Sunteți pe pagina 1din 4

„Visul chinezesc“

dilemaveche.ro/sectiune/carte/articol/visul-chinezesc

Feedbook

Marius CHIVU

Distribuie cu:

Aparut in Dilema veche, nr. 807, 8-14 august 2019

● Yu Hua, Mînia lui Mao. China de astăzi văzută prin ochii unui scriitor, traducere de
Mugur Zlotea, Editura Humanitas, 2019.

„Dintr-o societate în care politicul prima, am devenit o societate în care domnește banul,
cu probleme tot mai mari de corupție, degradarea mediului și inegalitate economică.
Ideologia de extremă stînga pe care o credeam dispărută a reapărut, de parcă alergăm în
cerc“, formulează undeva prozatorul Yu Hua (n. 1960) un fel de laitmotiv al cărții, fiind
destul de greu de înțeles cum reușește să publice astfel de cărți de non-ficțiune despre
1/4
China unul dintre cei mai titrați scriitori chinezi de azi care continuă să trăiască la Beijing.
Cei care i-au citit cealaltă carte, spectaculoasa, șocanta China în zece cuvinte (Humanitas,
2018), despre care am scris chiar aici anul trecut, și-au pus cu siguranță această
întrebare, de vreme ce scriitorul oferă o imagine cumplită a Chinei contemporane, a
capitalismului sălbatic cu aviz socialist definit prin control și cenzură, incompetență și
corupție, abuzuri și represiuni.

O explicație o oferă autorul însuși în primul eseu din această carte, intitulat „Diversele
fațete ale cenzurii“: există 500 de edituri și tot atîția cenzori, astfel că, de vreme ce totuși
primează factorul economic, o carte respinsă își găsește, în cele din urmă, o editură care
s-o publice pentru profit, iar ulterior și niște tipografii din închisori care să umple piața cu
cópii-pirat. Iar dacă totuși nu are șanse de publicare în China, cartea este publicată direct
în traducere în străinătate. Mulți scriitori chinezi contemporani au cărți publicate în
Occident, dar nu și acasă, Yu Hua fiind doar unul dintre aceștia. De altfel, China în zece
cuvinte nu există în chineză, iar volumul de față, la o primă căutare cu Google, nu apare
momentan decît în italiană.

Cele aproape treizeci de eseuri și articole adunate aici au fost publicate inițial, special
pentru cititorii occidentali, între anii 1999-2018, în diverse publicații prestigioase din
afara Chinei, precum The New York Times (cele mai multe), International Herald Tribune,
Time, Corriere della Sera, Libération, The Guardian ș.a., dar traducerea, bună, este făcută de
același Mugur Zlotea direct din chineză.

Cei care s-au familiarizat, ca să mă exprim astfel, din prima lui carte cu realitățile absurde
și paradoxale, stranii și violente, tragice și comice din China lui Mao (a îndoctrinării și
crimei), a lui Deng Xiaoping (a creșterii economice cu orice preț) și a actualului Xi Jinping
(a corupției, decalajului economic și poluării), vor găsi aici și mai multe exemple și istorii.
Despre Revoluția Culturală a lui Mao, care l-a marcat pe adolescentul Yu Hua, prezent la
protestele din Piața Tian’anmen, despre absurdul administrativ/legislativ („administrația
provinciei Hunan a decis ca sînii femeilor care candidează pentru un post de funcționr
public trebuie să fie simetrici, iar spitalele din Shenzen au creat un cod de comportament
pentru asistentele medicale care trebuie să afișeze un zîmbet profesional în care «să se
vadă opt dinți»“), despre propagandă și manipulare, plus corupție și abuzuri („legea și
aplicarea legii sînt două chestiuni diferite“, vezi și fragmentul de mai jos), despre piața
mărfurilor contrafăcute și speculațile la bursă (un afacerist a cumpărat o companie listată
la bursă în domeniul creșterii găinilor și a transformat-o din pix, pentru a-i crește cota,
într-o companie biofarmaceutică high-tech), despre inegalități economice majore (în a
doua mare economie mondială, majoritatea populației trăiește în sărăcie, oamenii
devenind nostalgici după Revoluția Culturală, cea care a provocat cea mai mare rată de
sinucideri din istoria Chinei, însă doar pentru că acum „le e dor de trecutul în care toată
lumea era săracă, cuvîntul «șomaj» nu exista în vocabular, iar oamenii cu adevărat bogați
erau inexistenți“), despre naționalism și Internet cenzurat (postările defăimătoare la
adresa țării care depășesc 500 de -uri intră sub incidența Codului Penal) sau despre
„visul chinezesc“, promovat cu ocazia unui congres de acum cîțiva ani al Partidului
Comunist și definit drept „înfăptuirea renașterii mărețe a poporului chinez, manifestată
2/4
concret printr-o țară prosperă și puternică, prin revitalizarea națională, bunăstarea și
fericirea poporului, toate înfăptuite pe calea socialismului cu caracteristici chinezești, prin
aderarea nestrămutată la teoria socialistă cu caracteristici chinezești, prin dezvoltarea
spiritului național și consolidarea forței Chinei, metoda folosită fiind implementarea unei
civilizații care să integreze politica, cultura, societatea și mediul înconjurător“.

În afara celor două cărți de non-ficțiune, Editura Humanitas a tradus și două romane din
opera lui Yu Hua, În viață și Cronica unui negustor de sînge. Poate e vremea și a unui
volum de povestiri, genul în care acest Yu Hua, supranumit „un Hemingway chinez“, a
scris și a publicat, totuși, cel mai mult.
*****

Yu HUA
Mînia lui Mao (fragment)

În China există un fenomen straniu: de multă vreme, sistemul petițiilor funcționează în


paralel cu cel de justiție, de parcă sînt două șine de cale ferată.

Anul 2004 a fost singurul în care s-a anunțat public că numărul petițiilor a ajuns la zece
milioane; după aceea nu s-a mai spus nimic despre asta. Victimele corupției și ale
injustiției nu mai cred în sistemul juridic și visează să apară un oficial cinstit care să le
facă dreptate. Birouri pentru primirea petițiilor există la fiecare nivel administrativ, dar în
ochii petiționarilor, biroul central este cel mai puțin probabil să fie corupt, așa că
destinația lor finală este Beijing. Biroul Național pentru Scrisori și Vizite nu face decît să le
înregistreze petiția și apoi cere administrației locului de origine al petiționarului să vină s-
o ia înapoi. Cum numărul petiționarilor a tot crescut de-a lungul timpului, fenomenul a
devenit o amenințare la adresa carierei funcționarilor de partid… Astfel, în ultima vreme
se încearcă împiedicarea petiționarilor să părăsească zonele de origine sau închiderea lor
în centre de detenție private.

După ce legislația chineză a devenit aproape perfectă pe hîrtie, au fost destule voci care
au cerut eliminarea sistemului petițiilor. Din moment ce guvernul repeta la nesfîrșit că
sîntem un stat de drept, nu era cazul să existe un sistem care intra în contradicție cu cel
juridic. Dar guvernul firește că nu a interzis petițiile, pentru că probabil guvernanții înșiși
n-au încredere totală în lege. Pe de altă parte, este foarte important ca guvernul să le mai
dea petiționarilor o fărîmă de speranță, să lase victimele nedreptății să mai viseze puțin.
În caz contrar, cine știe la ce acte supreme mai pot recurge?

Odată cu acutizarea problemelor sociale și creșterea numărul de incidente de masă, a


apărut și menținerea stabilității. Inițial sistemul juridic și cel al petițiilor funcționau în
paralel; acum a apărut triunghiul lege-petiție-stabilitate. Petiția pare un mod grațios de
confruntare cu legea; menținerea stabilității este violentă. Dacă vedem legea ca pe o
foaie de hîrtie, petiția este ca și cum ai trece pe spatele ei tot felul de clauze; menținerea
stabilității constă în ruperea foii de hîrtie în piața publică…

3/4
Menținerea stabilității dă o motivație aparent justă încălcării drepturilor legale ale
cetățenilor de către funcționari. Administrația de la orice nivel repetă obsedant că
„menținerea stabilității este mai presus de orice“, dar în acest „orice“ au inclus și legea…
Incidentele de la Wukan din 2011 au dezvăluit relația anormală dintre lege, petiție și
stabilitate. Confruntarea dintre țărani și administrația regiunii Guangdong, provocate de
abuzurile în gestionarea terenurilor agricole, a fost de fapt confruntarea dintre petiție și
stabilitate, legea fiind în plus.

Distribuie cu:

Aparut in Dilema veche, nr. 807, 8-14 august 2019

citește și:

distribuie

Feedbook

O ţară bogată cu oameni săraci


Marius CHIVU
N-aţi citit o carte mai amuzantă şi totodată mai terifiantă despre China! Zece eseuri
confesive, fiecare pornind de la cîte un cuvînt/concept, care alcătuiesc o imagine
cuprinzătoare a mentalului colectiv chinez modelat/alienat de diversele „reforme“
comunisto-capitaliste. Cele zece cuvinte alese (popor, conducător, lectură, scris, lu
xun, decalaj, revoluţie, firul ierbii, imitaţie, cacealma) şi structura compozită îi oferă
prozatorului Yu Hua o modalitate de a-şi organiza

» Citește tot

4/4