Mănăstirea Putna

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale,
religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai
Eminescu).

Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în nordul Moldovei. [1]

Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi
prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane
etc.

Istoric
Potrivit vechilor cronici moldovenești, zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui
mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3
septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”.[2] Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile
au fost terminate în 1481.

Biserica mănăstirii fiind devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki, lucrările de reconstruire au fost
începute de voievodul Gheorghe Ștefan (1653-1658) în 1654 și terminate, sub domnia lui Eustatie
Dabija (1661-1665), în 1662. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului
Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer,
și, mai recent, în perioada 1961-1975.

Arhitectura
Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui
fațadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757 în vremea
domnitorului Constantin Racoviță, despre aceasta dând mărturie și stema de pe fațada de vest, în care
apar reunite stemele Moldovei și ale Țării Românești. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu
Ioan Slavici și cu alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele
zile în sala de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Tot pe latura de est este situat
și „Turnul clopotniței” construit în anul 1882.

Paraclisul mănăstirii, așezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, este
construit de mitropolitul Iacov Putneanul în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniță deteriorat la
marele cutremur din 1739. A fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spații.
Paraclisul a fost pictat în tehnica „al fresco” în perioada 1980-1984 de artiștii-frați Mihail și Gavril
Moroșan, stareț fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac.

Pe latura sudică a incintei se află Casa Domnească ridicată între anii 1982-1988 pe temeliile celei
vechi distrusă de Habsburgi. Lucrările de reconstrucție au fost începute și supravegheate, în mare
parte, de către Prea Fericitul Părinte Teoctist pe timpul arhipăstoririi sale ca mitropolit al Moldovei.

Singura clădire rămasă din vremea Sfântului Voievod Ștefan este Turnul Tezaurului a cărui construcție
a fost terminată în anul 1481. În el au fost adăpostite, în vremi de tulburare, odoarele acestui sfânt
lăcaș.

Biserica originală a suferit mari modificări în perioada 1653-1662. S-au păstrat liniile arhitectonice
inițiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcătuită din cinci încăperi: pridvor, pronaos, gropniță,
naos și altar. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectură bizantine, gotice și renascentiste.
Accesul în biserică se face prin cele două uși laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră.
Ușa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care amintește
de lucrările de reconstrucție ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ștefan și Eustratie Dabija.
Din camera mormintelor (gropnița) trecerea către naos se face printre două coloane masive ce au
înlocuit, în secolul XVII, peretele desparțitor specific liniei arhitectonice ștefaniene. La exterior
biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Preasfânta Treime, motiv ce se regăsește
și în ornamentația interioară.

Monument istoric
Mănăstirea Putna este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare
cod LMI SV-II-a-A-05595. [3]