Din când în când, la orele de desen, deasupra colilor albe apar cuvintele:
„Desen liber după natură”. Atunci fiecare şcolar aşterne pe caietul său orice crede de cuviinţă din tot ce îi
cade sub ochi. Iată-i, de pildă, pe cei dintr-a cincea... Cei din băncile dinspre perete au luat ca modelghivecele de
flori de pe pervaz, alţii acvariul în care înoată o zvârlugă1 neastâmpărată şi câţiva bibănaşi2. Cei dinspre geam îşi
aruncă privirea către curtea şcolii. Mai ales aceştia au ce desena!... Unii au ales ca model pomii cu coroana lor
verde-închisă, înconjuraţi de un rotocol de brazde, ca o perniţă la piciorul fiecăruia. Alţii s-au oprit asupra straturilor
de flori. Din clasă nu se deosebesc prea bine toate culorile, dar cei dintr-a cincea ştiu cum arată gherghinele3
pufoase, bănuţii4 şi petuniile5... Le-au plantat şi le îngrijesc ei înşişi...
Dar ora de desen e scurtă. De-abia s-a găsit creionul cel mai potrivit pentru frunzişul teiului sau pentru
veşmântul de catifea al florilor, că a şi sunat de ieşire. Pomul şi florile rămân în caiete pentru o săptămână
încheiată.
Săptămâna trece însă repede, iar ora următoare copiii dinspre fereastră îşi aruncă din nou privirile
pe geam pentru a continua desenele. Cele mai frumoase vor fi păstrate şi vor împodobi expoziţia de
sfârşit de an...
De-abia a pus însă mâna pe creion, că băiatul din banca întâi s-a oprit nedumerit. Se întoarce spre cel din
spate:
– Ce-i aia? Poţi să mă lămureşti? Pare un fruct ciudat în crengile teiului. Şi totuşi e cu neputinţă...în primul
rând, fructele – niciun fel de fructe – nu sunt din hârtie... iar, în al doilea rând, nu cresc pe
sfori, în copaci.
Cel întrebat nu se miră de fel. Răspunde pe şoptite:
– E zmeul meu care s-a agăţat în crengi. Nu-l desena! Dar tu poţi să-mi explici ce floare o fi aceea, roşie, la
marginea rondului? Săptămâna trecută nu era...
Băiatul din banca întâi răspunde, continuând să-şi ascută creionul:
– Nu e floare. E bara de la poarta de fotbal. Am făcut-o în recreaţie din cărămizi şi a rămas acolo. N-o
desena nici tu.
Acum desenul e mai mult liber decât după... natură. Din imaginaţie. Trebuie să-şi închipuie fiecare cum ar
arăta un pom, fără zmeie agăţate în crengi, şi un rond de flori, fără cărămizi. Guma rezolvă problema aceasta, dar
se ivesc altele:
– Ce-i cu iarba aceea albastră lângă grilaj?
– Nu e iarbă. Sunt nişte hârtii... învelitorile vechi de la caiete. Nu le desena! Numai că am şi eu o
nedumerire... Uite colo, spre fundul curţii, ce fel de pomişor este? Săptămâna trecută nu era sădit.
Adică era, dar nu aşa... Era un puiet obişnuit de măr. Urma doar să-i colorez coroana în verde pal...
Acum, poftim de-l mai colorează! Parcă-i un pom din planeta Marte: frunze roşii, tulpina pestriţă, de crengi nu mai
vorbesc, parc-ar avea nasturi, catarame, mai ştiu eu ce.
– Ştiu eu, răspunde cu siguranţă celălalt. Nu e un pom din Marte. E tot pomişorul de săptămâna trecută, dar
s-au dezbrăcat cei dintr-a şaptea, pentru că au gimnastică şi, deşi avem vestiar, şi-au agăţat hainele de pomişor. Nu
le desena.
– Atunci ce să mai desenez? Ce-i de făcut?
Într-adevăr... Nu desena pomul, că e aerodrom6 de zmeie, nu desena rondul de flori, că e teren de fotbal, nu
desena pomişorul, că e cuier, nu desena iarba, că e hârtie... Ce-i de făcut? Cei doi găsesc şi la această întrebare
răspunsul. Şi nu ni se pare deloc nepotrivit:
– În prima recreaţie facem ordine... la modele. Punem mâna toată grupa...
În ora următoare de desen peisajul arăta ca totul altfel: pomii erau pomi, iarba era iarbă, iar rondurile de flori,
proaspăt stropite. Nu aşteptau decât ca toate creioanele colorate să fie ascuţite. Meritau un nou desen. Cu totul
altul.
1
Clasa a V-a
Desen după natură-Mircea Sântimbreanu
________________________
1 zvârlugă = s.f. pește mic din apele stătătoare sau lin curgătoare, comestibil, cu mișcări foarte iuți, de culoare gălbuie, cu gura
prevăzută cu șase mustăți și cu o țeapă sub ochi.
2 biban = s.m. pește răpitor de apă dulce, cu laturile corpului acoperite cu dungi negre transversale, cu carnea albă, gustoasă.
3 gherghină = s.f. plantă cu tulpina înaltă, cu flori mari, de culori și forme variate, cultivată ca plantă decorativă; dalie.
4 bănuț = s.m. (mai ales la plural, în context) plantă mică, cu flori mici și rotunde, frumos colorate.
5 petunie = s. f. plantă decorativă, cu tulpina înaltă și cu flori mari, diferit colorate și plăcut mirositoare, care au corola în formă de
pâlnie.
6 aerodrom = s.n. teren special amenajat pentru decolarea, aterizarea și staționarea avioanelor, cuprinzând și instalațiile, asistența
Exemplu
Sunt de acord: La ora de desen după natură,
fiecare elev își alege singur ceea ce vrea să deseneze.
Motivarea alegerii: În felul acesta, desenele
copiilor vor fi variate.
2
Clasa a V-a
Desen după natură-Mircea Sântimbreanu
6. Următorul fragment din textul suport a fost dramatizat (prelucrat pentru a putea fi reprezentat pe scenă). Citește
acest dialog împreună cu un coleg, în fața clasei, ținând cont de indicațiile din paranteze și de semnele de
punctuație:
Băiatul din prima bancă (nedumerit, cu un creion în mână, pregătindu-se să îl ascută): Ce-i aia? Poţi să
mă lămureşti? Pare un fruct ciudat în crengile teiului. Şi totuşi e cu neputinţă.... în primul rând, fructele – niciun fel
de fructe – nu sunt din hârtie... iar, în al doilea rând, nu cresc pe sfori, în copaci.
Băiatul din a doua bancă (fără să se mire, șoptind): E zmeul meu care s-a agăţat în crengi. Nu-l desena!
Dar tu poţi să-mi explici ce floare o fi aceea, roşie, la marginea rondului? Săptămâna trecută
nu era...
Băiatul din prima bancă (continuând să își ascută creionul): Nu e floare. E bara de la poarta de fotbal. Am
făcut-o în recreaţie din cărămizi şi a rămas acolo. N-o desena nici tu.
7. Continuă dialogul cu încă cinci replici pentru fiecare personaj. Fiecare intervenție a vorbitorului trebuie însoțită de
o indicație referitoare la starea sa emoțională sau la atitudinea sa față de ascultător..
3
Clasa a V-a
Desen după natură-Mircea Sântimbreanu