-2018
 Populatia de 15 si peste dupa statutul economic dupa nivelul de instruire, pe sexe si medii,
2000-2018
 Ratele de activitate, ocupare si somaj dupa nivelul de instruire, pe sexe si medii, 2000-2018
 Populatia de 15 si peste dupa relatia cu piata fortei de munca dupa starea civila, pe sexe si
medii, 2000-2018
 Ratele de activitate, ocupare si somaj dupa starea civila, pe sexe si medii, 2000-2018
 Populatia de 15 ani si peste pe regiuni statistice, dupa relatia cu piata fortei de munca,
nivelul de instruire, pe grupe de virsta si sexe, 2007-2018
 Ratele de activitate, ocupare si somaj pe regiuni statistice, dupa nivelul de instruire, pe
grupe de virsta si sexe, 2007-2018
 Grupul NEET cu virsta 15-24 ani, pe sexe, medii, nivel de instruire si regiuni statistice, 2012-
2018
 Grupul NEET cu virsta 15-29 ani, pe sexe, medii, nivel de instruire si regiuni statistice, 2012-
2018

Ocuparea forței de muncă În pofida unor tendințe precare a situației macroeconomice din
Republica Moldova piața muncii nu a înregistrat vreo înrăutățire pronunțată. Atât nivelul
ocupării, cât și rata șomajului s-a diminuat neesențial. Astfel, conform datelor Biroului
Național de Statistică în trimestrul IV al anului 2018 populația activă a fost de 1193,3 mii
persoane (din care 15 – 64 ani – 1149,5 mii persoane) fiind în descreștere cu 2,4% (29,0 mii)
față de tr. IV 2015. S-a diminuat și populația ocupată, constituind 1148,3 mii persoane, în
descreștere cu 1,9% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2015, pe când numărul
șomerilor conform metodologiei BIM a constituit 44,9 mii persoane, cu 6,3 mii mai mic decât
în 2015. Din numărul total al persoanelor active: cea mai mare pondere au ocupat-o grupa de
vârstă 25-34 ani (311,9) și 35-44 ani (297,2) marcând o rată de activitate, respectiv, de 46,4%
și respectiv 57,9%. Numărul populației ocupate din rândul tinerilor (15-29 ani) a constituit
247,5 mii persoane.(Vezi anexa 1) Majoritatea populației economic active locuiește în mediul
rural, unde nivelul de instruire al populației este mult mai inferior, iar activitățile economice
sunt mai puțin productive, generând salarii și mai mici.

Conform datelor Biroului Național de Statistică cele mai multe persoane sunt ocupate în
agricultură – 341,5 mii persoane sau 29,7% din totalul persoanelor ocupate. De asemenea, o
pondere destul de mare o au și cei ocupați în comerț, hoteluri și restaurante – 191,5 mii
persoane (16,7%) și în industrie 148,1 mii persoane (12,9%).

Anexa1

Tema 5. INFLAŢIA ŞI ASIGURAREA STABILITĂŢII PREŢURILOR

Analiza proceselor inflaţioniste in economia RM.

Importanţa evaluării inflaţiei şi particularităţile fenomenului inflaţionist în RM

Este bine cunoscut faptul că pe parcursul întregii perioade de tranziţie economia Republicii
Moldova s-a confruntat cu dezechilibre inflaţioniste, care s-au manifestat începînd cu anii 1990-
1991 şi pînă în prezent cu intensităţi diferite şi forme variate. În acest context, analiza evoluţiei
inflaţiei precum şi a factorilor determinanţi ai acesteia în Republica Moldova este foarte
importantă, dar şi complicată datorită unor particularităţi specifice evoluţiei economiei naţionale
în această perioadă.
Din acest motiv, este necesar să menţionăm că toate analizele referitoare la evoluţia
inflaţiei şi procesului inflaţionist în Republica Moldova pentru perioada anterioară emiterii
monedei naţionale nu sunt tocmai relevante, din motivul existenţei în acei ani a unui haos
monetar, circulaţiei mai multor monede şi unor tendinţe crescătoare de pătrundere a dolarului
SUA pe piaţa autohtonă. În aceste condiţii Banca Naţională a Moldovei nu dispunea de
posibilitatea de a gestiona procesul circulaţiei monetare.
În pofida introducerii în 1993 a monedei naţionale, aceasta nu este utilizată pe deplin în
volumul total al tranzacţiilor din economie (o parte din volumul total al tranzacţiilor este
deservită de dolar, iar din 2002 şi de euro) şi astfel, nu deserveşte circuitul total al PIB. De
asemenea, doar o parte din volumul PIB-ului Transnistriei este deservită de leul moldovenesc,
ceea ce împiedică obţinerea pentru întreaga perioadă de după 1994 a unor date statistice certe
cu privire la volumul PIB şi agregatele monetare. Acest fapt nu permite efectuarea de analize
cantitative şi calitative privind corelaţia dintre volumul monedei naţionale şi PIB.
Un alt aspect al acestei corelaţii constă în faptul că în calculul produsului intern brut al
Republicii Moldova nu este inclus volumul tranzacţiilor efectuate de către economia subterană.
Astfel, leul moldovenesc nu-şi poate îndeplini în totalitate funcţiile de mijloc de circulaţie, mijloc
de plată şi tezaurizare şi astfel efectuarea unor cercetări cu privire la estimarea cantitativă a
factorilor de influenţă asupra inflaţiei în Republica Moldova este dificilă şi concluziile obţinute în
rezultatul cercetărilor pot fi eronate.
În Republica Moldova indicatorul utilizat în politica monetară pentru măsurarea inflaţiei
este Indicele Preţurilor de Consum (IPC), care se calculează în baza unor ponderi a mărfurilor şi
serviciilor, ce intră în coşul de consum, ca modificare medie ponderată a nivelului preţurilor. IPC
nu poate servi ca reper în fundamentarea deciziilor de politică monetară, dat fiind faptul că
modificarea IPC indică însuşi modificarea costului vieţii sau a cheltuielilor finale ale
consumatorilor efectuate pentru procurarea bunurilor şi serviciilor în perioadele respective şi nu
poate fi corelat cu oferta de bani deoarece masa monetară participă la realizarea tranzacţiilor cu
cantitatea totală de bunuri şi servicii din economie, dar nu doar cu cele care intră în coşul de
consum al populaţiei.
Evoluţia inflaţiei
Din punct de vedere al nivelului inflaţiei înregistrate (Anexa2) şi a situaţiei
macroeconomice, procesul inflaţionist poate fi divizat convenţional în cinci perioade, şi anume.
• Perioada I (1990-1993) – perioada slumflaţiei, caracterizată prin inflaţie înaltă (peste 100%
anual) şi reducere substanţială a PIB-ului real (de circa 40.0 la sută), şomaj sporit (de peste 10.0
la sută). Perioada dată este marcată de procesul de deschidere a economiei moldoveneşti odată
cu semnarea Decretului preşedintelui RM nr. 256 din 27 decembrie 1991 cu privire la liberalizarea
preţurilor şi tarifelor şi protecţia pieţei interne, ceea ce a condus pur şi simplu la un „boom” al
preţurilor, vechiul sistem de preţuri creînd mari distorsiuni în economie. Astfel în fosta Uniune
Sovietică inflaţia nu exista pentru că nu trebuia să existe, totul era pus pe seama deficitului,
preţurile fiind pur şi simplu îngheţate. Aceasta împreună cu întîrzierea reformei monetare şi
emisiunea monedei naţionale la 29 noiembrie 1993 (în 1992 autorităţile fiind mai mult
preocupate de emisiunea cupoanelor, în timp ce ţara pierdea, conform unor estimări circa 1mlrd
de USD anual de pe seama inflaţiei) au condus la rate enorrme ale inflaţiei şi anume de 1669,6%
în 1992 şi 2705,7% în 1993. Cu toate că unii economişti afirmă că economia perioadei date era
caracterizată de hiperinflaţie, aceasta este totuşi o exagerare, fiindcă urmărind evoluţia lunară a
preţurilor în anul 1992 (Figura2) vom constată că nu s-a înregistrat o inflaţie lunară mai mare de
50% pe parcursul mai multor luni, ceea ce de fapt presupune fenomenul hiperinflaţiei.

• Perioada II (1994-1999) – perioada stagflaţiei concretizată prin inflaţie galopantă însoţită de

recesiune economică. Reducerea nivelului inflaţiei de la 23,7% în 1995 pînă la 11,2 % în 1997 a
constituit, totuşi, o tendinţă pozitivă în direcţia stabilizării leului moldovenesc. Însă rata anuală a
inflaţiei de 18,3% care a fost înregistrată anul 1998 a dat peste cap politica fulminantă a Băncii
Naţionale în această direcţie. În acest context, merită să specificăm că scăderea periodică a
nivelului inflaţiei a fost precedată de anumite fluctuaţii dure, uneori chiar galopante precum ne-
a demonstrat practica anilor 1998-1999, unde nivelul ratei inflaţiei a variat între 18,3% în 1998
şi respectiv 43,3% în 1999. Acest declin a survenit în cea mai mare parte ca urmare a crizei
financiare din Rusia. Republica Moldova a fost captiva acelor distorsiuni financiare de proporţii,
dat fiind faptul că aproximativ 70% din schimburile comerciale externe pe care le întreţinea îi
revenea Federaţiei Ruse.
• Perioada III (2000) – perioadă de dezinflaţie (de la 43.8 la sută la 18.4 la sută) şi începutul
stabilizării situaţiei macroeconomice în urma crizei financiare regionale din anul 1998;
• Perioada IV (2001-2002) – perioada dezinflaţiei rapide, manifestată printr-o micşorare a
preţurilor bunurilor şi serviciilor ce s-a încadrat în limitele de 4.4-6.3 la sută. Nivelul ratei inflaţiei
pe perioada anilor 2000-2002 a înregistrat cele mai mici valori. Astfel în 2000 acesta a fost de
18,4%, în 2001 - 6,3%, iar în 2002 - de numai 4,4% (!) fiind în acelaşi timp cel mai redus nivel din
spaţiul postsovietic.
• Perioada V (2003-prezent) – perioada inflaţiei deschise, caracterizată printr-o majorare anuală
a preţurilor la bunuri şi servicii între 10.0-15 la sută, cu excepţia anului 2003 cînd rata inflaţiei
atinge 15,7%. În vara anului 2003 preţurile au crescut spectaculos din cauza anticipărilor
 inflaţioniste înalte legate de recolta proastă de cereale, contrazicînd tendinţa de descreştere din
anii normali. A fost anul cînd s-a manifestat aşa-numita "criză a pîinii". Totodată creşterea
preţurilor din acest an mai pot fi puse şi pe contul majorării preţului la resursele energetic, dar
mai ales la gazul natural, pe pieţele internaţionale, de care e dependentă şi RM.

Anexa2

Tema 6. MODELUL AD-AS. ECHILIBRUL MACROECONOMIC GENERAL

1)Analizaţi structura consumului in economia R.Moldova
2)Analizaţi structura PIB-ului pentru economia R.Moldova

1)Nivelul şi structura consumului bunurilor şi serviciilor sunt principalelecaracteristici ale

nivelului de trai al populaţiei. Dacă se analizează consumul bunurilor şi serviciilor la macronivel,
se ia în consideraţie totalitatea produselor alimentare şi nealimentare consumate şi a serviciilor
folosite de populaţie într-oanumită perioadă, inclusiv a celor ce se prezintă gratuit (asistenţă
medicală,medicamente, învăţământ, înlesniri şi compensaţii pentru achitarea serviciilor
comunale etc.).Consumul care se manifestă prin actul cumpărării bunurilor şi serviciilor din
contul mijloacelor proprii al populaţiei se numeşte consum personal

Dacă produsele au fost fabricate în gospodăria proprie, de exemplu, produselealimentare, şi

apoi consumate de familie, gospodărie casnică sau de o persoană,ele se include în consum
personal (numite şi autoconsumul gospodăriilor).Cheltuielile efectuate pentru cumpărarea
mărfurilor şi serviciilor se numesc cheltuieli de consum.

În analiza consumului populaţiei, actualmente, pe larg, se utilizeazădefiniţia

“coşul de consum” , care reprezintă un anumit asortiment de produsealimentare, nealimentare
şi servicii, destinate pentru consumul de către populaţiei sau de anumite grupe al populaţiei.În
funcţie de scopurile concrete, obiectele cercetării pot fi diferite coşuri deconsum:
a) minim
– care include asortimentul minimal de produse alimentare,nealimentare şi servicii, necesare
pentru păstrarea sănătăţii al individului şiasigurarea activităţii vitale; coşul minim de consum
este acceptat în calitate denormativ special;
b) raţional
– alcătuit în baza normelor raţionale de consum al
mărfurilor şi serviciilor;

c) real
– care reflectă consumul efectiv de mărfuri şiservicii de totalul populaţiei sau de grupe diverse
al populaţiei.
În situaţia agravării condiţiilor de trai, o importanţă deosebită se acordăcoşului minim de
consum, care se consideră pragul de jos admisibil de consumal produselor alimentare,
nealimentare şi servicii, care asigură reproducţianormală a populaţiei. Expresia valorică a
coşului minim raţional sau real (de consum) se numeşte respective bugetul minim, raţional sau
real de consum.
Venitul disponibil al populaţiei (VDP ) este folosit de asta pentrucumpărarea, respectiv
consumul de bunuri şi servicii utilizate pentru satisfacereadirectă a nevoilor umane individuale
ale gospodăriilor rezidente, sub formaconsumului privat (CP ). Diferenţa dintre venit şi consum
este economisită sauinvestită (EP ), deci: VDP=CP+EP
(1)Consumul privat sau consumul final al gospodăriilor populaţiei cuprinde, în principal,
următoarele elemente:
-cumpărările de mărfuri alimentare, nealimentare şi servicii efectuate defamilii, exclusiv
cumpărările de imobile, terenuri, unelte, materiale,îmbrăcăminte specială necesare activităţii
profesionale;
-produsele agricole (alimentare şi nealimentare) consumate de populaţie,în scopuri
neproductive, din producţia obţinută în gospodăriile personale (autoconsumul gospodăriilor);
-bunurile şi serviciile obţinute gratuit şi cu preţ redus (prestaţii sociale înnatură acordate
gospodăriilor de către administraţiile publice şi privateîn cadrul securităţii sociale şi al ajutorului
social, avantajele în naturăfurnizate de patroni salariaţilor cu titlu de complement la
remuneraţie,donaţiile nete în natură făcute gospodăriilor de către “străinătate”);
-chiriile imputate pentru locuinţele ocupate de proprietar.

Cea mai utilizată defalcare a consumului populaţiei pe grupe de bunuri şiservicii este
următoarea:
-consum alimentar şi băuturi;
-îmbrăcăminte şi încălţăminte;
-locuinţă şi înzestrare cu bunuri;
-medicamente şi îngrijire medicală;
-transport şi telecomunicaţii;
-cultură, învăţământ şi educaţie;
-alte cheltuieli pentru uz personal.Prin regruparea posturilor de cheltuieli enumerate se obţine
o gruparesintetică:
-consum alimentar şi băuturi;
-mărfuri nealimentare;
-servicii.
Analiza evoluţiei în timp a structurii consumului populaţiei evidenţiazăunele tendinţe şi legităţi,
dat fiind că în satisfacerea necesităţilor populaţiei există întotdeauna o ierarhizare. Au
prioritate necesităţile de consum de primăimportanţă din punct de vedere fiziologic (alimente,
îmbrăcăminte, locuinţă etc.)Cu alte cuvinte, ponderea mare a consumului alimentar în bugetul
unei familiireflectă un nivel de trai scăzut, în timp ce pe măsura creşterii veniturilor, semăreşte
ponderea cheltuielilor destinate serviciilor de consum.

Tema 7. POLITICA BUGETAR-FISCALĂ. CHELTUIELILE GUVERNAMENTALE

ŞI DATORIA DE STAT
1) Analizaţi structura bugetului de Stat a R.Moldova.

Sursele de venituri ale bugetului 2018

Cheltuielile bugetului
2) Analizați dinamica deficitului bugetar si sursele de finantare in economia
R.Moldova

DEFICITUL BUGETULUI PUBLIC NAȚIONAL ÎN 2018

Conform prevederilor art.15 al Legii finanțelor publice si responsabilității
bugetar-fiscale nr.181/2014, deficitul bugetului public național, excluzînd
granturile, va constitui 7 543,9 mil. lei, sau 4,7% din PIB. Utilizarea clauzei de
derogare pentru cheltuielile capitale finanțate din surse externe, constituie
3 540 mil. lei sau 2,2% în PIB, suma ce constituie investițiile capitale, finanțate
din surse externe (proiectele finanțate din surse externe). În aceste condiții,
soldul bugetar, excluzînd granturile, reflectă încadrarea soldului bugetar în
regula bugetar-fiscală.

Finanţarea deficitului bugetului public naţional în anul 2018 se va efectua din surse interne
şi externe, în special prin valorificarea împrumuturilor pentru finanţarea proiectelor din
surse externe şi pentru susţinerea bugetului, acțiuni în formă de participare în capital
(venituri din privatizare), creanțe interne ale bugetului, precum şi din mijloacele bănești din
solduri la conturile bugetelor componente ale bugetului public național.

Deficitul bugetar

4500

4000

3500

3000

2500

2000

1500

1000

500

0
2014 2015 2016 2017 2018