Sunteți pe pagina 1din 7

REFERAT

ACTIVITĂȚI MOTRICE ADAPTATE


LA ELEVII CU DEFICIENȚE VIZUALE

Student,

Andrei Andreea Constantina

2019
Activități motrice adaptate la elevii cu deficiențe vizuale

1. Particularități generale ale elevilor cu deficiențe vizuale


Educația fizică adaptată, acolo unde poate fi folosită are în mare aceleași funcții ca şi cea
formativă, cu niște accente aparte, determinate de scopurile și obiectivele speciale care le incubă.
Vom descoperi, în planul biologic și sanogenetic, funcția de corectare, readaptare, optimizare
a potențialului biologic actual al individului, menținere și îmbunătățire a stării lui de sănătate.
Funcția de dezvoltare a capacității psihomotrice a individului cu handicap, de învățare și
perfecționare a deprinderilor specifice sunt parte integrantă a capacității de mișcare și în strânsă
corelație cu cea anterioară.
În plan psiho-social se încadrează funcția de socializare și cea de dezvoltare a calităților
intelectuale, moral volitive, de adaptabilitate la viața reală în condițiile date.
Funcția de reflectare și conștientizare a activităților motrice este un rezultat al celor anterioare
și este privită ca un act necesar și cultural, de dezvoltare a calităților adaptative ale individului.
Funcția de ameliorare a randamentului motric, școlar și profesional, de petrecere în mod
organizat și util a timpului liber, se face tot cu un scop bine definit, cel corector și de adaptare.
În funcție de handicapul avut, rezonanța educației fizice speciale se manifestă mai pregnant
sau mai estompat în planurile sus menționate, cert este ca ea trebuie să își aducă o contribuție
majoră la integrarea individului cu handicap la viața reală, prin formele pe care instituționalizarea
actuala o permite.
Forma de manifestare a educației fizice ca parte componentă a activităților motrice o
reprezintă exercițiul fizic, cel care este menit, să acționeze preventiv pentru combaterea apariției, să
determine ameliorarea deficienței până la dispariție, acolo unde este posibil, sau să contribuie la
stabilizarea și non agravarea deficiențelor evolutive.
Din punct de vedere fizic, nevăzătorii prezintă o dezvoltare fizică întârziată și mai puțin
armonioasă, pentru că lipsa vederii face inutilă explorarea spațiului cu privirea mai ales în plan
vertical, ceea ce duce la scăderea tonusului muscular care asigură poziția corectă a capului (la
nevăzători capul este aplecat spre piept). Din toate acestea, pot apărea deformări ale coloanei atât în
plan frontal (scolioze), cât și sagital (cifoze, lordoze).
Mișcările sunt lipsite de imaginea vizuală a efectuării și afectează mai ales mersul.
Automatismele mersului trebuie stimulate, altminteri nu se formează. Mersul necesită stimulare și
antrenament. Unele caracteristici ale mersului slab stimulat se întâlnesc și la ambliopi.

2
Unele cercetări comparative apreciază că la vârsta intrării în școala primară întârzierea
dezvoltării fizice la nevăzători ar fi de circa 2 ani. La vârsta de 17 ani această întârziere nu ar fi
decât de circa 1 an, în special în înălțime și greutate. S-a mai constatat o insuficientă dezvoltare a
musculaturii, laxitate musculară și ligamentară, aspect atrofic: membre subțiri, torace îngust, nivel
mai scăzut al forței fizice și al rezistenței.
Deficitul lor limitează mișcarea, iar limitarea mișcării accentuează deficitul: mișcări reținute,
șovăitoare, economie de mișcări. Deficitul apare pregnant și pe planul motricității manuale: la
început mâinile nevăzătorului sunt “oarbe”, adică el nu știe să exploreze tactil-kinestezic, are
dificultăți în a coordona mișcările celor două mâini pentru a apuca un obiect. Nivelul scăzut al
dexterității manuale se datorează și lipsei unei conduceri vizuale a mișcărilor mainilor.
Mersul nevăzătorilor este descris ca fiind rigid, nesigur, ezitant, uneori cu capul înainte, ridicând
mult piciorul, așezând apoi talpa cu grijă (“mers de barză”), cercetând solul cu vârful pantofului,
prelungind sprijinul bilateral pe sol înainte de a face următorul pas. Brațele nu se mișcă simetric în
timpul mersului , ci atârnă în jos.
Mobilitatea scăzută accentuează dizarmonia dezvoltării fizice. Nu sunt antrenate corespunzător
toate grupurile musculare, unele rămân subdezvoltate.
Se pare că nevazatorul capata mai greu constiinta propriului corp si reprezentarea acestuia, adica
ceea ce numim de obicei schema corporala. El nu se vede in oglinda, nu vede diferitele parti ale
corpului sau si raporturile acestuia cu obiectele inconjuratoare. Aceasta este o dificultate in
construirea identitatii sale corporale.
Ramanerea in urma in dezvoltarea fizica este insotita adesea de atitudini posturale deficiente :
capul si gatul aplecate inainte sau inclinate lateral, umerii cazuti, care cu timpul devin deprinderi.
La toate acestea se adauga uneori manierisme, ticuri, stereotipuri, uneori dizgratioase cunoscute
sub numele de blindisme : leganarea capului, a bratelor, a picioarelor, frecatul mainilor. Sunt
miscari parazitare, fara functie de comunicare cu mediul, foarte greu de dezradacinat. Ele apar
pentru ca nevazatorul nu are constiinta ca este vazut. Pentru a facilita integrarea lui printre vazatori,
trebuie ajutat sa se debaraseze de astfel de blindisme.
Pentru nevazatori, lipsa vederii inseamna lipsa unor stimuli ai miscarii, lipsa orientarii,
imposibilitatea prevenirii unor pericole ce l-ar putea pandi. El nu are controlul vizual asupra
obiectelor din jur si nici asupra propriilor miscari, pe care sa le corecteze pe parcurs. Aceasta
ingradire a libertatii de miscare si lipsa de independenta in miscare explica scaderea tendintei spre
miscare si cresterea tendintei spre sedentarism si pasivitate a unor copii nevazatori.
Educatia fizica are ca scop intarirea organismului si duce la o pregatire fizica buna, aducand
posibilitati pentru o dezvoltare fizica precoce, orientare spatiala optimizata si siguranta in miscare.

3
Constituirea unei dominante in viata individului are o influenta deosebita asupra organismului,
dar si asupra personalitatii. Vederea organizeaza si regleaza miscarea, postura, echilibrul, supletea,
armonia actelor motorii de conduita, pronuntia verbala, mimica si pantomimica. Pierderea vederii
sau diminuarea acesteia atrage dupa sine un dezechilibru deosebit de mare in activitatea nervoasa
superioara, in structurarea automatismelor, in starea ei morala, in integrarea sociala a acesteia.
Activitatea de educatie fizica si sport din scolile speciale pentru copii cu deficiente de vedere
acopera nevoia indispensabila de miscare, relaxare si divertisment si completeaza dezvolatarea
armonioasa – fizica si psihica – a individului.
La persoanele cu deficiente de vedere , are loc formarea si dezvoltarea unor reprezentari spatiale
pe baza explorarii tactil-kinestezice a obiectelor. Atentia si memoria sunt puncte forte ale acestor
persoane. Atentia este relativ bine dezvoltata, este favorabila unei bune evolutii a limbajului,
orientand activitatea mintala prin auditii. Memoria are calitati superioare, prin apelarea permanent
la ea, realizeaza antrenarea acesteia.
In plan fizic poate sa apara o dezvoltare dizarmonica, din cauza sedentarismului, bazat pe lipsa
de libertate in miscare si se datoreaza dezechilibrului intre fortele musculare care stau mai mult in
repaus.
Exercitiile fizice sprijina formarea corecta a schemei corporale si a lateralitatii, formarea
reprezentarilor spatiale si temporale si, mai ales, a celor proprioceptiv – kinestezice, necesare in
aprecierea corecta a distantelor, vitezei, fortei si anticiparea miscarilor urmatoare.
Limbajul si activitatile trebuie sa fie diferite fata de cele impuse elevilor din scolile de masa,
pentru ca elevul cu deficiente sa fie capabil sa execute miscarile cerute in timpul orelor de educatie
fizica. Astfel fiecare elev trebuie stimulat sa participe la maxima lui capacitate la orele de educatie
fizica si sa desfasoare activitati cat mai diversificate.
Prin complexele de exercitii fizice adaptate posibilitatilor psihofizice si ritmului divers de
achizitionare se urmareste perfectionarea pe cat posibil a calitatilor motrice de baza : viteza,
indemanare, rezistenta, forta.
Competitiile si intrecerile sportive stimuleaza afectiv – motivational copiii cu dizabilitati, de
unde si necesitatea ca profesorul sa puna un accent deosebit pe organizarea de stafete, jocuri, si
concursuri sportive scolare si interscolare.

4
2. Program de activitate fizică

a) Joc “Alinierea”
Profesorul si elevii se afla in sala. In momentul in care lectia trebuie sa inceapa, profesorul se va alinia
in stand, si va incepe sa bata din palme. Cate un elev, se va deplasa dupa auzul batailor de palme spre
profesor. In momentul in care profesorul este atins, elevul se aliniaza in stanga sa. In acest moment
profesorul inceteaza in a mai bate din palme, elevul care este acum aliniat va bate din palme, si tot asa
pana cand intreg colectivul se va alinia. La final, la semnalul profesorului (fluier) intreg colectivul va
aplauda.
Obiectivul acestui joc este de a- i ajuta pe acesti elevi cu deficiente sa se organizeze si pentru a-si
dezvolta coordonarea spatio – temporala.

Legenda:

- cercul rosu simbolizeaza profesorul


- cercurile negre simbolizeaza elevii
- iar <| )) simbolizeaza bataia din palme

b) Joc „Culorile”
Elevii vor fi impartiti in patru grupe ( 3 – 3 – 2 – 2 ). Fiecarei grupe i se va atribui un numar ( unu, doi,
trei, patru). In cele patru colturi ale salii vor fi asezate patru persoane din afara colectivului reprezentand
ajutoarele profesorului. Fiecare persoana din cele patru colturi va fi insarcinata cu una din urmatoarele
actiuni: o persoana va bate din palme ( va reprezenta coltul rosu), o persoana va fluiera (coltul galben), o
persoana va suna dintr – un clopotel (coltul albastru), iar cealalta va striga “ aici, aici, aici” (coltul verde).
Jocul se va desfasura astfel: elevilor li se vor prezenta colturile cu caracteristicile lor urmand sa execute
comenzile profesorului. Comenzile profesorului vor fi urmatoarele: “numarul trei la coltul verde” sau “
numarul unu la coltul rosu”. Elevii se vor deplasa prin mers ascultand suntele ce sunt emise. Jocul se
termina cand fiecare elev ajunge la coltul unde a fost trimis. Elevii se vor realinia conform primului joc.

5
Jocul are ca obiectiv cunoasterea salii de catre elevi, orientarea spatio – temporala, dar si
dezvoltarea memoriei motrice, care oricum este bine dezvoltata deoarece apeleaza des la ea.

c) Joc „Atenția”
Elevii sunt asezati in linie pe un rand. La comanda profesorului elevii executa urmatoarele
exercitii: la enuntarea cuvantului “drepti!” , elevii apropie picioarele, bratele sunt pe langa corp si
ridica barbia. La enuntarea cuvantului “ne aliniem”, elevii isi duc bratul drept pe sold, lundu-si
astfel distanta fata de colegul de langa el, iar la comanda “pe loc repaus”, elevii isi apropie
picioarele, duc calcaiul piciorului stang langa varful piciorului drept dupa care il departeaza la o
latine de talpa. Profesorul va exersa de cateva ori pentru o mai buna origanizare, pentru obisnuirea
cu pozitiile fundamentale, dar si pentru captarea atentiei.

d) Joc „Traseul”
Elevii sunt asezati de catre profesor in coloana. La fiecare colt al salii de sport se afla cate o persoana
din afara colectivului de elevi care reprezita ajutorul profesorului. La bataia din palme a celei mai
apropiate persoane de coloana formata din elevi, cel care se afla in capul coloanei se va deplasa la pas spre
locul de unde vine sunetul. Odata ajuns la primul colt, va incepe cealalta persoana din coltul de langa sa
bata din palme, astfel incat elevul sa reuseasca cu ajutorul elementelor auditive sa faca o tura de sala, sa
ocoleasca intreaga sala. La sosire il va astepta profesorul care- l va ajuta sa se pozitioneze din nou in
formatie. Cand cea de-a doua persoana va bate din palme, ce- l de- al doilea elev va porni si tot asa pana ce
intreg colectivul va reusi sa ocoleasca sala de doua ori.
Obiective: sa reuseasca sa se acomodeze cu sala, orientare spatio – temporala.

6
e) Joc „Turneul”
Idem jocul patru, doar ca acum jucatorii se vor deplasa pana la primul colt in alergare usoara, de
la unu la doi in mers ghemuit cu atingerea palmelor pe sol (pentru siguranta), de la doi la trei, mers
pe calcaie, bratele intinse inainte, iar de la trei la patru, la pas.
Am inceput cu acomodarea cu sala, iar acum am introdus si exercitii( de la usor la greu, de la
simplu la complex), obiectivele fiind: elevii cu ajutorul perceptiei spatio – temporala sa reuseasca sa
execute exercitii necesare pregatirii organismului pentru jocurile ce vor urma (efort).

Bibliografie

1. Rozorea, A., (1998). Deficienta de vedere. Abordare psihosociala si educatia terapeutica,


Bucuresti, Editura Pro Humanitate
2. Preda, V., (1993). Psihologia deficientilor vizuali, Cluj Napoca , Editura Multiplicare
3. Curriculum pentru copii cu deficiente ( dizabilitati ) severe si profunde – Reprezentanta
UNICEF in Romania, Asociatia RENINCO Romania
4. http://www.referatele.com/referate/Deficienta_de_vedere2007-06-18.html
5. http://www.didactic.ro/lectii-invatamant-primar-19-deficienta-de-vedere-p114096-t3