VOPSITORUL DE OUĂ

sau Eroii
de Lush Baciu
GUNTHER SCHMIDT, matematicianul – 21 de ani
GUNTHER SCHMIDT 2, elevul – 21 de ani
GUNTHER SCHMIDT 3, al doilea elev – 21 de ani
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA – 21 de ani
13 MATEMATICIENI, figuranți
DOCTORUL MATEMATICIAN, 81 de ani
MATEMATICIANUL, 21 de ani
MATEMATICIANUL 2, 21 de ani
FANTOMA LUI GUNTHER SCHMIDT
 tabloul 1
Sală de clasă inexistentă. Pereții verzi, plafonul verde, podeaua de asemenea verde mat. Fără nicio
ușă, fără nicio fereastră, fără niciun covor, fără niciun tablou, ornament etc., ca în interiorul unui cub.
Pupitre inexistente, scaune inexistente, în partea dreaptă a scenei tablă inexistentă, cu bucățele de
cretă inexistente. Gunther Schmidt intră în scenă pe partea stângă, pe o ușă inexistentă, auzindu-se
în urma sa un pocnet. Gunther Schmidt 2 stă așezat pe scaunul lui, de această dată existent, la
pupitrul său inexistent, citind din cartea sa inexistentă. Este foarte important ca cele două personaje,
mai târziu și Gunther Schmidt 3, să se comporte ca și cum toate obiectele ar fi de fapt existente, sau
doar invizibile.
Toate personajele trebuie să poarte măști albe, cu excepția lui Gunther Schmidt.

GUNTHER SCHMIDT, intră în scenă, ținând în brațe catalogul inexistent: Bună ziua, copii! Eu sunt
Gunther Schmidt, noul vostru suplinitor la matematică. Nu cred că mai este necesar să-mi scriu pe
tablă numele, și așa tabla asta e cam veche și cam putrezită. N-aș vrea s-o stric mai tare. O să avem
mult de lucru pe parcursul anului.
(Gunther Schmidt 2, pe parcurs Gunther Schmidt 3 trebuie să reacționeze cu foarte mare placiditate la
replicile noului suplinitor.)
GUNTHER SCHMIDT, jovial: Hm… (bâiguie)…clişeic… Da! O să-ncepem cu prezența, ca de fiecare
dată. (Deschide catalogul său inexistent, stând în fața clasei, citește din el, frunzărește paginile
inexistente). Hm... Ia să vedem (amuzat) Ha!... Dar ce să vezi, ce coincidență, văd că mai aveți un coleg
pe nume Gunther Schmidt! Este prezent?
GUNTHER SCHMIDT 2: Da, domnule suplinitor, este chiar aici.
GUNTHER SCHMIDT, continuând să facă prezența, același joc: Ah... dar ce să vezi, dar ce coincidență!
Văd că mai aveți încă un coleg pe nume Gunther Schmidt! Este prezent?...
GUNTHER SCHMIDT 2: Da, domnule suplinitor, este chiar aici.
GUNTHER SCHMIDT, continuând să facă prezența, același joc: Ah!.. dar ce să vezi, ce coincidență! Văd
că mai aveți încă un coleg pe nume Gunther Schmidt... Este prezent?
GUNTHER SCHMIDT 2: Da, domnule suplinitor, este chiar aici.
GUNTHER SCHMIDT, continuând să facă prezența, același joc: Ah!... ( brusc consternat, tulburat)
Dar ... ce să vezi, ce straniu, ce coincidență... Văd că mai aveţi încă un coleg pe nume Gunther
Schmidt, și încă unul, și încă unul... Ups! Și tocmai mi-am dat seama că am citit de mai multe ori
același nume, iar clasa asta are un singur elev: Gunther Schmidt!
GUNTHER SCHMIDT 2: Nu, domnule suplinitor. Dați-mi voie să vă contrazic. Colegul meu de clasă, și
de bancă, Gunther Schmidt astăzi s-a hotărât să chiulească.
GUNTHER SCHMIDT, indignat: Ei... dar ia uite la el! Am să-i pun absent și am să mă duc după el. Nu e
prima oară când chiulește, chiar dacă asta e prima mea zi de lucru. Și...
Gunther Schmidt nu apucă să termine replica, căci Gunther Schmidt 3 dă buzna în scenă, respirând
repede, vlăguit, ca și cum nu ar mai avea aer. Gunther Schmidt 3 abordează aceeași indiferență ca și
colegul său.
GUNTHER SCHMIDT, indignat: Și tu cine mai ești, copile? Dai buzna așa, netam-nesam? Un pic de
maniere... de ...de principii... Te rog frumos.
GUNTHER SCHMIDT 2, lui Gunther Schmidt: Domnule suplinitor, el este colegul meu de bancă,
Gunther Schmidt, chiulangiul, dar văd că astăzi s-a cam fofilat. Trebuie să fii un elev tare... ă...
ambițios... tare... ă... muncitor ca să poți să chiulești... Pentru noi, elevii, este o realizare, totuși...
GUNTHER SCHMIDT 3, de asemenea placid: Nu, domnule suplinitor. Eu mă numesc Gunther Schmidt,
sunt dintr-o familie bună și mă mândresc cu asta. Gunther Schmidt, chiulangiul, este de fapt colegul
nostru Gunther Schmidt. Nu se fofilează, și mă mândresc și cu asta!
GUNTHER SCHMIDT, același joc: Aha, domnișorule Gunther Schmidt... Și...ă... din ce motiv, vezi-
Doamne, ai întârziat? (se uită la ceasul de la mână). Ia uite, este și-un sfert! Ar trebui să ai o justificare
cel puţin credibilă.
GUNTHER SCHMIDT 3: Păi, să vedeți, în Schmidtenburg traficul este infernal. Știți, tata a făcut pană la
roata din spate.
GUNTHER SCHMIDT: Hm... Asta nu pare destul de credibil, sincer să-ți spun... O scuză destul de des
întâlnită. Auzi la el! (ironic). Cică i s-a spart roata de la mașină. E ridicol. Asta e doar obnubilarea
voastră, a celor care chiuliți.
GUNTHER SCHMIDT 2, lui Gunther Schmidt: Da, să știți, domnule suplinitor, n-ar putea să facă așa
ceva. Să vă mintă?! Nu... Nu ar putea să facă așa ceva. Nu e etic. E vorba de respect.
GUNTHER SCHMIDT , irascibil, lui Gunther Schmidt 3: Dar să știi că pe tine tot te ascult! (Gunther
Schmidt 3 iese în fața clasei, la tabla inexistentă). Resemnarea asta a ta mă enervează, dar mai mult
mă-ndulcește. (iscoditor) Hm... am să-ți dau ceva complex, dar să știi că de la tine am pretenții. Nu
trebuie să scrii, tabla asta și-așa e damblagită. Gândește-te doar, dar fii atent că e foarte complicat.
Cât fac 2 și cu 2?
GUNTHER SCHMIDT 3, cugetător: Hm... într-adevăr, domnule suplinitor, este foarte complicat. 2 și cu
2... (bâiguit) .. 2 și cu 2... (încrezător) 4, domnule suplinitor, 4!
GUNTHER SCHMIDT, răutăcios: Hehe, să știi că nu, că n-ai dreptate, chiar în seara asta, la
Universitatea din Schmidtenburg se va face o cercetare asupra acestui fapt. Da, da! Cei mai buni
cercetători, cei mai buni matematicieni, așii, da, da! Nu vă mint, chiar dacă pare... așa... bombastic, aș
putea spune! Dar să știi că am să-ți pun nota 10! O meriți din plin!
GUNTHER SCHMIDT 2, același joc: Cum adică, domnule suplinitor, dar cât fac 2 și cu 2 de fapt?
GUNTHER SCHMIDT 3, același joc: Da, da, cât fac de fapt, domnule suplinitor? Și vă rog, nu-mi puneți
nota 10, domnule suplinitor. Căci dacă află prietenul meu din cartier, Gunther Schmidt, care mai are o
soră, Gunther Schmidt, și încă doi frați, Gunther Schmidt şi Gunther Schmidt, care mai au trei prieteni
din zonă, Gunther Schmidt, Gunther Schmidt şi Gunther Schmidt îi cheamă pe toți trei, mă vor
exclude din anturaj. Vă rog domnule suplinitor... O să fiu marginalizat.
GUNTHER SCHMIDT , același joc: Nu-ți face griji, Gunther Schmidt. Revenind... 2 și cu 2... este de
fapt... răspuns nedeslușit! Nu s-a găsit încă un răspuns la ecuația asta. Cercetătorii de la Universitatea
din Schmidtenburg încă lucrează, dar v-am spus asta deja, știți voi...
GUNTHER SCHMIDT 2, GUNTHER SCHMIDT 3, brusc, încep să râdă sardonic, se ridică în picioare: Ha,
ha, ha! (râd monoton, pițigăiat, aproape cântat) Ha, ha, ha! Ce tâmpit sunteți, domnule suplinitor!
Sunteți un fraier! Da, un fraier! Un fraier! Un fraier! Un fraier! Un fraier! Un nimeni, sunteți un
nimeni! Tralala, Tralala, Tralalalala! Cum mugeți, domnule profesor? Faceți după mine: muuuuuuuu!!!
muuuuuuuu!!! Ca un bou, ca o vacă, ca un ou ce-abia clocește, ca un closet! Hahahahaha! (din toți
plămânii, aproape muzical) muuuuuuuuu!!! Hahaha!
GUNTHER SCHMIDT, flegmatic: Încetați! Vă rog, copii...
Gunther Schmidt 2 și Gunther Schmidt 3 continuă să mugă gutural, să râdă sardonic și să spună
“Domnule suplinitor, dar ce calm englezesc aveți!”
GUNTHER SCHMIDT, același joc: Haideți copii... Vă rog eu frumos..
Gunther Schmidt 2 și Gunther Schmidt 3 continuă să mugă și să râdă.Totul o ia razna.
GUNTHER SCHMIDT, enervat la culme: Bine... Bine... Catârilor! Încetați! Mă exasperați! Mug și eu cu
voi! Ca un... muuuuuuu!!! Ca un bou! Ca o vacă! Ca un ou vopsit! Ca un... muuuu!! Ca un closet!
Muuuuu!!!!!(Monoton, aproape muzical) Mă exasperați! Mă exasperați! Mă exasperați! Mă
exasperați! Mă exasperați! Muuuuuuu!!! Muuuuuuuu!!! (Își dă cravata jos de la gât, și-o leagă de
frunte, cu nodul la tâmplă, apoi se întinde pe catedra de fapt inexistentă, tace din gură și zace cu
mâinile pe piept ca într-un sicriu).
Cei doi elevi continuă să mugă și să repete fraza: ”Ca o vacă, ca un bou, ca un ou de-abia vopsit.Ca un
closet!” Între timp, soneria începe să sune și se lasă ușor cortina.

- CORTINA -
 tabloul 2
Același decor ca și în tabloul 1, verde mat. În partea stângă a scenei se află un pat inexistent, cu
așternut alb inexistent, de o lățime mică, inexistentă. În partea dreaptă a scenei este așezat un aragaz
inexistent cu o oală de supă inexistentă.
Gunther Schmidt moțăie în patul inexistent, căscând sporadic. Gunther Schmidt Proprietăreasa este
îmbrăcată în pijamale, peste ele purtând un șorţ. Deretică, mătură prin cameră cu o mătură
inexistentă, amestecă supa inexistentă cu polonicul inexistent.
GUNTHER SCHMIDT, se ridică din pat, trezit de zgomotul măturii. Este buimac, are părul ciufulit iar
hainele îi sunt boțite. Cravata îi stă să cadă: Ce?... Doamnă, vă rog, mai terminați odată cu mătura
aia... (bâiguie) Paștele mă-sii... Cât o fi ceasul? Patul ăsta e tare confortabil, apropo… Aşternutul
miroase a balsam. Oh… Ora de azi m-a istovit cumplit… Elevii de azi m-au istovit cumplit…
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA, irascibilă: Ei, Ei... Ia vezi, domnule Schmidt! Ăsta nu-i un motiv
să vorbești urât! E ora 18 fix. Ce faci, acum te-ai deșteptat și dumneata? Parcă eşti febril! Dar e şi
târziu! E gata cina. (se irită) Hai să cinăm până nu se răceşte!
GUNTHER SCHMIDT, același joc: Ce.. ce cinăm? Ce-aţi gătit doamnă Schmidt ? (bombăne) Cât fac 2 și
cu 2? 3... 4?

GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA, același joc: Pe mine mă-ntrebi?.. Supă am gătit. Supă de oase.
GUNTHER SCHMIDT: Ca de obicei. Oricum nu pot să rămân. Trebuie să plec la Universitate. Este în
plină cercetare. Se află cât fac 2 și cu 2. Doctorul Matematician, mare savant... Stiţi?... El coordonează.
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA, indignată: Ha! Ce să cauți tu? Amărâtule... Trebuie să cinăm...
(se răstește) Așa se cuvine!
GUNTHER SCHMIDT, între timp s-a mai înviorat: Scutește-mă. Nu pot rămâne la cină. Trebuie să aflu
cât face 2 și cu 2. Dar cât face 2 și cu 2? 2 și cu 2 face 3... Ba nu! 2 și cu 2 face 4... Trebuie să aflu, e
ceva indispensabil. Dacă nu știm noi, matematicienii de liceu, atunci ăștia de la Universitate trebuie să
soluționeze. Mai ales că am avut o discuție destul de… aprigă, aş putea spune, astăzi cu elevii mei,
exact pe această temă.
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA: Ei na! Și dumneata acuma. Da’ nu ți-am interzis eu să te duci!
(lungind vocala, scârbită) Da’ uită-te la tine! Te duci așa, în halul ăsta?
GUNTHER SCHMIDT : Păi ce are?
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA: Poftim? Cică la el... (îl imită) Ce are? Cum adică ce are? Are...
și încă cum...
GUNTHER SCHMIDT: Da, da... Ce are? Sunt în cămașă, port cravată...
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA, acidă: Uită-te la tine dom’le! Auzi la el... cravată. Nu vezi că stă
să cadă?
Gunther Schmidt se uită în dreptul gulerului de la cămașă, în dreptul cravatei.
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA: Jegosule! Șleampăt mai ești! Și ce doare mai tare e că tu nu
realizezi asta. Ești tot boțit, ciufulit (cu dezgust) și ... miroși urât, a transpirație. Dar acum să nu crezi
că o zic din răutate. E o critică constructivă.
GUNTHER SCHMIDT, resemnat: Păi și eu ce să fac doamnă? Că m-ați primit în gazdă atât de ieftin,
aproape pe degeaba, dar apartamentul ăsta n-are nici geam, nici duș, nici ușă, nu dă în niciun hol.
Trebuie să ies pe acoperiș, care vezi doamne e detașabil, e avansat.
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA, pe un ton moale: Eu zic măcar să iei cina. Așa de cuvine. (ia
oala inexistentă de pe aragazul inexistent și o așază în mijlocul camerei.) Uite, ia un polonic! (Scoate
din șorț două polonice inexistente și îi întinde unul lui Gunther Schmidt dar el refuză. Se așază pe jos
și începe să soarbă zgomotos, cu poftă)
GUNTHER SCHMIDT: Nu, nu! Mai...
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA, oprindu-se pentru o clipă din sorbit: Mai ce?
GUNTHER SCHMIDT, reticent: Mai sorbiți și așa...
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA, curioasă, se repede: Așa cum?
GUNTHER SCHMIDT: Mă tracasează doamnă! Mă scoate din sărite!
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA, continuând să soarbă: Ești un măgar! Grobiene! De ce ești
măgar?
GUNTHER SCHMIDT, distras: Dar cât o fi ceasul, doamnă?
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA: E optișpe și-un sfert.
GUNTHER SCHMIDT, agitat: Eu am plecat. Plec, trebuie să plec. Da plec, plec. Nu mai pot rămâne…
GUNTHER SCHMIDT PROPRIETĂREASA, același joc, continuă să soarbă supa inexistentă din polonicul
inexistent: Ei du-te sănătos. Nu mai pot eu... Ești un nesimțit. Nerușinatule!
Gunther Schmidt iese grăbit din scenă. În urma sa se aude un pocnet.
VOCEA LUI GUNTHER SCHMIDT, după o tăcere lungă, în care se aude doar Gunther Schmidt
Proprietăreasa care soarbe: Da, da, așa cum spuneți dumneavoastră așa și este. (dogită, slăbită) Cât
fac 2 și cu 2? 3... 4... ? ( din ce în ce mai stinsă) 3... 4... 4... 3... Trebuie să mă protejez. Străzile din
Schmidtenburg sunt periculoase. Vai... Pisicile sunt periculoase! Sunt radioactive! Dacă mă pișcă cu
trompa?... (inaudibil) Dar cât fac 2 și cu 2? 3... 4... 4... 3?...
Absolut, toată această conversație trebuie purtată lejer și în ultimă instanță repede.

- CORTINA -
 tabloul 3
Același decor, verde mat. În partea dreaptă a scenei tablă inexistentă cu bucățele de cretă
inexistente. Doctorul Matematician stă așezat în fața tablei. Cei 13 Matematicieni sunt adunați în
jurul Doctorului Matematician. Matematicianul și Matematicianul 2 sunt așezați aleatoriu printre cei
13 figuranți. Toți trebuie să poarte măști albe și să fie îmbrăcați identic, în costum negru și cămașă
curată albă.
SCENA 1
DOCTORUL MATEMATICIAN, impacient: Nu mai am răbdare! Of, nu mai am răbdare, ce nenorocire,
ce mârșăvie... Of, dar ce năpastă! Sunt doctor matematician la Universitatea din Schmidtenburg, sunt
un octogenic și nu mai am răbdare! (domol, posac) Of, dar ce nenorocire, dar ce năpastă. Sunt doctor
matematician la Universitatea din Schmidtenburg, sunt un octogenic și încă nu știu cât fac 2 și cu 2!
Nu mai am răbdare! Nimeni nu a aflat încă. Dar cât fac 2 și cu 2?
MATEMATICIANUL, din mulțime, Doctorului Matematician: Păi și dumneavoastră sunteți doctor,
domnule doctor. Sunteți primul dator să soluționeze această ecuație complicată.
DOCTORUL MATEMATICIAN, cu infatuare: Exact, tinere! Și chiar am găsit o soluționare, fiindcă sunt
doctor matematician la Universitatea din Schmidtenburg. 2 și cu 2 fac... (Gunther Schmidt intră brusc
în scenă pe partea stângă, în urma sa auzindu-se un pocnet.) Și tu cine mai ești? Arăți ca naiba, uită-te
la tine! (cu dezgust) Pfui... Șleampăt mai ești. Și mai... (inspiră adânc) Miroși îngrozitor! Cum te
numești? Ce cauți tu aici? Asta e o întâlnire convențională. Nu știai, domnule? Eu știu, fiindcă mă
numesc Doctor Matematician și sunt doctor matematician la Universitatea din Schmidtenburg!
GUNTHER SCHMIDT: Eu... mă numesc... Gunther Schmidt Matematicianul și sunt profesor de
matematică la Liceul din Schmidtenburg, și mă mândresc cu asta! Dar... am auzit din întâmplare
discuția. Vă rog, continuați.
DOCTORUL MATEMATICIAN: Da, continuând, ipoteza mea este că 2 și cu 2 fac 3. Am deslușit misterul!
GUNTHER SCHMIDT, șovăitor, numără pe degete, ostentativ, 1-2-3-4: (bâiguit) 1, 2, 3, 4. Dar, domnule
doctor, uitați, 2 și cu 2 fac 4 (îi numără din nou pe degete și spune) 1... 2... 3... 4... 1-2... 3-4...
DOCTORUL MATEMATICIAN, indignat: Cum adică? Ce vrei să insinuezi? Nu știi dumneata că 2 și cu 2
fac 3? Doar primele 3 se iau în considerare. A treia e cu noroc, a patra e cu ghinion. Sau... cumva îți
place să fii ghinionist?
GUNTHER SCHMIDT, același joc: Dar 2 și cu 2 fac 4! (și numără din nou pe degete) Uitați, 1... 2... 3...
4...
DOCTORUL MATEMATICIAN, sceptic, începe să numere pe degete, bâiguie: 1... 2... 4... Dar dumneata
chiar ai dreptate, domnule Matematician! Asta este o inovație, o zi memorabilă! Ura!!! Fiindcă mă
numesc Doctor Matematician și sunt doctor matematician la Universitatea din Schmidtenburg!
13 MATEMATICIENI, DOCTORUL MATEMATICIAN, MATEMATICIANUL, MATEMATICIANUL 2, strigă:
Ura!!! Ura!!! În sfârșit o inovație!!! O zi memorabilă! Ura! Eureka!
DOCTORUL MATEMATICIAN, în culmea fericirii: Haideți toți să mugem, în cinstea acestui minunat
matematician! Eureka! Ca o vacă, ca un bou, ca un ou de-abia vopsit, ca un closet! Muuuuuu! Pentru
calmul său englezesc și pentru inovație! Haideți toți să mugem! Muuuuu! Și asta fiindcă mă numesc
Doctor Matematician și sunt doctor matematician la Universitatea din Schmidtenburg! (toți încep să
mugă, cu excepția lui Gunther Schmidt, care nu se exaltă, rămânând oarecum perplex).
GUNTHER SCHMIDT, cu mult calm englezesc: Gata, ce vă exaltați așa? Nu greșesc niciodată fiindcă
sunt un ins principial și mai ales onest, și fiindcă dumneata te numești Doctor Matematician și ești
doctor matematician la Universitatea din Schmidtenburg! Nu aș putea să vă mint, domnilor!
Toţi încep să mugă, să abereze, să delireze, inclusiv Gunther Schmidt. Se lasă ușor cortina.
Brusc, din spatele cortinei, încep să se audă asurzitor sunete de chimval, trăsnete, tunete, bubuituri,
pocnete puternice. Toate personajele țipă: “Ajutor!... Ajutor! Ce nenorocire, ce năpastă!”
SCENA 2
După câteva momente de agitație, în care mascarada continuă, se lasă o liniște lungă și se ridică ușor
cortina. Pe scenă au mai rămas doar Gunther Schmidt, Matematicianul și Matematicianul 2. Cei 3 zac
pe podea.
GUNTHER SCHMIDT, se ridică în picioare, mofluz: Hm... Hm... Ce... ce s-o fi-ntâmplat? Unde s-au dus
toți? O fi un soi de festă... Și ăștia doi cine mai sunt?
MATEMATICIANUL, se ridică de asemenea în picoare, moleșit: Da’ tu cine ești, dom’le?
GUNTHER SCHMIDT: Eu mă numesc Gunther Schmidt, dumneata?
MATEMATICIANUL: Matematicianul...
GUNTHER SCHMIDT: Interesant nume, Matematiciene. Dar domnul, insul de acolo care zace (arată cu
degetul către Matematicianul 2), cine-i?
MATEMATICIANUL:A, domnul? e Matematicianul. Așa-l cheamă.
GUNTHER SCHMIDT: Interesant nume, Matematiciene.
MATEMATICIANUL 2, se ridică și el în picioare, mofluz: Ah!... Nu vă mai mișcați!
GUNTHER SCHMIDT, MATEMATICIANUL, intrigați, încep să se plimbe de-a lungul scenei,să tropăie,
contrar celor spuse de Matematicianul 2: De ce? Trăim în Schmidtenburg și suntem niște oameni
liberi!
MATEMATICIANUL 2, același joc: Nu, nu, ah, nu! Încetați, încetați! Vă rog!
MATEMATICIANUL, același joc: În ce măsură, Matematiciene?
GUNTHER SCHMIDT, același joc: Da, da! În ce măsură? Cu ce scop, Matematiciene?
MATEMATICIANUL 2, același joc: Păi să vedeți, toți matematicienii din Universitate, inclusiv Doctorul
Matematician, s-au micșorat. Uită-te la ei dom’le, sunt microbici! (cei doi continuă să se miște,
confuzi). Nu, nu, gata, nu vă mai mișcați! Ia uitați! Uitați-vă la ei cum zac! I-ați omorât pe toți! Le-ați
crăpat capetele! I-ați călcat pe cap...
GUNTHER SCHMIDT, intrigat: Poftim?
MATEMATICIANUL, intrigat, Matematicianului 2: Cum adică? Ce vrei să spui? Nu înțeleg nimic, mă
bulversezi, omule mare! Matematiciene, delirezi? Eu zic să mugem împreună...
MATEMATICIANUL 2, Matematicianului: Nu, nu... Uită-te la ei, sunt microbici, s-au micșorat, de asta
nu-i mai vedeți, dar acum i-ați călcat pe toți în picioare. Au răposat…
GUNTHER SCHMIDT, același joc, Matematicianului 2: Păi și dacă... sunt microbici, dumneata cum îi
poți vedea, dom’le?
MATEMATICIANUL 2, lui Gunther Schmidt: Păi să vezi, că ochelarii ăștia ai mei sunt cu rol de
microscop, deci pot vedea tot ce mișcă în jur, orice bacterie.
GUNTHER SCHMIDT, Matematicianului 2: Nu pare deloc plauzibil. Apropo, ochelarii tăi sunt foarte
frumoși.
MATEMATICIANUL, Matematicianului 2: Da, exact, veracitate… zero. Sunt de acord cu
Matematicianul, Matematiciene. Dar totuși, ca să mă conving, nu-mi dai și mie ochelarii să mi-i pun
pe ochi, să-i văd și eu cum zac?
MATEMATICIANUL 2, Matematicianului: Sigur. (Îi dă Matematicianului ochelarii inexistenți de pe ochi)
MATEMATICIANUL, fascinat, uitându-se în jur, pe podea: Da! Într-adevăr, uite la ei cum zac și ce mici
sunt. Hahaha! Sunt microbici! (Se apleacă și apucă unul dintre cadavre cu vârfurile degetelor)
Ia uite la el ce mic e! Și ce adorabil! Vai, Doamne! (cu voce pițigăiată) Mimimimimimi! E lugubru.
(Azvârle cadavrul dintre degete) Dă-l dracului! Și așa erau niște canalii... (și îi înapoiază ochelarii
Matematicianului 2)
MATEMATICIANUL 2, Matematicianului: Merci! Într-adevăr, erau niște canalii, niște jigodii...
GUNTHER SCHMIDT, celor doi: Și totuși de ce s-au micșorat așa subit?
MATEMATICIANUL, lui Gunther Schmidt: Păi, eu știu? Poate se sinchisea Mama-Natură mai mult de
canaliile alea.
GUNTHER SCHMIDT, Matematicianului: Cred că asta e o glumă. Ești hilar... Dar totuși, acum, serios
vorbind, ceva veridic...
MATEMATICIANUL 2, lui Gunther Schmidt: Hm... Păi ei aflaseră cât face 2 și cu 2, nu?
GUNTHER SCHMIDT, MATEMATICIANUL: Da!
MATEMATICIANUL 2: Și... cu toții știm că ecuația asta era o dilemă...
GUNTHER SCHMIDT, MATEMATICIANUL: Hm... Da, și asta știm.
MATEMATICIANUL 2: Păi și asta înseamnă că gândim, și că totul este un suicid în masă!
GUNTHER SCHMIDT, MATEMATICIANUL, consternați: Oh, nu! Este terifiant!
MATEMATICIANUL 2: Dar logic și perfect plauzibil. Cum spunea filosoful antic, Gunther Schmidt,
găndești - înseamnă că exiști. Și să gândești este oribil, să fii om este oribil. Gândirea duce la
polemică, la realizări, la rău, la ecuații matematice. (năruit) Oh nu, este groaznic...
GUNTHER SCHMIDT, MATEMATICIANUL, același joc: Oh nu! Este groaznic!
MATEMATICIANUL 2: Este groaznic-groaznic, oribil oribil-oribil. Un suicid în masă!!!
GUNTHER SCHMIDT: Oh, nu! Un suicid în masă! Groaznic, groaznic, groaznic, oribil, teribil, infernal!!!
Toți încep să urle monoton, aproape muzical, “Oh, nu! Un suicid în masă! Groaznic, groaznic,
groaznic, oribil, teribil, infernal!!!”.
MATEMATICIANUL: Să fii om este groaznic, căci gândești! Teribil- teribil- teribil- teribil!!!
MATEMATICIANUL 2: Trebuie să salvăm umanitatea. Un suicid în masă! Groaznic-groaznic-groaznic-
groaznic! Mefistofelic!!!
GUNTHER SCHMIDT, celor doi: Ce mizantropi suntem astăzi!
MATEMATICIANUL, lui Gunther Schmidt: Da, ce mizantropi suntem astăzi! Trebuie să salvăm
umanitatea de om!
MATEMATICIANUL 2: Da, ce mizantropi suntem astăzi! Haideți să salvăm umanitatea!
GUNTHER SCHMIDT, celor doi, cu mult calm englezesc: Dar eu totuși iubesc omul. O iubesc pe
proprietăreasa Gunther Schmidt. Am făcut și un poem despre ea. Ia să vi-l recit.
MATEMATICIANUL 2, lui Gunther Schmidt: Recită-l.
GUNTHER SCHMIDT:
O iubesc – o iubesc
O iubesc – o iubesc
O iubesc – o iubesc
O iubesc – o iubesc
O iubesc – o iubesc
O iubesc – o iubesc
O iubesc – o iubesc
(se trânteşte în genunchi, cu patos)
Mamă, cât de tare o iubesc!...
MATEMATICIANUL, lui Gunther Schmidt: Hai, nu fi naiv. E ridicol! Aici nu suntem în romane. Asta e o
dragoste naivă. Dar pleacă! Nu te pot opri! Trăim în Schmidtenburg și suntem niște oameni liberi! De
fapt te doare-n cot de soarta noastră…
GUNTHER SCHMIDT, Matematicianului: Bine, eu am plecat. Te aștept afară din Universitate. Putem să
mergem la o prăvălie, să bem 3 litri de scotch și să fumăm 3 kg de tutun de pipă. Și sportivii faimoși,
știi? Beau 3 litri de scotch și fumează 3 kg de tutun pe zi, mai ales când se pregătesc pentru
Olimpiadă.
MATEMATICIANUL, lui Gunther Schmidt: Bine, pleacă, n-ai decât.
Când Gunther Schmidt dă să iasă din scenă, Matematicianul scoate un pistol inexistent și îl împușcă. Îl
privește scurt și pe Matematicianul 2 și-l împușcă și pe el. Amândoi zac, lați la podea. Se lasă o liniște
lungă.
MATEMATICIANUL, privind cadavrele, râde sardonic: Ho, ho, ho! Jigodii ce sunteți! Canaliilor! Voiați
să rămâneți oameni, nu? Să distrugeți umanitatea. Mai bine c-ați murit. Acolo vă e locul. Nu știți voi
că originalitatea nu mai este agreată în ziua de azi? Este distructivă. Un om nu poate trăi dacă ştie cât
fac 2 şi cu 2. (brusc năruit) Și totuși, eu tot om sunt... Tot ştiu cât fac 2 şi cu 2… Tot gândesc și voi
distruge umanitatea. (scoate din buzunar o cruce, de această dată existentă, pe care o îndreaptă spre
cer, strigând ruinat)Dumnezeu a răposat! A răposat! Oh, Doamne, ai răposat! Nu mai avem nicio
speranţă! Ăsta nu-i nici măcar nihilism! Oh Doamne, cum ai răposat Tu Doamne? Că mare ai mai fost!
Trebuie să salvez omenirea… Voi fi un erou! Singurul erou… Singurul care o mai poate salva…
Matematicianul ia brusc poziție de statuie. În scenă apare Fantoma lui Gunther Schmidt.
FANTOMA LUI GUNTHER SCHMIDT: Eu... sunt fantoma lui Gunther Schmidt, cel care s-a stins. Ce va
face acum Matematicianul, doamnelor și domnilor? Va salva eroic pământul de la o invazie
pământeană, sau se va retrage în prăvălie, să bea cei 3 litri de scotch și să fumeze cele 3 kg de tutun,
singur? E un moment crucial!
Stafia lui Gunther Schmidt părăsește scena. Se lasă o tăcere lungă, meditativă, sobră. Matematicianul
scoate pistolul inexistent și se împușcă în tâmplă. În urma focului, se aude un pocnet cu ecou, urmat
de o liniște mormântală.
- CORTINA -

7-9 iunie 2019, Iași