Grupuri de societati si holding-uri

Grupuri de societati si holding-uri

1.1 Aparitia grupurilor de societati

Intreprinderile in masura preocuparilor lor, pe de o parte, de a fi mai putin
vulnerabile si, pe de alta parte, de a fi mai performante au avut si au tendinta
de a efectua concentrari:
a.) Pe verticala: regruparea intreprinderilor care sunt in general cliente unele
fata de altele sau ale caror produse sunt complementare. Este situatia
intalnita in cazul unei strategii de filiera cand grupul urmareste sa
controleze si sa stapaneasca ansamblul operatiunilor unui ciclu de
productie de la materia prima la produsul finit.

Concentrarea verticala in amonte presupune controlul grupului asupra

furnizorilor sai ceea ce ii va permite sa controleze calitatea materiilor prime,
semifabricatelor livrate de acestia.

In cazul concentrarii verticale in aval grupul face un pas catre consumatorii

produselor si serviciilor sale urmarind preluarea controlului asupra clientilor
sai.

b.) Pe orizontala: regruparea intreprinderilor care fabrica acelasi tip de produs

sau evolueaza in acelasi sector de activitate. Grupul urmareste sa-si creasca
partea de piata ceea ce ii permite rationalizarea tehnicilor proprii de
productie sau de distributie si astfel sa isi diminueze costul unitary de
productie.
c.) Conglomerat: regruparea intreprinderilor fara ca intre ele sa existe aparent
legaturi economice.Obiectivul il constituie o politica de diversificare a
riscurilor si optimizare a profiturilor,asigurandu-si astfel o mai mare
stabilitate in fata crizei economice.

1
 Grupuri de societati si holding-uri

Fenomenele de concentrare industrial sau financiara s-au efectuat si se

efectueaza in modalitati economice,juridice si financiare diferite,dar adesea
complementare,in principal printr-o:

a.)dezvoltare interna a intreprinderii

b.)stabilire de legaturi mai mult sau mai putin stranse cu alte intreprinderi

c.)absortie sau reuniune cu alte intreprinderi

d.)detinere a controlului sau crearea altor societati, respective constituirea unui

GRUP de societati.

Aparitia grupurilor de societati este, asadar, legata de strategia de

dezvoltare a intreprinderilor.

Atunci cand productia devine foarte diversificata sau cand se urmareste a

se realiza in mod deosebit implantarea pe pietele straine, conducatorii de
intreprinderi tind a alege intre 2 posibilitati: pastrarea la nivelul intreprinderii a
unitatii sale juridice si crearea de departamente sau sucursale sau crearea de
societati – filiale, specializate, cu personalitate juridica proprie dar cu activitate
sub controlul strans al unei societati care conduce, numita societate – mama.

Grupurile de societati au astazi o foarte mare importanta economica.

Cateva zeci dintre ele asigura o mare parte a activitatii comerciale din
principalele tari industriale europene si din lume, inclusiv grupurile industrial –
financiare si companiile transnationale, in secolul al-XX-lea s-au transformat
intr-un element de baza al economiei mondiale. Conform datelor ONU cateva
zeci din grupurile de societati controleaza peste jumatate din productia
industriala si comertul exterior al lumii. Societatile numite “multinationale” au
filiale in numeroase tari, iar puterea lor economica si financiara depaseste
uneori pe cea a unui stat.

Concentrarea intreprinderilor este fenomenul care a determinat

constituirea grupurilor. “Concentrarea la nivelul unui grup este procesul de
intarire a controlului, informarii, puterii, precum si de comasare a
patrimoniului in mainile catorva persoane fizice sau juridice, ceea ce va
2
 Grupuri de societati si holding-uri

permite conducatorilor acestei entitati sa utilizeze enorme mijloace financiare

si de productie pentru o politica coerenta si mai putin dependenta de
circumstantele legate de tara de implantare, climatul social etc.”

1.2 Grupul de societati-entitate economica.dimensiuni.natura

activitatiilor si definitii.
Entitate economica

Constituirea unui grup – care,la inceputul activitatii sale are avantajul

existentei mijloacelor juridice si tehnicilor financiare pentru o organizare
rationala, mai putin vulnerabila si mai performanta – raspunde unei idei
esentiale, respective aceea de a supune un ansamblu de societati
independente din punct de vedere juridic unei unitati de decizie, cu scopul
realizarii unei anumite supleti in activitatea si evitarea inconvenientelor
gigantismului, posibile a aparea la o intreprindere care-si integreaza
activitatile.

Aceasta unitate de conducere, la care raspunde notiunea de grup, implica o

relatie de dependent intre unitatea de decizie si diferite alte societati ale
grupului, dependenta ce poate imbraca urmatoarele forme:

a.) Dependenta de natura financiara – rezultand din detinerea majoritatii

voturilor in adunarea generala, aceasta putand fi obtinuta direct, prin
detinerea a mai mult de 50 % din drepturile de vot, sau indirect, prin
intermediul unei societati cu drept de control asupra altei societati.
b.) Dependenta de natura directoriala – rezultand din detinerea majoritatii
posturilor in organul de conducere.
c.) Dependenta de natura contractual – rezultand din acordul cu o
societatesau cu cativa din actionarii sai.

In contextul celor mentionate, grupul este in primul rand o realitate

economica si mai putin una juridica. Aceasta afirmatie are la baza faptul ca in
legislatia nationala din mai multe tari grupului nu-i este recunoscuta
personalitatea juridical.

3
 Grupuri de societati si holding-uri

Privit asa cum este el grupul este un ansamblu de societati la nivelul caruia se
desfasoara diverse activitati: contabile, financiare, juridice, economice sau
strategice.

Diversitatea grupurilor rezulta din diferentele care apar din punctul de vedere
al: dimensiunii, naturii activitatii, legaturilor care unesc mai mult sau mai putin
societatile in cadrul aceluias grup, structurii pe care o au,respectiv al formei
sau configuratiei pe care o prezinta organigrama lor.

Dimensiuni

Masurarea taliei unui grup de societati presupune a avea in vedere mai multe
criterii extrase din conturile anuale ale acestuia, cum ar fi: totalul bilantului,
cifra de afaceri, marimea capitalurilor proprii, efectivul de personal, marimea
investitiilor realizate in cursul exercitiului.

Pornind de la criteriile enuntate se pot distinge grupuri de mici dimensiuni care

au, in general, un caracter familial, si grupuri de mari dimensiuni, care pot fi
implantate numai intr-o tara, de unde si denumirea lor de grupuri nationale,
sau care pot poseda si implantari in strainatate denumite si international.

Natura actitivatilor

Activitatea derulata de societatile componente ale unui grup este eterogena si

se poate intinde pe mai multe sectoare. In plus, din ratiuni strategice, grupul
poate abandona o parte din activitatile sale procedand la vanzarea de filial sau
participatii; dar si invers, poate absorbi noi activitati prin preluarea de noi
participant.

Toate acestea, pe baza datelor culese din conturile anuale ale unui grup permit
o clasificare a grupurilor dupa natura activitatilor astfel: grupuri industriale,
grupuri comerciale, grupuri de servicii, grupuri financiar – bancare, companii
de asigurari si grupuri de presa etc.

1.3 Legaturi intre societatile din cadrul grupului.

4
 Grupuri de societati si holding-uri

Intre societatile unui grup exista legaturi de natura diversa, prin urmare intre
societatile unui grup se pot distinge 3 mari categorii de legaturi:

a.) Financiare
b.) Personale
c.) Contractuale si inter-intreprinderi.

Legaturile financiare rezulta din faptul ca o societate este proprietara unei

parti din capitalul altei societati.

In functie de cota de participare, legaturile creeaza doua forme de relatii:

relatii de filiatie – atunci cand o societate detine mai mult de 50 % din capitalul
unei alte societati, si relatii de participatie simpla – atunci cand o societate
detine intre 10 – 50 % din capitalul altei societati. Indiferent de relatia
dominanta, de participare sau de filiala, intre societatile unui grup se pot
regasi urmatoarele tipuri de legaturi financiare:

- Legaturi directe: atunci cand o societate poseda actiuni ale altei societati
din cadrul aceluiasi grup.
- Legaturi indirecte sau piramidale: atunci cand o societate mama “M”
poseda o participatie la o filiala “A”, aceasta la randul ei posedand actiuni
ale altei filial “B” si tot asa mai departe.
- Legaturi radiale: atunci cand o societate mama “M” este inconjurata de
mai multe filial “A”, “B”…,una dintre acestea avand subfiliale.
- Legaturi circulare
- Legaturi reciproce sau incrucisate: atunci cand o societate mama “M”
poseda actiuni ale unei filiale “A”, iar aceasta, la randul ei poseda actiuni ale
societatii mama.

Legaturile personale sunt grupurile constituite din societati independente dar

care apartin aceluiasi administrator sau grup de administratori, cum ar fi
societatile civile imobiliare, societatile comerciale de exploatare sau de
desfacere.

In cadrul strategiilor de apropiere si aliante inter-intreprinderi se regasesc

legaturi contractuale, dupa forma pe care o reprezinta distingandu-se:
5
 Grupuri de societati si holding-uri

- Legaturi sub forma de contracte de cooperarea inter-intreprinderi, cum ar fi

contractele de fabricare a unui produs comun.
- Legaturi date de formele de asociere specifice societatilor de participatii,
filialelor comune etc.
1.4 Legaturi intre societatile din cadrul grupului.Pornind de la
dimensiunile, natura activitatilor, definitiile date si legaturile existente intre
societatile din cadrul grupului se retin urmatoarele elemente caracteristice
ale grupului:
a.) Un grup de societati este mai intai caracterizat prin existenta de societati
juridic independente unele de altele. Principiul independentei juridice este
unul din factorii de flexibilitate a structurilor grupurilor de societati si care
faciliteaza realizarea diverselor strategii care au ca obiectiv concentrarea,
diversificarea sau reorganizarea activitatilor.
b.) Al doilea element il constituie existenta unei unitati centrale – “societatea
mama” – careia ii sunt supuse alte societati ale grupului. Existenta unei
puteri de decizie constituie, deopotriva, o sursa de conflicte sau tensiuni
intre societatea care exercita putere si cele subordonate.
c.) Un alt element il constituie faptul ca unitatea de decizie trebuie sa aiba ca
principal obiectiv realizarea unei strategii de dezvoltare comuna pentru
ansamblul societatii de grup.
d.) Oricare ar fi definitia domeniului de competenta, societatea mama trebuie
sa-si exercite controlul nu numai pentru a aprecia rezultatele
filialelor,dar,mai ales,pentru a se asigura ca deciziile luate de filiale sunt in
conformitate cu strategia globala.

1.5 Grupurile industrial – financiare in cadrul economiei de piata

dezvoltate.
Procesul de integrare industrial – financiara in economia mondiala a inceput o
data cu crearea primelor monopoluri la finele secolului al XIX- lea – inceputul
secolului al XX – lea.

6
 Grupuri de societati si holding-uri

Aspectul calitativ este legat de evolutia dintre banci si industrie in procesul de

reproductie a capitalului social. Aspectul cantitativ este determinat integral de
caracteristicile calitative ale integrarii si cu o anumita doza de precizie reflecta
aceste caracteristici, aratand masura in care productia sociala este implicata in
integrarea industrial – financiara.

2.1 Holding-ul, ca forma organizatorica a grupului industrial financiar.

Holding-ul desemneaza o structura de proprietate care permite controlul

activitatii societatilor participante in vederea atingerii obiectivelor urmarite.

O societate comerciala, care detine in mod legal majoritatea actiunilor uneia sau
mai multor societati, are controlul activitatii acestora. Exercitarea dreptului de
control permite societatilor tip holding sa reglementeze, in acord cu interesele
sale specifice strategia si tactica societatilor controlate.

Holding-ul, ca forma organizatorica de integrare industrial financiara a aparut

la inceputul secolului al –XX-lea in SUA. In epoca de avant a corporatiilor
antreprenorii au fost nevoiti sa recurga la controlul sub forma de holding asupra
noilor intreprinderi in numar tot mai mare, ce intrau in componenta corporatiei.
Spre exemplu, fondatorul corporatiei “General Motors” – William Diurant, si-a
lansat strategia preocuparilor impreuna cu compania “Buic Motor Car Company”
intreprindere de automobile din SUA. In anul 1908 el a infiintat corporatia
“General Motors” si doua saptamani mai tarziu a inclus in ea compania “Buick”
peste o luna si jumatate “Oldsmobil” iar in anul 1909 – “Kadillac” si “Oclend”
(“Pontiac”). Catre anul 1910 Diurant a largit intr-atat componenta corporatiei
sale, incat in ea au intrat 25 de intreprinderi mici de componente si piese,
accesorii pentru automobile. Strategia de alipirea a noilor intreprinderi depasea
ca eficienta raporturile organizatorice dintre acestea. De aceea, fiecare companie
practic se dirija in mod autonom, iar societatea mama activa in calitate de holdin
efectuand controlul financiar. Ulterior, Diurant a continuat sa-si traduca in fapt
strateia de absorbtie a noilor intreprinderi, a creat una din cele mai mari
corporatii din SUA si intreaga lume.