Obiectivul cercetării realizate de Scott și Dienes (2010) este identificarea influenței pe care

familiarizarea prealabilă cu elementele componente ale unei gramatici artificiale o are asupra
învățării relațiilor dintre acestea, precum și asupra nivelului de conștientizare a cunoștințelor
dobândite. Cercetarea a folosit un design experimental în care s-au manipulat 3 variabile
independente: familiarizarea cu simbolurile (inter-subiecți; stimuli relevanți versus irelevanți),
gramaticalitatea (intra-subiecți; secvențe gramaticale versus negramaticale) și strategia de decizie
(intra-subiecți; decizie aleatorie, bazată pe intuiție, pe familiaritate, pe reguli sau bazată pe
recunoaștere). Variabilele dependente măsurate sunt: gramaticalitatea și familiaritatea percepută.
Studiul a cuprins două experimente, la fiecare participând 2 grupe experimentale. Participanții,
studenți dintr-o universitate britanică, au fost expuși la două gramatici artificiale similare dezvoltate
anterior (A și B). Protocolul a cuprins 3 etape. În sarcina perceptuală inițială s-a manipulat
familiarizarea, un grup fiind expus la stimuli relevanți (simboluri gramaticale), iar celălalt la stimuli
irelevanți (figuri geometrice). În etapa de antrenament, participanții au fost intruiți să memoreze
secvențe de simboluri (un grup a primit gramatica A, celălalt gramatica B), după fiecare secvență
notând simbolurile reținute. În etapa de testare, participanții, indiferent de grup, au evaluat aceleași
secvențe de simboluri (50% din gramatica A, 50% din gramatica B). Li s-a comunicat că ordinea
simbolurilor din etapa anterioară a respectat câteva reguli complexe, sarcina lor fiind să evalueze
gramaticalitatea noilor secvențe, încrederea în decizia luată, motivul pe care își bazează evaluarea,
respectiv să coteze familiaritatea percepută a șirurilor. Rezultatele susțin empiric ipoteza conform
căreia familiarizarea cu simbolurile relevante (în comparație cu cele irelevante) crește măsura în
care relațiile dintre simboluri devin familiare, învățarea relațiilor conducând la familiaritate
percepută mai mare cu șirurile gramaticale prezentate în etapa de testare, deci cu o corectitudine
mai mare a evaluării gramaticalității. Totodată, familiarizarea cu elementele gramaticale
componente conduce la cunoștințe structurale implicite pe care se bazează evaluarea
gramaticalității.