Sunteți pe pagina 1din 4

Spațiul Schengen

Schengen, numele unui mic sat din Luxemburg, situat la frontiera cu Germania și cu
Franța, a devenit legat în mod inseparabil de libera circulație a persoanelor în Europa.
Eliminarea controalelor la frontierele interne este însoțită de norme comune pentru
controlul frontierelor externe și de consolidarea cooperării judiciare și polițienești pentru
combaterea criminalității. Fiecare stat din spațiul Schengen face obiectul unei evaluări
periodice din partea UE, cu scopul de a verifica dacă aplică în mod corespunzător normele
stabilite. În prezent, spațiul Schengen cuprinde 26 de țări (22 de state membre ale Uniunii
Europene și 4 state asociate), care aplică acquis-ul Schengen în integralitate. Frontiera
externă a spațiului Schengen are o lungime de peste 50 000 de km (aproximativ 80 %
frontiere maritime și 20 % frontiere terestre) și include sute de puncte de trecere a frontierei
aeroportuare, maritime sau terestre.
State membre ale UE care aplică în integralitate acquis-ul Schengen, cu drept de vot în
cadrul Consiliului: teritoriile europene ale Austriei, Belgiei, Republicii Cehe, Germaniei,
Estoniei, Greciei, Spaniei, Finlandei, Franței, Ungariei, Italiei, Lituaniei, Luxemburgului,
Letoniei, Maltei, Țărilor de Jos, Poloniei, Portugaliei, Suediei, Sloveniei și Slovaciei, precum și
Insulele Baleare, Insulele Canare, Madeira și Insulele Azore.
Danemarca, stat membru al UE, aplică în integralitate acquis-ul Schengen în calitate de
drept internațional (fără drept de vot în cadrul Consiliului), cu excepția măsurilor care
stabilesc țările terțe ale căror resortisanți trebuie să prezinte o viză la trecerea frontierelor
externe ale statelor membre și a măsurilor referitoare la instituirea unui model-tip de viză,
pentru care Danemarca are drept de vot în cadrul Consiliului.
State asociate care nu sunt membre ale UE și care aplică în integralitate acquis-ul
Schengen prin intermediul unor acorduri de asociere și care participă la elaborarea actelor
adoptate ulterior de instituțiile competente ale UE: Islanda, Norvegia, Elveția și
Liechtenstein.
State membre ale UE care aplică în integralitate acquis-ul Schengen, cu excepția celui
privind absența controalelor la frontierele interne și vizele. Aceste state sunt conectate la
Sistemul de informații Schengen (SIS), dar nu sunt obligate să refuze intrarea persoanelor în
legătură cu care există o alertă privind interdicția de intrare și nu pot să emită ele însele
astfel de alerte. Acestea așteaptă o decizie a Consiliului de stabilire a datei de punere în
aplicare a acquis-ului Schengen în integralitate (deschiderea frontierelor interne). Aceste
state au drept de vot în cadrul Consiliului cu privire la întregul acquis Schengen: Bulgaria și
România.
State membre ale UE care aplică în integralitate acquis-ul Schengen, cu excepția celui
privind SIS, absența controalelor la frontierele interne și vizele. Acestea nu au încă acces la
SIS. Aceste state au drept de vot în cadrul Consiliului cu privire la întregul acquis Schengen:
Cipru și Croația.
Regatul Unit, stat membru al UE, a fost autorizat să aplice partea acquis-ului Schengen
referitoare la cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, cu drept de vot în
cadrul Consiliului în ceea ce privește actele care dezvoltă acest acquis. Acesta nu este parte
la acquis-ul Schengen privind absența controalelor la frontierele interne, vizele și frontierele
externe. Are acces la SIS, cu excepția semnalărilor privind interdicția de intrare pe teritoriul
Schengen. Nu toate dispozițiile acquis-ului Schengen aplicabile în Marea Britanie și în Irlanda
de Nord sunt aplicabile în Gibraltar. Niciuna dintre dispozițiile acquis-ului Schengen nu se
aplică în prezent Insulelor Anglo-Normande și Insulei Man.
Irlanda, stat membru al UE, a fost autorizată să aplice partea acquis-ului Schengen
referitoare la cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, cu drept de vot în
cadrul Consiliului în ceea ce privește actele care dezvoltă acest acquis. Cu toate acestea,
Irlanda nu a solicitat punerea în aplicare efectivă a acquis-ului Schengen.
Intrările și ieșirile din Ceuta și Melilla, Insulele Feroe și Groenlanda fac obiectul unor
norme specifice, prevăzute printre altele în acordurile de aderare ale Spaniei și Danemarcei
la Convenția Schengen.
Frontierele cu Andorra, Monaco, San Marino și Vatican fac obiectul unor măsuri de
control specifice în conformitate cu dreptul intern sau internațional – de exemplu, al unor
acorduri bilaterale de cooperare cu statele vecine.
Zona Schengen și cooperarea între statele membre se întemeiază pe Acordul
Schengen, semnat la 14 iunie 1985 între Republica Federală Germania, Franța, Belgia,
Luxemburg și Olanda, privind eliminarea controalelor la frontierele lor comune.
La 19 iunie 1990 a fost elaborată și semnată Convenția de punere în aplicare a Acordului
Schengen, prin care au fost eliminate controalele la frontierele interne ale statelor
semnatare și crearea unei singure frontiere externe, unde controalele de imigrare pentru
spațiul Schengen se efectuează în conformitate cu normele comune ale statelor membre.
Spațiul Schengen este o zonă de liberă circulație a persoanelor care este formată din 26 de
state membre, ultimul stat care a aderat fiind Principatul Liechtenstein (19 decembrie 2011).
Pentru cetățenii UE, eliminarea controalelor la frontierele interne ale spațiului Schengen
înseamnă o mai mare libertate de mișcare și o securitate sporită, prin adoptarea unor reguli
comune ale statelor semnatare ale Convenției de punere in aplicare a Acordului Schengen:

 Eliminarea controalelor persoanelor la frontierele interne;


 Set comun de reguli care se aplică persoanelor care trec frontierele externe ale statelor
membre UE;
 Armonizarea condițiilor de intrare și a normelor privind vizele și cooperarea consulară;
 Cooperarea consolidată în domeniul polițienesc;
 Cooperare judiciară prin intermediul unui sistem rapid de extrădare și transfer ale executării
hotărârilor penale;
 Crearea și dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen.

Pe fundalul problematicii migrației și al preocupărilor legate de asigurarea securității interne


în UE, conceptul de „management integrat al frontierei” dobândește o însemnătate mult mai
mare, fiind considerat o premisă necesară pentru menținerea integrității ariei de libertate,
securitate și justiție, cu accentuarea conceptelor de „solidaritate și responsabilitate
partajată” în gestionarea frontierei externe UE.
Astfel, în vederea consolidării Spațiului de liberă circulație, Comisia Europeană a lansat, în
cursul anului 2017, noi proiecte legislative care vizează modificarea țintită a Codului
Frontierelor Schengen, în sensul posibilității prelungirii controalelor la frontierele interne ale
Spațiului Schengen, dar și pentru stabilirea unui cadru necesar interoperabilității, la nivelul
UE, a sistemelor informatice în materia cooperării polițienești, judiciare sau în materie de azil
și migrație. Totodată, la 12 septembrie 2018, Comisia Europeană a propus o serie de
proiecte legislative având drept scop consolidarea securității interne în cadrul UE, printre
care: reformarea Regulamentului privind Agenția Europeană pentru Frontieră şi Gardă de
Coastă (EBCG) sau propunerea de Regulament privind prevenirea diseminării conținutului
terorist în mediul online.
După prezentarea de către Comisia Europeană, la 4 martie 2016, a foii de parcurs privind
reluarea funcționalității Spațiului Schengen, interesul pentru măsurile necesare restabilirii
funcționării normale a spațiului Schengen a fost treptat diminuat, pe fondul reticențelor
privind imposibilitatea prelungirii controalelor la frontierele interne între statele membre.
Astfel, în contextul provocărilor persistente la adresa securității interne, Comisia și-a
concentrat eforturile pe adoptarea măsurilor necesare pentru consolidarea frontierelor
externe, lupta împotriva terorismului sau a criminalității transfrontaliere, măsuri
evidențiate inclusiv în cel de-al șaisprezecelea raport al Comisiei privind progresul către o
securitate efectivă și autentică, publicat la 10 octombrie 2018.
Aderarea României la Spaţiul Schengen
Aderarea la spațiul Schengen reprezintă un drept și o obligație asumată prin Tratatul de
Aderare la UE (art.4 al Protocolului privind condițiile şi aranjamentele referitoare la
admiterea Republicii Bulgaria și a României în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul de
Aderare al României și Bulgariei, România dorind să participe la toate formele de cooperare
menite să aprofundeze integrarea europeană.
România asigură de facto securitatea frontierelor externe ale UE din momentul aderării sale
la UE, în ianuarie 2007. Eliminarea controalelor la frontierele interne ale Uniunii Europene
este unul dintre cele mai vizibile și mai importante efecte ale procesului de integrare
europeană.
În conformitate cu prevederile acquis-ului Schengen, aderarea la spațiul Schengen
presupune parcurgerea următoarelor etape:
 transmiterea Declarației de pregătire privind aderarea la spaţiul Schengen;
 completarea și transmiterea chestionarului Schengen;
 vizitele de evaluare Schengen (în cadrul acestor misiuni, UE evaluează stadiul implementării
acquis-ului Schengen pe cele cinci domenii: cooperare polițienească, protecția datelor
personale, vize, frontiere maritime, aeriene și terestre și SIS/SIRENE.);
 redactarea rapoartelor privind rezultatele vizitelor de evaluare (raportul include şi
recomandări pentru remedierea eventualelor aspecte mai puțin satisfăcătoare) și aprobarea
acestora în cadrul grupului de lucru Evaluare Schengen de la Bruxelles;
 adoptarea de către Consiliul UE a deciziei privind eliminarea controalelor la frontierele
interne.
Etapa de evaluare tehnică a României s-a finalizat cu rezultate pozitive, iar rapoartele
misiunilor de evaluare succesive au concluzionat că România îndeplinește toate criteriile
prevăzute de legislația care reglementează aderarea la Spațiul Schengen și funcționarea
acestuia.
Îndeplinirea de către România a criteriilor prevăzute în acquis-ul Schengen a fost
recunoscută la data de 9 iunie 2011, cu ocazia reuniunii Consiliului Justiție și Afaceri Interne.
În prealabil, la 8 iunie 2011, Parlamentul European a avizat favorabil proiectul Deciziei
privind aderarea României și Bulgariei la Schengen. Finalizarea cu succes de către România a
măsurilor prevăzute de acquis-ul Schengen au fost confirmate şi de Consiliul European (13-
14 decembrie 2012).
În ultima perioadă, Romania a înregistrat progrese la nivel tehnic în privința implementării
acquis-ului Schengen, prin obținerea accesului integral la Sistemul de Informații
Schengen (SIS), odată cu adoptarea, la 1 august 2018, a unei Decizii a Consiliului în acest
sens, precum și prin adoptarea la 12 octombrie 2017 a Deciziei privind accesul pasiv al
României și Bulgariei la Sistemul de Informații privind Vizele (VIS).
Demersurile diplomatice continuă în perspectiva adoptării deciziei privind aderarea efectivă
a României la spațiul Schengen și aplicării integrale de către țara noastră a prevederilor
acquis-ului Schengen.