Familia Addams – Noii vecini întâlnesc Familia Addams

Gomez-
Morticia-
Wednesday -
Pugsley-
Lurch-
Unchiul Fester-
Bunica Addams-
Thing (mânuța)-
Hubert-
Amanda-
Domnul Wordworth-

Morticia: Și ce se vede?
Gomez: Ei, oameni normali. Unul înalt, unul fură.
Morticia (zâmbind): Nu dragule, mă refeream la noii noștri vecini.
Gomez: Nu i-am văzut încă. Dar am auzit că sunt proaspeți căsătoriți.

Morticia: Ce minunat! Gomez (Gomez o sărută pe mână), îți mai aduci aminte de prima noastră
noapte în casa asta ca soț și soție? Podelele scârțâiau, țipetele îți înghețau sângele...
Gomez: La-nceput am crezut că-i bântuită.
Morticia: E, nu poți să ai totul. Sper ca vecinilor să le placă prăjiturile pe care le-am trimis.

(Wednesday și Pugsley în fața vecinilor noi)

Amanda (zâmbește): Da? Ce doriți?
Pugsley: Eu sunt Pugsley Addams și ea este Wednesday. Locuim alături. Mama vrea să vă ureze
bun venit. (îi întinde tava cu prăjituri)

1
Hubert: Nu-i așa că-i foarte drăguț? (ia tava de la Pugsley) Mulțumim. Eu sunt Hubert și ea este
Amanda. Ne-am căsătorit fix în dimineața asta.

Wednesday (către Amanda): Când îți îngropi soțul, nu folosi un mormânt superficial, scurgerile o
să-nnece florile. (cei doi se uită ciudat)
Amanda: Da... bine.
Pugsley: Bucuroși de cunoștiință.
Wednesday: Da. Bine-ați venit. (se întorc să plece, cei doi închid ușa)

Hubert: Mulțumim. (face cu mâna, intră în casă și mănâncă din prăjituri) Nu sunt rele deloc.
(Amanda vede că sunt furnici pe ele)
Amanda: Aaa!!! (Pugsley și Wednesday zâmbesc)

Fester: Mi-a văzut cineva minele de teren? Vreau să le plantez cât mai e pământul moale. (se aude
o explozie, Pugsley aterizează pe jos)
Gomez: Întreabă-l pe Pugsley, s-ar putea să știe.

Amanda ( încearcă să aranjeze un tablou pe birou): Aa, aa. (cade pe jos) Iar începe. Se aude din
casa aia îngrozitoare. Mă duc să văd ce se-ntâmplă.
Hubert: Bună idee iubito. (Amanda se întoarce către Hubert)
Amanda: Hubert?!
Hubert: O să .. vin și eu.

Amanda (în curtea familiei Addams, împreună cu Hubert, se uită ciudat): Hai odată!
Gomez: Rămâi acolo jos. (se uită în oala)
Morticia: Uite iubitule, sunt noii noștri vecini.

Gomez: Trebuie să fiți familia Peterson. Eu sunt Gomez Addams. (dă mâna cu Hubert) Aceasta e
soția mea, Morticia.
Morticia: Ne bucurăm să vă cunoaștem. (ceva din oală îi stropește pe Amanda și Hubert)
Amanda (speriată): Aaa.
Gomez: Dacă mai faci, o să vezi tu!

2
Amanda: Am venit să întrebăm despre (se aude încă o explozie) Aaa!! .. despre explozii.
Morticia: E doar Fester care se joacă cu minele de teren. (se aude un sunet ca de cățel)
Hubert: Uite, își spală cățelul.
Morticia: Dar nu e un căteluș.
Gomez: E chiar mama. (iese Bunica Addams din oală)

Bunica Addams: Mă bucur să vă cunosc. (întinde mâna, dar cei doi sunt prea speriați să dea mâna
cu ea)
Amanda: Am văzut destul. Hai să mergem! (pleacă)
Hubert: Păi, acum vă știm pe amândoi; toți trei.
Amanda (din spate): Hubert!!
Hubert: Vin dragă. (pleacă și el)
Bunica Addams: Dar de ce-au fugit așa?

Gomez: Ce pot să spun? Unii oameni sunt pur și simplu ciudați. (dă din umeri) Hai iubito să
pregătim acidul pentru baia lui Fester. (în timp ce pleacă, Bunica Addams se scutură de spume,
mânuță îi oferă un prosop să se șteargă)
Bunica Addams: Mulțumesc mânuțo.

Amanda: Hubert! Nu mă asculți deloc. Numai vreau să locuiesc aici. (Hubert bate un cui în perete)
Hubert: Dar iubire, e fooarte ieftin.
(după ce Hubert bate odată, se aude încă o bătaie în podea, Amanda se sperie)
Amanda: Ce-a fost asta?

Hubert (se aproprie de Amanda): S-a auzit de aici. (apare Fester din podea, Amanda îi dă cu tigaia
peste față lui Hubert)
Amanda: Aaa!!

Fester: Bună ziua! Sunt Unchiul Fester din casa alăturată. (Amanda se sperie și mai tare și îi dă
încă odată cu tigaia peste față lui Hubert)
Amanda: E nebunul cu bombele! O să ne arunce în aer.

Fester: Am venit să zic doar bună ziua. (Amanda îi dă și lui Fester cu tigaia peste cap, Fester
dispare)

3
Hubert: Unde pleci?
Amanda: Afară!
Hubert: Dar, e luna noastră de miere.

Amanda: Bucură-te tu de ea! ( aruncă tigaia, intră pe ușă Domnul Wordworth) Aa, domnule
Whatsworth bine că ați venit. Ăm... (se uită la Hubert)

Domnul Wordworth: Cu contractul semnat, cum am promis. Această casă va fi a voastră un an

întreg! (râde)
Amanda: Rectific. A lui. (arată spre Hubert)
Hubert: Domnule, renunțăm la contract.
Domnul Wordworth: Ăăă, nu cred că se poate.
Amanda: Vreau să vorbesc cu proprietarul!

Domnul Wordworth: Bine. Locuiește alături, îl cheamă Addams. Dar vă avertizez, nu a fost de
acord cu renunțarea niciunui contract. Să văd ce pot face. (pleacă, Amanda se uită nervoasă la
Hubert)

(Fester are un prosop cu gheță pe cap)

Bunica Addams: Trebuie să recunosc că vânătăile sunt foarte frumoase. Cu ce te-au lovit Fester?
Fester: Cred că era o tigaie.
Wednesday: Amatori.

Gomez (boxează cu fața lui Fester): Probabil că i-a speriat când a venit prin tunelul lui Pugsley.
Data viitoare să bați la ușă.
Fester: Am bătut! Eu zic să scăpăm de ei.
Bunica Addams: Așa îmi place. N-am mai folosit securea de când a trecut omul cu impozitele.
Morticia: Mamă, Fester, nu o să-i mai sperie nimeni pe vecini noștri cu securi. Ați înteles?
Fester și Bunica Addams: S-a înțeles.
Morticia: Mulțumesc.
Fester (către Bunica Addams): Eu zic să-i otrăvim.
Bunica Addams: Bună idee. Ia să vedem ce ne-a mai rămas de la cuptor. (cei doi pleacă)

4
Wednesday (către Pugsley): Durere atroce, tortură ce spulberă capul, agonie ce crapă craniul...
Adio, o să-mi fie dor de tine. (înainte să tragă și ultima manetă Mânuță scoate din priză aparatul
de tortură , după care îi face semn lui Wednesday că nu e voie) Și ce? M-a luat puțin valul.

Gomez: Morticia, îl știi pe agentul nostru imobiliar Domnul Wordworth?

Morticia: Bine-nțeles . Îmi pare bine să vă revăd. (apare Lurch)
Domnul Wordworth: Și e întotdeauna un șoc, ăă, o plăcere să vă văd.

Gomez: Wordworth pun pariu că știu pentru ce-ai venit; comisionul pentru contractul cu Peterson.
Sper să nu te superi, dar am plătit în avans pentru un an.
Domnul Wordworth: Oho, da.
Gomez: Că tot veni vorba, (Wordworth încearcă să îi ia plicul din mâna lui Gomez) se simt bine
noii chiriași în casă?
Domnul Wordworth: Ooo, da. Le place la nebunie. Le place, le place, le place.

Gomez: Zău? Pentru că nu m-aș supăra dacă se răzgândesc și renunță la contract. (Wednesday și
Pugsley îi pun o capcană domnului Wordworth)

Domnul Wordworth: O, nu, nu, nu. Sunt doar puțin încordați. Știți proaspăți căsătoriți, (se tot uită
după plicul cu bani din mâna lui Gomez) orașul nou, ăă, prieteni noi..

Morticia: Atunci cred că o să trebuiască să îi invităm la noi la cocktail. (trage clopotul)

Lurch: Ați sunat?

Morticia: Vrei te rog să te duci la familia Peterson și să-i inviți la noi diseară? Și Lurch, folosește-
ți tot farmecul.

Domnul Wordworth: Să nu vă surprindă dacă nu vor putea să vină, doar e noaptea nunții. Haha.

Morticia: E, o să vină. Lurch convinge pe oricine. Mare mirare că nu s-a căsătorit până acum.
(Wordworth îi ia plicul din mâna lui Gomez)

Gomez: Haide! Vino cu noi în salon pentru o ceașcă de ceai. (se uită la bani , dar când dă să plece
pică în capcana lui Wednesday și a lui Pugsley)

Domnul Wordworth: Aaa!! Ăm, doamna Addams, domnul Addams? (apar Wednesday și Pugsley)

Wednesday: Uite Pugsley, avem o nouă jucărie.

5
Domnul Wordworth: Ăăă? Aaa.

Gomez: Totul e pregătit. Lurch așează covorul roșu pentru noii vecini chiar acum. Gata?

Morticia: Chiar sper, ca totul să iasă foarte bine diseară.

Gomez: Nu văd de ce nu. Ești o gazdă perfectă. Pe lângă asta dacă nu merge nimic altceva, poți să
imiți animalele. Hm? Imităle acum.

Morticia: O, iubitule.

Gomez: Te rog.

Morticia: Bine. ( se aproprie de Gomez și face un sunet ca de cioară)

Gomez: Nu, broasca bou Tiș. (face pe broasca bou) Broasca bou îmi place la înnebunie. Hai să
renunțăm la invitați iubito! Mă simt de parc-aș mai sărbători odată luna noastră de miere.
Morticia: Iubitule, ești impetuos. Invitații mai întâi, broaște bou mai târziu.

(Bunica Addams și Fester împușcă în două ținte cu fețele noilor vecini)

Fester: Fii gata... țintește... trage!!
Morticia: Nu e cam târziu ca Fester să se joace cu dinamita?
Gomez: Asta nu e dinamită. E o pușcă. Sper ca totul să fie-n regulă.
(Fester și Bunica Addams se uită unul la celălalt și se întorc cu spatele, continuă să împuște)
Fester: Mamă, cred că acum suntem pregătiți să-i primim pe oaspeți.
(apare Morticia și Gomez)
Bunica Addams: Sigur că suntem.
Morticia: Fester, mamă? Ce se-ntâmplă aici?
Bunica Addams: Nimic.
Gomez: Încă mai ești supărat pe Peterson din câte văd.
Fester: Dacă tot îi invitați pe barbarii ăia, o să fim pregătiți pentru ei.
Morticia: Ce-am vorbit despre speriatul vecinilor? Vreau să-mi promiteți amândoi că veți fi
cuminți.

6
Fester și Bunica Addams: ... promit.
Morticia: Așa merge. Să nu-i dezamăgim pe vecini. Cred că de-abea așteaptă să vină-n vizită.

Amanda: Nicicând. Nu fac nici un pas în casa aia bântuită. Clar?

Hubert: Dar dragă, agentul spune că nu vor renunța la contract. Trebuie doar să-i lingușim puțin.
Amanda: Nu. (Hubert se uită la Amanda cu fața de cățeluș) Nu. (mai tare) Nu!
(cei doi pleacă la familia Addams)
Amanda: Hubert...
Hubert: O să fie bine. (trage de mânerul ușii, Amanda se sperie)
Amanda: Aaa!! (dă să plece, Hubert o oprește)
Hubert: Amanda?! Te rog ține minte, lasă-mă pe mine să vorbesc.
Amanda: Tu vorbești.
Hubert: Tu doar să fii amabilă.
Amanda: Sunt amabilă. (se scufundă în nisip mișcător)
Hubert: Și...

Amanda: Ă, ăă, ăăă!! (Hubert o scoate de acolo) Nu intru acolo și gata! (apare Gomez în fața ușii,
Hubert îi pune mâna la gură Amandei)
Gomez: Bună, bună!
Morticia (din spatele lui Gomez): Bine-ați venit, porumbeilor!
Gomez: Ei, hai lasă mâna aia deoparte.
Morticia: E mai plăcut să auzi țipetele. (Amanda se întoarce să plece, Hubert o ia în brațe și intră
cu ea în casă)
Amanda: Aaa! Hubert, lasă-mă jos! Plecăm imediat.
Morticia: Ce drăguț. Să mai treacă în brațe încă un prag.
Amanda: Hubert!! Aaa!

Hubert: Vai, ce cameră frumoasă.

Morticia: Ce drăguț că spui asta.

7
Amanda: Ce decorațiuni... obișnuite. Pare dintr-o poveste bolnavă.
Gomez: Ești prima care știe s-o aprecieze. E toată a ta.
Amanda: Aa, nu trebuie.
Morticia: Dar insistăm.
Amanda: Porcușorul ăsta... arată așa viu. (porcușorul scoate un sunet)Aaa!!
Morticia: Uite Gomez, s-au împrietenit.
Gomez: Chiar așa, e al tău și ăsta.
(Hubert o calmează pe Amanda, iar Morticia le întinde câte un pahar)
Morticia: Te rog ia un pahar.
Gomez: Vreți un cocktail?
Amanda și Hubert: Da, vă rog. (le toarnă cocktail în pahare)
Amanda: Parcă fierbe.
Gomez: Bine-nțeles. E un cocktail Molotov.

Amanda: Aaa!! (calcă pe piele de urs, după care se așează pe un scaun și este învărtită până în
culise)
Hubert (uimit, dar speriat): Amanda?
Gomez: Haide! Să mergem în vizuină.

Hubert: Nu ne-nțelegți greșit domnule Addams, dar ne place casa noastră.

Gomez: Atunci de ce vreți să vă mutați? E chiria prea mare? Că pot să o micșorez. Cam cât ați
vrea să plătiți?
Hubert: Păi... nu-i ăsta motivul. Amanda, e într-o stare...
Amanda: Da, o stare. O stare proastă! (uitându-se câtre bunica Addams) Vedeți? Iau medicamente.
(În timp ce Gomez explodează un joc, Amanda se sperie și se ridică de pe scaun)
Gomez (către Hubert): Îi vezi pe ăia? Ai uitat să-și pună centurile de siguranță.
Hubert: După cum spuneam, Amanda este într-o stare și trebuie să stea lâng-un doctor.
Gomez: Păi de ce n-ați spus așa? Problema e ca și rezolvată. Mama este doctor.

8
Bunica Addams: Sigur că sunt. ( se ridică de pe scaun cu o foarfecă gigantică în mână, Amanda se
sperie și se ridică și ea) Deci ce te doare draga mea?
Amanda: Nimic. Nimic. Chiar nimic, am uitat. M-am făcut bine. M-am făcut bine.
Gomez: Vezi ce efect are mama? Aaa, uite-l și pe Fester cu turnul lui. (apare Fester)
Amanda: Aaa...
Morticia: Vă deranjează dacă fumez?

Amanda: Nu... deloc. (Morticia fumează) Ă, ă? De unde vine fumul ăsta? (Hubert arată spre
Morticia cu degetul în timp ce se uită spre Gomez, Amanda speriată se duce cu spatele și ajunge
cu fața la Fester) Aaa!
Fester: Urcă-năuntru. O să te-mpachetez.
Amanda: Nuu. (pleacă mai departe de el)
Fester: De ce nu? O să fie super. (Amanda ajunge lângă perete și se învârte, iar dipare)

Hubert: Amanda!! (Amanda strigă, Hubert pe un ton nervos) Ce-ați făcut cu (coboară tonul) Uunde
s-a dus?
Gomez: Aaa, sunt sigur că bântuie pe undeva pe-aici.
Fester: Sper că vizitează grădina. Am plantat minele de teren.

Hubert (speriat): Amandaaa!!! (pleacă în grădină după Amanda) Amanda, nu-ți face griji, te găsesc
eu. Amanda!!
Gomez: Haideți cu toții! Să mergem în foaier.
Hubert (alergând după Amanda): Amandaaa!!! Amanda!!!
Amanda: Hubert? Hubert?
Hubert: Amanda?!! (Amanda fuge plângând, după care se-ntâlnesc)
Amanda: Hubert.
Hubert: Amanda. ( se îmbrățișează) Să plecăm de-aici. (apare Lurch)
Amanda: L-au trimis să ne omoare!!
Hubert (fuge): Aaaa!!! (Amanda strigă și ea și îl urmează pe Hubert)
Lurch: Ați uitat poșeta.

Gomez: Nu-nțeleg de ce fug în halul ăsta. Nu se poate mai prietenoși decât noi.

9
Morticia: Până și Fester și-a stricat turnul.
Gomez: Nu știu pe nimeni care să nu admire turnul lui Fester.
Morticia: Chiar nu-nțeleg.
Gomez: Poate voiau doar să fie singuri.
Morticia: A fost noaptea nunții lor.
Gomez: Exact. Și nici măcar nu le-am dat un cadou de nuntă.
Morticia: Hai să ne revanșăm față de ei mâine la prima oră.

(Fester, Morticia și Gomez adună lucruri pe care să le dea familiei Peterson)

Fester: Sunteți nebuni! Să le dați cadouri după ce-au fugit așa? Și mai sunt și de calitate.
Gomez: Petersonii pot să fie nepoliticoși, însă continuă să ne fie vecini.
Morticia: Pe lângă asta, le-ai văzut casa. Încă nu își permit lucruri frumoase.
Gomez: Bine mătușă Blemiș. Rămâi, dacă așa vrei.
Fester: Dacă vărul Faruc ar vorbi... ți-ar spune un milion de lucruri.
Morticia: Dragule, crezi că Faruc se supără că îl dăm?
Gomez: Bine-nțeles că nu. Știi că întotdeauna ia plăcut să cunoască oameni noi.
Fester: Eu nu mai stau să văd ce urmează. Aveți nevoie de mine? Sunt afară. Hrănesc liliecii.
Morticia: Fester? (îi face semn să lase geanta jos)
Gomez: Totuși trebuie să-l admir pentru felul în care fură.

(sunî un telefon, Hubert răspunde)

Hubert: Alo? Da domnule Addams. (Amanda se sperie)
Amanda (dă cu șlapii după Hubert): Închide!! Închide chiar acum.

Hubert: E foarte amabil, numai că nu putem accepta. (Amanda încearcă să îi ia telefonul lui Hubert)
Bine. La revedere. (se opresc) Vor să ne-aducă un dar de nuntă.
Amanda: Ăhă... Ți i-ai refuzat nu-i așa? (Hubert dă din cap că da)
Hubert: Nu stau decât puțin.

10
Amanda: Aaaaa!!! Ascultă-mă Hubert. Oamenii ăia nu o să apuce să intre în casa asta. (aruncă cu
țlapul după Hubert) Nu!
Hubert: Dar..
Amanda: Nu!
Hubert: Dar..
Amanda: Nu!!

Gomez: Deci? Ce ziceți?

Hubert: Superb. E minunat. Minunat.
Gomez: Și asta nu e tot.
Amanda (către Hubert): Nu e deloc minunat prostule!
Hubert: Amanda...
Amanda: Hubert. M-am săturat. Le spun adevărul. Vrem să plecăm.
Hubert: Așteaptă. Am o idee.
Gomez: Astea ar arăta perfect aici.
Hubert: Domnule Addams? Aș vrea să vă vorbesc.
Gomez: Bine-nțeles. Spune.
Hubert: Ei bine, tocmai m-au sunat de la serviciu că am fost transformat la Hong Kong.
Gomez: Nic un cuvânt în plus. Înțeleg și o să ne ocupăm imediat.
Hubert: Ați putea?
Gomez: Chiar așa Peterson. Altfel, la ce sunt buni vecinii?

(Morticia și Gomez dansează)

Morticia: Dragii de Peterson, sper să se simtă mai bine azi.
Gomez: Cu siguranță. După ce le dau vestea cea bună. (apar cei doi Petersoni) Aaa, uite-i!
Morticia: Intrați, intrați!
Gomez: Am vești minunate bătrâne.

11
Hubert: Adică putem să plecăm?
Morticia: Dimpotrivă, sunteți liberi să rămâneți.
Hubert și Amanda: Poftim??

Gomez: Am cumpărat compania la care lucrezi și nu te mai duci la Hong Kong. O să ne fiți vecini
pentru totdeauna.
Amanda (nervoasă către Hubert): Ascultă! S-a terminat!
Hubert: Iubito, vino înapoi!
Amanda: Nici gând. M-am săturat.
Gomez: Tiș, am impresia că Petersoni nu sunt un cuplu potrivit.
Hubert: Amanda?
Amanda: În niciun caz.
Gomez: Aaaa, am avut dreptate.

( e seară, Petersonii returnează lucrurile primite de la Addams)

Amanda: Ar trebui să lăsăm astea aici.
Hubert: Dar iubito, dacă le fură cineva?
Amanda: Bine, bine.
Hubert: Poate plouă, mai bine le lăsăm la ușă. (apar Wednesday și Pugsley)
Wednesday și Pugsley: Bună! Salut! (cei doi aruncă lucrurile și fug; apar Morticia și Gomez)
Gomez: Ciudat, puteam să jur că am auzit niște zgomote.
Morticia: Aaa. Cineva ne-a adus cadouri.
Gomez: Zău? Nu e Halloween, nu-i așa?
Morticia: Îî.
Gomez: Ia stai așa. Astea sunt cadourile pentru Peterson. (Morticia citește biletul de pe cadou)

Morticia: Dragă domnule și doamnă Addams, vă mulțumim pentru cadourile voastre, dar am intrat
în programul de protecție a martorilor și nu ne-am permis să luăm decât câteva lucruri cu noi. Ai
dumneavoastră sinceri, Amanda și Hubert Peterson.

12
Gomez: Nu pot să cred.

Morticia: Îți dai seama că sunt a 7-a pereche de vecini care a intrat în programul de protecție a
martorilor?

Gomez: Să trăiești o viață-n minciună, să te uiți mereu peste umăr oriunde te-ai duce? Probabil că
le-am făcut un bine.

Pugsley: Mamă de ce-au adus Petersoni cadourile înapoi?

Morticia: Probabil că atunci când au plecat în noapte au uitat câteva lucruri în urma lor.
(Wednesday și Pugsley joacă hârtie, piatră, foarfecă)
Wednesday și Pugsley: Hârtie, piatră, foarfeca? (Puglesy scoate o foarfecă)

Wednesday (scoate împungătorul de vaci ): Împungător de vaci. Am câștigat. (Pugsley fuge,

Wednesday după el)
Pugsley: Aaaa!!!

Gomez: Tiș, imită broasca bou pentru mine. Te rog. (Morticia imită broasca bou) E rândul nostru
la luna de miere. (se pupă)

13