CUPRINS

Argument ................................................................................................. 4
Cap. I Controlul dimensional şi de suprafaţă
al îmbinărilor sudate ................................................................... 5
1.1 Generalităţi ........................................................................... 5
1.2 Controlul pregătirii semifabricatelor şi a rosturilor
îmbinării ................................................................................ 5
1.3 Controlul dimensional ............................................................ 7
1.4 Controlul formei şi poziţiei îmbinărilor sudate ........................ 8
1.5 Controlul vizual al aspectului exterior ................................. 9
Cap. II Defectele sudurilor ................................................................. 11
Anexe .................................................................................................... 12
Bibliografie ............................................................................................ 16

3
 ARGUMENT

Lucrarea cu această temă prezintă câteva variante de control al sudurilor şi

îmbinărilor sudate în ce priveşte aspectul exterior din punct de vedere calitativ,
precum şi posibilităţile de verificare şi control dimensional şi de poziţie.

Sunt prezentate, în general, etapele pregătirii semifabricatelor şi a rostului

îmbinărilor.

Apoi, se face referire la controlul dimensional al sudurilor, precum şi al formei şi

poziţiei îmbinărilor sudate, prezentându-se maniera de executare a controlului vizual
al aspectului exterior.

În final sunt prezentate defecte ale sudurilor, care constituie subiectul aplicării
metodelor de control, din cadrul cărora a fost selectată metoda controlului de
suprafaţă.

Sunt prezentate defecte dimensionale, de continuitate şi de caracteristici.

Lucrarea conţine şi anexe ce reprezintă diferite aspecte al sudurilor cu defecte.

4
Cap. I Controlul dimensional şi de suprafaţă al îmbinărilor
sudate

1.1 Generalităţi

Controlul geometric, dimensional şi al aspectului exterior al sudurilor reprezintă cel

mai important moment al controlului de calitate şi cuprinde următoarele etape:
1. controlul pregătirii semifabricatelor şi a rosturilor îmbinărilor;
2. controlul dimensional al îmbinărilor;
3. controlul formei şi poziţiei îmbinării;
4. controlul aspectului exterior.
Aceste operaţii de control se execută vizual, utilizând, după caz, metode adecvate
de punere în evidenţă a defectelor şi instrumente de măsurat universale şi specifice.
Se urmăresc: încadrarea îmbinării din punct de vedere al formei, dimensiunilor şi al
aspectului exterior, normele şi standardele ce trebuie respectate, sesizarea
defectelor.
Fazele de control sunt premergătoare controlului nedistructiv.

1.2 Controlul pregătirii semifabricatelor şi a rosturilor îmbinării

Pregătirea semifabricatelor în vederea sudării constituie una din fazele cele mai
importante pentru asigurarea unei calităţi corespunzătoare a îmbinări sudate.
Respectarea formei rostului se impune deoarece alegerea acestuia se face ţinând
cont de factori cum ar fi:
- grosimea şi forma semifabricatului;
- materialul;
- procedeul de sudare;
- condiţii de accesibilitate la sudare;
- calitatea impusă.

5
 Controlul cuprinde:
- verificarea procedeului de debitare;
- verificarea geometriei rostului;
- controlul suprafeţei rostului;
- verificarea sudurilor de prindere;
- verificarea teşirii semifabricatelor.

În cazul tăierii cu flacără a semifabricatelor se impune îndepărtarea zonei

influenţate termic prin aşchiere. Îndepărtarea se poate face mecanic, îndepărtându-
se metalul ars şi zgura pâna la luciu metalic, astfel fiind îndepărtată zona influenţată
termic.
Verificarea geometriei rostului urmăreşte încadrarea în abaterile unghiulare şi de
formă, admise de standarde sau de proiect. Se mai urmăreşte încadrarea în lăţimea
prescrisă, precum şi constanţa lăţimii în lungul rostului.
Aceste operaţii de verificare şi control se execută cu şublerul şi cu raportorul
universal. Sunt specificate abaterile de la gosime, de la unghiul recomandat, distanţa
maximă între componente.
Exemple:
1. La îmbinările în X, abaterile
unghiulare α sunt între +10° şi -5°,
abaterile lui b între 0 şi +1,5 mm,
abaterile lui c între 0 şi -1,5 mm.

2. La îmbinările de colţ prin suprapunere, distanţa maximă

între componente, este de 2 mm.

Controlul suprafeţei rostului se execută vizual , cu lupe sau, în anumite cazuri cu

lichide penetrante. Nu se admit fisuri, crestături adânci, suprapuneri, suprafeţe
murdare, oxidate sau vopsite, creastă pe muchie, scobituri sub muchie, profil ondulat,
rizuri de adâncime excesivă, cratere, crustă cu zgură.

6
 Verificarea amplasării şi mărimii sudurilor de prindere provizorie (preasamblare) se
realizează vizual sau, în unele cazuri, cu lichide penetrante. Defectele neadmise
sunt: fisuri, cratere, străpungeri, arsură, suprafaţă spongioasă, racord
necorespunzător, grosimi exagerate, densitatea prea mare, etc.
În cazul sudării semifabricatelor de grosimi diferite, pentru micşorarea efectului de
concentrare a tensiunii, se impune teşirea tablelor mai groase, dacă diferenţa de
grosime depăşeşte valorile prescrise. Lungimea minimă a teşiturii este egală cu de 4
ori diferenţa de grosime a tablelor.

1.3 Controlul dimensional

Acest control este de cea mai mare importanţă, deoarece, în cazul unor abateri,
este afectată direct rezistenţa construcţiei.
În funcţie de nivelul abaterilor admise, sunt stabilite trei clase de calitate:
a) fină;
b) mijlocie;
c) grosolană.
În lipsa altor recomandări tehnologice, documentaţia de execuţie trebuie să indice,
cel puţin, clasa de calitate.
Controlul dimensional al îmbinărilor sudate trebuie să cuprindă:
1. controlul lungimii cordonului;
2. controlul lăţimii cordonului;
3. controlul grosimii cusăturii.

1. Controlul lungimii cordonului se efectuează cu şublerul, şablonul, metrul sau

ruleta. Abaterile constatate trebuie să se încadreze în prevederile documentaţiei
tehnologice.
2. Verificarea lăţimii cordonului se execută cu şublerul. Abaterile maxime trebuie să
se încadreze, de asemenea, în prevederile documentaţiei de execuţie.
3. Abaterile de grosime, îngroşarea, supraîncălzirea şi subţierea se determină cu
ajutorul şublerului, a raportorului articulat cu cadran sau a lupelor.
La sudurile de colţ se foloseşte lera cu ghidaj sau şublerul cu ghidaj.

7
 Şublerul cu ghidaj permite măsurarea supraînălţării îmbinărilor cap la cap, precum
şi măsurarea grosimii cusăturilor de colţ. Măsurarea supraînălţării se face în poziţie
perpendiculară pe suprafaţa piesei, prin aşezarea vârfului vernierului în contact cu
suprafaţa piesei.
Măsurarea grosimii cusăturilor de colţ se efectuează din poziţia în care se asigură
contactul concomitent al suprafeţei de aşezare şi al proeminenţei cu suprafaţa
pieselor sudate.
O soluţie ingenioasă de măsurare a grosimii îmbinărilor sudate cap la cap şi de colţ,
constă în folosirea lerei gradate. Abaterile limită de grosime la sudurile cap la cap
trebuie să se încadreze în prevederile documentaţiei tehnologice de execuţie.
La sudurile de colţ, abaterile sunt de forma:
- îngroşare;
- convexitate;
- subţierea sau concavitatea catetelor;
- inegalitatea catetelor.
Aceste abateri trebuie să se încadreze, de asemenea, în prevederile documentaţiei
tehnologice de execuţie a acestor îmbinări sudate.

1.4 Controlul formei şi poziţiei îmbinărilor sudate

Forma şi mai ales poziţia pieselor poate fi deformată, în timpul sudării, datorită
contracţiilor termice longitudinale şi transversale produse în timpul răcirii cordoanelor
de sudare şi a pieselor.
Principalele cauze, care provoacă deformarea pieselor în urma sudării, sunt:
- încălzirea neuniformă;
- existenţa tensiunilor interne;
- secvenţa necorespunzătoare la depunerea straturilor;
- ordinea de sudare defectuoasă;
- fixarea incorectă a pieselor;
- număr prea mare de straturi;
- grosimea exagerată a straturilor;
- rost asimetric.

8
 Abaterile de la forma şi poziţia îmbinării sudate se grupează în următoarele
categorii:
- abateri de aliniere, denivelare (dezaxare);
- abaterea unghiulară (rotirea);
- deformarea zonei sudate – aplatizarea, umflarea şi frângerea;
- abateri de la alte prescripţii.
Aceste abateri se măsoară cu şublerul, cu raportorul cu vernier şi cadran, cu cale,
şabloane, lupe cu grosisment mic.

1.5 Controlul vizual al aspectului exterior

Controlul vizual al aspectului exterior al îmbinărilor sudate este metoda de control

fundamentală şi obligatorie pentru orice execuţie, în toate fazele şi pe toată lungimea
îmbinării.
Un control vizual riguros, efectuat atât în timpul sudării cât şi după sudare poate să
identifice până la 80% din numărul total de defecte de suprafaţă, detectabile cu
metodele cele mai perfecţionate.
Controlul vizual este orientat, de regulă, spre observarea cusăturii, a curburii
suprafeţei, a trecerii de la cusătură la materialul de bază, observarea gradului de
pătrundere la rădăcină, a supraînălţării, a diferenţelor de grosime, precum şi
observarea aspectului capetelor cusăturii.
Defectele evidenţiate pe suprafaţa cusăturii, în urma efectuării controlului vizual, se
grupează astfel:
a) defecte neadmise;
b) defecte admise condiţionat.

a) Dintre defectele neadmise fac parte:

- fisuri în sudură;
- fisuri în zona influenţată termic;
- fisuri în materialul de bază;
- suprafeţe spongioase;
- suprafeţe cu pori;
- străpungeri;

9
 - scurgeri de metal topit;
- defecte de racordare la trecerea spre materialul de bază.

b) Defectele admise condiţionat au la bază criteriul claselor de execuţie sau

de calitate.
Exemple de astfel de defecte sunt:
- sufluri şi incluziuni;
- lipsă de topire la rădăcină;
- crestătură marginală sau între rănduri;
- crater de adâncime mică.

10
Cap. II Defectele sudurilor

În afară de tipurile de defecte amintite în capitolul I, ca fiind caracteristice grupei de

defecte ce se pot vizualiza şi controla imediat cu mijloace de control şi verificare
universale si specifice, mai sunt şi defecte ce pot fi detectate cu alte mijloace
speciale. Este vorba de defecte ce nu mai pot fi văzute cu ochiul liber sau defecte
care apar în interiorul cordoanelor de sudură.
Ca atare, defectele sudurilor pot fi clasificate astfel:
1. defecte dimensionale;
2. defecte de continuitate;
3. defecte de caracteristici.

1. Multe dintre defectele dimensionale au fost exemplificate în cap. I.

2. Ca defecte de continuitate amintim:
- pori cauzaţi de gazele în metalul topit;
- fisuri şi microfisuri;
- incluziuni nemetalice;
- lipsa de topire (legătura între cusătură şi materialul de bază).
3. Aceste caracteristici sunt:
- caracteristici mecanice prea mici sau prea mari;
- caracteristici de coroziune;
- rezistenţa la uzură;
- plasticitate la temperaturi scăzute.

11
Anexe

1. Gruparea defectelor la suduri cap la cap şi de colţ

Defecte interne :
1. fisuri
2. pori
3. incluziuni oxizi
4. proasta fuziune
5. proasta penetrare

Defecte externe :
6. forma sudurii
7. stropi din electrozi
8. nealinieri geometrice
9. defecte mecanice dupa sudare

2. Defecte de structură şi de compoziţie:

Lipsa de topire Lipsa de pătrundere

Incluziuni de zgură Străpungere

12
Ciupituri (şanţ marginal) Scurgere

Revărsare Supraînălţare

Lipsa de aliniere Incluziuni de zgură

Incluziuni de zgură Incluziuni de zgură

Sufluri.Pori

Neregularităţi

13
3. Principalele tipuri de rosturi utilizate la sudare

14
4. Instrumente de măsură şi control

a. Raportor universal

b. Şubler digital pentru măsurarea sudurilor cap la cap şi de colţ

c. Set lere

15
 BIBLIOGRAFIE

1. “Controlul îmbinărilor şi produselor sudate” – V.

Safta
2. “Tehnologia sudării metalelor cu arcul electric” – T.
Sălăgean
3. “Agenda sudorului” – V. Berinde
4. “Ghidul lucrărilor de sudare, tăiere şi lipire” – V.
Popovic, S. Şontea, ş.a

16