Sunteți pe pagina 1din 14

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA

ȘCOALA DOCTORALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT

CARCINOAMELE EXTREMITĂŢII CEFALICE.


STUDIU HISTOLOGIC,
IMUNOHISTOCHIMIC ŞI CLINIC

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Prof. Univ. Dr. ŞTEFANIA CRĂIŢOIU

STUDENT DOCTORAND
MERCUŢ RĂZVAN

CRAIOVA - 2014
CUPRINS

INTRODUCERE 3
STADIUL CUNOAŞTERII 3
CAPITOLUL 1 Histologia şi histofiziologia organului cutanat 3
CAPITOLUL 2 Clasificarea tumorilor cutanate 4
CAPITOLUL 3 Epidemiologia şi etiopatogenia carcinomului bazocelular 4
CONTRIBUȚII PERSONALE 5
CAPITOLUL 4 Studiul clinico-statistic al CBC cu localizare facială 5
CAPITOLUL 5 Studiul histopatologic al CBC cu localizare facială 7
CAPITOLUL 6 Studiul imunohistochimic al CBC cu localizare facială 9
CONCLUZII GENERALE 11
BIBLIOGRAFIE 13

Cuvinte cheie : carcinom bazocelular, factori de risc, variante histopatologice,


markeri imunohistochimici, tegument

2
INTRODUCERE

Tumorile maligne ale pielii, prin morbiditatea crescută şi prin gravitatea potenţială a lor,
reprezintă un domeniu de interes ştiinţific şi o problemă de importanţă medico-socială. Incidența
crescută este explicată prin participarea mai multor factori: creşterea expunerii la soare,
modificarea modului vestimentar, longevitatea populaţiei, diminuarea stratului de ozon.
Creșterea incidenței cancerului cutanat nonmelanic și implicit a costurilor economice
pentru societate, se pot diminua prin reducerea expunerii la radiații ultraviolete și prin detecția
timpurie (prin introducerea screeningului cutanat). Tratamentul este complicat datorită
recidivelor, tumorilor multiple, reacțiilor adverse locale cu defecte tegumentare şi efectelor
adverse generale ca urmare a radioterapiei şi chimioterapiei. De foarte multe ori este nevoie de
reconstrucţii plastice importane pentru refacerea estetică.
Lucrarea de fată se doreşte a fi un semnal de alarmă, atât pentru medicii chirurgi
plasticieni, cât şi pentru medicii din alte specialităţi chirurgicale care au legătură cu afecţiunile
extremităţii cefalice, faţă de una din cele mai dificile forme de cancer cutanat şi anume
carcinoamele extremităţii cefalice.
Obiectivul acestei cercetări a fost înţelegerea comportamentului clinic, histopatologic şi
imunohistochimic al carcinomului bazocelular localizat la nivelul capului şi gâtului, bazându-se
în special pe cazurile întâlnite în Clinica de Chirurgie Plastică si Reparatorie din Spitalul Clinic
Judeţean de Urgenţă din Craiova. Motivaţia a fost dată de frecvenţa lor crescută, morbiditatea
semnificativă pe care o prezintă, deşi metastazează foarte rar, agresivitatea şi recurenţa,
problemele de diagnostic pe care le ridică, problemele dificile de tratament, aspectele clinice pe
care le pot prezenta, aspectele legate de alegerea unei strategii corecte de reconstrucţie, după
evaluarea pacientului și a defectului postoperator.

STADIUL CUNOAŞTERII

CAPITOLUL 1
HISTOLOGIA ŞI HISTOFIZIOLOGIA ORGANULUI CUTANAT

Organul cutanat sau aparatul tegumentar este reprezentat de piele şi anexele cutanate
(glandele sebacee şi sudoripare, firul de păr, unghia). Reprezintă structura de înveliş a
organismului uman şi prezintă particularităţi morfologice adaptate funcţiei. [Darke Richard,
Wayne Vogl, Adam WM Mitchell, 2005]. Este o asociaţie de structuri de natură epitelială,
conjunctivă, musculară, vasculară şi nervoasă [Toader Radu M, Drăgan AM, Pântea A, 2001].
Pielea este formată dintr-un strat superficial de origine ectodermică, epidermul, un strat
conjunctiv de origine mezodermică, dermul, solidarizate cele două prin joncţiunea dermo-
epidermică şi un strat profund, hipodermul (ţesutul celular subcutanat), un ţesut conjunctivo-
adipos care leagă pielea de structurile subiacente.
Epidermul este un epiteliu stratificat pavimentos malpighian cu keratinizare supus unui
proces continuu de reînnoire. Este format în majoritate din celule cu ciclu vital limitat în timp,
keratinocitele, de origine ectoblastică care evoluează spre keratinizare. Există, în afara
keratinocitelor şi alte tipuri celulare, cu origine şi funcţii diverse, care reprezintă 5-10% din
celulele epidermice: melanocitele, celulele imunitare (celulele Langerhans, celulele dendritice,
celulele Grandstein), celulele Merkel. Epidermul prezintă cinci straturi celulare: stratul bazal,
stratul spinos, stratul granulos, stratul lucios, stratul cornos. La suprafaţă, celulele stratului
3
cornos se exfoliază, constituind cel de-al şaselea strat descris în histologia clasică, stratul
descuamant.
Dermul prezintă două zone: o zonă superficială, dermul papilar şi o zonă profundă,
dermul propriu-zis sau dermul reticular. Dermul superficial (papilar) este format din ţesut
conjunctiv lax bine vascularizat şi inervat şi foarte bogat în celule: fibroblaste, mastocite,
macrofage. Dermul profund (reticular) este format din ţesut conjunctiv bogat în elemente
fibrilare. Dintre fibre, predomină cele de colagen.
Anexele tegumentului sunt reprezentate de structuri glandulare (glandele sebacee şi
glandele sudoripare) şi de fanere (păr, unghii).
Organul cutanat deţine multiple funcţii foarte importante pentru organism. De asemenea, prin
celulele epidermice, care au o mare capacitate de proliferare, se poate regenera şi cicatriza. Cu vârsta
însă, ca şi alte ţesuturi şi organe, pielea suferă un proces de îmbătrânire.

CAPITOLUL 2
CLASIFICAREA TUMORILOR CUTANATE

Față de cancerele viscerale, cancerele cutanate se deosebesc prin: polimorfism clinic, care
îngreunează diagnosticul, făcând indispensabil examenul histopatologic; predominența netă a
carcinoamelor (aproximativ 2/3 din totalul cancerelor cutanate); apariția în majoritatea cazurilor
pe leziuni considerate precancere; rolul important, chiar determinant, al factorilor extrinseci în
apariția acestor cancere, ceea ce explică apariția lor în zone descoperite în 90% din cazuri.
Există două tipuri de tumori: tumori benigne şi tumori maligne sau cancere. Diferenţa cea
mai semnificativă dintre aceste tipuri de tumori este că cele maligne au capacitatea de a genera
tumori secundare sau metastaze la distanţă. Între tumorile benigne și cele maligne există criterii
clare de diferențiere. Astfel, tumorile benigne sunt bine delimitate, incapsulate, prezintă o
creștere lentă, nu invadează țesuturile din jur, nu metastazează, nu recidivează după excizie, sunt
asemănătoare histologic cu țesutul de origine, mitozele sunt foarte rare. Sunt formaţiuni tumorale
proliferative cu celule normale, neinflamatorii ce derivă din celulele pielii [Forsea D, Popescu R,
Popescu CM, 1998]. Spre deosebire de acestea, tumorile maligne sunt rău delimitate, prezintă o
creștere rapidă, invadează structurile din jur, prezintă posibile recidive după excizie,
metastazează local și la distanță, sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare cu țesutul de origine,
prezintă frecvente mitoze și invadează ganglionii sateliți. Tumorile maligne cutanate reprezintă
15-20% din totalul cancerelor [Le Boit PE, Burg G, Weedon D, Sarasin A,2006]. Clasificarea
acestora se face după histogeneza acestora,
În clasificarea tumorilor se folosesc criteriile anatomo-clinice, histogenetice, histologice și
stadiale.

CAPITOLUL 3
EPIDEMIOLOGIA ŞI ETIOPATOGENIA CARCINOMULUI
BAZOCELULAR

Cancerul de piele este mult mai frecvent comparativ cu localizarea cancerului la nivelul
altui organ sau ţesut, reprezentând 4/5 din totalul cancerelor. Sub această titulatură se grupează
trei forme anatomoclinice: carcinomul bazo-celular (CBC), carcinomul spino-celular (CSC) şi
melanomul malign (MM). CBC şi CSC denumite cancere nonmelanice (NMSC) sunt cele mai
frecvente forme de cancere de piele, reprezentând aproximativ 96% [Armstrong BK, Kricker A,
4
2001; Anthony ML, 2000]. Mucoasele nu sunt de obicei atinse, dar se poate extinde la acestea de
pe tegumentele vecine. Cea mai frecventă localizare a CBC este la nivelul extremităţii cefalice
(90%) şi în special la nivelul feţei [Sartore L, Lancerotto L, Salmaso M, Giatsidis G, Paccagnella
O, et al, 2011]. În SUA reprezintă a doua cauză de mortalitate [Fabbrocini G, Triassi M,
Mauriello MC, et al 2010]. Se estimează că unul din 5 americani va dezvolta un cancer al pielii,
în decursul vieţii, datorită scăderii stratului de ozon, expunerii recreative crescute la soare şi
antecedentelor de arsuri solare .
Birch-Johansen F, Jensen A, Mortensen L, Olesen AB, Kaer SK. (2010), au arătat că
incidenţa NMSC în Germania şi Danemarca este aproximativ la fel (121/100000 de locuitori în
2007). În Ţara Galilor, studiul efectuat de Holme SA, Malinovsky K, Roberts DL (2001) a
evidenţiat o incidenţă de 104 cazuri la bărbaţi şi 83 la femei la 100000 de locuitori.
Apariția și dezvoltarea cancerelor cutanate sunt determinate și influențate în primul rând de
factori extrinseci, ambientali, a căror intervenție este mai evidentă decât în cazul cancerelor
interne şi apoi de factori intrinseci, unii dintre ei comuni cu cei ai cancerelor extracutanate.
Datele epidemiologice demonstrează că există o relaţie directă între incidenţa NMSC şi
expunerea la soare în special la radiaţii UV. Expunerea repetată la radiaţiile ultraviolete B (UVB
280-320nm) este cunoscută ca fiind un agent inductor de cancer bazo-celular şi spino-celular. S-
a dovedit că persoanele care lucrează afară şi sun expuse cronic la radiaţiile solare, prezintă un
risc cu 43% mai crescut de a dezvolta CBC şi cu 77% mai crescut de a dezvolta CSC [Bauer A,
Diepgen TL, Schmitt J 2011; Schmitt J, Seidler A, Diepgen TL, Bauer A, 2011]. În prezent
există dovezi stiinţifice care susţin acest punct de vedere, faptul că radiaţiile UV sunt un factor
etiologic important în inducerea melanomului malign cutanat, a carcinomului bazocelular şi a
celui scuamos [Wang SQ, Setlow R, Berwick M, Polsky D, Marghoob AA, Kopf AW et al,
2001]. Cu toate acestea, există unele diferenţe între cele trei tipuri principale de cancer de piele.

CONTRIBUŢII PERSONALE

CAPITOLUL IV
STUDIUL CLINICO-STATISTIC

Am efectuat un studiu retrospectiv pe 349 pacienţă internaţi în Clinica de chirurgie plastică


a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova în perioada 2011-2013 care au prezentat
diagnosticul de carcinom bazocelular (CBC) al extremităţii cefalice şi la care s-a practicat
intervenţia chirurgicală.
Datele din literatură indică dezvoltarea cu predilecție a carcinomului bazocelular la nivelul
zonelor de tegument expuse la soare, circa 80% din tumori dezvoltându-se la nivelul feței (30%
în regiunea nasului) și gâtului [Chinem &, Miot, 2011; Kopke & Schmidt, 2002; Hoban et al.,
2002]. Totuși, au fost raportate și cazuri dezvoltate la nivelul regiunilor genitale, ariilor
mamelonare, axilelor, periombical, scalpului, ariilor interdigitale și a membranelor [Avci et al.,
2008; Benamar et al., 2005; Betti et al., 1997; Bordel et al., 2006; Montagliani et al., 2004;
Pagliani et al., 1995; Redondo Martínez et al., 2000; Sarfati et al., 2010].

5
CBC cu localizare facială s-a dezvoltat în limite largi din decada a II-a de viață până în
decada a X-a, incidenţa maximă a cazurilor întâlnind-o în decada a VII-a în care s-au încadrat
23.21% din numărul total de pacienţi, iar vârsta medie de apariţie în cazuistica studiată a fost de
62.66 de ani pentru femei şi 60.71 ani pentru bărbaţi. Raportul pe sexe a scos în evidență ușoara
prevalență a cazurilor la sexul masculin (1:1.14). Topografic, cea mai frecventă regiune afectată de
carcinomul bazocelular a fost cea nazală (27.51%), urmată de localizarea de la nivelul obrajilor
(20.34%). Printre regiunile mai puțin interesate de proliferarea carcinomatoasă s-au numărat buza
inferioară cu 4.58% din cazuri și regiunea mentonieră cu 6.59%.

Fig. 4.1 Distribuţia pe ani de studiu şi pe sexe Fig. 4.2 Distribuţia pe ani de studiu şi pe mediu de
rezidenţă

Fig. 4.3 Distribuţia pe decade de vârstă Fig. 4.4 Distribuţia topografică a cazurilor

Fig. 4.5 Localizarea CBC la nivelul extremităţii cefalice Fig. 4.6 Modalităţile evolutive ale CBC
6
CAPITOLUL 5
STUDIUL HISTOPATOLOGIC AL CARCINOAMELOR
BAZOCELULARE CU LOCALIZARE FACIALĂ

Materialul histopatologic a provenit din cazuistica Laboratorului de Anatomie Patologică a


Spitalului Clinic de Urgenţă, Nr. 1, Craiova şi a fost reprezentat de blocurile de parafină arhivate.
Acestea au provenit în urma prelucrării histopatologice a pieselor de rezecție provenind de la
pacienți operați în Clinica de chirurgie plastică a aceluiași spital. Mai întâi s-au căutat blocurile
şi lamele de diagnostic histopatologic corespunzătoare fişelor de observaţie clinică sortate în
cursul studiului clinico-epidemiologic. Lamele de diagnostic au fost reevaluate prin prisma
criteriilor OMS de diagnostic al tumorilor keratinocitare ale tegumentului [Kossard et al., 2006].
În final au fost selectate pentru intervalul de timp investigat, 2011-2013, un număr de 65
de cazuri de carcinom bazocelular cu localizare cutanată facială ce au constituit obiectul
studiului histopatologic.
Studiul histopatologic a investigat principalele caracteristici morfologice microscopice ale
carcinomului bazocelular cutanat.
Ca metode de colorare am utilizat:
 Hematoxilină-Eozină (H.E.) pentru reevaluarea diagnostică în conformitate cu
criteriile de clasificare OMS a tumorilor keratinocitare ale tegumentului (Kossard et al., 2006);
 tricromic Masson cu albastru de anilină pentru aprecierea gradului de fibroză
tumorală;
 Albastru Alcian- Periodic Acid Schiff (AA- PAS) pentru aprecierea profilului
mucinelor (neutre versus acide) secretate de către celulele tumorale.
Histopatologic, în cele 65 de cazuri investigate am evidențiat o mare diversitate de aspecte
morfologice, acestea fiind încadrate în următoarele subtipuri: superficial, micronodular, nodular,
morfeiform, chistic, adenoid, fibroepitelial, metatipic, keratotic, bazal cu diferențieri anexiale,
pigmentat și forme asociate.

Fig. 5.1 Carcinom bazocelular superficial – insulă Fig. 5.2 Carcinom bazocelular micronodular –
carcinomatoasă delimitată periferic de un rand de celule agregate micronodulare bazaloide cu rare artefacte de
canceroase palisadate. Col. H.E, X100 retracție stromale. Col. H.E, X100

7
Fig. 5.3 Carcinom bazocelular nodular – agregate Fig. 5.4 Carcinom bazocelular morfeiform- imagine de
nodulare, celule carcinomatoase bazaloide înconjurate de ansamblu. Col. HE, X40
o stromă mixoidă. Col. PAS-AA, X40

Fig. 5.5 Carcinom bazocelular chistic- nodul Fig. 5.6 Carcinom bazocelular adenoid- cordoane subțiri de
carcinomatos bazaloid cu un spațiu chistic. Col. HE, celule tumorale bazaloide interconectate intre ele cu
X40 realizarea unui pattern reticular. Col. HE, X100

Fig. 5.7 Carcinom bazocelular fibroepitelial- cordoane Fig. 5.8 Carcinom bazocelular metatipic- subtip
de celule bazaloide anastomozante ce au realizat un intermediar cu arii tumorale carcinomatoase
pattern predominant fenestrat. Col. HE, X40 spinocelulare, arii bazaloide și zone de tranziție. Col.
HE, X100

8
Tipic, aspectele morfologice generale caracteristice carcinomului bazocelular indiferent de
subtip au fost: (1) majoritatea celulelor carcinomatoase au prezentat morfologie bazaloidă, (2)
palisadare periferică nucleară a celulelor tumorale periferice și (3) prezența de clefturi artefactuale
între proliferarea neoplazică și stroma adiacentă.
Mai puțin de jumătate din cazuri (47.7%) au fost forme agresive, invadând dermul și
hipodermul adiacent, iar un procent de 9.23% au prezentat și invazie perineurală;
Histopatologic, cele mai agresive forme de carcinom bazocelular facial au fost: subtipul
morfeiform (100% invazive, 33% prezentând și invazie perineurală), metatipic (100% invazive,
33% prezentând și invazie perineurală), micronodular (100% invazive) și nodular (48.3%).
În plus, reacția stromală a acestor tumori este una preferențial de tip sclerotic, carcinomul
bazocelular prezentând o atracție specific puțin înteleasă pentru țesutul conjunctiv [Miller &
Moresi, 2008].
Un alt aspect particular unor astfel de tumori îl constituie predilecția pentru invazia
perineurală, mai ales a specimenelor profund invazive, datele din literatură indicand o incidența a
invaziei perineurale variind între 0.18-3% [Walling et al., 2004].

CAPITOLUL 6
STUDIUL IMUNOHISTOCHIMIC AL CARCINOAMELOR
BAZOCELULARE CU LOCALIZARE FACIALĂ

În studiul imunohistochimic materialul cercetat a fost reprezentat de cele 25 de cazuri de


carcinoame bazocelulare faciale ce au constituit în prealabil obiectul studiului histopatologic.
Cele 25 de cazuri au aparținut la 15 bolnavi de sex feminin și, respectiv 10 bolnavi de sex
masculin cu vârsta cuprinsă între 46-81 de ani (vârsta medie fiind de 64 de ani). Topografic,
cazurile au fost diagnosticate în regiunile feței după cum urmează: regiunea nazală- 9 cazuri;
regiunea cutanată a buzelor- 6 cazuri; regiunea periorbitară- 5 cazuri și regiunea frunții cu 5
cazuri.
Histopatologic, cazurile au fost încadrate în următoarele varietăți de carcinom bazocelular:
metatipic-6 cazuri; morfeiform- 8 cazuri, micronodular- 6 cazuri și 5 cazuri de bazocelular
superficial. Menționăm că față de cazuistica inițială am adaugat 4 cazuri noi de carcinom
micronodular și 3 cazuri noi de carcinom metatipic.
Anticorpii folosiţi în acest studiu au "ţintit" îndeosebi agresivitatea și prognosticul
carcinoamelor bazocelulare faciale investigate. Astfel, unii s-au adresat:
►evaluării tumorigenezei: CXCR4 și p53;
►aprecierii invazivității locale îndeosebi prin intermediul: MMP-13, β-catenină,
podoplanină și α-SMA, dar și prin investigarea expresiei CXCR4 și p53.

9
Fig. 6.1 Epiderm adiacent Fig. 6.2 Folicul pilos – Reactivitate Fig. 6.3 Carcinom bazocelular
proliferărilor carcinomatoase. la CXCR4 prezentă la nivelul morfeiform – Reactivitate la CXCR4
Reactivitate citoplasmatică a bulbului și tecilor rădăcinii și a prezentă la nivelul citoplasmei
celulelor stratului spinos la CXCR4. glandelor ecrine din vecinătate. celulelor neoplazice.
Col IHC-DAB, X200. Col IHC-DAB, X40 Col IHC-DAB, X100.

Fig. 6.4 Structuri anexe adiacente Fig. 6.5 Carcinom bazocelular Fig. 6.6 Carcinom bazocelular
carcinomului bazocelular – morfeiform– Reactivitate la MMP- metatipic – Reactivitatea
Reactivitatea celulelor din 13 a proliferărilor carcinomatoase citoplasmatică și membranară
componența foliculului pilo-sebaceu mai evidentă mai ales în citoplasma pentru β-catenină a celulelor
pentru MMP-13. celulelor din centrul proliferărilor. neoplazice de la periferia
Col IHC-DAB, X100. Col IHC-DAB, X100. proliferărilor carcinoma-toase
bazaloide. Col IHC-DAB, X200.

Fig. 6.7 Carcinom bazocelular Fig. 6.8 Epiderm adiacent Fig. 6.9 Carcinom bazocelular
micronodular – Reactivitatea scăzută carcinomului bazocelular - "clone" metatipic- reactivitate nucleară
membranară și citoplasmatică pentru epidermale de imunoreactivitate la pentru p53 a celulelor
β-catenină a celulelor neoplazice. p53. Col IHC-DAB, X200. carcinomatoase scuamoase și
Col IHC-DAB, X200. bazaloide. Col IHC-DAB, X100.

Fig. 6.10 Anexe cutanate adiacente Fig. 6.11 Reactivitate citoplasma- Fig. 6.12 Carcinom bazocelular
carcinomului. Reactivitate cito- tică slabă a keratinocitelor și reacție micronodular. Reactivitate citoplas-
plasmatică a m. erectori piloși pentru puternică din partea pericitelor pen- matică a celulelor neoplazice pentru
α-SMA. Col IHC-DAB, X100. tru α-SMA. Col IHC-DAB, X200. α-SMA. Col IHC-DAB, X100.

10
CONCLUZII GENERALE


 În intervalul de timp studiat, 2011-2013, carcinomul bazocelular facial a reprezentat circa
88% din totalul cazuisticii de carcinoame bazocelulare ale capului și gâtului;

 Carcinomul bazocelular cu localizare facială s-a dezvoltat în limite largi din decada a III-a
de viață până în decada a X-a, incidenţa maximă a cazurilor întâlnind-o în decada a VII-a ( 23.1%),
iar vârsta medie de apariţie a fost de 62.23 de ani;

 Raportul pe sexe a scos în evidență ușoara prevalența a cazurilor la sexul masculin
(1.1:1), cu o medie de vârstă de dezvoltare a carcinomului bazocelular facial mai mică la bărbați
comparativ cu bolnavii de sex feminin (60.8 față de 63.7 ani);

 Topografic, cea mai frecventă regiune afectată de carcinomul bazocelular a fost cea nazală
(27.7%), urmată de localizarea de la nivelul obrajilor (20%) și, respectiv, la nivelul frunții (13.85%).
Totodată, bolnavii de sex masculin au avut tendința de a dezvolta carcinoame bazocelulare,
îndeosebi periauricular și mentonier în timp ce la bolnavii de sex feminin, aceste tumori s-au
dezvoltat mai ales în regiunile obrajilor și periorbitar.

 Histopatologic am consemnat o amplă heterogenitate lezională, cazurile investigate fiind
încadrate în 11 subtipuri (superficial, micronodular, nodular, morfeiform, chistic, adenoid,
fibroepitelial, metatipic, keratotic, bazal cu diferențieri anexiale și pigmentat), iar în patru cazuri au
fost prezente și asocieri de câte două astfel de subtipuri.

 Cel mai frecvent subtip histopatologic diagnosticat de noi în localizarea facială a fost
carcinomul bazocelular de tip nodular (44.6%), urmat la o anumită distanță de subtipurile morfeiform
(13.8%) și respectiv tipul superficial (10.7%).

 Tipic, aspectele morfologice generale caracteristice carcinomului bazocelular indiferent de
subtip au fost: (1) majoritatea celulelor carcinomatoase au prezentat morfologie bazaloidă, (2)
palisadare periferică nucleară a celulelor tumorale periferice și (3) prezența de clefturi artefactuale
între proliferarea neoplazică și stroma adiacentă.

 Mai puțin de jumătate din cazuri (47.7%) au fost forme agresive, invadând dermul și
hipodermul adiacent, iar un procent de 9.23% au prezentat și invazie perineurală;

 Histopatologic, cele mai agresive forme de carcinom bazocelular facial au fost: subtipul
morfeiform (100% invazive, 33% prezentând și invazie perineurală), metatipic (100% invazive,
33% prezentând și invazie perineurală), micronodular (100% invazive) și nodular (48.3%).

 La nivelul fragmentelor de tegument adiacente leziunilor tumorale am consemnat
reactivitate pentru CXCR4, MMP-13 și β-catenină interesând atât epidermul (mai ales în
jumătatea sa inferioară) cât și anexele cutanate, dovedindu-se implicarea acestor biomarkeri în

11
procesele regenerative de la acest nivel. Pentru podoplanină, reactivitatea a fost strict limitată la
nivelul celulelor bazale epidermale și anexiale, adică a celulelor cu potențial germinativ.

 Tot la nivelul fragmentelor de tegument din marginile de rezecție ale specimenelor
tumorale investigate am consemnat existența de "clone epidermale" imunoreactive pentru p53,
dezvoltate tocmai în ariile cronic expuse la soare, fapt care ar juca un rol major în dezvoltarea
cancerelor cutanate;

 Reactivitatea superioară de la nivelul leziunilor preneoplazice asociate pentru
biomarkeri de tipul: CXCR4, MMP-13, β-catenină, p53 și podoplanină sugerează implicarea
acestora în procesul carcinogenezei bazocelulare;

 Imunoreactivitatea carcinoamelor bazocelulare faciale la diverșii biomarkeri investigați
de noi a variat în funcție de subtipul histopatologic și de topografia lezională a acestor tumori.

 Astfel, pentru biomarkerii de tipul CXCR4, MMP-13, β-catenină și D2-40, reactivitatea
maximă am consemnat-o în varianta metatipică de carcinom bazocelular, îndeosebi la nivelul
ariilor cu diferențiere scuamoasă. Cea mai slabă reactivitate am consemnat-o în variantele
micronodulare și superficial.

 În cazul oncoproteinei p53, reactivitatea maximă a fost observată îndeosebi în varianta
micronodulară de carcinom bazocelular în timp ce subtipul morfeiform a exprimat cel mai intens
α-SMA

 Indiferent de subtipul histopatologic de carcinom bazocelular, în toate cazurile
investigate de noi, reactivitatea tumorală pentru toți markerii investigați a fost mai mare la
nivelul frontului de invazie. În plus, la acest nivel, stroma adiacentă a prezentat o intensă reacție
pentru markerii D2-40 și α-SMA, lucru mai evident în formele cele mai agresive de carcinom
bazocelular, respectiv în subtipul metatipic.

 Reactivitatea pentru biomarkeri de tipul CXCR4, MMP-13 și β-catenină a fost chiar mai
acentuată la nivelul celulelor endoteliale și a celulelor inflamatorii din infiltratul inflamator
asociat stromei tumorale. Pentru α-SMA, reactivitatea stromală este mult mai evidentă în
vecinătatea frontului de invazie tumorală;

 Statistic am consemnat existența de corelații directe puternice între scorurile de
imunoreactivitate tumorală pentru perechile de biomarkeri CXCR4 și MMP-13, CXCR4 și β-
catenină și, respectiv MMP-13 și β-catenină în timp ce pentru p53 și α-SMA, corelația a fost una
moderată, iar pentru p53 și D2-40 a fost una slabă;

 Toate aceste rezultate vin să sublinieze necesitatea investigării unor astfel de biomarkeri
în vederea identificării celor mai agresive forme de carcinom bazocelular facial, oferind totodată
posibilitatea dezvoltării de strategii terapeutice mult mai eficiente pentru astfel de bolnavi prin
țintirea directă a acestora.

12
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Anthony ML. Surgical treatment of nonmelanoma skin cancer. AORN J.2000;71(3):552-


564.
2. Armstrong BK, Kricker A. The epidemiology of UV induced skin cancer.J Photochem
Photobiol B, 2001;63:8-18.
3. Avci O, Pabuççuoğlu U, Koçdor MA, Unlü M, Akin C, Soyal C, Canda T. Basal cell
carcinoma of the nipple - an unusual location in a male patient. J Dtsch Dermatol Ges.
2008;6(2):130-2.
4. Bauer A, Diepgen TL, Schmitt J. Is occupational solar ultraviolet irradiation a relevant risk
factor for basal cell carcinoma? A systematic review and meta-analysis of the
epidemiological literature. Br J Dermatol 2011;165:612-25.
5. Benamar L, Azzouzi S, Janati K, Benchikhi H, Lakhdar H. Axillary basal cell carcinoma: a
rare localization. Ann Dermatol Venereol. 2005;132:191.
6. Betti R, Bruscagin C, Inselvini E, Crosti C. Basal cell carcinomas of covered and unusual
sites of the body. Int J Dermatol. 1997;36:503-5.
7. Birch-Johansen F, Jensen A, Mortensen L, Olesen AB, Kaer SK. Trends in the incidence
of nonmelanoma skin cancer in Denmark 1978-2007: Rapid incidence in crease a mong
young Danish women. Int J Cancer 2010;127:2190-8; PMID: 20473901.
8. Bordel Gómez MT, Sánchez Estella J, Cardeñoso Alvarez E, Santos Durán JC, Román
Curto C. Basocellular cancer of the vulva: a rare location for one of the most frequent
types of skin cancer. Actas Dermosifiliogr. 2006;97:415-6.
9. Chinem VP, Miot HA. Epidemiology of basal cell carcinoma. An Bras Dermatol.
2011;86(2):292-305.
10. Crăiţoiu S, Histologie specială Ed. Medicală Universitară, Craiova 2003, ISBN 973 8054-
72-2, 393 cap IX, pag 315-321.
11. Darke Richard, Wayne Vogl, Adam W. M. Mitchell - Gray’s Anatomy for students,
Elsevier, 2005.
12. Fabbrocini G, Triassi M, Mauriello MC, Torre G, Annunziata MC, et al Epidemiology of
Skin Cancer: Role of Some Environmental Factors Cancers 2010, 2, 1980-1989.
13. Forsea D, Popescu R, Popescu CM. Compendiu de Dermatologie şi Venerologie. Editura
Tehnică Bucureşti, 1998.
14. Hoban PR, Ramachandran S, Strange RC. Environment, phenotype and genetics: risk
factors associated with BCC of the skin. Expert Rev Anticancer Ther. 2002;2:570-9.
15. Holme SA, Malinovsky K, Roberts DL. Malignant melanoma in South Walles: changing
trends in presentation (1986-98). Clin Exp Dermatol JID – 7606847 2001; 26:484-9.
16. Kopke LFF, Schmidt SM. Carcinoma basocelular. An Bras Dermatol. 2002;77:249-82.
17. Kossard S., Epstein E.H., Cerio Jr. R., Yu L.L., Weedon D. Basal cell carcinoma,
Pathology and Genetics of Tumours of the Skin, WHO classification, vol 6, IARC, 2005.
18. Le Boit PE., Burg G., Weedon D., Sarasin A. Pathology and Genetics of Skin Tumours
Lyon: IARC Press, 2006.
19. Miller SJ, Moresi JM. Actinic keratosis, basal cell carcinoma and squamous cell
carcinoma. In: Dermatology. Bolognia, JL.; Jorizzo, JL. & Rapini RP. Mosby, London.
2008; pp. 1677-1696.

13
20. Montagliani L, Aubert P, Vergeau B, Rivière P, Gaudry P, Dufau JP, Vergos M. Perianal
basal cell carcinoma. Presse Med. 2004;33(6):389-90.
21. Pagliani G, Costa P, Papaleo M. Skin tumors. Localization of basal cell carcinoma in 162
patients. Minerva Chir. 1995;50:557-61.
22. Redondo Martínez E, López AR, Cruz Benavides F, Camacho Galán R. Basal cell
carcinoma of the scrotum. A rare localization linked to a bad prognosis. Arch Esp Urol.
2000;53:642-4.
23. Sarfati B, Lazar CC, Goubin I, Zwillinger N, Lorenceau B. Basal-cell carcinoma of
fingers: A rare location not to be ignored. Ann Chir Plast Esthet. 2010;55:74-7.
24. Sartore L, Lancerotto L, Salmaso M, Giatsidis G, Paccagnella O, et al. Facial basal cell
carcinoma. Analysis of reccurence and follow-up strategies. Oncol rep 2011, 26, 1423-
1429.
25. Toader Radu M, Drăgan AM, Pântea A. Histologie vol. II. Ed. Universităţii din Oradea,
2001.
26. Walling HW, Fosko SW, Geraminejad PA, Whitaker DC, Arpey CJ. Aggressive basal cell
carcinoma: presentation, pathogenesis, and management. Cancer Metastasis Rev.
2004;23(3-4):389-402.
27. Wang, SQ, Setlow, R, Berwick M, Polsky D, Marghoob AA, Kopf AW, et al. -Ultraviolet
A and melanoma: a review. J Am Acad Dermatol, 44(5), 837-846, 2001.

14