GENERALITATI

Bila este produsul de secretie al hepatocitelor si este alcatuita din 98% apa si 2%
reziduu uscat. Substantele anorganice se afla in concentratii asemantoare celor
plasmatice. Substantele organice sunt: acizi biliari, colesterol, fosfolipide, pigmenti
biliari etc. acesti constituenti sunt secretati de hepatocite in canaliculele biliare fara
pereti. La iesire adin lobulul hepatic, canaliculele se varsa in canale mai mari care au
perete propriu(celulele ductale care au si ele rol secretor). Bila se produce continuu si
se depoziteaza in vezicula biliara in perioadele interdigestive.

ANATOMIE FUNCTIONALA
Celula functionala hepatica este hepatocitul, acesta prezentand 2 poli, unul vascular
orientat spre capilarul sinusoid si unul biliar orientat spre canaliculul biliar
intralobular. Hepatocietele sunt dispuse sub forma de lamele radiare si formeaza
structuri hexagonale numite lobuli hepatice, acesti lobuli fiind unitatea secretorie a
ficatului.

Alcatuire lobul:

-central: vena lobulara

-periferic avem triada: -ramura terminala a arterei hepatice

-ramura a venei porta

-canalicul biliar interlobular

Bila este secretata la polul biliar si apoi circula dinspre centru spre periferie prin
canaliculele intralobulare, iar sangele ce circula prin lobul circula dinspre periferie
spre vena centrolobulara .

Sinusoidul hepatic este un capilar cu structura discontinua, iar printre celulele

endoteliale se gasesc si celule Kupffer provenite din macrofage.

Compozitia bilei
Bila este secretata permanent: 600-1200 ml/zi. Compozitia bilei este de doua feluri:
bila hepatica-galben-aurie, clara, izotonica, cu ph intre 8-8,6; bila veziculara-verde-
bruna, tulbure(din cauza resturilor epiteliale si a sarurilor de calciu), filanta(din cauza
mucinei), cu ph intre 7-7,6. Bila nu contine ezime
Secretia biliara
Ficatul metabolizeaza o cantitate enorma de compusi care sunt adusi de circulatia
portala si sistemica. Acesti compusi includ molecule endogene (saruri biliare si
bilirubina, care sunt constituenti-cheie ai bilei) si molecule exogene (ex: droguri si
toxine). Hepatocitul se ocupa de aceste molecule in 4 etape majore:

1. Hepatocitul importa compusii din sange prin polul vascular

2. Hepatocitul transporta materialul intracelular
3. Intracelular, hep poate modifica sau degrada chimic compusii
4. Hep excreta moleculele sau produsii in bila prin polul biliar

Dispozitia pompelor Na/K este restrictionata doar la cei doi poli, astfel incat
intracelular se mentine o cantitate foarte redusa de Na si una ridicata de K, celula
folosindu-se de gradientul sodiului din extra spre intracelular pentru alte forme de
cotransport: Na/H, Na/Hco3-, absorbtia AA cu pompe Na dependente, dar si pentru
un transportor de acid biliar.

Sarurile biliare sunt glicocolatul si taurocolatul de sodiu si potasiu. Sinteza lor se

efectueaza in ficat plecand de la acizii colic, dezpxicolic, litocolic si chenodezoxicolic,
proveniti atat din colesterolul exogen (alimentar) cat si din cel endogen rezultat in
celulele hepatice. Acizii amintiti, in special cel colic se combina cu 2 acizi aminati:
glicocolul sau taurina formandu-se acizii glicocolic sau taurocolic. Sarurile biliare
rezulta din combinarea acizilor biliari cu sodiul sau potasiul.

Cea mai mare parte a sarurilor biliare 9/10 sunt reabs prin mucoasa intestinala
impreuna cu grasimile, insa la trecerea prin mucoasa se separa de grasimi si ajung in
sangele portal, apoi in capilarele sinusoide sub forma de saruri sau acizi biliari.

La polul sinusoid al hepatocitului exista un transportor numit polipeptidul

cotransportor de taurocolat Na dependent NTCP, el poate transporta in hepatocit acizi
biliari neconjugati sau conjucati, anumite componente sterolice, oligopeptide ciclice si
o varietate mare de medicamente (verapamil , furosemid). 50% din acizii biliari
neconjugati trec prin difuziune facilitata (fiind forma cea mai liposolubila).

Anionii organici sunt transportati de catre polipeptidele transportoare de anioni

organici (OATP), care sunt un grup de carausi membranari polispecifici. OATP
functioneaza ca antiport intre un compus anionic (ex Cl-) si un alt compus anionic (ex:
acid biliar), astfel OATP participa la reabsorbtia acizilor biliar sub forma Na-
independenta.
Exista si transportori speciali pentru absorbtia cationilor organici, dar si pentru
compusii neutrii.

Unii compusi traverseaza celula legati de proteine intracelulare. Pentru sarurile biliare
au fost identificate 3 astfel de proteine. In organismul uman principala proteina de
acest fel este dihidrodiol dehidrogenaza, celelalte 2 sunt glutation-S- transferaza B si
proteina de legare a acizilor grasi. Mentinerea intracelulara a sarurilor biliare de catre
aceste BINDING PROTEINS joaca un rol in transportul acizilor biliari sau reglarea
sintezei de acizi biliari. Acest mecanism reprezinta principala modalitate de transport
citoplasmatic in conditii bazale. Saruri biliare libere nelegate de proteine pot de
asemenea sa traverseze hepatocitul prin difuziune rapida. Exista si un mecanism de
transport vezicular .

Hepatocitul la nevoie, poate sintetiza din colesterol acizi biliari, sau ii poate reconjuga
pe cei reabsorbiti . Apoi acestia sunt secretati in lumenul canaliculelor intralobulare.

Secretia ductala

Celulele epiteliale care tapeteaza ductele biliare realizeaza o secretie apoasa care
constituie 50% din totalul secretiei biliare, aceasta secretie este izotonica si contine
sodiu si potasiu in concentratii similare cu cele plasmatice. Cu toate acestea
concentratia de HCO3- este mai mare decat in plasma, in timp ce concentratia Cl este
mai mica. Activitatea secretorie a celulelor epiteliale ductale este stimulata in special
de secretina care produce cresterea concentratiei de bicarbonat si a cantitatii de bila.

Reglarea secretiei

Se realizeaza prin mecanisme nervoase si umorale.

Mecanismul nervos este de importanta redusa si influenteaza in special irigatia

hepatica. Parasimpaticul creste usor fluxul biliar si simpaticul are efecte antagonice.
Mecanismul umoral influenteaza fluxul biliar si compozitia bilei. Chiar acizii biliari au
efect stimulator, actionand la nivelul canaliculilor si ductelor. Secretina stimuleaza
secretia de apa si electroliti. Secretina, impreuna cu glucagonul si VIP(peptidul
vasoactiv intestinal) cresc concentratia intracelulara de AMPc si astfel stimuleaza
secretia de apa si HCO3. Gastrina stimuleaza secretia de acizi biliari indirect. Hormonii
steroizi au efect inhibitor. Somatostatina are, de asemenea, efecte antagonice
secretinei.

Reglarea evacuarii
Evacuarea incepe la cateva minute dupa ingestia de alimente. Contractiile
intermitente ale vezicii biliare forteaza patrunderea bilei prin sfincterul Oddi partial
relaxat. Mecanismul nervos este de importanta redusa. Parasimpaticul: contracta
vezicula biliara si relaxeaza sfincterul Oddi. Colecistokinina actioneaza direct asupra
musculaturii netede a vezicii biliare. Gastrina are actiune colecistokinetica redusa.
Secretina potenteaza actiunea CCK.

Rolurile sarurilor biliare

1. Sarurile biliare reduc tensiunea superficiala a lipidelor si emulsioneaza lipidele.

Astfel, cresc aria de actiune a enzimelor lipolitice.
2. Sarurile biliare formeaza micelii mixte cu lipidele. Astfel, se asigura transportul
produsilor de digestie prin marginea in perie.
3. Sarurile stimuleaza peristaltismul intestinal si previn constipatia.
4. Rata intoarcerii sarurilor biliare in ficat reprezinta un factor principal care
influenteaza sinteza si secretia de saruri biliare noi. Acesta este numit ‘efectul
coleretic’ al sarurilor biliare.

Rolul bilei

Vehicul pentru secretia unor substante endogene(bilirubina, colesterol) si

exogene(metale grele si bromsulfonftaleina-BSP)

Reglarea secretiei si evacuarii bilei

Pigmentii biliari

Sunt reprezentati de bilirubina si biliverdina. Bilirubina provine din distrugerea

globulelor rosii prin procesul de hemoliza in tesutul reticulo-endotelial, proces care nu
se desfasoara numai in ficat. Conversia hemoglobinei in bilirubina are loc in 3 etape:
-desfacerea inelului tetrapirolic al hemoglobinei cu formare de coleglobina de culoare
verde; -pierderea fierului de catre coleglobina cu formarea biliverdin-globinei; -prin
detasarea globinei din complexul biliverdin-globina se pune in libertate biliverdina,
albastra-verzuie, care este redusa la bilirubina de culoare galben-rosie.

Bilirubina astfel formata este transportata de sange la ficat sub forma legata de
albumine. Celula hepatica o detaseaza de aceste proteine si o conjuga cu acidul
glucuronic, dand nastere la bilirubina hepatica/conjugata. Acest proces are loc in
prezenta glucuronil transferazei. Bilirubina eliminata in caile biliare se afla in proportie
de 76-80% sub forma glucuronoconjugata(concentratia plasmatica a bilirubinei totale
este de 1 mg/dl din care libera-0,9 mg/dl, iar conjugata-0,1 mg/dl). Varsata in intestin,
ea este supusa actiunii enzimelor reducatoare bacteriene. Astfel, este transformata in
mezobilirubina si apoi in urobilinogen care poate trece in stercobilinogen. Acesta, la
randul lui oxidat, se transforma in stercobilina ce se elimina prin materiile fecale, dand
in parte coloratia acestora.

Urobilinogenul fomat in intestin se absoarbe partial prin mucoasa intestinala si ajuns

la ficat participa la formarea bilirubinei. O alta parte de urobilinogen este distrusa la
nivelul ficatului.

O mica cantitate din derivatii de reducere ai bilirubinei resorbiti in sange prin peretele
intestinal scapa circuitului entero-hepatic si sunt excretati de rinichi(de exemplu
urobilinogenul) in cantitate de 0,6 mg/24h sub forma de urobilina. Aceasta cantitate
creste atunci cand scade capacitatea ficatului de a distruge urobilinogenul, de aceea
exagerarea urobilinuriei este semn de insuficienta hepatica. Daca scurgerea bilei in
intestin este impiedicata datorita unui obstacol, bila secretata este redirijata catre
polul sanguin al hepatocitului, trecand in circulatia sistemica. Cand concentratia
plasmatica a bilirubinei depaseste 2 mg% apare icterul.