TEMATICA GENERALĂ OLIMPIADA DE PSIHOLOGIE

Olimpiada la ştiinţelesocio-umane, la toate etapele se desfăşoară pe baza unor teme generale.

Conţinuturile orientative marcate cu (*) sunt valabile pentru faza judeţeană/municipiului Bucureşti.
Pentru etapa naţională, pe lângă aceste conţinuturi se adaugă şi restul conţinuturilor orientative
(nemarcate cu *).

 PsihologieTema: Conduita psiho-socială din perspectiva interacţiunii proceselor psihice

Conţinuturi orientative:

Procesele psihice şi rolul lor în evoluţiapersonalităţii:*

- Psihicul şi caracteristicile acestuia*
- Ipostazele psihicului (inconştient, subconştient, conştient) şirelaţiile dintre ele*
- Procese cognitive senzoriale (senzaţiile, percepţiile, reprezentarea) *
- Procese cognitive superioare: *
- Gândirea *
- Memoria *
- Imaginaţia*
- Limbajul*
Procese reglatorii:*
- Motivaţia*
- Voinţa* -
- Afectivitatea*
- Atenţia*
Structura şi dezvoltarea personalităţii*
- Caracterizarea generală a personalităţii*
- Individ –persoană-personalitate*
- Temperamentul*
- Aptitudinile*
- Inteligenţa ca aptitudine generală*
- Caracterul*
- Creativitatea*
- Etape ale dezvoltării personalităţii (copilăria, adolescenţa, maturitatea, bătrâneţea)
Conduita psihosocială
- Imaginea de sine şipercepţia socială a imaginii de sine
- Relaţiile interpersonale şi rolul lor în formarea şi dezvoltarea personalităţii
- Comportamente pro şi antisociale
PSIHICUL ȘI CARACTERISTICILE ACESTUIA

Plecând de la definiţia etimologică a psihologiei (psyche – suflet, logos - ştiinţă): „psihologia este
ştiinţa sufletului”, se ridică întrebarea: „ce este psihicul şi care este natura acestuia?”
Psihicul poate fi întâlnit sub mai multe „perechi” de polarităţi semnificative:
 Psihicul este obiectiv şi subiectiv
Obiectiv din punct de vedere existențial (psihicul unei persoane este independent de psihicul altei
persoane Exemplu:2 elevi la ora de matematică - atunci când profesorul explică o teoremă unul poate fi
atent la explicații, iar celălalt poate să se gândească la ce va face după terminarea orei. Dacă ambii sunt
atenți la explicații, în mintea lor au loc procese de prelucrare a unor informații, independent unul de
celălalt (ceea ce se petrece în mintea unuia nu are nici o legătură cu ceea ce se petrece în mintea
celuilalt.)
Subiectiv, din punct de vedere al cunoașterii (fiecare individ implicându-se în cunoaștere prin însușirile şi
particularitățile personale - unul poate înțelege mai ușor, iar celălalt mai greu demonstrația
profesorului.);
 Psihicul este material şi ideal
Este material prin originea lui, având la bază activitatea materială a creierului-activitatea nervoasă,aspect
demonstrat de faptul că anumite leziuni ale creierului produc tulburări ale proceselor psihice sau de
consumul substanțelor halucinogene, care pot determina tulburări ale imaginilor perceptive. Dar psihicul
nu se reduce la procesele fiziologice creierului, un rol important avându-l și experiențele personale
împreună cu informațiile provenite din mediul social și cultural. Orice imagine sau idee nu există în
interiorul nostru decât după o experiență personală.
Exemplu: Cuvântul karnoblic nu are nici o semnificație pentru voi deoarece, probabil, acum îl receptați
pentru prima dată. Dacă cineva vă spune că în limba malgașă înseamnă iubire, cuvântul capătă un
înțeles. Comparând procesele fiziologice care se produc în creierul vostru și în cel al unui malgaș atunci
când se receptează cuvântul, vom constata că ele sunt absolut identice, dar efectul este total diferit.
Necunoscând semnificația cuvântului receptat, rămâneți indiferenți și sunteți, eventual, atrași doar de
sonoritate. Unui malgaș i se pot activa însă amintiri legate de persoana iubită, de sentimente trăite
alături de ea. Dacă și voi cunoașteți semnificația cuvântului, atunci puteți activa trăiri similare cu cele
ale malgașului, însă imaginile care vă vor veni în minte sunt total diferite (chipul unei femei europene
vs. chipul unei femei africane).
Este ideal prin natura lui, având un conţinut de idei și imagini dobândite în procesul cunoaşterii.
 Psihicul apare în calitate de proces, dar şi de produs: procesualitatea vizează desfășurarea în timp,
serială, succesiunea transformărilor produse la nivelul subiectului; produsul este rezultatul final, care se
obţine în urma interacţiunii subiectului cu obiectul. Între proces și produs există o interacțiune, în sensul
că produsul influențează și condiționează dinamica viitoare a procesului, iar un nou proces introduce o
anumită modificare în structura produselor realizate anterior. În rezolvarea unei probleme de matematică,
de un anumit tip facem apel la rutine mentale sau seturi cognitive (un anumit mod de abordare a
problemei), care sunt produse ale proceselor psihice anterior activate, prin care ne-am însușit un
anumit mod de rezolvare. Prezentarea de către profesor a unei „scurtături” în rezolvarea tipului de
problemă, poate restructura algoritmul (produsul).
 Psihicul este întâlnit atât în stare latentă, cât şi în stare manifestă
nu întotdeauna starea latentă coincide cu cea manifestă, deseori între ele existând o contradicție (o
persoană care se bucură de nota mică luată de un coleg, poate afișa în exterior o mască de tristețe): una
gândim, una spunem şi alta facem;
 Psihicul dispune de manifestări normale, dar şi de manifestări patologice (vise, halucinații, stări
emoţionale şi ideatice bizare). Complexitatea psihicului provine din imposibilitatea trasării unei linii de
demarcaţie între normal şi patologic. Pe un fond normal putem întâlni manifestări mai ciudate, iar pe un
fond patologic putem întâlni suficiente momente de normalitate. Diferențierea dintre normal și patologic
este explicată de teoria normei sociale (comportamentul care se depărtează de tot ceea ce este cunoscut ca
un comportament moral, normal de către membrii societății este considerat anormal, contra naturii,
imoral. Toate criteriile de stabilire a anormalității sunt determinate de cultura de care aparține o
persoană și trebuie luate în considerare în funcție de contextul cultural al acesteia. Exemplu, o colegă
vine într-o zi la școală acoperită cu un voal pentru a nu i se mai vedea fața. Veți fi total surprinși de
atitudinea colegei voastre și îi veți eticheta comportamentul ca anormal. Într-o țară fundamentalist
musulmană acoperirea feței cu un voal este impusă de normele religioase, femeilor interzicându-li-se
expunerea feței în public. Dacă o femeie îndrăznește să-și expună fața, comportamentul acesteia este
considerat anormal și condamnat de membrii societății. Ceea ce este permis într-o cultură poate fi total
interzis în alta.
 Psihicul este atât determinat, cât şi determinant
Este cauzat și influențat (determinat) de factori și condiții naturale și sociale, de experiența sa personală.
Omul este ca un animal cultural pentru că pe durata copilăriei este incapabil să supraviețuiască fără o
legătură cu părinții sau cu membrii societății. El primește mijloacele de subzistență, precum și
cunoștințele și deprinderile, care îi sunt transmise pe cale educativă, iar el intră astfel în posesia
achizițiilor anterior acumulate de societate. Pentru a putea beneficia de aceste cunoștințe omul dispune
atât de capacități proprii speciei sale – capacitatea de a achiziționa limbajul, capacitatea de învățare, cât și
de caracteristici individuale, determinate genetic – diferite aptitudini, temperamentul.
Este şi determinant, dispunând de iniţiative şi acţiuni. Exemplu, o persoană cu un temperament coleric
poate determina situații conflictuale în cadrul unor interacțiuni de grup din cauza comportamentului
impulsiv și autocontrolului scăzut.
 Psihicul este dat, dar şi liber: prin psihic oamenii sunt încorsetaţi de deprinderi, stereotipii şi
automatizări ce capătă cu trecerea timpului un caracter rigid, şi tot prin psihic oamenii îşi manifestă
inteligenţa,creativitateaşivoinţa.

Notele definitorii ale psihicului

a. Psihicul este expresia vieţii de relaţie
Psihicul reprezintă un mod specific de interacţiune a organismelor vii cu mediul ambiant, acestea
reacționând prin sensibilitate, inteligenţă, reflexivitate. Numai în relaţie cu „ceva” anume omul aude,
vede, compune gânduri, face mişcări, elaborându-şi şi construindu-şi în felul acesta propria interioritate
psihică. Demonstrarea experimentală a faptului că psihicul este o formă a vieţii de relaţie a fost posibilă
prin suspendarea relaţiei cu ambianţa, care a dus la perturbarea vieţii psihice, făcând imposibilă viaţa în
general. În anul 1954, în laboratorul lui Hebb au fost efectuate experimente de izolare şi privare
senzorială. Subiecţii au fost introduşi într-o cameră în care a fost întrerupt orice contact senzorial cu
realitatea înconjurătoare. Li s-a cerut să nu facă nimic, ci doar să stea culcaţi confortabil pe un pat. Nu
puteau să vadă, să audă, să se mişte şi să pipăie. După 20 de ore de deprivare senzorială, subiecţii erau
tulburaţi, psihicul nu mai funcţiona normal, constatându-se apariţia unor tulburări emoţionale, scăderea
performanţelor intelectuale (au fost testaţi înainte şi după deprivarea senzorială) şi apariţia
halucinaţiilor.
În urma acestui experiment s-a concluzionat că psihicul nu există şi nu funcţionează normal decât în
relaţie cu exteriorul, cu lumea obiectelor, fiind expresia directă a vieţii de relaţie a indivizilor. Dar,
psihicul se află în relaţie nu doar cu lumea obiectelor, ci şi cu universul uman (cazul „copiilor-lup”).
Suspendarea relaţiilor dintre psihic şi social duce la conservarea structurilor biologice ale omului, în
timp ce atributele sociale nici nu apar. În 1781, un ţăran român a găsit în pădurile din apropierea
Braşovului un tânăr de aproximativ 23-25 ani, total sălbăticit. Încercând să-l „umanizeze”, nu a putut
obţine, după mai mulţi ani, decât anumite performanţe, cum ar fi: să umble încălţat, îmbrăcat, să
folosească lingura, să aducă apă de la fântână. Nu s-a reuşit în cazul acestui tânăr achiziţia limbajului.
În 1799, a fost găsit în sudul Franţei un copil de 11-12 ani, în stare de completă animalitate. Timp de 3
ani, un medic a încercat să-l transforme în om, iar munca acestuia a fost zadarnică. Foarte cunoscut este
cazul copilului de aproximativ 9 ani, descoperit în 1954 în India, căruia i s-a dat numele de Ramu („pui
de lup”). Acesta era complet animalizat. Timp de 14 ani, doi psihologi au încercat să-l înveţe să
vorbească, dar nu au reuşit să-l facă să scoată nici măcar un sunet verbal. Datorită faptului că lipsa
relaţiilor cu semenii se repercutează negativ asupra dezvoltării psihicului, se poate concluziona că
psihicul este produsul relaţiilor cu socialul și, la rândul lui poate influenţa relaţiile sociale, schimbându-le
în favoarea sa.
b. Psihicul ca funcţie a creierului
Psihicul este considerat un produs, un rezultat al funcţionării creierului, un fenomen inseparabil de
structurile materiale, cuantice şi energetice. Cercetările experimentale și observațiile clinice au arătat că
orice intervenție, orice tulburare a funcționării mecanismelor neurocerebrale (lezarea sau înlăturarea
diferitelor zone ale creierului, secţionarea unor segmente ale sistemului nervos central la animale, prin
accidente și traume la om – „experimente invocate” sau ingerarea de alcool și substanțe toxice) produc
tulburări ale activității psihice. De exemplu, dacă în urma unui accident de automobil este afectată zona
posterioară a lobului frontal stâng, va apărea o tulburare a capacităţii de vorbire. Creşterea secreţiei de
noradrenalină afectează echilibrul emoţional şi slăbeşte controlul voluntar al comportamentului.
Reducerea aportului de oxigen (anoxia) sau a celui de glucoză (hipoglicemia) se soldează cu diferite
tipuri de tulburări ale dinamismului psihic (oboseală, slăbirea concentrării atenţiei, stare de disconfort,
agitaţie psihomotorie, incoerenţă în gândire, crize de pierdere a conştiinţei etc.).
Psihicul provine din materie (creierul), dar nu se identifică cu ea. Nu creierul determină activitatea
psihică, ci realitatea. Numai că realitatea nu acționează direct asupra psihicului ci prin intermediul
creierului.
c. Psihicul este o construcție subiectivă (internă), care se exteriorizează în comportament, ceea ce
înseamnă că omul filtrează realitatea prin prisma trebuințelor, idealurilor, scopurilor sale. Caracterul
subiectiv al construcției psihice rezultă din:
a. aparține unui subiect și depinde de capacitățile sale, cunoștințe, experiențe, interese, personalitate;
b. nu copiază, fotografiază obiectele, ci le aproximează în funcție de particularitățile de personalitate;
c. transpune pe plan mintal, sub formă de idei și imagini realitatea obiectivă– transformă obiectivul în
subiectiv, fiind o modelare informațională a lumii și a relațiilor cu lumea;
d. este activă: se realizează prin operații de mânuire, explorare, prelucrare a informației;
e. depășește simpla oglindire a realității, fiind o construire și transformare ideală a ei prin combinări și
recombinări, ceea ce explică posibilitatea apariției unor erori (mai ales în situația implicării unor factori
perturbatori, ca in cazul iluziilor, de ex.)
f. tinde spre surprinderea esenței realității.
Rezultă că pentru psihic este important de sesizat caracterul său informațional.
d. Psihicul este condiționat si determinat social – istoric.
Societatea, prin particularitățile ei economice, culturale, spiritual
îifurnizeazăomuluiconținutulviețiipsihice, cadrul de manifestare, condițiile și mijloacele de realizare.
Astfel, omul și viața sa psihică sunt o expresie a societății, ca produs al istoriei.
Luarea în considerare a celor patru caracteristici pot conduce la o posibilă definiţie a psihicului:
„Psihicul este o expresie a vieţii de relaţie, funcție a materiei superior organizate (creierul), o
construcție subiectivă a realității obiective, condiționat și determinat social-istoric”.

Manifestări particulare ale creierului

Psihicul este o modalitate prin care omul există ca ființă bio-psiho-socială. Psihicul este chiar
personalitatea sa. Psihicul se manifestă prin procese psihice (gândire, memorie, imaginație, etc), prin stări
psihice (conștientă sau inconștientă, bună sau proastă dispoziție) și prin însușiri psihice (trăsături de
caracter, însușiri temperamentale).
Clasificarea fenomenelor psihice
A. Procese psihice (cognitive, afective, volitive)
B. Activități psihice (joc, învățare, muncă, creație, limbajul)
C. Insușiri psihice (însușirile de personalitate)
D. Condiții facilitatoare sau perturbatoare ale proceselor, activităților și însușirilor psihice (motivația,
atenția, deprinderile)
 procese psihice (cognitive, activități psihice (jocul, învățarea,
afective, volitive) munca, creația)

Psihic

însușiri psihice (temperament,

condiții psihice (motivația,
aptitudini, caracter, inteligență,
deprinderile, atenția)
creativitate)
Psihologia contemporană utilizează noțiunea de mecanism ca substitut al tuturor manifestărilor
clasice ale psihicului, considerând ca există:
 de prelucrare primară: senzația, percepția,
A. mecanisme psihice informațional – reprezentarea
operaționale  de prelucrare superioară: gândirea, memoria,
imaginația

B. mecanisme psihice stimulator – energizante: motivația, afectivitatea;

C. mecanisme psihice reglatoare: comunicarea și limbajul, atenția, voința;
D. mecanisme psihice integratoare: cel mai înalt este personalitatea.

Procesul psihic este definit prin trei parametri:

1. Un conținut informațional care vizează anumite laturi ale realității și ale ființei proprii (forma,
mărimea și tridimensionalitatea pentru percepție, gustul unor alimente pentru senzațiile gustative,
leziunile unor organe interne pentru senzațiile de durere etc.);
2. Funcții și structuri operaționale specifice de realizare (funcția de cunoaștere, de reglare, de energizare
sau direcționare a activității);
3. Modalități subiective și comportamente caracteristice (imaginea pentru percepție, ideea pentru gândire,
trăirea subiectivă pentru emoție, orientarea spre scop și efortul psihic pentru voință).
Procesele psihice nu sunt izolate, ele intră în interacțiune, functionând simultan și alcătuind un sistem -
sistemul psihic uman – SPU.