Fobiile

Surse:

http://phobialist.com/

http://www.mentalhealthamerica.net/conditions/phobias

https://www.medicalnewstoday.com/articles/249347.php

Ce sunt fobiile?
Cu siguranță, orice persoană a simțit la un moment dat în viață senzația de teamă. Prima zi la
un loc nou de muncă, pornirea într-o călătorie lungă sau mersul la medic reprezintă doar
câteva motive pentru care cineva poate simți frică și neliniște. Cu toate acestea, atunci când
senzația de anxietate este atât de pronunțată încât interferează cu activitățile normale, te face
să eviți anumite situații sau te împiedică să te bucuri de viață, este posibil să suferi de o
anumită formă de fobie.

Fobiile reprezintă tulburari de anxietate ce determină o persoană să se confrunte cu o frică

extremă și irațională despre o anumită situație, ființă, loc sau obiect. Tulburările de anxietate
nu se rezolvă de la sine sau doar prin voință, iar simptomatologia nu poate fi ignorată. În
rândurile următoare sunt prezentate cele mai importante aspecte despre fobii. În cazul în care
consideri că ai o formă de fobie, poți să mă contactezi pentru a stabili o întâlnire în vederea
gestionării condiției tale.

Exista trei tipuri principale de fobii recunoscute de Asociația Americană de Psihiatrie.

Acestea includ:

- Fobiile specifice- reprezintă temeri intense și iraționale față de un anumit declanșator.

Fobiile specifice se mai numesc și fobii simple, fiind corelate cu o cauză identificabilă.
Se asociază cu factori ce nu apar frecvent în viața de zi cu zi, cum ar fi șerpii;
- Fobiile sociale – se caracterizează prin temeri exagerate la gândul unei umiliri publice.
Persoanele cu fobii sociale se tem să nu fie judecate de alte persoane, din acest motiv
evită întâlnirile cu ceilalți;
- Agorafobia – acest tip de fobie se refera la temerile față de situații din care ar fi
dificilă scăparea în cazul panicării extreme. Lifturile, camerele mici sau mașinile pot
reprezenta astfel de spații. Persoanele cu agorafobie au un risc crescut de atacuri de
panică.

Fobiile sociale și agorafobia sunt cunoscute și sub numele de fobii complexe, factorii
declanșatori fiind mai puțin recunoscuți.

O fobie devine diagnosticabilă atunci când o persoană începe să-și organizeze viața în jurul
evitării cauzei fricii. Chiar dacă aceste condiții pot fi foarte înfricoșătoare, ele sunt, de
asemenea, tratabile cu ajutor specializat.

Cum se manifestă?
O persoană cu o fobie va experimenta o suferință intensă atunci când se va confrunta cu sursa
fobiei. Acest lucru poate afecta buna desfășurare a activităților zilnice și poate produce chiar
atacuri de panică.

Următoarele simptome sunt cele mai frecvente și apar în majoritatea fobiilor:

- Senzație incontrolabilă de anxietate;

- Dorință exagerată de a evita sursa anxietății;
- Recunoașterea faptului că frica este irațională și exagerată;
- Recunoașterea faptului că propriile sentimente nu pot fi controlate.

În cazul unui atac de panică, simptomatologia poate să cuprindă:

- Transpirații;
- Tulburări de respirație;
- Frecvență cardiacă crescută;
- Tremor;
- Bufeuri sau frisoane;
- Senzație de sufocare;
- Durere sau presiune in piept;
- Uscăciune a gurii;
- Confuzie și dezorientare;
- Greață;
- Amețeli;
- Dureri de cap.

Anxietatea poate să apară chiar și prin simpla gândire la factorul declanșator. La copiii mai
mici, părinții pot observa că aceștia strigă, devin foarte agitați sau încearcă să se ascundă. În
unele cazuri, copiii pot avea accese de furie, numite perioade de tantrum.

Ce declanșează fobiile?
Este neobișnuit ca o fobie să înceapă după vârsta de 30 de ani, iar cele mai multe debutează
încă din perioada copilăriei, a adolescenței și la adultul tânăr.

Fobiile pot fi cauzate de experiențe stresante, evenimente înfricoșătoare sau de un membru al

familiei cu o fobie, copilul învățând acest lucru.

Fobiile specifice se dezvoltă, de obicei, înainte de vârsta de 4 ani, dar pot sa apară și până la 8
ani. În unele cazuri, pot fi rezultatul unor experiențe traumatice. De exemplu, claustrofobia
poate să apară după ce un copil mai mic a avut o experiență neplăcută într-un spațiu închis.
De asemenea, un copil al cărui mamă are arahnofobie este mult mai predispus la dezvoltarea
aceleiași fobii.

Fobiile complexe necesită mai multe cercetări de specialitate pentru a confirma cu exactitate
cauzele de apariție. Cu toate acestea, cercetătorii consideră ca aceste tipuri de fobii apar ca
urmare a modificărilor chimice de la nivelul creierului, în combinație cu experiențele de viață
și factorii genetici. Aceste fobii pot reprezenta un ecou al obiceiurilor primilor oameni, aceștia
fiind frecvent supuși la diferite amenințări asupra vieții.

Exemple de fobii
Cercetătorii au aproximat că doar în Statele Unite ale Americii există 19 milioane de persoane
cu fobii. Cele mai frecvente fobii întâlnite sunt reprezentate de:

- Claustrofobia – teama de spații mici, închise;

- Aerofobia – teama de zbor;
- Arahnofobia – teama de păianjeni;
- Amaxofobia – teama de a călători cu mașina;
- Emetofobia – teama de grețuri și vărsături;
- Eritrofobia sau ereutofobia – teama de înroșirea feței;
- Hipocondria – teama de îmbolnăvire;
- Zoofobia – teama de animale;
- Aquafobie – teama de apa;
- Acrofobia – teama de înălțimi;
- Erotofobia – teama de sexualitate.

Există extrem de multe fobii, iar cele mai ciudate dintre aceste includ:

- Pantofobia sau panofobia – teama de orice;

- Mnemofobia – teama de amintiri;
- Deipnofobia – teama de a lua cina;
- Aurofobia – teama de aur;
- Fobofobia – teama de fobii;
- Arachibutirofobia – teama ca untul de arahide să nu se lipească de cerul gurii.

Lista completă a fobiilor, în limba engleză, poate fi consultată pe site-ul

http://phobialist.com/.

Concluzii
Fobiile pot reprezenta un aspect neplăcut și periculos din viața unei persoane. Cu toate
acestea, ele sunt tratabile în majoritatea cazurilor și, adesea, sursa fricii poate fi evitată.

Dacă aveți o fobie, singurul lucru de care nu trebuie să vă fie teamă este să căutați ajutor
specializat. Vă stau la dispoziție pentru controlul acestor temeri, din acest motiv mă puteți
suna pentru a stabili împreună o întâlnire.