Franța (în franceză [la] France, pronunție franceză: Pronunție audio /fʁɑɑs/),

oficial Republica Franceză (în franceză République française, Pronunție în

franceză: /ʁepyblik fʁɑɑsɛz/), este o republică constituțională unitară având un
regim semi-prezidențial, mare parte din teritoriul său și din populație fiind
situată în Europa de Vest, dar care cuprinde și mai multe regiuni și teritorii
răspândite în toată lumea. Capitala sa este orașul Paris, limba oficială este
franceza iar moneda este euro. Deviza națională este „Libertate, egalitate,
fraternitate” (în franceză Liberté, Égalité, Fraternité), iar drapelul Franței este
format din trei benzi verticale colorate, respectiv în albastru, alb, roșu. Imnul
național este La Marseillaise.

În timpul epocii fierului, zona ce reprezintă astăzi Franța a fost locuită de gali,
un popor celtic. Roma a anexat zona în anul 51 î.Hr. și a deținut regiunea până în
anul 486, când francii (un popor germanic) au cucerit regiunea și au format Regatul
Franței. Franța a devenit o mare putere europeană în Evul Mediu, în urma victoriei
din războiul de o sută de ani (1337-1453). În perioada renașterii, cultura franceză
a înflorit, iar Franța a pus bazele unui imperiu colonial global, care urma
ulterior să devină al doilea cel mai mare din lume.[6] Secolul al XVI-lea a fost
dominat de către războaie civile și religioase, între catolici și protestanți
(hughenoți). Sub Ludovic al XIV-lea, Franța a devenit puterea culturală, politică
și militară dominantă a Europei.[7] În secolul al XVIII-lea, Revoluția franceză a
răsturnat monarhia absolută, a dezvoltat una dintre cele mai vechi republici din
istoria modernă și a elaborat Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului,
care exprimă idealurile unei națiuni inclusiv în ziua de astăzi.

În secolul al XIX-lea, Napoleon I a preluat puterea și a creat Primul Imperiu

Francez, care prin războaiele napoleoniene a schimbat istoria Europei continentale.
După prăbușirea imperiului, Franța a trecut printr-o perioadă tumultuoasă, având o
succesiune de guverne ce a dus într-un final în 1870 la înființarea celei de-a
Treia Republici Franceze. Franța a fost un participant major în Primul Război
Mondial, din care a ieșit victorioasă, și a fost una dintre Puterile Aliate în Al
Doilea Război Mondial, dar a intrat sub ocupația puterilor Axei în 1940. În urma
eliberării, în 1944, a fost creată A Patra Republică Franceză, ulterior dizolvată
în cursul Războiului din Algeria. A Cincea Republică, condusă de Charles de Gaulle,
a fost înființată în 1958 și există până în ziua de astăzi. Algeria și aproape
toate celelalte colonii au devenit independente în anii 1960, dar au păstrat
legături economice și militare cu Franța.

Franța este o putere nucleară, este unul dintre cei cinci membri permanenți ai
Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite și membru NATO. De asemenea, Franța
este membră a G7, G20, a zonei euro, a spațiului Schengen și găzduiește sediile
Consiliului Europei, Parlamentului European și UNESCO. Franța joacă un rol
important în istoria mondială prin intermediul influenței exercitate de cultura sa,
de limba sa și de valorile democratice, seculare și republicane pe care le-a
promovat în ultimele două secole.

Franța este a doua putere economică europeană și a cincea putere economică

mondială. Economia sa de tip capitalist o face să fie unul dintre liderii mondiali
în sectoarele agroalimentar, aeronautic(fr), al automobilelor, al produselor de
lux(fr), al turismului(fr) și în cel al energiei nucleare(fr), aceasta în ciuda
unor politici de intervenționism(fr) destul de puternice(fr).

Cu 66,6 milioane de locuitori la 1 ianuarie 2014,[a][I 1] Franța este o țară

dezvoltată, cu un indice al dezvoltării umane foarte ridicat.[8]
Cuprins

1 Geografia
1.1 Așezare și frontiere
1.2 Geologie, relief și hidrografie
 1.3 Clima
1.4 Peisajele și mediul
1.5 Repartiția spațială a populației și a activităților sale
1.6 Axe de comunicație și de transport
2 Istoria
2.1 Preistorie, protoistorie și antichitate
2.2 Apariția, crizele și transformările Regatului Franței de-a lungul
Evului Mediu
2.3 Renașterea și monarhia absolutistă (secolele al XVI-lea–al XVIII-lea)
2.4 Secolul revoluțiilor (1789 - începutul secolului al XX-lea)
2.5 Franța în cele două războaie mondiale
2.6 După eliberare
3 Politică și administrație
3.1 Organizarea puterilor
3.2 Împărțirea administrativ-teritorială și descentralizarea
3.3 Teritoriile de peste mări
3.4 Tendințe politice, partide și alegeri
3.5 Conducători actuali
3.6 Finanțele publice
3.7 Protecția socială
3.8 Apărarea
3.9 Apartenența la organizații internaționale
3.10 Politica externă și diplomația
3.11 Simboluri republicane
4 Populația și societatea
4.1 Demografie
4.2 Imigrația, populațiile străine și minoritățile vizibile
4.3 Familie, sexualitate și egalitatea sexelor
4.4 Limbi
4.5 Religia
4.6 Educația
4.7 Sănătate
4.8 Mass-media
4.9 Sport
4.10 Participare asociativă, sindicală și politică
5 Economia
5.1 Veniturile populației și dezvoltarea umană
5.2 Piața forței de muncă
5.3 Principalele sectoare de activitate
5.3.1 Agricultura și industria agroalimentară
5.3.2 Industria
5.3.3 Energie
5.3.4 Comerț și artizanat
5.3.5 Turismul
5.3.6 Cercetare
5.3.7 Finanțe și asigurări
5.4 Locul Franței în economia mondială
6 Patrimoniul cultural
6.1 Patrimoniul arhitectural
6.1.1 Incluse în patrimoniul mondial
6.1.2 Clădiri de interes istoric
6.2 Patrimoniu artistic și evenimente culturale
6.3 Îndelungata tradiție științifică
6.4 Gastronomie
6.5 Alinierea culturală internațională
7 Note și bibliografie
7.1 Note de completare
7.2 Referințe
7.3 Bibliografie
 8 Legături externe

Geografia
Articol principal: Geografia Franței.
Așezare și frontiere
Hartă fizică simplificată a Franței metropolitane

Franța metropolitană se află la una dintre extremitățile vestice ale Europei. Are
ieșire la Marea Nordului către nord, la Canalul Mânecii către nord-vest, la Oceanul
Atlantic către vest și la Marea Mediterană către sud-est. Se învecinează cu Belgia
și Luxemburg la nord-est, cu Germania și Elveția la est, cu Italia și cu Monaco la
sud-est, cu Spania și cu Andorra la sud-vest.

Dacă frontierele sudice ale țării corespund unor creste montane, frontierele nord-
estice nu corespund, aproape deloc, vreunor limite geografice fizice[b] sau
lingvistice.[c]

Franța metropolitană cuprinde mai multe insule, cea mai mare fiind Corsica, multe
fiind, însă, mici insule de coastă. Metropola se încadrează între paralelele de
42°19'46" N și 51°5'47" N, și între meridianele de 4°46' V și 8°14'42" E.

Franța este formată, însă, și din numeroase teritorii aflate în afara continentului
european, denumite în vorbirea curentă „teritorii de peste mări” (în franceză
territoires d’outre-mer, prescurtat „DOM-TOM”), ceea ce face ca Franța să aibă
teritorii în toate oceanele lumii cu excepția celui Arctic.

Aceste teritorii au diverse statute în cadrul organizării administrativ-teritoriale

a Franței și sunt situate astfel:

pe continentul sud-american: Guyana Franceză;

în Oceanul Atlantic: Saint-Pierre-et-Miquelon și, în Antile, la Guadelupa,
Martinica, Saint-Martin și Saint-Barthélemy;
în Oceanul Pacific: Polinezia Franceză, Noua Caledonie, Wallis și Futuna și
Clipperton;
în Oceanul Indian: Réunion, Mayotte, Îles Éparses, Insulele Crozet, Insulele
Kerguelen și Saint-Paul și Amsterdam(d);
în Antarctica: Țara Adélie.[d]

Prin intermediul teritoriilor de peste mări, Franța deține, astfel, și frontiere

terestre cu Brazilia, cu Surinam și cu Regatul Țărilor de Jos prin partea franceză
a insulei Saint-Martin.

Suprafața Franței metropolitane este de 552.000 km²[9], cu o densitate de

aproximativ un locuitor pe hectar. Luând în calcul și totalitatea teritoriilor de
peste mări, Franța are o suprafață totală de 675.000 km².

Franța este a 42-a țară din lume ca mărime a suprafeței terestre și a treia cea mai
mare țară din Europa, după Rusia și Ucraina, deși, dacă se iau în calcul
teritoriile de peste mări, este mai întinsă ca Ucraina, fiind, totodată, și cea mai
întinsă țară a Uniunii Europene.

Teritoriul metropolitan continental are o lungime de circa 1.000 km de la nord la

sud și de la est la vest.

Lungimea totală a țărmurilor, incluzând aici și teritoriile de peste mări, este de

8.245 km.
Geologie, relief și hidrografie
Geologia Franței
Teritoriul metropolitan al Franței oferă forme de relief și peisaje naturale
deosebit de variate.[b 1] Mari părți din teritoriul actual al Franței s-au înălțat
de-a lungul mai multor episoade tectonice, în special în orogeneza hercinică din
paleozoic, care stă la originea masivelor Armorican, Central, Morvan, Vosgi, Ardeni
și Corsican.[b 2] Munții Alpi, Pirinei și Jura sunt mult mai tineri, și sunt mai
puțin erodați[b 2] — Alpii ating 4.810 m altitudine în Mont Blanc (cel mai înalt
punct al Franței).[10] Deși 60% din comunele Franței sunt clasificate ca având risc
seismic, acest risc rămâne unul moderat.[11]

Aceste masive delimitează mai multe bazine sedimentare, cele mai mari fiind bazinul
Aquitaniei în sud-vest și Bazinul Parisului în nord[b 2] — acesta din urmă
cuprinzând mai multe regiuni cu soluri deosebit de fertile, în special platourile
cu soluri acide din Beauce și Brie.[b 3] În rest, diferite căi naturale de trecere,
cum ar fi valea Ronului, permit comunicații facile.[b 4] Zonele litorale oferă și
ele peisaje diverse: maluri abrupte ale masivelor muntoase (Coasta de Azur, de
exemplu), câmpii ce se termină cu faleze (Coasta de Alabastru), regiuni umede și
forestiere, cum ar fi Sologne(d) sau mari câmpii nisipoase (Câmpia Languedoc).[b 5]

Rețeaua hidrografică a Franței este, în principal, drenată de patru mari fluvii:

Loara, Sena, Garonne și Ron,[b 6] la care se mai pot adăuga și Meuse și Rinul, mai
puțin importante pentru Franța, dar fluvii majore la nivel european. Bazinele
hidrografice ale primelor patru acoperă peste 62% din teritoriul metropolitan.[b 6]

Franța dispune de 11 milioane de km² de ape marine teritoriale, în trei oceane, 97%
din această suprafață fiind asociată teritoriilor de peste mări.