Curs 1 Bazele Electrotehnicii I

1. NOŢIUNI DE BAZĂ

1.1 Sistemul de unităţi de măsură

Sistemul de unităţi de măsură utilizat în domeniul electrotehnicii este cel internaţional, usual denumit
drept sistemul standard de unităţi SI. Acesta este compus din următoarele unităţi de măsură de bază

 metru (m)
 kilogram (kg)
 secundă (s)
 mol (mol)
 amper (A)
 grad kelvin (K)
 candela (cd)

şi este definit în domeniul fizicii, aşadar nu constituie subiect de studiu acum şi îl luăm ca atare. Însă vom
discuta despre unele dintre acestea pe măsură ce le vom întâlni în continuare.

Unităţile de măsură nu se folosesc numai în forma fundamentală, ci şi în multipli şi submultipli. Mai jos
sunt date denumirile şi prefixele unităţilor din SI. Observaţi relaţia dintre prefixele succesive: se
3
multiplică sau se împart cu 10 . Aceste prefixe le vom întâlni foarte des în studiul circuitelor electrice.

-18 -15 -12 -9 -6 -3 3 6 9 12 15 18

10 10 10 10 10 10 1 10 10 10 10 10 10

a f p n  m k M G T P E

atto femto pico nano micro mili kilo mega giga tera peta exa

1.2 Mărimi electrice

Înainte de toate, electrotehnica se ocupă cu studiul fenomenelor electromagnetice şi aplicaţiile acestor
fenomene. Producerea fenomenului electromagnetic depinde de o cantitate elementară numită sarcină
electrică. Mişcarea sarcinii electrice produce transfer de energie, iar transferul de energie este
fenomenul electromagnetic în sine. Sistemele în care au loc fenomenele electromagnetice au fost
modelate matematic, iar fenomenele au fost descrise prin câteva mărimi. Modelele se numesc circuite
electrice, iar mărimile ce descriu fenomenele sunt: curentul, tensiunea, puterea şi energia. Toate
electrice, desigur.
Curs 1
2

Un circuit electric este un ansamblu de componente electrice (cum altfel :-??) conectate între ele cu
conductoare metalice, fiecare componentă fiind descrisă printr-un model matematic. Repet, circuitul
este modelul sistemului fizic în care are loc un fenomen electromagnetic.

Un circuit electric este precum un sistem de conducte care facilitează deplasarea sarcinii electrice dintr-
un loc într-altul. Deplasarea sarcinii electrice se numeşte curent electric, iar viteza de deplasare se
numeşte intensitatea curentului electric şi se exprimă matematic astfel:

dq 1C
i [A] ; viteza de deplasare se măsoară în amperi, unde 1A  .
dt 1s

Ei bine, particula dispusă a se deplasa este electronul, adică o sarcina electrică negativă. Prin urmare,
curentul electric ar trebui sa însemne deplasarea sarcinii electrice negative. Cu toate acestea,
convenţional, se consideră că sensul pozitiv al curentului este dat de deplasarea sarcinii electrice
pozitive. Greşeala îi aparţine unei personalităţi celebre (!) şi se pare că această eroare se păstrează
tocmai în onoarea sa. Nu putem face altceva decât să admitem convenţia. Deocamdată (:p).

Acceptăm convenţia şi încercăm să înţelegem şi fenomenul fizic. De exemplu, în desenul de mai jos I=-3A
înseamnă că prin orice punct al circuitului trec de sus în jos în fiecare secundă 3C de sarcină electrică.
Aşadar, nu numai mărimea curentului este importantă, ci şi direcţia acestuia.

Sarcina asta se poate deplasa şi ea în felurite chipuri, multe, dar cele mai cunoscute rămân curentul
alternativ (ca) şi curentul continuu (cc), precum cel întâlnit la multe electrocasnice, respectiv la baterii.

Să recapitulăm: sarcina în mişcare înseamnă curent, dar totodată mişcarea sarcinii duce la transfer de
energie. Aşadar, între punctele între care se deplasează sarcina va exista o diferenţă de nivel energetic.
Diferenţa între nivelurile de energie ale unei unităţi de sarcină electrică (1 C) localizată între două puncte
dintr-un circuit este definită ca fiind tensiunea electrică dintre cele două puncte. Din acest motiv
tensiunea se mai numeşte şi diferenţă de potenţial. Electric, desigur. Noţiunea de tensiune seamănă cu
noţiunea de forţă gravitaţională: dacă o minge de bowling (sarcina) este lăsată să cadă de sus într-un
bazin cu apă (circuitul), forţa gravitaţionlă (tensiunea) trage bila către fundul bazinului prin apă.
Potenţialul energetic al bilei scade pe măsură ce se apropie de fundul bazinului. Acest lucru se datorează
rezistenţei ce o opune apa (apa poate reprezenta diferite elemente de circuit întâlnite de sarcină pe
parcurs). În acelaşi fel, deplasarea sarcinii într-un circuit va fi înfrânată de către elementele de circuit ce
le întâlneşte în drum, elemente ce consumă astfel energia sarcinii.

În consecinţă, tensiunea electrică între două puncte este energia necesară unităţii de sarcină electrică
pentru a se deplasa între cele două puncte. Tensiunea electrică se notează cu u sau cu v (mai ales în
literatura străină), se măsoară în volţi (tot V), şi are o orientare (sens).

dw 1 J 1Nm
v [V] unde 1V  
dq 1C 1C

Valoarea şi sensul tensiunii ne vor indica în care dintre cele două puncte nivelul de energie e mai mare.
De exemplu, în desenul de mai jos diferenţa de potenţial (tensiunea) dintre punctele A şi B este pozitivă
de la A la B, ceea ce înseamnă că punctul A se află la un potenţial mai mare decât punctul B. Dacă o
unitate de sarcină electrică pozitivă (1C) se deplasează din punctul A până în punctul B prin circuit (nu
contează calea!), acea sarcină va ceda circuitului energie şi va avea cu 3J mai puţină energie atunci când
ajunge în B. Însă invers, dacă o unitate de sarcină electrică pozitivă (1C) se deplasează din punctul B
până în punctul A, sarcina va sfârşi cu 3J de energie în plus, energie luată din circuit.
Curs 1
3

A A

3V circuit circuit
3V

3A 3A
B B

În orice caz, o cantitate negativă pentru o mărime dată într-un sens reprezintă exact aceeaşi informaţie
despre acea mărime ca şi cantitatea pozitivă dată în sens opus. Aşadar, pentru aceste mărimi (tensiune,
curent) trebuie specificate atât mărimea, cât şi sensul.

Energia este o altă mărime importantă în circuite. Pentru exemplificare, considerăm circuitul unei
lanterne, în care elementele principale sunt bateria, becul, întrerupătorul şi firele. Dacă întrerupatorul
este închis, în circuit apare curent, ceea ce înseamnă că sarcina circulă de la borna pozitivă a bateriei pri
fire şi bec către borna negativă. Trecerea sarcinii prin bec va duce la pierdere de energie pentru că becul
are nevoie de energie ca să se aprindă. Aceeaşi sarcină se va încărca cu energie la trecerea prin baterie.
Dacă ar fi să explicăm mai mult din funcţionarea bateriei, ar trebui să precizăm ca în baterie are loc un
proces de conversie a energiei chimice în energie electrică, iar în bec energia electrică adusă de sarcini
este transformată în energie termică (lumina fiind o consecinţă a încălzirii filamentului).

baterie

− +
 +
switch

 +

bec

Ştim că becul consumă energie; înseamnă că sarcina electrică va avea mai puţină energie la ieşirea din
bec decât la intrare. Cu alte cuvinte, dacă sarcina trebuie să cheltuie energie ca să treacă prin bec,
înseamnă că terminalul becului pe unde intră sarcina se află la un potenţial electric mai mare decât
terminalul pe unde iese sarcina, deci tensiunea la bornele becului are o valoare pozitivă în această
direcţie, de la borna de intrare a sarcinii către cea de ieşire. La trecerea prin baterie sarcina se încarcă cu
energie, ceea ce înseamnă că borna pe la care sarcina intră în baterie se află la un potenţial mai mic
decât borna prin care sarcina iese încărcată cu energie. Deci la bornele bateriei tensiunea este pozitivă
în sensul de la borna prin care iese sarcina către borna prin care intră sarcina. Putem concluziona că:

becul → consumă energie

→ curentul şi tensiunea au acelaşi sens
bateria → generează energie
→ curentul şi tensiunea au sensuri opuse
Aşadar, un consumator are semnalele curent tensiune de acelaşi semn în acelaşi sens, iar un generator
are semnalele curent tensiune de acelaşi semn în sensuri opuse.
Curs 1
4

Mărimea care descrie schimbul de energie dintr-un circuit este puterea. Puterea este definită ca fiind
viteza de transfer a energiei şi se măsoară în jouli pe secundă sau watti. De asemenea, puterea electrică
se poate obţine din produsul dintre curent şi tensiune.

dw dq dw 1J
p(t )  v(t )  i(t )    [W] unde 1W   1 V 1 A
dq dt dt 1s

În acest moment poate fi formulată convenţia de semn pentru putere: fie un element de circuit cu
semnalele curent-tensiune în acelaşi sens (nu contează semnul!); dacă puterea calculată astfel este
pozitivă, atunci puterea este consumată de element; dacă puterea calculată astfel este negativă, atunci
puterea este generată de element.

Este important de precizat că în circuitele electrice studiate în acest domeniu (adică în modelele
sistemelor fizice studiate) se consideră valabil principiul conservării energiei: într-un circuit dat, energia
generată este exact aceeaşi cu energia consumată, adică puterea generată este egală cu puterea
consumată.

ÎN CONCLUZIE:

circuitele electrice sunt modele matematice ale sistemelor fizice în care

au loc fenomene electromagnetice

fenomenele electromagnetice sunt mijlocite de sarcina electrică

descrierea fenomenului electromagnetic se face prin patru mărimi:

energie, putere, tensiune, curent

sarcina electrică transferă energia, puterea este viteza de transfer a

energiei, tensiunea este diferenţa de nivel de energie între două puncte,
curentul este viteza de deplasare a sarcinii

într-un circuit dat, energia consumată este egală cu energia generată

(adică într-un sistem izolat, energia schimbată cu exteriorul este nulă),
deci puterea generată este egală cu puterea consumată

un consumator are semnalele curent-tensiune de acelaşi sens şi puterea

pozitivă, iar un generator are semnalele curent-tensiune de sensuri
opuse şi puterea pozitivă