Tema și viziunea despre lume în comedia O scrisoare pierdută

WANCE

- poca maritor clasici este perioada caracterizată printr-o efervescentă creatoare fără precedent,
fiind ilustrata de Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, loan Slavici, Ion Creangă

escu, I.L. Caragiale, loan Slavici, Ion Creangă, scriitori ce se impun prin caracterul exponențial
și de valoare perenà al operelor cărora le-au dat viață.
- In acest context cultural, dramaturgul IL Caragiale este un martor al vremii sale cu nerv sating in cele
patru

- In acest context cultural comedii: O noapte furtunoasă (1879) Conu Leonida fată

te furtunoasă (1879), Conu Leonida fată cu reactiunea (1880), O scrisoare pierdută

(1884), D'ale carnavalului (1885). Este considerat un geniuch

085). Este considerat un geniu clasic şi realist, care a creat în literatura noastră
limbajul dramaturgio, asa după cum Eminescu a creat primus
Memmescu a creat primul nostru mare limbaj liric. (Dictionarul-scriitorilor
români, Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel-Sasu). Spirit pătrunzător si
ironic, autorul a surprins în comediile sale numeroase moravuri ale
societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Á
- Reprezentată pe scenă în 1884. opera o scrisoare-pierdută satirizează
aspecte ale societatit contemporane autorului, fiind inspirată din farsa
electorală din anul 1883 (lupta pentru putere, în contextul alegerilor-
pentttGamefa), dar-și de viata de-familie-(relația dintre Tipătescu şi-Zoe-
Trahanache). Ca specie literară, este o comedie de moravuri, ce provoacă
râsul prin prezentarea şi satirizarea unor defecte umane, având un final
fericit şi intenţie moralizatoare. Conform definiției lui. Aristotel, personajele
comediei sunt-inferioare-din-punct de vedere moral, deoarece valorile în
care-ered şi pentru care luptă sunt lipsite de temei. În comedie este
ilustrată categoria estetică e-comicule, ce rezultă din anumite situaţii, din
contrastul dintre aparenţă şi esenţă, din limbaj etc.
. Fiind o specie dramatică, textul impune regula celor trei unităti: de timp,
de loc şi de actiune. Are o asezare în pagină specifică: la începutul operei
se află lista cu personaje şi rolul lor în cadrul piesei, iar înaintea fiecărei
replici este precizat numele celui care o rosteşte. Modul de expunere
dominant este dialogul, cu rol în evoluţia acțiunii, în dinamizarea textului si
în caracterizarea indirectă a personajelor. Singurele intervenții ale autorului
apar in indicatii scenice sau didascalii, aşezate între paranteze, prin care se
fac precizări despre decor, gesturi, mimică, vestimentatie şi relaţiile dintre
personaje. -Satirizarea dorintei de parvenire în timpul unei campanii
electorale pentru alegerea deputatilor constituie tema textului - Titlul este
un element anticipator, care desemnează instrumentul şantajului politic, a
scrisoare pierdută, aparent neînsemnată, dar care ajunge să producă mari
răsturnări de-situație.Subst. w seriscearne", art. melhat, banalizarea
imaralinti
clasei polito, Ca în orice creație dramatică, sunt impuse limite ce privesc amploarea timpului şi a
spatiului. Acties este plasată în capitala unui județ de munte, in zilele noastre, adica la sfarsitul
secolului al XIX-lea, în perioada unei campanii electorale. last ce dezvăluie caracterul general al
imtämplarilar In expozitiune sunt prezentați Ştefan Tipătescu, prefectul judeţului, şi Ghiţă
Pristanda, politistul oraşului

Neprecizarea numelui oraşului conferă aspect de generalite

u oraşului conferà aspect de generalitate evenimentelor. Intriga plesei porneste de la o întâmplare
banală: pierderea unei scrisori personale, compro reprezentanţii locali ai partidului aflat la putere
si găsirea ei de către adversarul politio. Conflictul uoclanşeaza, astfel, în momentul în care
Catavencu ameninta ca va publica scrisoarea-81-evalu Mcosta aunge intensitatea maximă când e
anuntat candidatul Dandanache-şi se stinge in man scrisorii de către Zoe. El antrenează si un
conflict secundar: temându-se de tradare, Farfuridi si Bra trimit o anonimă la centru. Compeiatul
dramatic windmo

mainos-imbrentarea pt putere mamă că va fi supusă-

oprobriului publice
lentarea nt putere hotărârea lui Caţavencu de a folosi a plana forte opuse:
ripotentantų partidului aflat la teama ca-va-t--supusă oprobriului public putere in
frunte cu Preketul si gruparea independen- a candidaturii pentru Caţavencu.
Văzând
carstituita in jurul u Nace tatovencu . .......m de trădare şi-trimit o anonimă la centre Sosirea de la
Bucuresti a unei depese prin care este propus un nume necunoscut, Agamemnon Dana constituie
punctul culminant. Tensiunea dramatică este accentuata in timpul şedinţei de numire
candidatului. Gatavencu vrea să vorbească in public despre scrisoare, dar poliţistul-Pristanda
pune.la.cale un menit să anihileze intentia acestuia. In-încăierare, Catavencu îşi pierde palaria in
care era ascunsă scrie devine inofensiv, fiind consolat de Zoe si-convins să prezideze festivitatea
in cinstea alegerhor.

Proclamarea infrângerii lui Catavencu şi alegerea lui Dandanache constituie

deznodământul operei. Găsită din cetateanul turmentat, scrisoarea este înapoiată
andrisantului şi totul se sfârşeşte într-o atmosferă foarte vesetă
- Ca în orice comedie, personajele piesei reprezintă o tipologie umană comică.
Modalitatea principala de constructie a acestora o constituie comicul, categorie estetică
ce cunoaşte forme variate de manifestare: de situatia de intentie, de caracter, de nume
şi de limbaj. .
- Comicul de situatie rezultă din pierderea şi găsirea repetată a scrisorii, prezenţa
triunghiului conjugal, situatia initială şi finală în care se află Catavencu, numărătoarea
steagurilor de către Ghiţă Pristanda, deznodământul farsei electorale etc. Comicul de
intentie vizează caracterul moralizator al textului, autorul satirizând prin personajele sale
moravurile societăţii româneşti contemporane.
Geniul clasic şi realist al lui Caragiale este vizibil la toate nivelurile operelor sale, dar el
se manifestă cu precădere în constructia personajelor. Acestea se împart, după criticul
Pompiliu Constantinescu, în mai multe tipuri: Tipătescu este tipul junelui prim, Pristanda
reprezintă tipul slugarnicului şi al linguşitorului, Zaharia Trahanache este tipul
încornoratului simpatic, Catavencu, tipul parvenitului şi al demagogului, Zoe
Trahanache, tipul adulterinei, cuplu Farfuridi-Brânzovenescu reprezintă tipul
politicianului incult şi prost, Cetăteanul turmentat, tipul alegătorului nay, sincer, dar
dezorientat, iar Agamemnon Dandanache este tipul prostului fudul.

- Comicul de nume reprezintă o modalitate de a reflecta o trăsătură a

personalitătii unui erou prin numele ale Numele lui Zaharia Trahanache provine
de la zahariseală, adică ramolisment, iar itrahanaua, o coca midais sugerează
caracterul influentabil al acestuia. Numele lui Ghiţă Pristanda vine de la jocul
moldovenesc, if dansatorii urmează comenzile conducătorului de joc, fapt ce
simbolizează servilismul acestuia. Numele Catavencu provine de la cataveică,
haină cu două fete sau catà, mahalagioaică, ilustrând demagogia per
Dar cel mai savuros rămâne comicul de limbaj, ce rezultă din nerespectarea regulilor
gramaticale Industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire; după
lupte seculare care au.com treizeci de ani), deformarea unor cuvinte (capitalişti, pentru
locuitorii capitalei, famelie, renumeratie, bam verbale (curat, ai puţintică răbdare,
neicusorule, puiousorule) etc.
Zoe Trahanache, unul dintre personajele principale ale operei, este prezentă în toate
///////////////////////////////////////

Posesor al unui statut privilegiat, Stefan Tipătescu se detaseaza de universul

comic-grotesc in care se învârt celelalte personaje ale piesel, permitandu-si o
judecata critica si aspra la adresa . Protagonistul este un barbat tanar si
prezentabil, inteligent, dar imoral,încadrându-se astfel in tipologia amorezului
întrucât intretine relatii amoroase cu Zoe, sotia prietenului, Laharia Trahanache.
Nefiind un simplu bufon sau o marioneta care sa pozeze in postura de mare
patriot si sa tina discursuri demagogice, asa cum se intamplararan personaje ale
piesei, Tipatescu, oricat ar incerca sa se stapaneasca, isi exteriorizeaza spontan
trairile, nervozitatea, devenind uneori chiar irascibil.
In discutia cu opozantul sau , Catavencu acesta isi probeaza talent diplomatic cu
destula ingeniozitafe, dar adversarul sau ramane inflexibil. No dintr-un sentiment
de fidelitate fata de partid sau din ferme principii democratice refuza candidatura
lui Catavencu, ci din convingerea ca aria sa de influenta, prestigiul si puterea sa
ar putea fi stirbite atata timp cat nu va fi deputat un om care sa-i fie fidel si pe
care sa-l poata manevra, Acceptarea compromisului ar insemna de fapt o
infrangere la nivel de orgoliu,ceea ce sugereaza atat caracterul personajului cat
si dorinta de manipulare.
O scenă reprezentativă pentru evolutia personajului Stefan Tipatescu este
momentul in care descopera prierderea scrisorii compromitatoare. Panica si
alerta ce se nasc in sufeltul protagonistului, vin din teama de a-si compromite,
prin scandal, o situatie politica, titulatura de prefect, si una afectiva slabiciunea
sincera pentru Zoe, si nu relatia amicala cu Trahanache, care stie tot, dar nu
crede nimica".
Pus in situatie de aparare, Tipatescu probeaza o subtila tehnica a artei
disimularii, regizand si inscenandu-si rolul, masca, in functie de situatie: cand
Trahanache ii aduce vestea existentei scrisorii, el se preface a nu sti nimic.
afisandu-si revolta, iar in fata lui Farfuridi si Branzovenescu se prezinta de
victima a propriei sale sensibilitati pentru partid si tinut („mi-am sacrificat cariera
si am ramas intre d-voastra, ca sa organizez partidul - caci fara mine trebuie sa
marturisiti ca d-voastra n-ati fi putut niciodata sa fiti un partido
Există înai multe secvențe în care comportamentul si limbajul dezvăluie indirect
trăsătura dominanta de caracter a lui Zoe: prefăcătoria ce ; indirect si o
teatralitate afişată. O scenă sugestivă în acest ser reprezentată de una dintre
discuţiile acesteia cu Tipătescu. În timp ce, imploră iertarea acestuia, apeleaza la
sentimente, recurgând la tot feminin: "Judecă-mă, Fănică, judecă-mă...Fănică,
dacă mă iubenti. daro tu la mine măcar un moment în viaţa ta, scapă-mă..". Cu o
impresionantă de la o femeie ce părea sensibilă şi neajutorată, ea se fi o
combatantă aprigă şi ameninţă: „Am să lupt cu tine, om ingrat. Zoe Trahanache
devine astfel o maestră în arta manipulării.

enă sugestivă în acest sens este

Tipătescu. În timp ce plânge şi nte. recurgând la tot arsenalul ă mă
iubeti, dacă ai £inut
ă-mă..". Cu o energie
orată, ea se dovedeşte a tine, om ingrat şi fără inimă”.