Alexandru A. Macedonski (n. 14 martie 1854, București, Țara Românească – d.

24
noiembrie 1920, București, România) a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român.
Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant
al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a
susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii. Aceste
polemici i-au afectat serios cariera literară și viața și au rămas notabile polemicile sale cu Vasile
Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale.
Pe de altă parte, Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activității lor
scriitoricești, numeroși tineri talentați, printre care George Bacovia și Tudor Vianu, pe care i-a
publicat în revista sa Literatorul, iar în revista Liga ortodoxă debutează, printre alții, Tudor
Arghezi și Gala Galaction.
Familia poetului din partea tatălui a emigrat în Țara Românească la începutul secolului
al XIX-lea. Având origini slave de la sud de Dunăre, sârbi, bulgari sau aromâni, membrii familiei
susțineau că au origini de revoluționari sârbi din Macedonia, ocupată de Imperiul
Otoman. Dimitrie, bunicul poetului, și fratele acestuia Pavel au participat la Revoluția din 1821,
susținând Eteria împotriva regimului fanariot. Dimitrie și Pavel au făcut parte, alături de Eterie,
din complotul împotriva lui Tudor Vladimirescu. Din anul 1830, în timpul guvernării ruse, fraților
Macedonski li s-a recunoscut statutul de aristocrați valahiși au primit ranguri militare în armata
țării. Dimitrie se căsătorește cu Zoe, fiica unui ofițer rus sau polonez, iar fiul lor Alexandru, tatăl
poetului, după o educație militară în Imperiul Rus, urcă pe scara ierarhică militară până la
funcția de Ministru de Război în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, după Unirea
Principatelor Române. În timpul studiilor din Rusia, tatăl poetului, pentru a câștiga respectul
colegilor, își croiește „un arbore genealogic gigantic”, declarându-se descendent din familia
Biberstein-Rogala, care domnise în Lituania. Datorită slujbei tatălui, familia poetului se muta
des.
După ce i se eliberează pașaportul pentru statele Europei, pe termen de 3 ani de zile la
studie, având: statură înaltă, păr-sprâncene, castanii, ochi negri, fruntea potrivită, nasul-gura-
bărbia-obrazul=potrivite, fața smeadă, semne deosebite — nu are, Macedonski părăsește
România în 1870, călătorind prin Imperiul Austro-Ungar, vizitând Viena, iar apoi Elveția și posibil
alte țări. Se vehiculează că în timpul acestei călătorii l-ar fi cunoscut pe Mihai Eminescu, la acea
dată student la Viena. Scopul călătoriei lui Macedonski a fost acela de a se pregăti pentru
admiterea la Universitatea București, dar el a petrecut tot acest timp într-un mod boem cu
numeroase petreceri și escapade romantice. Publică prima poezie Dorința poetului în Telegraful
român din Sibiu. În acest an a început perfecționarea propriului stil poetic, influențat profund
de romantism și de către predecesorii săi Dimitrie Bolintineanu și Ion Heliade Rădulescu