Schengen, numele unui mic sat din Luxemburg, situat la frontiera cu Germania și cu
Franța, a devenit legat în mod inseparabil de libera circulație a persoanelor în Europa.
Eliminarea controalelor la frontierele interne este însoțită de norme comune pentru
controlul frontierelor externe și de consolidarea cooperării judiciare și polițienești pentru
combaterea criminalității. Fiecare stat din spațiul Schengen face obiectul unei evaluări
periodice din partea UE, cu scopul de a verifica dacă aplică în mod corespunzător normele
stabilite. În prezent, spațiul Schengen cuprinde 26 de țări (22 de state membre ale Uniunii
Europene și 4 state asociate), care aplică acquis-ul Schengen în integralitate. Frontiera
externă a spațiului Schengen are o lungime de peste 50 000 de km (aproximativ 80 %
frontiere maritime și 20 % frontiere terestre) și include sute de puncte de trecere a frontierei
aeroportuare, maritime sau terestre.
State membre ale UE care aplică în integralitate acquis-ul Schengen, cu drept de vot în
cadrul Consiliului: teritoriile europene ale Austriei, Belgiei, Republicii Cehe, Germaniei,
Estoniei, Greciei, Spaniei, Finlandei, Franței, Ungariei, Italiei, Lituaniei, Luxemburgului,
Letoniei, Maltei, Țărilor de Jos, Poloniei, Portugaliei, Suediei, Sloveniei și Slovaciei, precum și
Insulele Baleare, Insulele Canare, Madeira și Insulele Azore.
Danemarca, stat membru al UE, aplică în integralitate acquis-ul Schengen în calitate de
drept internațional (fără drept de vot în cadrul Consiliului), cu excepția măsurilor care
stabilesc țările terțe ale căror resortisanți trebuie să prezinte o viză la trecerea frontierelor
externe ale statelor membre și a măsurilor referitoare la instituirea unui model-tip de viză,
pentru care Danemarca are drept de vot în cadrul Consiliului.
State asociate care nu sunt membre ale UE și care aplică în integralitate acquis-ul
Schengen prin intermediul unor acorduri de asociere și care participă la elaborarea actelor
adoptate ulterior de instituțiile competente ale UE: Islanda, Norvegia, Elveția și
Liechtenstein.
State membre ale UE care aplică în integralitate acquis-ul Schengen, cu excepția celui
privind absența controalelor la frontierele interne și vizele. Aceste state sunt conectate la
Sistemul de informații Schengen (SIS), dar nu sunt obligate să refuze intrarea persoanelor în
legătură cu care există o alertă privind interdicția de intrare și nu pot să emită ele însele
astfel de alerte. Acestea așteaptă o decizie a Consiliului de stabilire a datei de punere în
aplicare a acquis-ului Schengen în integralitate (deschiderea frontierelor interne). Aceste
state au drept de vot în cadrul Consiliului cu privire la întregul acquis Schengen: Bulgaria și
România.
State membre ale UE care aplică în integralitate acquis-ul Schengen, cu excepția celui
privind SIS, absența controalelor la frontierele interne și vizele. Acestea nu au încă acces la
SIS. Aceste state au drept de vot în cadrul Consiliului cu privire la întregul acquis Schengen:
Cipru și Croația.
Regatul Unit, stat membru al UE, a fost autorizat să aplice partea acquis-ului Schengen
referitoare la cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, cu drept de vot în
cadrul Consiliului în ceea ce privește actele care dezvoltă acest acquis. Acesta nu este parte
la acquis-ul Schengen privind absența controalelor la frontierele interne, vizele și frontierele
externe. Are acces la SIS, cu excepția semnalărilor privind interdicția de intrare pe teritoriul
Schengen. Nu toate dispozițiile acquis-ului Schengen aplicabile în Marea Britanie și în Irlanda
de Nord sunt aplicabile în Gibraltar. Niciuna dintre dispozițiile acquis-ului Schengen nu se
aplică în prezent Insulelor Anglo-Normande și Insulei Man.
Irlanda, stat membru al UE, a fost autorizată să aplice partea acquis-ului Schengen
referitoare la cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, cu drept de vot în
cadrul Consiliului în ceea ce privește actele care dezvoltă acest acquis. Cu toate acestea,
Irlanda nu a solicitat punerea în aplicare efectivă a acquis-ului Schengen.
Intrările și ieșirile din Ceuta și Melilla, Insulele Feroe și Groenlanda fac obiectul unor
norme specifice, prevăzute printre altele în acordurile de aderare ale Spaniei și Danemarcei
la Convenția Schengen.
Frontierele cu Andorra, Monaco, San Marino și Vatican fac obiectul unor măsuri de
control specifice în conformitate cu dreptul intern sau internațional – de exemplu, al unor
acorduri bilaterale de cooperare cu statele vecine.
Zona Schengen și cooperarea între statele membre se întemeiază pe Acordul
Schengen, semnat la 14 iunie 1985 între Republica Federală Germania, Franța, Belgia,
Luxemburg și Olanda, privind eliminarea controalelor la frontierele lor comune.
La 19 iunie 1990 a fost elaborată și semnată Convenția de punere în aplicare a Acordului
Schengen, prin care au fost eliminate controalele la frontierele interne ale statelor
semnatare și crearea unei singure frontiere externe, unde controalele de imigrare pentru
spațiul Schengen se efectuează în conformitate cu normele comune ale statelor membre.
Spațiul Schengen este o zonă de liberă circulație a persoanelor care este formată din 26 de
state membre, ultimul stat care a aderat fiind Principatul Liechtenstein (19 decembrie 2011).
Pentru cetățenii UE, eliminarea controalelor la frontierele interne ale spațiului Schengen
înseamnă o mai mare libertate de mișcare și o securitate sporită, prin adoptarea unor reguli
comune ale statelor semnatare ale Convenției de punere in aplicare a Acordului Schengen: