Sunteți pe pagina 1din 20

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT

REGIMUL JURIDIC AL DEȘEURILOR

Titular curs:
Prof.univ.dr. Gabriel MANU
Student:
Paul Emilian BIDIAN

BISTRIȚA
2019
CUPRINS

I. Introducere :
1. Noţiunea, definiţia şi trăsăturile definitorii ale dreptului mediului
2. Caracterele normelor juridice de drept al mediului

II. Regimul juridic al deșeurilor


1. Noţiunea de deșeuri și de deșeuri periculoase
2. Managementul ecologic al deșeurilor
3. Procedura de reglementare a activităților legate de deșeuri
4. Gestionarea deșeurilor
5. Transportul deșeurilor pe teritoriul României
6. Obligațiile în domeniul gestionării deșeurilor
7. Răspunderea contravențională și penală

III. Concluzii

IV. Bibliografie
REGIMUL JURIDIC AL DEȘEURILOR

Degradarea mediului înconjurător constituie astăzi una din marile


probleme ale omenirii.Mediul este afectat atât de consecinţele subdezvoltării cât
şi a celor dezvoltării excesive.
În ţara noastră, protecţia mediului reprezintă o problemă de interes
naţional, constituind o obligaţie a autorităţilor, administraţiei publice centrale şi
locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. Nevoia de exploatare,
dar şi de protecţie a componentelor mediului natural (mediul geografic, factori
fiziologici, biolog ici, demografici) au determinat adoptarea unui complex de
norme juridice specifice fiecărui stat.
I. Introducere:
Scopul protecţiei mediului este în mod esenţial protecţia fiinţ ei umane,
fapt ce motivează necesitatea generală de a conoaşte cât mai profund posibil ceea
ce este esenţial în conţinutul conceptelor cu care operează dreptul mediului.
1. Noţiunea, definiţia şi trăsăturile definitorii ale dreptului mediului
Dreptul mediului, ca ramură de drept a apărut ca urmare a necesităţii
sporirii eficienţei acţiunii socio-umane în soluţionarea problemelor ecologice, ce
s-a materializat în necesitatea adoptării de reglementări juridice special destinate,
care trebuie să răspundă cerinţelor imperative de natură tehnică, socială, politică,
economică, etc.
Acest sector al acţiunii sociale, de o importanţă mereu în creştere datorită
importanţei valorilor sociale pe care le protejază, în esenţă reprezentând viaţa
însăşi, fapt ce îi conferă caracterul unitar, este reglementat de o legislaţie
specifică ce tinde spre constituirea unui subsistem juridic propriu.
Dreptul mediului reprezintă ansamblul reglementărilor juridice şi
instituţiilor stabilite în vederea protecţiei, conservării şi ameliorări i mediului,
conform obiectivelor de dezvoltare durabilă.
Obiectul dreptului mediului, distinct faţă de toate ramurile tradiţionale de
drept, este reprezentat de relaţiile sociale (raporturile juridice) privind protecţia,
conservarea şi ameliorarea mediului ambiant.
Prin mediu, înţelegem „ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei aerul,
solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate
materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în
interacţiune, cuprinzand elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale şi
spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului".
Protecţia mediului reprezintă protecţia omului şi a dezvoltării sale, fapt ce presupune
în mod necesar protecţia tuturor factorilor de mediu.
2. Caracterele normelor juridice de drept al mediului

Norme imperative- onerative sau prohibitive- în marea lor majoritate.


Tehnicitatea- determinată de faptul că normele de drept al mediului sunt, în
majoritatea lor, Norme tehnice sancţionate pe cale juridică.
Înţelegerea lor necesită o abordare pluridisciplinară, dreptul mediului neputând fi
disociat de cunoştinţele din domeniile fizicii, chimiei, biologiei, geografiei, sociologiei, etc.
Dreptul mediului îşi propune în mod declarat să contribuie la protecţia, conservarea şi
dezvoltarea mediului. El este în consecinţă un drept de finalitate. Finalitatea dreptului
mediului exprimă specificitatea sa.
Totodată, dreptul mediului este caracterizat ca fiind un drept de sinteză. Această
caracteristică a sa este dată de faptul că aesta împrumută variate tehnici, metode şi instituţii ce
provin atât din dreptul public cât şi din cel privat, pe care le dezvoltă şi le îmbină într-o
sinteză cu trăsături şi finalităţi specifice. Toodată, datorită specificităţii sale, litigiile în
materie de mediu pot fi supuse contenciosului administrativ, civil, penal, etc. prin aceste
caracteristici dreptul mediului este plasat la întretăierea dintre dreptul intern şi cel
internaţional cât şi între dreptul public şi privat.
II. Regimul juridic al mediului :
1. Noţiunea de deșeuri și deșeuri periculoase
Legislatia in vigoare defineste deseul ca fiind “orice substanta, preparat sau orice
obiect din categoriile stabilite de legislatia specifica privind regimul deseurilor, pe care
detinatorul il arunca, are intentia sau are obligatia de a-l arunca”.
In ceea ce priveste deseurile periculoase, potrivit Ordonantei de Urgenta a Guvernului
nr. 195/2005, acestea sunt “deseurile incadrate generic, conform legislatiei specifice privind
regimul deseurilor, in aceste tipuri sau categorii de deseuri si care au cel putin un constituent
sau o proprietate care face ca acestea sa fie periculoase”.
Deseurile periculoase provin din activitati antropice si odata introduse sau mentinute
in mediu, au un efect nociv asupra acestuia, asupra oamenilor, plantelor si animalelor si a
bunurilor materiale.
Conventia de la Basel, desi nu defineste deseurile periculoase, prevede categoriile de
deseuri considerate periculoase ce urmeaza a fi supuse controlului in cazul transportului
international, cum sunt: cele de natura chimica, provenite din spitale, din productia
farmaceutica, deseuri petroliere, de natura exploziva etc.
Cu un inteles apropiat, cu referire la poluarea marii, Conventia de la Bucuresti privind
protectia Marii Negre impotriva poluarii, 1992, defineste notiunea de substanta nociva ca
fiind “orice substanta periculoasa, otravitoare sau un alt tip de substanta care introdusa in
mediul marin, din cauza toxicitatii ei si/sau caracteristicilor bioacumulatoare, ar cauza
poluarea sau ar afecta negative procesele biologice”.
Substanta periculoasa sau nociva este si deseul considerat periculos din cauza
compozitiei si/sau efectului sau nociv asupra unui component al mediului sau a mediului
inconjurator in general.
2. Managementul ecologic al deșeurilor
Constand in totalitatea lucrarilor, masurilor si activitatilor de gospodarire a deseurilor,
destinate sa asigure protectia sanatatii umane si a mediului inconjurator, managementul
ecologic al deseurilor se asigura, in primul rand, prin elaborarea si aplicarea unor norme
juridice adecvate privind producerea, colectare, transportul, prelucrarea, neutralizarea,
reciclarea, comercializarea, depozitarea, incinerarea si alte activitati care au ca obiect
deseurile.
Ordonanata de Urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului cuprinde
o serie de norme cu caracter general cu privire la substantele si preparatele chimice
periculoase, precum si la deseuri/deseuri periculoase care se refera, pe de-o parte, la
obligatiile ce revin autoritatilor pentru protectia mediului si altor autoritati abilitate prin lege,
dupa caz, de a supraveghea si controla respectarea reglementarilor in domeniu si de a lua
masuri de prevenire si limitare a impactului substantelor si preparatelor chimice periculoase si
a deseurilor asupra sanatatii populatiei si a mediului si, pe de alta parte, la obligatiile
persoanelor fizice si juridice care gestioneaza substante si preparate chimice periculoase sau
efectueaza operatiuni import, export, tranzit, transport intern si international de deseuri si
norme specifice cu privire la calitatea apelor, a solului si a aerului, protectia ecosistemelor
terestre si acvatice, protectia asezarilor umane, desfasurarea activitatilor nucleare s.a.
Autoritatile competente stabilesc norme, standard si reguli si adopta masuri
stimulative economice si financiare corespunzatoare pentru:
(a) prevenirea generarii deseurilor si a efectelor nocive ale acestora prin:
(i) dezvoltarea de tehnologii curate si economice in utilizarea resurselor natural;
(ii) dezvoltarea tehnologiei in vederea obtinerii de produse astfel proiectate incat
prin caracterisiticile lor de fabricatie, prin comercializarea acestora pentru utilizare si prin
eliminarea lor dupa utilizare sa nu contribuie sau sa contribuie in masura cat mai mica la
cresterea riscului de poluare si a gradului de nocivitate a deseurilor;
(iii) dezvoltarea de tehnici adecvate pentru eliminarea sau neutralizarea
substantelor periculoase continute in deseurile destinate valorificarii;
(b) valorificarea deseurilor prin reciclare, reutilizare sau prin orice alt process care
vizeaza obtinerea de materii prime secundare sau utilizarea unor categorii de deseuri ca surse
de energie.
Autoritatea publica central pentru protectia mediului colaboreaza cu celelalte autoritati
publice central si locale cu atributii in domeniul gestionarii deseurilor si cu autoritatile
competente din statele member pentru crearea unei retele integrate adecvate de instalatii de
eliminare a deseurilor, tinand seama de cele mai bune tehnici disponibile, care nu implica
costuri excesive, cu respectarea cerintelor prevazute in Tratatul de aderare a Romaniei la
Uniunea Europeana. Aceasta retea trebuie sa asigure Comunitatii Europene in ansamblu
eliminarea integral a deseurilor sale, iar Romaniei, indeplinirea aceluiasi obiectiv in mod
individual, tinand seama de conditiile geografice sau de necesitatea de instalatii specializate
pentru anumite tipuri de deseuri.
In vederea asigurarii unui nivel corespunzator de protectie a mediului si a sanatatii
populatiei prin desfasurarea activitatilor cu deseuri, autoritatea publica central pentru protectia
mediului coordoneaza elaborarea, promovarea, implementarea si monitorizarea implementarii
Strategiei Nationale si a Planului National de gestiune a deseurilor.
Strategia Nationala de gestionare a deseurilor constituie cadrul legislative national prin
care se asigura implementarea in Romania a politicii Uniunii Europene in domeniul deseurilor
si cuprinde principiile si obiectivele strategice in vederea sustinerii cadrului necesar pentru
dezvoltarea unui sistem integrat de gestionare a deseurilor, eficient din punct de vedere
ecologic si economic, pentru perioada 2003-2013, urmand a fi revizuita periodic in
conformitate cu prorgesul tehnic si cerintele de protectie a mediului.
Prevederile Strategiei Nationale de gestionare a deseurilor se aplica pentru deseurile
municipal si asimilabile, deseurile de productie, deseurile generate de activitati medicale,
astfel cum sunt definite de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul
deseurilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
Obiectivele Strategiei sunt impartite astfel:
(a) obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor;
(b) obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri nepericuloase;
(c) obiective strategice generale pentru gestionarea deseurilor periculoase;
(d) obiective strategice specifice anumitor fluxuri de deseuri periculoase.
Pe baza Strategiei Nationale si pentru aducerea la indeplinire a obiectivelor prevazute,
se elaboreaza planuri de gestionale a deseurilor la nivel National, regional, judetean, inclusiv
al Municipiului Bucuresti. Aceste planuri trebuie sa contina informatii referitoare la:
(a) tipurile, cantitatile, originea deseurilor care urmeaza sa fie valorificate sau
eliminate;
(b) cerintele tehnice generale;
(c) prevederi speciale pentru anumite categorii de deseuri;
(d) amplasamente si instalatii adecvate pentru valorificarea, eliminarea sau
depozitarea finala a deseurilor.
Daca elementele cheie ale Strategiei Nationale sunt principiile care stau la baza
gestiunii deseurilor, precum si obiectivele strategice generale si cele specifice anumitor
fluxuri de deseuri, Planul National elaborat pentru perioada 2003-2008 ataseaza tinte
cuantificabile, acolo unde este cazul, si, in plus, prezinta diverse alternative de atingere a
obiectivelor si respectiv a tintelor aferente.
Dintre obiectivele generale ale Planului, mentionam:
· dezvoltarea cadrului institutional si organizatoric;
· constientizarea factorilor implicati;
· intensificarea preocuparilor privind reduce rea cantitatilor de deseuri generate;
· exploatarea tuturor posibilitatilor tehnice si economice privind recuperarea si
reciclarea deseurilor in vederea reducerii canitatii de deseuri eliminate.
Planul National de gestionare a deseurilor se elaboreaza de autoritatea publica centrala
pentru protectia mediului, care coopereaza in acest scop cu autoritatile competente din statele
membre si cu Comisia Europeana si se aproba prin Hotarare de Guvern, dupa care se notifica
Comisiei Europene. In baza principiilor si obiectivelor prevazute in cadrul acestui plan, se
elaboreaza planurile judetene de gestionare a deseurilor (PJGD), de catre consiliile judetene
ale judetelor din raza de competenta a fiecarei agentii regionale pentru protectia mediului
ARPM, in colaborare cu acestea, sub coordonarea Agentiei Nationale pentru Protectia
Mediului (ANPM).
In cadrul planurilor de gestionare a deseurilor, autoritatile competente stabilesc
sectiuni speciale pentru gestionarea deseurilor periculoase.
3. Procedura de reglementare a activităților legate de deșeuri
Reglementarea activitatii pentru depozitarea deseurilor se face cu respectarea
legislativi de mediu in vigoare, prin emiterea acordului si autorizatiei de mediu si, dupa caz, a
acordului si autorizatiei integrate de mediu.
In vederea obtinerii acordului de mediu, solicitantul trebuie sa prevada in
documentatia inaintata autoritatii competente pentru protectia mediului, pe langa cerintele
prevazute de legislatia nationala in vigoare si o serie de elemente specifice depozitelor de
deseuri, cum sunt:
- dovada ca proiectul depozitului este in conformitate cu Planul National si cu planurile
regionale de gestionare a deseurilor;
- descrierea tipului si a cantitatii totale de deseuri care urmeaza a fi depozitate;
- capacitatea de depozitare propusa pe amplasament;
- planul de functionare, de inchidere si urmarire postinchidere propus s.a.
Legea prevede, in vederea emiterii acordului de mediu pentru un depozit, indeplinirea
cumulativa a urmatoarelor conditii:
a. proiectul de depozit sa fie in conformitate cu prevederile Hotararii de Guvern nr.
349/2005 privind depozitarea deseurilor si a Normativului tehnic aprobat;
b. gestionarea depozitului sa fie incredintata unei persoane fizice competente din punct
de vedere tehnic si sa fie asigurata instruirea profesionala si tehnica a operatorilor si
personalului depozitului;
c. depozitul sa se exploateze astfel incat sa se poata lua masurile necesare pentru a
preveni accidentele si a limita consecintele lor.
Inainte de inceperea operatiunilor de depozitare a deseurilor, autoritatea competenta
pentru protectia mediului efectueaza un control de specialitate pentru verificarea respectarii
tuturor cerintelor impuse prin acordul de mediu, control care nu diminueaza in niciun fel
responsabilitatea operatorului in conditiile autorizatiei.
Persoanele fizice si juridice care desfasoara activitati de depozitare a deseurilor au
obligatia sa solicite si sa obtina autorizatia integrata de mediu de la autoritatea competenta
pentru protectia mediului, care va contine, de asemenea, in afara cerintelor generale, o serie
de cerinte specifice legate de clasa depozitului, tipurile de deseuri, dovada constituirii
garantiei financiare, obligatia operatorului depozitului de a raporta anual autoritatii
competente tipurile si cantitatile deseuri eliminate si rezultatele programului de monitorizare
s.a.
Sunt supuse procedurii de obtinere a autorizatiei integrate de mediu instalatiile pentru
eliminarea sau valorificarea deseurilor periculoase, avand o capacitate mai mare de 10 tone/zi;
instalatiile pentru incinerarea deseuriIor municipale, avand o capacitate mai mare de 3 tone
deseuri/ora; instalatiile pentru eliminarea deseurilor nepericuloase, cu o capacitate mai mare
de 50 de tone deseuri/zi; depozitele de deseuri care primesc mai mult de 10 tone deseuri/zi sau
care au o capacitate totala mai mare de 25.000 tone deseuri, cu exceptia depozitelor de deseuri
inerte.
Autorizatia integrata de mediu se emite pe o perioada determinata, poate fi refuzata,
poate cuprinde conditii de conformare sau obligatii de mediu si poate fi refuzata in cazul in
care metoda folosita pentru valorificarea sau eliminarea deseurilor este inacceptabila din
punctul de vedere al protectiei mediului.
Sunt exceptate de la obligatia obtinerii autorizatiei integrate de mediu, in masura in
care deseurile nu sunt periculoase, activitatile desfasurate de persoanele fizice/juridice
autorizate care elimina propriile lor deseuri la locurjle de producere, precum si cele care
desfasoara operatii de valorificare, daca:
a. autoritatile competente au adoptat reglementari generale pentru fiecare tip de activitate,
prin care se stabilesc tipurile si cantitatile de deseuri si conditiile impuse pentru ca activitatea
respectiva sa poata fi exceptata de la autorizare;
b. tipurile sau cantitatile de deseuri si metodele de eliminare sau valorificare sunt
inconformitate cu conditiile prevazute la art. 52.
Persoanele fizice si/sau juridice mentionate mai sus se supun procedurii de inregistrare
stabilite de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului.
De asemenea, sunt supuse autorizarii specifice activitatile cu privire la incinerarea si
depozitarea deseurilor.
Autorizatia de mediu se emite de autoritatea competenta pentru protectia mediului
pentru o instalatie de incinerare sau coincinerare, tinand seama de cerintele prevazute in
legislatia nationala in vigoare pentru reglementarea activitatilor si luand in considerare toate
elementele specifice functionarii incineratoarelor prevazute de lege.
Legea interzice persoanelor fizice si juridice sa abandoneze, sa inlature sau sa elimine
in mod necontrolat deseuri, precum si orice alte operatiuni neautorizate, efectuate cu acestea.
4. Gestionarea deșeurilor
Potrivit legii, obiectivele prioritare ale gestionarii deseurilor sunt:
a. prevenirea sau reducerea producerii de deseuri si a gradului de periculozitate al acestora
prin:
- dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;
- dezvoltarea tehnologiei si comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare
sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra cresterii volumului sau
periculozitatii deseurilor ori asupra riscului de poluare;
- dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finala a substantelor periculoase din
deseurile destinate valorificarii;
b. reutilizarea, valorificarea deseurilor prin reciclare, recuperare sau orice alt proces prin care
se obtin materii prime secundare ori utilizarea deseurilor ca sursa de energie.
Legislatia specifica a activitatii de gestionare a deseurilor rezulte din acquisul
comunitar de mediu, fiind transpusa in legislatia nationala si a carei implementare intra in
atributiile Directiei de Deseuri si Substante Chimice Periculoase din cadrul Agentiei
Nationale pentru Protectia Mediului.
In activitatea de gestionare a deseurilor se are in vedere utilizarea proceselor si
metodelor care nu pun in pericol sanatatea populatiei si a mediului, autoritatile competente
autorizand si controland valorificarea si eliminarea deseurilor in astfel de conditii, incat sa nu
prezinte riscuri pentru sanatatea populatiei si pentru apa, aer, sol, fauna sau vegetatie; sa nu
produca poluare fonica sau miros neplacut; sa nu afecteze peisajele sau zonele protejate.
In vederea prevenirii sau a reducerii impactului asupra mediului gestionarea
ambalajelor si a deseurilor de ambalaje face obiectul unei reglementari speciale care priveste
toate ambalajele introduse pe piata, indiferent de materialul din care au fost realizate si de
modul lor de utilizare in activitatile economice, comerciale, in gospodariile populatiei sau in
orice alte activitati, precum si toate deseurile de ambalaje, indiferent de modul lor de
generare. Potrivit legii, principiile specifice activitatii de gestionare a deseurilor de ambalaje
sunt:
- prevenirea producerii de deseuri de ambalaje;
- reutilizarea ambalajelor;
- reciclarea deseurilor de ambalaje;
- alte forme de valorificare a deseurilor de ambalaje care sa conduca la reducerea
cantitatilor eliminate prin depozitare finala.
Institutiile publice, asociatiile, fundatiile si persoanele fizice detinatoare de deseuri de
ambalaje au urmatoarele obligatii:
- sa depuna selectiv deseurile de ambalaje in containere diferite, inscriptionate
corespunzator, amplasate special de autoritatile administratiei publice locale;
- sa predea deseurile de ambalaje la operatorii economici specializati sa colecteze si/sau
sa valorifice deseuri.
Tot astfel, operatorii economici detinatori de deseuri de ambalaje sunt obligati:
- sa asigure valorificarea si, respectrv, reciclarea deseurilor de ambalaje prin mijloace
proprii sau prin predare catre operatorii economiei autorizati pentru desfasurarea
acestor activitati;
- sa raporteze, la solicitarea autoritatii locale pentru protectia mediului, cantitatile de
deseuri de ambalaje gestionate in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
Operatorii economici care produc si/sau comercializeaza produse ambalate in
arnbalaje reutilizabile sunt obligati: sa aplice sistemul de depozit in vederea asigurarii unui
numar optim de cicluri de utilizare a acestora; sa organizeze un sistem pentru colectarea, in
vederea reutilizarii multiple a ambalajelor, prin operatorii economici care comercializeaza
aceste produse sau prin centrele specializate de colectare; sa asigure o distributie optima in
teritoriu si o capacitate corespunzatoare a centrelor specializate de colectare, astfel incat
acestea sa poata prelua de la consumatori ambalajele reutilizabile; sa informeze consumatorii
asupra sistemului de depozit si asupra sistemului de colectare a ambalajelor reutilizabile in
vederea asigurarii reutilizarii multiple; sa marcheze sau sa scrie pe ambalaj ori pe eticheta
sintagma Ambalaj reutilizabil.
Pentru realizarea obiectivelor nationale, operatorii economici au responsabilitatea
valorificarii unor cantitati de deseuri de ambalaje astfel incat sa indeplineasca atat obiectivele
anuale globale, cat si pe cele pentru fiecare tip de material prevazute in anexa nr. 4 a Hotararii
de Guvern nr. 621/2005, cu modificarile si completarile ulterioare.
Nerespectarea obligatiilor legale privind gestionarea ambalajelor si a deseurilor de
ambalaje se sanctioneaza cu amenda contraventionala.
Nu sunt acceptate la depozitare intr-un depozit: deseurile lichide; deseuri explozive,
corozive, oxidante, foarte inflamabile; deseuri periculoase medicale sau alte deseuri clinice
periculoase de la unitati medicale sau veterinare; toate tipurile de anvelope uzate, intregi sau
taiate, excluzand anvelopele folosite ca materiale in constructii intr-un depozit; orice alt tip de
deseu care nu satisface criteriile de acceptare, prevazute de lege.
Depozitul sau o sectiune a acestuia se pot inchide in una dintre urmatoarele situatii:
- cand sunt indeplinite conditiile prevazute in autorizatia de mediu referitoare la
perioada de functionare;
- la cererea operatorului depozitului si dupa analiza si decizia de acceptare a cererii
emise de autoritatea teritoriala pentru protectia mediului;
- prin decizia motivata a autoritatii teritoriale pentru protectia mediului.
Operatorul depozitului este responsabil de intretinerea, supravegherea, monitorizarea
si controlul postinchidere al depozitului, conform autorizatiei integrate de mediu.
Totodata, operatorul depozitului este obligat sa anunte in mod operativ autoritatii
competente pentru protectia mediului producerea de efecte semnificativ negative asupra
mediului, relevante prin procedurile de control si sa respecte decizia autoritatii teritoriale
pentru protectia mediului privind masurile de remediere impuse in perioada postinchidere.
In ceea ce priveste incinerarea deseurilor, operatorul instalatiei de incinerare sau
coincinerare este obligat sa ia toate masurile necesare privind predarea si receptia deseurilor
pentru a preveni sau a limita efectele negative asupra mediului, in special poluarea aerului,
solului, apei de suprafata si subterane, precum si mirosurile, zgomotele si riscurile directe
asupra sanatatii populatiei.
Este interzis amestecul diferitelor categorii de deseuri periculoase, precum si al
deseurilor periculoase cu deseuri nepericuloase, cu exceptia unor situatii expres mentionate si
numai cu acordul autoritatilor competente.
In scopul stimularii investitiilor in domeniul gospodaririi deseurilor, al extinderii
activitatilor de gestionare a deseurilor, prin utilizarea instrumentelor economice si a parghiilor
specifice economiei de piata, Guvernul poate stabili facilitati fiscale pentru cei care
gestioneaza deseuri si, in mod deosebit, pentru cei care valorifica deseuri.
5. Transportul deșeurilor pe teritoriul României
Transportul deseurilor periculoase, precum si al celor nepericuloase prevazute in
anexa nr. 2 la Hotararea de Guvern nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si
aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase, dintr-un loc in altul pe
teritoriul Romaniei este supus unei proceduri legale de reglementare si control.
Transportul deseurilor se realizeaza numai de catre operatorii economici care detin
autorizatia de mediu conform legislatiei in vigoare pentru activitatile de colectare/stocare
temporara/tratare/valorificare/eliminare.
Deseurile periculoase care fac obiectul transportului trebuie sa fie ambalate si
etichetate in conformitate cu prevederile legale referitoare la transportul marfurilor
periculoase.
In cazul in care deseurile periculoase sunt transportate catre un detinator temporar in
vederea colectarii sau stocarii temporare realizate in condifiile legii, transportul deseurilor
periculoase se realizeaza in doua etape:
- transportul de la expeditor la detinatorul temporar care realizeaza colectarea sau
stocarea temporaa a acestora;
- transportul deseurilor periculoase de la detinatorul temporar catre destinatarul final
care realizeaza tratarea, valorificarea sau eliminarea deseurilor periculoase.
Deseurile nepericuloase pot fi transportate pe baza formularului de incarcare-
descarcare prevazut in Anexa 3 a Hotararii de Guvem nr. 1061/2008.
6. Obligațiile în demeniul gestionării deșeurilor
Potrivit art.19 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000,
detinatorii/producatorii de deseuri au, printre altele, urmatoarele obligatii: sa predea
deseurile, pe baza de contract, unor colectori sau unor operatori care desfasoara operatiuni de
valoriftcare si de eliminare sau sa asigure valorificarea ori eliminarea deseurilor prin mijloace
proprii; sa desemneze o persoana, din randul angajatilor proprii care sa urmareasca si sa
asigure indeplinirea obligatiilor prevazute de lege in sarcina detinatorilor/producatorilor de
deseuri; sa permita accesul autoritatilor de inspectie si control la metodele, tehnologiile si
instalatiile pentru tratarea, valorificarea si eliminarea deseurilor tehnologice, precum si la
documentele care se refera la deseuri; sa prevada si sa realizeze masurile care trebuie sa fie
luate dupa incheierea activitatilor si inchiderea amplasamentelor; sa nu amestece diferitele
categorii de deseuri periculoase sau periculoase cu deseuri nepericuloase s.a.
Producatorii de produse si cei care efectueaza activitati care genereaza deseuri sunt
obligati: sa adopte, inca de la faza de conceptie si proiectare a unui produs, solutiile si
tehnologiile de eliminare sau de diminuare la minimum posibil a producerii deseurilor; sa nu
introduca pe piata produse daca nu exista posibilitatea eliminarii acestora ca deseuri, in
conditiile prevazute de lege; sa ambaleze produsele in mod corespunzator, pentru a preveni
deteriorarea si transformarea acestora in deseuri; sa valorifice subprodusele rezultate din
procesele tehnologice in totalitate, daca este posibil din punct de vedere tehnic si economic
etc.
Operatorii specializati pentru transportul urban de deseuri trebuie sa fie autorizati de
autoritatile pentru protectia mediului, dupa notificarea activitatii de transport de catre
autoritatile administratiei publice locale. In cazul in care se efectueaza transporturi
interurbane sau internationale de deseuri, operatorul de transport rutier trebuie sa mai detina si
licenta de transport pentru marfuri periculoase, emisa de Ministerul Dezvoltarii Regionale si
Locuintei.
Operatorii de transport de deseuri sunt obligati sa utilizeze numai mijloace de
transport adecvate naturii deseurilor transportate, care sa nu permita imprastierea acestora si
emanarea de noxe in timpul transportului; sa detina toate documentele necesare de insotire a
deseurilor transportate; sa nu abandoneze deseurile pe traseu; sa anunte autoritatile pentru
protectia mediului despre orice transport de deseuri periculoase inaintea efectuarii acestuia,
precum si unitatile de pompieri, in cazul transportului deseurilor cu pericol de incendiu sau de
explozie s.a.
Operatorii in domeniul valorificarii si eliminarii deseurilor sunt, la randul lor, obligati
sa detina spatii special amenajate pentru depozitarea temporara a deseurilor; sa foloseasca
cele mai bune tehnologii disponibile si care nu implica costuri excesive pentru valorificarea
deseurilor; sa evite formarea de stocuri de deseuri ce urmeaza sa fie valorificate, precum si de
produse rezultate in urma valorificarii, care ar putea genera fenomene de poluare a mediului
au care prezinta riscuri de incendiu fata de vecinatati.
Persoanele fizice sunt obligate sa depuna separat deseurile si deseurile de ambalaje
reciclabile acolo unde exista recipiente special destinate acestui scop; sa nu abandoneze si sa
nu depoziteze deseurile in afara locurilor destinate acestui scop.
Persoanele fizice autorizate sa desfasoare activitati independente si persoanele juridice
din a caror activitate rezulta deseuri, precum si cele care transporta, elimina, importa, exporta
si executa tranzit de deseuri, au in plus si urmatoarele obligatii: sa execute lucrarile si sa
desfasoare activitatile numai dupa obtinerea acordurilor si autorizatiilor prevazute de lege si
cu respectarea stricta a acestora; sa returneze in tara exportatoare deseurile introduse ilegal in
fara; sa se asigure la exportul de deseuri ca s-au respectat toate obligatiile internationale si ca
tara destinatara accepta deseurile exportate din Rominia; sa realizeze lucrarile de refacere a
mediului deteriorat de deseuri, impuse de autoritatile competente; sa suporte costul pagubelor
aduse populatiei, agentilor economici si institutiilor pentru gestionarea defectuoasa a
deseurilor; sa anunte autoritatile sanitare, pe cele de protectie a mediului si consiliile locale,
ori de cate ori intervin modificari in producerea, transportul si eliminarea deseurilor.
7. Răspunderea contravențională și penală
Legea prevede o serie de fapte considerate contraventii, daca nu au fost savarsite in
astfel de condifii incat, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni, sanctionate cu
amenda, al carui cuantum difera in functie de gravitatea faptei contraventionale comise si de
persoana faptuitorului - fizica sau juridica.
Dintre contraventiile prevazute de lege, mentionam: abandonarea deseurilor si a
ambalajelor pe spatiile verzi, caile de comunicatie, in locuri publice sau in locuri nepermise;
nerespectarea prevederilor planurilor de gestionare a deseurilor; necon-tractarea cu unitatile
specializate in colectarea, reutilizarea, reciclarea, transportul si eliminareai deseurilor, in
situatia cand aceste activitati nu se pot executa prin mijloace proprii s.a.; cu amenda de la
3.000 lei la 15.000 lei pentru neindeplinirea obligatiilor si responsabilitatilor ce revin
autoritatilor admintstratiei publice locale, direct sau prin delegare, conform legii.
In completare, se aplica dispozitiile Ordonantei de Guvern nr. 2/2001 privind
sanctionarea contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu
modificarile si completarile ulterioare.
Sunt considerate infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 1 la 5 ani, urmatoarele
fapte:
- importul de aparate, instalatii, echipamente, utilaje, substante si produse folosite si
uzate, din categoria deseurilor interzise la import;
- neluarea sau nerespectarea masurilor obligatorii in desfasurarea activitatilor de
colectare, transport, valorificare si eliminare a deseurilor periculoase;
- comercializarea, abandonarea si/sau neasigurarea incarcaturii deseurilor pe durata si
pe parcursul tranzitarii teritoriului Romaniei;
- refuzul de returnare in tara de origine a deseurilor introduse in tara pentru care s-a
dispus masura returnarii de caitre autoritatea competenta
- introducerea in tara a unor deseuri in scopul eliminarii si/sau neutilizarea acestora in
scopul pentru care au fost introduse;
- acceptarea de catre operatorii de depozite/incineratoare, in vederea eliminarii, a
deseurilor introduse ilegal in tara in alte scopuri decat cel al eliminarii si care nu au
putut fi utilizate in scopul pentru care au fost introduse.
La toate infractiunile prevazute mai sus tentativa se pedepseste.

Constatarea si cercetarea infractiunilor se fac din oficiu de organele de urmarire


penala, conform competentelor legale.

III. Concluzii
Noțiunea generală de răspundere este întâlnită în toate ramurile dreptului, s-a format și
a evoluat odată cu dinamica societății umane, impunând o anumită conduită a oricărui subiect,
pe care îl obligă să nu aducă atingere intereselor generale sau drepturilor legitime ale unei
persoane și să nu provoace un prejudiciu. Orice abatere de la regulile de conduită, urmată de
producerea unui prejudiciu sau de crearea unei stări de pericol, atrage responsabilitatea
autorului faptului ilicit. In condițiile existenței vieții pe pamant, în contextul preocupărilor
permanente de asigurare a supraviețuirii omului ca specie între specii, protecția mediului
vizează ocrotirea, conservarea și dezvoltarea acestuia. In sprijinul acestui deziderat, protecția
juridică a mediului este inseparabilă de existența răspunderii juridice a celui ce a cauzat
producerea unui prejudiciu sau a unei daune.
Recunoașterea și garantarea dreptului la un mediu sănătos și echilibrat din punct de
vedere ecologic are loc atât la nivelul legislațiilor naționale, cât și în planul reglementărilor
internaționale.
Dreptul mediului nu se poate încadra perfect în diviziunea fundamentală tradițională a
dreptului în drept privat și drept public. El cuprinde elemente semnificative de drept
administrativ, dar si drept civil, penal etc.
In activitatea generală de realizare a legislației privind protecția și dezvoltarea
mediului un rol deosebit revine actelor juridice emanate de la organele administrației de stat.
Dintre toate ramurile sistemului juridic, dreptul mediului este cel mai legat de dreptul
administrativ datorită mai ales, importanței regulilor de poliție administrativă și rolul statului
în materie problemele mediului au avut un impact direct și asupra evoluției dreptului
administrativ. Mai întai, formularea și aplicarea unei politici în domeniul mediului au
determinat instituirea unei administrații special organizate și cu atribușii specifice. Apoi,
treptat s-au format și s-au dezvoltat instituții de drept administrativ specifice, precum serviciul
public al mediului sau tehnici juridice, ca de exemplu consultarea publicului și, mai ales,
concertarea și contractualizarea activităților din domeniul mediului. La nivelul masurilor
menite să servească ocrotirea mediului sunt enumerate: obligarea unităților la aplicarea
(montarea și folosirea ) de instalații de filtraj și purificare, aplicarea de amenzi și în cazuri
grave, oprirea sau suspendarea activităților uzinelor în cauză, autorizarea activităților cu
impact asupra mediului și a actelor administrative aferente.
Inflația de reglementări, instabilitatea legislativă, neaplicarea normelor adoptate sunt
păcate originare ale legislației românești din ultimii 16 ani, inclusiv ale celei privind protecția
mediului. „În România, subiecte precum ecologia și dezvoltarea durabilă, economia curată
alterglobalismul și efectele sociale și economice ale crizei mondiale raportul dintre vechile
sau noile libertăți (de la libertatea presei și a opiniei până la drepturile minorităților sau
drepturile consumatorilor) rămân încă departe de lumea dezlanțuită”. Exemplul cel mai
semnificativ al instabilității în domeniu îl reprezintă chiar situația Legii-cadru 137/1995.
După ce a fost modificată de mai multe ori (practic fiecare ministru al mediului a
operat modificări la această lege) aceasta a sfarsit prin a fi abrogată integral la 30 decembrie
2005 și înlocuită cu o noua reglementare, sub pretextul accelerării procesului de preaderare la
UE, dar în realitate fără ca o rațiune importantă să fi impus o asemenea soluție radicală! Acum
exista peste 300 de acte normative referitoare la mediu (legi, ordonanțe și hotărâri
guvernamentale, ordine ministeriale) la care se adaugă zeci de convenții internaționale
ratificate, reunite într-un corpus masiv, nestructurat, dezordonat ți ineficient.
Rezolvarea multiplelor probleme ale crizei ambientale rămâne un deziderat iluzoriu
atâta timp cât nu există conștiintă de mediu, accesul la informații privind calitatea mediului se
realizeaza formal, iar asociațiile neguvernamentale nu conștientizează rolul lor în lupta
împotriva poluării, cel mai mare rău al secolului.
Astăzi, când poluarea este mai puternică decât lupta împotriva ei,pretutindeni în lume
se impune să se intensifice acțiunile de protecție a mediului înconjurător, pentru a se respecta
dreptul generațiilor prezente și viitoare la un mediu sănătos și prosper.
România a făcut pași importanți prin implementarea elementelor legislative specifice
Uniunii Europene, cât și a unor programe și proiecte dedicate protecției mediului și
conservării biodiversității, elaborate ținându-se cont de convențiile și protocoalele
internaționale la care România este parte și de aquis-ul comunitar de mediu privind calitatea
aerului și controlul poluării industriale.
Problemele de protecție a mediului sunt deosebit de complexe și vizează toate
sectoarele de activitate: economice, sociale și politice. Rezolvarea acestor probleme reclamă
participarea tuturor celor implicați în poluarea factorilor de mediu: agenți economici,
departamente, ministere, dar și a acelora care sunt interesați în ocrotirea mediului: în primul
rând populația și reprezentanții ei aleți în diverse organisme, organizații neguvernamentale,
întreaga structură statală.
Amenda este, de obicei, o sancțiune ineficace. Împotriva procesului verbal de
constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, se poate face plângere în termen de 30 de
zile de la data comunicării actului. Plângerile se soluționează de către judecătorie, aplicandu-
se prevederile legii 265/2006 cu privire la protecția mediului.
Mediul înconjurător ne asigură condițiile necesare vieții, însă depinde de noi dacă
dorim să folosim aceste elemente esențiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect
al vieții noastre.
Bibliografie
1. Căpățână, Camelia (2003). Deșeuri. București: Editura Matrix Rom.
2. Bold, Octavian Valeriu (2003). Managementul deșeurilor solide. București: Editura
Matrix Rom.
3. Wehry, Andrei (2002). Reciclarea și depozitarea ecologică a deșeurilor. Timișoara:
Editura Orizonturi Universitare.
4. Păunescu, Ioan (2002). Gestionarea deșeurilor urbane. București: Editura Matrix Rom.
5. Antonescu, Nicolae (1988). Valorificarea energetică a deșeurilor. București: Editura
Tehnică.
6. Legea 211/2011 privind regimul deseurilor, republicata 2014. Lege nr. 211/2011
republicata 2014

S-ar putea să vă placă și