Sunteți pe pagina 1din 4

CURS 1 ORTOPEDIE : INTRODUCERE

Examenul clinic în ortopedie și traumatologie


Elementele subiective și cele obiective
•Subiective:
-Durerea în punctul fix sau iradiata
-Impotență funcțională ( parțială sau totală și pt mișcările active sau pasive)
-Tulburările neurologice ( hipoestezia, anestezie, paresteziile- furnicaturi )
-Se evaluează totdeauna bilateral în aceeași regiune.

•Obiective :
-Totdeauna bilateral
-Inspecție - existența unor egalitati de lungime sau existența unor poziții vicioase.
-Palparea - crepitatii osoase, mobilitatea anormală și poziții anormale alea reperelor osoase,
continuitatea osoasa la zone osoase situate superficial.
-Modificari de puls, de umplere căprioară, de temperatura si sensibilitate cutanata
-Orice traumatism al aparatului locomotor trebuie evaluat dpdv vasculo-nervos.
-Măsurătorile de lungime și de diametru.
-Consistența lojelor musculare
-Evaluarea neurologica motorie

Pulsul la artera pedioasa se palpeaza in spatiul 1 cel mult 2 interdigital si se mai poate palpa
retromaleolar

Clasificarea traumatismelor aparatului locomotor :


Se face după mai multe criterii
I după localizare :( este corelată cu mecanismul de producere și are importanta diagnostică și
terapeutică )
a) localizare articulată sau periarticulara
b) localizare diafizara
II mecanismul : direct( când leziunea survine la locul acțiunii) indirect ( când leziunea survine la
distanță de locul acțiunii agentului traumatic- sindromul de tablou de bord și fractura schiorilor)
III criteriul anatomo patologic
a) contuzia - mecanismul este direct și poate avea orice localizare, de obicei este folosita pt a
exclude prezența fracturii
b) entorsa - leziunea aparatului capsulo ligamentar, mecanismul este indorect( localizare strict
articulara)
c) luxatia - pierderea contactului între suprafețele articulare, mecanismul de producere este
indirect. ( localizare articulara )
d) fractura - itreruperea continuității osoase
poate avea orice localizare și orice mecanism de producere

Clasificarea fracturilor:
- În funcție de traiectul de fractura
I cu un traiect - transvers/ oblic scurt / oblic lung / spiroid
II cu mai multe traiecte ( se numeste fractura cominutiva )
O categorie ă fracturilor cominutive sint fracturile cu fragment intermediar
- In functie de localizarea acestora
I epifizare ( zona cuprinsă între cartilajul articular și cartilajul de creștere)
II metafizare ( zona cuprinsă între cartilajul de creștere și canalul medular)
III diafizare ( zona osoasa ce corespunde canalului medular - se clasifică în fracturi ale treimilor
sau la unirea acestora )
IV fracturile combinate

Diagnosticul fracturilor are 2 etape

•Prezumtiv : se pune pe baza examenului clinic și cuprinde 2 tipuri de semne - de probabilitate (


durere in punct fix, echimiza, deformarea regiunii, impotență funcțională), de certitudine (
întreruperea continuității osoase, mobilitatea anormală, crepitatii osoase, netransmisibilitatea
mișcărilor - semnele lipsesc în fracturile fără deplasare )
•De certitudine în ortopedie e imagistic
1 radiografie ( trb sa cuprinda intreg segmentul cu 2 articulatii si de obicei din 2 incidente )
2 tomografie compiuterizata obiectivează fracturile care nu sunt decelate fiziologic
3 pt părțile moi avem ecografie și RMN

Principii de tratament
3 tipuri de tratament
I Functional care constă în mobilizarea imediată sacrificand consolidarea ( fractura de col
femural sau de humerus proximal la varstinicul tarat)
II Ortopedic conta în imobilizarea fracturii după reducere ( imobilizarea se face in bandaje moi
in atele sau în aparate circulare)
- reguli esențiale: protecția cu vata a plicilor
Imobilizarea unei articulatii supra și subiacente

Gipsul circular are următoarele straturi ( vata in contact cu tegumentul, strat de bumbac, și apoi
gipsul) in situatia construcției trebuie sectionat gipsul și stratul de bumbac.
Indicatiile tratamentului ortopedic
- fracturilenfara deplasare
- fracturile cu deplasare reduse și stabile
- refuzul tratamentului chirurgical
- tratamentul chirurgical are riscuri majore
- superioritatea dovedită de experienta ( clavicula)
Preoperator între tratamentul ortopedic și cel chirurgical se face extensia continuă sau
tractiunea transscheletica.
III Chirurgical
A: fixarea internă : osteosinteza care se poate face cu focar închis de obicei centromedular sau cu
focar deschis centromedular sau para cortical și artroplastia
B: fixarea externă
Complicațiile traumatismelor aparatului locomotor
Se clasifică în funcție de:
•Momentul apariției -
Imediate ( care apar concomitent cu traumatismul )
Precoce ( care apar in primele 48 h)
Secundar ( care apar in primele 2 sapt)
Tardive ( care apar dupa 2 sapt)

•Locul unde acestea se produc - locale și generale


Complicațiile locale imediate și complicațiile generale socogene și tromboembolice sunt cele
mai de temut
Complicațiile tardive locale pot fi septice tulburările de consolidare care pot fi calitative (
consolidare vicioasă) prin angulare, telescopare și decalajul. Cantitative ( fie consolidează în
exces Si se numeste hipertorfic, fie în minus și se numeste . . . , pseudartroza - absență
consolidarii la 6 luni )
Sinostoza tot o complicatie