Sunteți pe pagina 1din 2

Biruitori asupra puterii păcatului

Unul dintre pasajele biblice care vorbesc despre biruința Domnului Isus asupra
păcatului, dar și despre burința creștinului asupra păcatului este Romani 6:10-11
,,Fiindca prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o data pentru
totdeauna; iar prin viata pe care o traiește, traiește pentru Dumnezeu. Tot așa și voi
înșivă socotiți-vă morți față de păcat și vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul
nostru”.
Pentrucă trăim într-o lume decazută vedem în fiecare zi cum păcatul îi înrobește
groaznic pe oamenii fără Dumnezeu. Și credincioșii se luptă cu puterea păcatului.
Apostolul Pavel subliniază în Rom. 7:14-24, credinciosul face nu binele pe care vrea să-
1 facă, ci răul pe care el, de fapt, nu ar vrea să-l facă. În concluzie, păcatul care locuiește
în noi ne obligă să facem răul prin aceea că scoate la suprafață răul din noi (Rom. 7:17).
Aceasta este strategia vrășmașului de a ne prinde în robia sa. Iar Pavel spunea: ,,eu sunt
vândut rob păcatului” (Rom.7:14). Experiența zilnică a vieții noastre de credință ne
oferă destule dovezi cu privire la această realitate.
Apare însă această întrebare legitimă: cum experimentăm eliberarea de sub
puterea păcatului? Iar răspunsul este: prin Isus Hristos, care a obținut pentru noi, la
cruce, biruința asupra păcatului. Prin faptul că Mântuitorul nostru ,,a fost făcut păcat
pentru noi” (2 Cor. 5:21), prin moartea Sa, El a dat morții lovitura de grație. Aceasta
înseamnă că, în Hristos, păcatul este biruit. Scriptura o spune clar în Romani 6:10:
,,Fiindcă, prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru
totdeauna!” El însuși nu trebuia să moară căci n-a făcut niciodată vreun păcat, nici n-a
cunoscut vreun păcat (2 Cor. 5:21). El a murit în locul nostru și a suferit pentru vina
noastră. Fiindcă moartea Domnului a fost o moarte nevinovată, El a omorat păcatul!
În momentul pocăinței și a nașterii noastre din nou prin Duhul Sfânt ,,am fost
botezați în moartea Lui” (Rom. 6:2-3) și am fost făcuți ,,una cu El printr-o moarte
asemănătoare cu a Lui” (Rom. 6:5). Aceasta înseamnă că de acum încolo noi suntem
morți față de păcat, pentru că ,,omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El”
(Rom. 6:6). Deci, prin identificarea noastră cu Hristos, cu moartea Lui, păcatul este
învins pentru totdeauna, în viața noastră.
Chiar dacă avem parte de biruința lui Hristos încă trebuie să luptăm în fiecare zi
cu păcatul. În epistola către romani se afirmă clar că în noi locuiește ,,legea păcatului”
(Rom. 7:23). Dar, în calitate de credincioși născuți din nou suntem ,,izbaviți de legea
păcatului și a morții” (Rom. 8:2). Legea păcatului din noi este ,,omul vechi”, ,,vechiul
Adam”, ,,carnea”, ,,eul”. Această rădăcină a păcatului este originea, adică din ea ies
toate păcatele. Pe de altă parte, în Romani 6:6 și în Galateni 2:19, ni se spune că ,,omul
cel vechi”, adică eul nostru, a fost răstignit împreună cu Hristos și deci este mort. Dacă
ne socotim morți față de păcat și suntem conștienți că rădăcina păcatului omului nostru
vechi este moartă, atunci aceasta nu mai poate aduce rodul rău al păcatului. Un
credincios nu devine prin aceasta fără păcat, în epistola lui Ioan 1:8,10 citim despre
această realitate, ci câștigă din ce în ce mai mult biruința asupra păcatului. Dacă,
dimpotrivă, un copil al lui Dumnezeu nu trăiește în biruința asupra puterii păcatului,
atunci el ÎI dezonorează pe Mântuitorul Isus Hristos, care a trebuit să moară pe cruce
pentru păcatele noastre. Să nu uităm niciodată că Hristos a murit pentru noi ca să ne
elibereze de sub puterea păcatului, dar eliberarea noastră se produce numai prin ,,a muri
impreuna cu El”. Scriptura spune deslușit: ,,...dacă am murit împreună cu El, vom și
împărăți împreună cu El” (2 Tim. 2:11). Dacă murim zilnic față de păcat, atunci avem
într-adevar biruință asupra puterii păcatului și asupra tuturor păcatelor. Numai pe
această cale devenim cu ,,adevarat slobozi” (Ioan 8:36).
Credinciosul care trăiește în biruință asupra puterii păcatului poate fi, în mâna
Domnului, o unealtă folositoare, spre slava lui Dumnezeu. Eul din noi otrăvește viața
noastră de credință și ne face neroditori în slujba Domnului, căci eul nu poate să scoată
la iveală decât faptele moarte ale vieții proprii. În viața creștinului unde eul rodește
faptele moarte, este o groaznică fățărnicie. Un astfel de creștin aparține categoriei celor
care zic ,,Doamne, Doamne" (Mat. 7:21,22). Cu timpul această fățărnicie distruge nu
doar viața de credință personală, ci și viața spirituală a bisericii locale. Rezultatul este
dezastros, lumea râde și își bate joc de ,,credincioși” și de calitatea de ,,creștin”. Iată cât
de păguboasă este trăirea în fățărnicie, atunci când eul nu este răstignit și chiar
domnește în viața creștinului. Cu cât mai mult se descoperă biruința lui Isus în noi și
prin noi, cu atât mai ușor vor recunoaște oamenii pierduți în noi și prin noi, viața lui
Hristos și se vor decide să-L accepte pe Domnul Isus ca Fiul al lui Dumnezeu și ca
Mântuitor personal. În bisericile locale vor avea loc treziri, iar noi vom putea sluji
Domnului printr-o viață roditoare și îmbelșugată. Însă condiția necesară pentru
realizarea acestui lucru este biruința asupra puterii păcatului. Noi putem avea biruință
mereu, asupra oricărui păcat din noi și din jurul nostru. Dacă n-ar fi așa, atunci
Mântuitorul nostru ar fi murit degeaba pe cruce.
În concluzie, noi am fost botezați în trupul lui Hristos (1 Cor. 12:13) și am
devenit una cu El în moartea Lui dar și în învierea Lui. În starea nouă a acestei vieți
veșnice trebuie să trăim de acum încolo pentru Dumnezeu (Rom. 6:4). Realitatea
mântuirii, biruința lui Hristos, este în noi, iar noi trebuie să știm asta! Biruința trebuie
trăită în umblarea zilnică, spre slava Domnului, căci Mantuitorul ne-a făcut răspunzători
de biruința Sa. Dumnezeu vrea ca noi să ne socotim morți față de păcat, de bună voie și
cu toată predarea (Rom. 6:11). Când toate aceste adevăruri scripturale se fundamentează
în mintea noastră înnoită de Duhul Sfânt, atunci primim credința de care avem nevoie,
iar prin credință primim biruința lui Isus asupra păcatului care locuiește în noi. Numai
pe această cale biruința Sa devine și biruința noastră, iar puterea păcatului este înfrântă
în noi! Noi primim biruință asupra oricarui păcat și trăim liberi de puterea păcatului. De
aceea în mod practic noi trebuie să-I mulțumim, în rugăciunile noastre, și să îl onoram
pe Domnul Isus pentru că a realizat biruința pentru noi. Prin credință beneficiem apoi, în
mod personal, de această biruință. Făcând astfel și trăind astfel noi respingem în mod
decisiv păcatul și ne despărțim de el. În același timp condamnăm păcatul care este în noi
și ne rușinăm de păcatele pe care le facem mereu. Astfel ne smerim înaintea Domnului
în rugaciune, iar prin smerenie primim harul Său (1 Pet. 5:5). Harul ne dă biruința
asupra păcatului!