Bîrcă Marius-Cristian

Anul IV-Dreptul muncii şi securităţii sociale.

Caracterele contractului individual de muncă.

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, munca reprezintă o activitate

conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul
efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și
natură pentru satisfacerea trebuințelor sale, efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație,
îndeletnicire. Munca este în prezent un domeniu protejat juridic de norme și reglementări
tocmai pentru a oferi protecția necesară atât a angajatului cât și angajatorului. Există un
echilibru între drepturile și obligațiile subiectelor care fac obiectul contractului.
Astfel, putem distinge, in vederea studierii principiilor pe care le urmează contractul
de muncă, caracterele sale juridice, după cum urmează:
 Oneros
 Comutativ
 Sinalagmatic
 Consensual
 Personal
 Solemn
 Cu executare succesivă
Caracterul oneros – Presupune faptul că, acel contract individual de munca va fi remunerat
în urma prestării serviciului/muncii de către angajat, acesta beneficiind de salariu (în majoritatea
cazurilor acesta se acordă lunar).
Caracterul comutativ – Presupune cunoașterea existenței drepturilor și a obligațiilor precum
și a întinderii acestora. După momentul semnării contractului, părțile nu pot invoca că nu au luat
cunoștință de anumite aspecte/clauze, dacă acestea erau trecute/menționate în acel contract.
Semnătura angajatului echivalează acceptarea în întregime a clauzelor contractuale stipulate în
contractul individual de munca.
Caracterul sinalagmatic – Presupune obligații reciproce și interdependente între părțile
contractante. Cu alte cuvinte acel contract individual de munca presupune drepturi și obligații
pentru ambele părți contractante, obligații și drepturi care, depind unele de altele.
Spre exemplu, angajatorul are obligația de a plăti angajatul la termenele stipulate în contract, dar
angajatorul are și dreptul de a beneficia de forța de muncă din partea salariatului.
Salariatul are obligația de a presta serviciul/munca pentru care a încheiat contractul individual de
munca, dar are și dreptul de a primi salariul stabilit și negociat în urma încheierii contractului.
 Bîrcă Marius-Cristian
Anul IV-Dreptul muncii şi securităţii sociale.

Dacă una dintre părți sau chiar ambele, refuză sau neglijează să își îndeplinească obligațiile
contractuale, abia atunci vom putea discuta despre răspunderea contractuală a acestora.

Caracterul consensual – Contractul individual de munca se încheie numai în baza acordului

de voință al părților, nicio persoană neputând fi obligată să încheie un astfel de contract dacă nu
există consimțământul/intenția acesteia de a încheia acel act.
De exemplu, angajatorul nu este obligat să încheie un contract individual de munca cu o anumită
persoană, dacă aceasta din urmă nu îndeplinește condițiile/abilitățile necesare stabilite/considerate
a fi absolut necesare de către angajator pentru serviciul/munca ce urmează a fi îndeplinită.
În cazul în care sunteți declarați respinși la un interviu, trebuie să avem în vedere faptul că nu
vom putea angaja răspunderea angajatorului pentru motive legate de lipsa abilităților necesare,
necompetență profesională etc. Dacă angajatorul consideră că nu dispunem de abilitățile necesare,
el nu va fi obligat la încheierea contractului și nu va putea fi tras la răspundere pentru deciziile
sale în privința recrutării personalului.
În schimb, dacă refuzul angajatorului are la bază criterii legate de discriminare (pe motive legate
de etnie, rasă, naționalitate, sex, orientare sexuală, categorie socială, starea materială etc) puteți să
vă îndreptați cu o sesizare în acest sens către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
(CNCD), va trebui să furnizați detalii și dovediți raportul dintre intenția dvs de a încheia
contractul individual de munca cu angajatorul și refuzul acestuia din urmă, bazat neîndoielnic pe
criteriile de discriminare pe care le-am enumerat mai sus.
Caracterul personal (intuitu personae) – Contractul individual de munca se încheie personal,
cu o anumită persoană (sau mai multe persoane) care dispun în acel moment de anumite calități,
cunoștințe, abilități, tehnici – îndeletniciri considerate absolut necesare de către angajator pentru
munca ce urmează a fi desfășurată de angajat la locul de muncă.
Până la urmă de ce am angaja o persoană dacă aceasta dovedește că nu este capabilă/competentă
sau pur și simplu nu dispune de abilitățile necesare la acel moment să ducă la îndeplinire sarcinile
postului pentru care a aplicat?
Angajatorul poate alege singur modalitatea în care se vor recruta persoanele care își manifestă
intenția de a se angaja. Spre exemplu, prin postarea de anunțuri online, site-uri de specialitate,
afișarea la locul de muncă a unor anunțuri pentru recrutare, distribuirea de afișe/pliante, reclamă
TV/Radio, cu alte cuvinte orice modalitate de recrutare legală, care nu este ilicită, imorală și care
nu contravine ordinii publice și a bunelor moravuri.
Caracterul solemn – Caracterul solemn presupune neapărat încheierea contractului într-o
anumită formă. Conform art. 16 alin. 1 din Codul muncii, forma cerută de lege pentru încheierea
 Bîrcă Marius-Cristian
Anul IV-Dreptul muncii şi securităţii sociale.

contractului individual de muncă este forma scrisă. Obligația de încheiere a contractului

individual de muncă în această formă îi aparține angajatorului, chiar înainte de începerea efectivă
a activității de către salariat. Neîndeplinirea cerinței atrage nulitatea actului.

Caracter cu executare succesivă (pro rata temporis) – Spre deosebire de caracterul cu

executare imediată (uno ictu), Caracterul cu executare succesivă presupune prestații periodice,
executate pe o anumită perioadă de timp din partea angajatului. Adică, angajatul este ținut
conform dispozițiilor contractuale să presteze o muncă pe o anumită perioadă de timp, succesiv,
pentru angajator, urmând a fi remunerat pentru toată munca depusă la termenele prevăzute în
contract.
De reținut: Prin încheierea unui contract individual de munca, din perspectivă juridică ne aflăm în
prezența unei obligații de a face, adică noi prin încheierea contractului suntem obligați să facem
ceva, să prestăm anumite servicii sau să îndeplinim anumite obiective în favoarea angajatorului,
obligații prevăzute și acceptate de noi ca urmare a semnării contractului individual de muncă.
De asemenea, contractul individual de munca este în principiu un act neafectat de modalități.
Totuși, contractul individual de munca se încheie pe perioadă nedeterminată, prin excepție de la
această regulă, contractul individual de munca se poate încheia pe o anumită perioadă
determinată, însă acest lucru trebuie stipulat expres în contract pentru a putea produce efecte
juridice.