Sunteți pe pagina 1din 6

Nume

Clasa

Test initial Anul III

1. Incercuiti varianta corecta :


1. Pacientul cu tulburări senzoriale poate manifesta:
a) pierderea sau diminuarea gustului, surditate, anosmie, hipo sau hiperestezie,
b) monoplegie, hemiplegie, paraplegie, tetraplegie,
c) afazie, dizartrie, mutism, dislalie,paralizie, pareză, parestezii
2. În paraliziile periferice:
a) tonusul muscular este păstrat sau chiar exagerat,
b) mişcările pasive se pot executa cu amplitudine redusă,
c) scade tonusul muscular, mişcările pasive se pot efectua cu amplitudine mult mai mare,
d) funcţia motorie musculară dispare total.
3. Fobia se defineşte ca fiind:
a) teama de spaţiu închis,
b) teama de a sta închis în cameră,
c) teama de boală,
d) frică obsedantă, direcţionată spre ceva de care bolnavul nu poate scăpa.
4. Paraplegia este caracterizată de:
a) paralizia membrelor inferiore,
b) paralizia celor 4 membre,
c) paralizia unui singur membru,
d) paralizia a jumatate de corp lateral.
5. Lipsa capacitaţii de reproducere sau recunoaştere a unor fapte anteriore este numită:
a) amnezie de fixare,
b) alienare mentală,
c) amnezie de evocare,
d) delir.
6. Hipoestezia reprezinta:
a) diminuarea auzului
b) diminuarea sensibilitatii cutanate,
c) scaderea acuitatii vizuale,
d) diminuarea gustului.
7. Dislalia se caracterizează prin:
a) incapacitatea de a pronunţa anumite cuvinte sau de a le folosi, ori ambele,
b) greutatea de a pronunţa anumite cuvinte, repetarea sau omisiunea de silabe, prin prelungirea unor sunete,
c) imposibilitatea de a pronunţa anumite sunete care compun cuvintele; vorbirea devine neinteligibilă,
dificultate de a articula cuvintele, pronunţie neinteligibilă
8. Reacţiile afective în insuficienţe sau exces senzorial pot fi:
a) bâlbâiala, mutismul, dislalia,
b) hipoacuzie, hipoestezie, hiperestezie,
c) anxietate, încetinirea dezvoltării gândirii, halucinaţii, izolare, inactivitate, nelinişte,
d) cecitate, diminuarea vederii, pierderea simţului de control al hranei.
9. Din tulburările de memorie fac parte:
a) alienarea mentală, delirul,
b) amnezia de fixare, halucinaţiile,
c) fobia, euforia, amnezia de evocare,
d) amnezia de fixare şi amnezia de evocare.
10. Manifestări de dependenţă în caz de dispnee pot fi:
a) tuse, hemoptizie, cianoză, zgomote respiratorii,
b) epistaxis, strănut, tuse, cornaj, tiraj,
c) disfonie, afonie, senzaţie de sufocare,
d) disfagie, anorexie, hemoptizie, tuse.
11. Tipurile de respiraţii pot fi:
a) costal superior întâlnită la copii şi vârstnici, prin coborârea părţii superioare a cutiei toracice,
b) costal inferior la femei, prin mărirea diametrului lateral al cutiei torcice,
c) abdominal întâlnită la vârstnici şi copii, prin mărirea diametrului vertical al cutiei toracice,
d) costal superior la bărbaţi prin ridicarea părţii superioare a cutiei toracice.

12. Hemoptizia se defineşte ca fiind:


a) amestec de secreţii din arborele traheo-bronşic, formată din mucus, puroi, sânge, celule descuamate,
b) amestec de secreţii provenită de la nuvelul faringelui, mucus, puroi, sânge,
c) hemoragie exteriorizată prin cavitatea bucală provenind de la nivelul căilor respiratorii,
d) secreţie sanguinolentă eliminată pe cavitatea bucală provenind de la nivelul tubului digestiv.
13. Pentru a opri epistaxisul, asistenta medicală:
a) învaţă pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa,
b) învaţă pacientul să utilizeze tehnici de relaxare,
c) asigură poziţia şezând şi aspiră secreţiile bronşice dacă este cazul,
d) aplică comprese reci pe frunte, nas sau ceafă şi îi recomandă să nu-şi sufle nasul.
14. Modificări de volum ale pulsului sunt:
a) tahicardie, bradicardie,
b) puls aritmic, puls dicrot,
c) puls filiform, puls asimetric,
d) puls aritmic, puls asimetric.
15. Hipoxemia reprezintă:
a) diminuarea cantităţii de oxigen în ţesuturi,
b) scăderea cantităţii de oxigen în sânge,
c) creşterea cantităţii de oxiggen în sânge,
d) creşterea cantităţii de oxigen în ţesuturi.
16. Două pulsaţii una puternică şi alta slabă, urmată de pauză se defineşte ca fiind:
a) tahicardie,
b) puls filiform,
c) puls dicrot,
d) bradicardie.
17. Factorii care determină tensiunea arterială sunt:
a) somnul-în timpul somnului tensiunea arterială este mai mică decât în perioada de veghe,
b) vârsta-tensiunea arterială este mai mică la copil şi creşte pe măsură ce acesta înaintează în vârstă,
c) activitatea diurnă produce o creştere a tensiunii arteriale,
d) debitul cardiac, forşa de contracţie a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor vâscozitatea sângelui
18. Posibile manifestări de dependenţă în caz de obstrucţia căilor respiratorii sunt:
a) epistaxis, deformări ale nasului, strănut, aspiraţie pe nas,
b) hemoptizie, mucozităţi (spută), cianoză,
c) dispnee de tip Chayne-Stokes şi de tip Kussmäul,
d) zgomote respiratorii, bradipnee, ortopnee.
19. Amplitudinea respiratorie este dată de :
a) volumul de aer care pătrunde în plămân la fiecare respiraţie,
b) volumul de aer care pătrunde şi se elimină din plămân la fiecare respiraţie,
c) aerul care se elimină din plămân la fecare expiraţie,
d) aerul din plămâni care pătrunde cu fiecare inspiraţie.
20. Tensiunea arterială diferenţială este reprezentată de:
a) diferenta dintre tensiunea arterială maximă şi tensiunea arterială minimă,
b) menţinerea raportului dintre tensiunea arterială maximă şi tensiunea arterială minimă,
c) creşterea tensiunii arteriale peste valori normale,
d) scăderea tensiunii arteriale sub valori normale.
21. Manifestările de dependenţă în cadrul problemei de dependenţă “Alimentaţie inadecvată prin deficit” sunt:
a) anorexie, disfagie, semne de dezechilibru;
b) bulimie;
c) polifagie;
d) edeme.
22. Bulimia reprezintă:
a) nevoie exagerată de a mânca şi absenţa sentimentului de săţietate;
b) lipsa poftei de mâncare;
c) dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor;
d) senzaţie exagerată de foame; mănâncă fără control.
23. Anorexia reprezintă:
a) dificultate în digestie şi absorbţia alimentelor;
b) lipsa poftei de mâncare;
c) apetit capricios;
d) nevoie exagerată de a mânca.
24. Insuficienţa aportului alimentar şi lichidiar determină:
a) tulburări la nivelul funcţionării tuturor aparatelor şi sistemelor organismului:
b) obezitate;
c) bulimie;
d) anchilază.
25. Cavitatea bucală, în cadrul manifestării de independenţă, este caracterizată prin:
a) absenta dinţilor, carii dentare, gingivite;
b) ulceraţii ale buzelor;
c) limba incărcată, glosite;
d) dentiţie bună, limba roz, gingii roz aderente dinţilor.
26.Apetitul se defineşte ca:
a) consum de lichide în funcţie de nevoie;
b) senzaţie de plenitudine;
c) senzaţie dezagreabilă, tradusă prin nevoia de a mânca;
d) pofta de mâncare- senzaţie agreabilă, tradusă prin dorinţa de hrană.
27. Manifestări de independenţă din cadrul “Nevoii de a bea şi a mânca” sunt considerate:
a) masticaţia uşoară, eficace; digestia lentă, nestingherită;
b) dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor;
c) disfagie;
d) anorexie.
28. În cazul pacientului cu alimentaţie inadecvată prin deficit, pentru echilibrul nutriţional al acestuia, intervenţiile asistentei
medicale vizează:
a) aşezarea pacientului în poziţie semişezând, şezând sau în decubit dorsal, cu capul într-o parte;
b) instruirea pacientului referitor la categoriile de alimente din ghidul alimentar, echivalenţele cantitative si calitative ale principiilor
alimentare, în vederea înlocuirii unui aliment cu altul;
c) rehidratarea pacientului treptat, cu cantităţi mici de lichide reci, oferite cu linguriţa;
d) reducerea sau oprirea aportului de lichide şi alimente.
29. În diabetul zaharat urina are miros de:
a) bulion;
b) fructe coapte sau cloroform;
c) amoniacal;
d) uşor acru.
30. În caz de hipertensiune intracraniană, vărsăturile se produc:
a) brusc, în jet, fără efort, fără greaţă şi nu sunt precedate de stare generală alterată;
b) sunt însoţite de dureri abdominale, salivaţie, tahicardie, transpiraţii reci, deshidratare;
c) sunt însoţite de inapetenţă, au culoare galben-verzuie şi apar postprandial;
d) sunt însoţite de salivaţie abundentă, ameţeli, tahicardie.
31. Vomica reprezintă:
a) eliminarea unor colecţii purulente sau exudate prin căile respiratorii;
b) vărsătură alimentară;
c) vărsătură bilioasă;
d) vărsătură fecaloidă.
32. Ileusul este caracterizat prin:
a) acumulare de gaze în intestin;
b) senzaţie dureroasă de defecare fără eliminare de materii fecale;
c) eliminarea frecventă a gazelor;
d) suprimarea completă a eliminării fecalelor şi gazelor.
33. Metroragia este:
a) hemoragie menstruală prelungită, însoţită de durere;
b) intervale lungi între menstre;
c) hemoragii neregulate, acidice, survenite între două menstre succesive;
d) menstruaţie dureroasă-apariţia durerilor în timpul menstrei.
34. Aspectul sputei în hemoptizie este:
a) roşie-gelatinoasă aerată;
b) roşie sanghinolentă, aerată şi spumoasă;
c) roz;
d) ruginie culoarea sucului de prune.
35.Intervenţiile asistentului în cazul unui pacient cu ischiurie sunt cu excepţia:
a) verifică prezenţa globului vezical;
b) introduce mâinile pacientului în apă caldă;
c) învaţă pacientul exerciţii de întărire a musculaturii perineale;
d) introduce bazinetul cald sub bolnav.
36. Obiectivele asistentei în cadrul intervenţiilor acordate unui pacient cu incontinenţă de urină şi materii fecale sunt cu excepţia:
a) pacientul să-şi recapete controlul sfincterelor;
b) pacientul să nu devină sursă de infecţii nosocomiale;
c) pacientul să prezinte tegumente şi mucoase integre şi curate;
d) pacientul să fie echilibrat psihic.
37. Manifestările de dependenţă în eliminarea urinară inadecvată cantitativ şi calitativ sunt:
a) albuminurie, edeme, oligurie;
b) prezenţa globului vezical, polakiurie;
c) hidroree, nicturie, poliurie;
d) anorexie, meteorism, tenesme vezicale.
38.Factorii determinanţi ai diareei sunt:
a) conţinutul intestinal cu efect excitant;
b) cauze inflamatoare;
c) exacerbarea peristaltismului intestinal;
d) cauze nervoase.
39. Culoarea varsăturilor diferă în anumite cazuri şi anume:
a) galben murdar-ocluzii;
b) brună-aspect de zaţ de cafea-hematemeză;
c) rosie-cancer gastric.
d) galben verzui-gravide.
40.Diureza se măsoară astfel:
a) din urina colectată dimineaţa din jetul mijlociu;
b) din urina colectată în 24h;
c) din urina colectată dimineaţa pe nemâncate;
d) din urina din cursul nopţii.
41.Manifestările de dependentă ale “imobilităţii” sunt:
a) tremurături;
b) anchiloza, crampa, atrofia musculară;
c) euforia
d) miscari necoordonate.
42. Consecinţele imobilizării îndelungate la pat pot fi:
a) spasme musculare;
b) atrofia musculară, escarele;
c) disfagia;
d) epistaxis.
43. Crampele musculare se caracterizează prin:
a) contracţie involuntară permanentă a muşchiului;
b) contracţie spasmodică involuntară si dureroasă a muşchiului;
c) dificultate de deplasare;
d) ulceraţii ale pielii.
44.Problema de dependentă “Necoordonarea mişcărilor” din cadrul nevoii de a se mişca si a avea o bună postură, are ca manifestări
de dependenţă:
a) akinezia, ataxia, convulsii, tremurături;
b) tremurături, convulsii, torticolis;
c) akinezia, euforia, spasmul;
d) ataxia, crampa, anchiloza.
45.Abducţia este:
a) mişcarea de apropiere faţă de axul median al corpului;
b) mişcarea realizată in jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplasează;
c) mişcarea de îndepărtare faţă de axul median al corpului;
d) mişcarea de rotaţie a mâinii.
46.Atonia musculară este:
a) scăderea tomusului muscular;
b) contracţie involuntară a unuia sau mai multor grupe de muşchi;
c) diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii;
d) diminuarea volumului muşchiului, a contractibilităţii sale.
47.Contractura musculară reprezintă:
a) contracţie involuntară si permanentă a unuia sau mai multor muşchi, care determină o poziţie inadecvată;
b) contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a unuia sau mai multor muşchi, cauzată de o poziţie inadecvată;
c) diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii;
d) ulceraţie a pielii.
48.Deformările coloanei vertebrale includ:
a) cifoza, lordoza, scolioza;
b) reducerea temporară a capacităţii funcţionale a muşchiului;
c) cifoza, lordoza, picior valg;
d) scolioza, picior ecvin.
49.Poziţiile patognomonice sunt:
a) opistotonus, pleurostotonus, “cocoş de puşcă”;
b) opistotonus, ortostatism;
c) “cocoş de puşcă”, sezănd;
d) ortostatismul, sezand.
50. Care este diferenţa între temperatura măsurată în cavităţi închise (cavitate bucală, rect, vagin) şi cea măsurată în axilă?
a) 0,1-0,2˚C;
b) 0,3-0,5˚C;
c) 1˚-1,5˚C;
d) 0,2-0,3˚C.
51. Ce se înţelege prin homeotermie ?
a) echilibrul între termogeneză şi termoliză;
b) echilibrul între vasoconstricţie şi vasodilatare;
c) echilibrul termic obţinut prin transpiraţie;
d) echilibrul între mediul intern şi mediul extern al organismului.
52. Hipertermia în nursing constă în temperaturi de peste :
a) 35˚C la vârstnic;
b) 37,2˚C la nou-născut;
c) 36,5˚C la copilul mic;
d) 37˚C la adult
53. Intervenţiile asistentului în hipertermie constau în:
a) administrarea de antipiretice pentru a menţine temperatura corpului în limite fiziologice;
b) administrarea medicaţiei indicate, asigurarea echilibrului hidroelectrolitic a pacientului, aerisirea încăperii, aplicarea unor
revulsivante, asigurarea igienei pacientului, pregătirea psihică a pacientului;
c) administrarea medicamentelor, aplicarea de comprese reci, pregatirea psihică a pacientului în vederea recoltării şi examinării;
d) administrarea de antibiotice şi asigurarea nevoilor de a fi curat şi a se îmbrăca, dezbrăca.
54. Antipireticele sunt medicamente:
a) împotriva alergiilor;
b) împotriva piodermitei;
c) împotriva microbilor;
d) împotriva febrei.
55. În caz de hipertermie apar probleme manifestate prin:
a) dispnee, inapetenţă, frisoane, piloerecţie, piele roşie;
b) dispnee, poliurie, piele palidă, insomnie;
c) dispnee, cianoză;
d) dispnee, bulemie, hiperactivitate.
56. Degerătura din hipotermie se caracterizează prin:
a) înroşirea pielii;
b) parestezii generalizate;
c) necrozarea ţesuturilor;
d) albirea tegumentelor.
57. Pentru scăderea temperaturii corpului la nou-născut şi copil mic, asistenta foloseşte în cadrul sarcinilor autonome:
a) termoforul, paturi calde;
b) administrarea de antipiretice şi antibiotice;
c) masaj al extremităţilor;
d) împachetări umede cu apă la temperatura camerei.
58. Pentru ca pacientul să beneficieze de securitate psihologică se iau următoarele măsuri cu o excepţie:
a) lipsa amenajărilor sanitare;
b) metode de relaxare, de destindere şi de control al emoţiilor;
c) utilizarea mecanismelor de apărare în diferite situaţii;
d) practicarea unui obicei, crez sau religie.
59. Atunci când nevoia de a evita pericolele nu este satisfăcută apar următoarele probleme de dependenţă cu o excepţie:
a) vulnerabilitate faţă de pericole;
b) alterarea integrităţii fizice sau psihice;
c) comunicare ineficace la nivel afectiv;
d) durere.
60. Manifestările de dependenţă ce apar în vulnerabilitate faţă de pericole sunt:
a) semne inflamatorii;
b) semne de insecuritate psihologică;
c) limitarea mişcărilor segmentului afectat;
d) predispoziţie la accidente, răniri, căderi.
61. Semnele inflamatorii întâlnite în problema de dependenţă alterarea integrităţii fizice sau psihice sunt următoarele cu o excepţie:
a) durere, tumefacţie ;
b) neîncrederea, idei de sinucidere, hipertermie;
c) roşeaţă locală a regiunii respective;
d) limitarea mişcărilor segmentului afectat.
62. Intervenţiile autonome ale asistentei la un pacient care prezintă problema de dependenţă alterarea integrităţii fizice şi psihice sunt
următoarele cu o excepţie:
a) administrează tratamentul antiinfecţios şi antiinflamator;
b) asigură condiţii de mediu adecvate;
c) încurajează pacientul să comunice cu cei din jur;
d) foloseşte metode de relaxare prin muzică sau masaj.
63. Surmenajul este:
a) fatigabilitate excesivă;
b) anxietate marcată;
c) dezechilibru ingesta - excreta;
d) aport crescut de Ca, Mg si K.
64.Anuria apare în următoarele afecţiuni:
a) Arsuri întinse, traumatisme lombare, angajarea unui calcul într-unul din uretere; b) perioada acută a bolilor infecţioase; c) diabet
insipid şi zaharat, hemoragii diaree accentuate; d) perioada de formare a colecţiilor seroase, insuficienţă circulatorie cu formare de
edeme.
65.Când rinichiul îşi pierde capacitatea de concentrare apare următaorea manifestare de dependenţă:
a)Hematuria; b) glicozuria; c) hipostenuria; d) albuminuria
66.Tenesmele sunt definite ca:
a)Masă fecaloidă abundentă; b) senzaţie dureroasă de defecare, fără eliminare de materii fecale; c) bile dure de mărimea măslinelor
stagnate în colon; d) acumulare de materii fecale în rect.
67.Sângele înghiţit şi eliminate prin vărsătură poartă denumirea de:
a) Hemoptizie; b) hematemeză; c) hemiplegie; d) melenă.
68.Hemoragiile neregulate, aciclice, survenite între două menstre sunt denumite:
a) Menoragii; b) melena; c) metroragii; d) hematuria.
69.Transpiraţia crescută la nivel plantar, ce stagnează interdigital şi determină apariţia micozelor şi infecţiilor se
numeşte:a)Hipercheratoză; b) diaforeză; c) hiperhidroză; d) hidroree.
70.Sputa cu formă perlată apare în următoarele afecţiuni:
a) Pneumonie; b) BPOC; c) astm bronşic; d) inflamaţia bronhiilor.

2. Notati cu Adevarat sau Fals urmatoarele afirmatii:


1.Pareza reprezintă dispariţia totală a funcţiei motorii musculare.
2.Anosmia reprezintă pierderea mirosului.
3.Hipoacuzia reprezintă pierderea funcţiei auditive.
4.Valorile tensiunii arteriale cresc la căldură întrucât se produce vasodilataţie.
5 O respiraţie din ce în ce mai frecventă, ajunsă la un grad maxim, după care frecvenţa scade treptat, urmată de apnee, se numeste
respiraţie de tip Kusamäul
6 Depresiunea inspiratorie a părţilor moi ale toracelui, suprasternal, epigastru, intercostal se numeşte cornaj.
7. Pirozisul reprezintă senzaţia de arsură, care urcă din stomac, prin esofag, asociată cu un gust acru.
8. Alimentarea parenterală pe cale i.v. se face cu substanţe care au o valoare calorica ridicată.
9. Alimentarea artificială prin sonda gastrică se face la bolnavi inconştienţi.
10.Eliminarea frecventă a gazelor din intestin se numeste meteorism.
11.Ischiuria reprezintă incapacitatea vezicii urinare de a-şi evacua conţinutul.
12.Colica este durerea cauzată de contracţii dureroase involuntare ale musculaturii abdominale.
13.Regurgitaţia este un reflux al alimentelor din stomac sau esofag în gură fără greaţă şi fără contracţia muşchilor abdominali.
14.Mucusul amestecat cu sânge şi detritusuri celulare ce nu coagulează poartă denumirea de menstră.
15. Poziţia Trendelenburg asigură o bună circulaţie sangvină în membrele inferioare.
16. Menţinerea independenţei mişcării corpului şi a bunei posture sunt determinate de integritatea aparatului locomotor, a sistemului
nervos şi a aparatului vestibular.
17. Sindromul febril este caracterizat prin: cefalee, curbatură, tahicardie, inapetenţă, sete, oligurie, urini concentrate, convulsii,
halucinaţii.
18. Erupţiile cutanate din bolile epidemice: macule, pustule, vezicule, pot fi asociate cu hipertermia.
19. Factorii biologici care influenţeaza temperatura corpului sunt: sexul, activitatea fizică,vârsta, alimentaţia şi variaţia diurnă de
temperatură.
20. La pacientul cu vulnerabilitate faţă de pericole pentru a se preveni transmiterea bolilor infecţioase se recurge la izolarea
pacientului şi respectarea circuitelor funcţionale.