CHIMIE

GHIDUL PROFESORULUI
clasele 9-12

ACIZI ŞI BAZE

Descrierea materialului video

În cursul lecţiei, elevii vor afla ce sunt acizii şi bazele şi cât de importante sunt aceste substanţe
în viaţa de zi cu zi; cum se combină aceşti compuşi pentru a forma săruri; ce este scara pH-ului;
ce substanţe comune sunt acizi sau baze. Prin experimente, elevii vor învăţa să determine singuri
dacă o anumită substanţă este acid sau bază.

Obiective generale
Pe baza datelor, elevii vor putea anticipa dacă diverse substanţe comune sunt acizi sau baze.
Elevii vor învăţa să determine pH-ul substanţelor.
Elevii vor putea descrie rezultatele studiului şi caracteristicile fiecărei substanţe.

Materiale didactice

• Materialul video Acizi şi baze

• Hârtie şi creioane
• Hârtii de test
• Aparat de măsurarea pH-ului (dacă e posibil)
• Pahare de plastic (pentru materialele care vor fi testate)
• Apă distilată
• Suc de lămâie
• Oţet
• Bicarbonat de sodiu
• Amoniac
• Fenolftaleină (dacă e posibil)
• Computer cu acces la internet

Înainte de începerea orei, decideţi cum vreţi să distribuiţi materialele de studiu.

Puteţi să le daţi câte unui elev din fiecare grup sau să le oferiţi direct grupurilor.
Fiecare grup va avea nevoie de următoarele materiale:
• 8 hârtii de test

1
• mostre din următoarele materiale, distribuite în pahare de plastic: apă distilată, suc de
lămâie, oţet, bicarbonat de sodiu, amoniac
• aparat de măsurare a pH-ului (dacă e posibil)

Întrebări pentru clasă

Partea 1, “Proprietăţile acizilor şi bazelor”, “Ce e un acid”, “Slab sau tare?” şi “Reacţii de
neutralizare şi soluţiile tampon”.
• Care sunt diferenţele între un acid şi o bază?
• Cum se măsoară tăria unui acid sau a unei baze?
Partea a 2-a, “Digestia” “Aspirina” şi “China: Reţeta oţetului”.
• Ce proprietăţi acide are oţetul?
• De ce e nevoie ca lucrătorii să fie protejaţi în timpul procesului de fabricare a oţetului?

Desfășurarea lecţiei
1.
La începutul lecţiei, cereţi-le elevilor să scrie pe o hârtie substanţe sau materiale pe care le
pot identifica drept acizi sau baze. (Dacă nu se pot gândi la exemple, nu e nicio problemă.) Apoi,
rugaţi-i să pună hârtia deoparte până la sfârşitul lecţiei.

2. Anunţaţi elevii că vor măsura pH-ul unor substanţe comune, pentru a determina dacă sunt
acizi sau baze. Explicaţi clasei faptul că pH-ul se măsoară pe o scară de la 1 la 14. Substanţele
cu un pH sub 7 sunt acizi; cele cu pH peste 7 sunt baze; substanţele cu pH 7 sunt neutre. Dacă
elevii solicită mai multe informaţii, sugeraţi-le să urmărească primele trei părţi ale programului
“Acizi şi baze”. Ultima parte, “China: Reţeta oţetului” le poate explica rolul pe care îl joacă chimia
în viaţa de zi cu zi.

3. Împărţiţi clasa în grupuri de câte trei elevi. Asiguraţi-vă că fiecare grup are materialele
necesare pentru experiment, şi cereţi-le elevilor să scrie pe hârtie dacă ei consideră că aceste
materiale sunt acizi sau baze. Încurajaţi elevii să-şi motiveze opinia, apoi cereţi-le să pună deop-
arte hârtia.

4. Acordaţi clasei câteva minute pentru a citi instrucţiunile de mai jos.

Siguranţa experimentului: În timpul experimentelor în laborator, purtaţi în permanenţă

ochelari de protecţie, mănuşi şi halat. Nu mirosiţi, nu atingeţi, nu amestecaţi substanţele cu care
operaţi un experiment.

• Aşezaţi în faţa voastră toate materialele necesare. Introduceţi, în fiecare material, capătul
unei hârtii de test.

• Comparaţi culoarea de pe hârtia de test cu scara culorilor oferită de profesor. Determinaţi

pH-ul fiecărui material şi notaţi-l pe hârtie, indicând dacă materialul e acid sau bază.

• Dacă aveţi un aparat de măsurare a pH-ului, măsuraţi pH-ul fiecărui element şi notaţi cifra
astfel obţinută alături de cifra obţinută prin testul cu hârtie litmus.

5. Amintiţi-le elevilor să-şi noteze observaţiile pe parcursul experimentului. Grupurile pot crea
un tabel asemenea celui de mai jos. După ce toate grupurile au încheiat experimentul, asiguraţi-
vă că elevii au curăţat în urma lor.
2
 Material pH pH Observaţii
hârtie de test aparat de măsurare
pH

6. Discutaţi experimentul şi observaţiile făcute. Cereţi-le unor voluntari să prezinte clasei re-
zultatele anticipate. A reuşit vreun grup să anticipeze rezultatele reale? Motivaţiile oferite au fost
corecte?

7. Continuaţi să discutaţi experimentul. Întrebaţi elevii de ce hârtia de test poate să determine

pH-ul unei substanţe. Dacă e nevoie, explicaţi clasei că unele materiale îşi pot schimba culoarea
în prezenţa unui acid sau a unei baze. În general, hârtia de test îşi schimbă culoarea din albastru,
în roşu în prezenţa unui acid, şi din roşu, în albastru în prezenţa unei baze.

8. Printr-o discuţie cu întreaga clasă, explicaţi rezultatele experimentului. Care dintre

substanţele testate erau acizi? (oţetul şi sucul de lămâie) Care erau baze? (bicarbonatul de sodiu
şi amoniacul) Care este pH-ul apei distilate, şi ce înseamnă rezultatul obţinut? (Apa distilată are
pH 7, aşadar e neutră.)

9. Dacă elevii au putut folosi un aparat de măsurare a pH-ului, cereţi-le să compare rezultatele
obţinute cu ajutorul acestuia cu rezultatele obţinute cu ajutorul hârtiei de test. Au diferit rezultatele?
(Probabil că rezultatele obţinute cu ajutorul aparatului au fost mai precise, dar hârtia de test este
suficient de sensibilă pentru a indica dacă o substanţă e acid sau bază.)

10. Dacă timpul permite, oferiţi-le elevilor ocazia de a face un alt experiment. Daţi fiecărui grup
un pahar Berzelius, cu aproximativ 100 ml de apă, şi o pipetă. Fiecare grup va adăuga în apă trei
picături de fenolftaleină, un indicator de pH. Cereţi fiecărui grup să noteze observaţiile. (Apa a
devenit acum o soluţie incoloră.)

11. Apoi, elevii vor adăuga câteva picături de amoniac. Ce se întâmplă acum cu apa? (A de-
venit roşu-închis spre mov.) Cereţi-le elevilor să explice ce cred ei că s-a întâmplat. Dacă nu
reuşesc, amintiţi-le de rezultatele testului cu hârtie. (Amoniacul e o bază. Aşadar, dacă o adăugaţi
în apă, soluţia va deveni tot bază. Fenolftaleina are proprietatea de a deveni roşu-închis dacă
pH-ul depăşeşte 8,3.) Apoi, spuneţi-le elevilor că vor adăuga câteva picături de oţet în soluţie.
Întrebaţi-i ce cred ei că se va întâmpla. (Soluţia va deveni din nou incoloră.) Cereţi-le elevilor să
explice de ce. (Soluţia devine mai acidă, astfel pierzându-şi culoarea.)

12. În încheierea lecţiei, cereţi-le elevilor să reia răspunsurile şi să adauge noi materiale,
pe baza lucrurilor nou învăţate. Sugeraţi-le să redacteze un scurt paragraf care să rezume ce au
învăţat din aceste experimente.

3
Vocabular

acid
Definiţie: Substanţă care poate ceda ioni de hidrogen
Context: Sucul de lămâie şi alţi acizi au de obicei gust acru,ustură şi reacţionează puternic în
combinaţie cu metalele.

bază
Definiţie: Substanţă care poate accepta ioni de hidrogen
Context: Săpunul şi alte baze au gust amar, sunt alunecoase şi nu intră în reacţie cu majoritatea
metalelor.

indicator
Definiţie: Material care îşi schimbă culoarea în prezenţa unui acid sau a unei baze
Context: hârtia de test este un indicator; din albastră, devine roşie în prezenţa unui acid, şi din
roşie devine albastră în prezenţa unei baze.

pH
Definiţie: O scară de măsurare a concentrării ionilor de hidrogen dintr-o soluţie
Context: În general, acizii au pH sub 7; bazele au pH peste 7; iar soluţiile neutre au pH 7.

reacţie de neutralizare
Definiţie: Reacţia chimică între un acid şi o bază, în urma căreia ambele substanţe îşi pierd
proprietăţile caracteristice
Context: O substanţă care rezultă de obicei dintr-o reacţie de neutralizare este o sare, un exemplu
de compus ionic.