Sunteți pe pagina 1din 4

A.

Spaţii subterane care se extind până la suprafaţă (goluri la zi)


A.1. Spaţii subterane verticale a = 900 > b

Dacă este satisfăcută condiţia de surpabilitate, unghiul de surpare ( b ) şi extinderea pe


orizontală şi pe verticală a zonei surpate se vor calcula, în funcţie de dimensiunile spaţiului
subteran creat, coeficientul de afânare (ka) şi proprietăţile mecanice ale rocilor înconjurătoare.
Unghiul de surpare (se consideră bc = ba = b ) se determină în funcţie de volumul de rocă
necesar pentru umplerea spaţiului subteran creat (fig.3.3), pornind de la relaţia:
Va �Vg + Vr �
s,

Adică, volumul rocilor care se surpă (afânate)(Va) trebuie să fie cel puţin egal cu volumul
golului (Vg) plus volumul ocupat de rocile din zona surpată (Vr.s).
Deci:
ah ah
2k+a‫ ׳‬mh
� 2
2 2
unde ka este coeficientul de afânare şi a = hctgb
Relaţia mai poate fi scrisă:
m
�hctgb (3.1)
ka - 1
Valoarea unghiului minim de surpare se va calcula cu relaţia:
m
b = arcctg (3.2)
h ( ka - 1)
unde:
b - unghiul minim de surpare;
m - lăţimea spaţiului subteran;
h - înălţimea (pe verticală) spaţiului subteran.
Fig.3.3 Gol la zi vertical
Extinderea maximă pe orizontală a zonei de surpare (xs) se calculează conform relaţiei:
xs = 2 a + m (3.3)
unde:
a = hctg b (3.4)
Înlocuind relaţia (3.4) în relaţia (3.3) se obţine extinderea maximă pe orizontală a zonei de
surpare:
xs = 2hctg b + m (3.5)
'
( )
Extinderea maximă pe orizontală xs , a zonei mişcărilor intense (zona de influenţă de

gradul II) este dată de relaţia:

x's = 2a' + m (3.6)

unde:
a' = hctg b' (b'a = b'c = b ' ) (3.7)
Înlocuind relaţia (3.7) în relaţia (3.6) se obţine extinderea maximă pe orizontală a zonei de
surpare:

x's = 2hctgb' + m (3.8)

în care:

b' = 45o + j / 2 (3.9)

Cazul prezentat mai sus este un caz particular, deoarece în practică este posibil ca datorită
proprietăţilor fizico-mecanice ale rocilor înconjurătoare, unghiul de surpare din acoperiş să fie

'
( '
)
diferit de cel din culcuş b a �b c , caz în care extinderea pe orizontală a zonei surpate din

acoperiş este diferită de extinderea pe orizontală a zonei surpate din culcuş.

A.2. Spaţii subterane înclinate a �90o > b

Conform fig.3.4 extinderea maximă pe orizontală a zonei de surpare ( xs ) se calculează

conform relaţiei:
xs = a + c + m (3.10)

În cazul când rocile din acoperiş sunt identice cu cele din culcuş ba = bc = b , vom avea:

a = h ( ctgb + ctg a )
(3.11)
c = h ( ctgb - ctg a )
Înlocuind vom obţine:
xs = 2hctg b + m (3.12)
'
( )
Extinderea maximă pe orizontală xs , a zonei mişcărilor intense (zona de influenţă de

gradul II) este dată de relaţia următoare:

x's = ( a' + c' ) + m (3.13)

când rocile din acoperiş sunt identice cu cele din culcuş b'a = b'c = b' vom avea:
a' = h ( ctg b' + ctg a ) ;
c' = h ( ctgb' - ctg a ) ;
(3.14)
b' = 45o + j / 2;
x's = 2hctg b' + m

Fig.3.4. Gol la zi înclinat.


În relaţiile (3.1 ) - (3.14) semnificaţiile notaţiilor sunt următoarele:
a; a' - extinderea maximă pe orizontală a zonei surpate respectiv a zonei mişcărilor intense
din acoperişul spaţiilor subterane create;
c; c' - extinderea maximă pe orizontală a zonei surpate respectiv a zonei mişcărilor intense
din culcuşul spaţiilor subterane create;
xs - extinderea maximă pe orizontală a zonei surpate la nivelul superior al spaţiului
subteran creat;
x's - extinderea maximă pe orizontală a zonei mişcărilor intense la nivelul superior al
spaţiului subteran creat;
j - unghiul de frecare internă a rocilor înconjurătoare;
În cazul în care rocile înconjurătoare nu sunt omogene, extinderea maximă a zonelor de
influenţă se va determina separat, pentru acoperiş şi pentru culcuş.