Obezitatea

Obezitatea este o afectiune cronica a carei prevalenta este in crestere si care determina
aparitia riscului pentru diabet zaharat, hipertensiune arteriala, a bolilor de inima, a
afectiunilor veziculei biliare ca si a unor forme de cancer. Obezitatea poate determina
probleme sociale, economice si psihologice ca rezultat al prejudecatilor si scaderii
autorespectului.

Obezitatea definita ca o crestere a tesutului adipos total al organismului este frecvent

cunoscuta sub denumirea de exces ponderal. Dispunerea grasimii are insa o influenta
mare asupra riscului de imbolnavire. Tesutul adipos al organismului si distributia
acestuia sunt determinate de sex, varsta, grad de activitate fizica. Atat la barbati cat si la
femei tesutul adipos creste cu varsta. La toate varstele, dupa pubertate, femeile au un
procent mai mare al tesutului adipos decat barbatii.

Obezitatea poate fi privita ca o consecinta a interactiunii dintre factorii de mediu si

substratul genetic individual. Determinismul genetic poate juca un rol important in
patogeneza obezitatii sau in cresterea susceptibilitatii la aparitia acesteia. Tipurile
dismorfice ale obezitatii in care factorul genetic joaca rolul major sunt: sindromul
Prader Willi, sindromul Laurence- Moon- Bardet Biedl, sindromul Alstrom, sindromul
Cohen.

Obezitatea rezulta mult mai frecvent din aportul caloric in exces decat din incetinirea
metabolismului. Dietele bogate in grasimi si carbohidrati rafinati si stilul de viata
sedentar favorizeaza cresterea in greutate. Obezitatea materna, fumatul in timpul
sarcinii, unele medicamente (corticosteroizi, litiu, antidepresive, benzodiazepine,
antipsihotice) si mai rar bolile endocrine pot perturba reglarea greutatii corporale. Exista
si tipuri de deviere a comportamentului alimentar: tulburarea de tip bulimic acut si
sindromul alimentar nocturn.

Factori de risc sunt dieta, stres, sedentarism;

De cele mai multe ori pacientii se prezinta la medic pentru bolile asociate obezitatii.
Obezitatea creste riscul de aparitie a bolilor cardio-vasculare (aritmii cardiace, moarte
subita, ateroscleroza, hipertensiune arteriala), a calculilor biliari, a sindromului de apnee
in somn, artrozei (la nivelul articulatiilor supuse efectului greutatii), gutei.

Tratamentul obezitatii incepe cu modificarea stilului de viata a pacientului (dieta,

activitate fizica, modificari comportamentale). Pentru rezultate bune si de durata, in
scaderea ponderala este importanta motivarea pacientului. Acesta trebuie sa aiba
asteptari realiste: orice pacient care intra intr-un program de scadere ponderala trebuie
sa aiba obiective care pot fi atinse, masurabile, specifice, realiste si convenabile.

Tratamentul medicamentos se recomanda numai la pacietii la care beneficiul depaseste

riscul terapeutic pentru ca toate medicamentele au efecte adverse si eficacitate limitata.
Tratamentul chirugical este rezervat pacientilor cu obezitate morbida (IMC>40 kg/m2)
si/sau boli asociate la care chirurgia bariatrica s-a dovedit ca determina scadere in
greutate sustinuta si beneficii clinice semnificative.

Sunt importante de asemenea tratamentul bolilor asociate obezitatii (diabet,

dislipidemie, hipotiroidie, sindrom apnee in somn, hipertensiune etc) si monitorizarea
scaderii in greutate pentru ca dietele dezechilibrate, scaderile rapide in greutate sau
scaderile ponderale, urmate de cresteri in greutate pot determina aritmii cardiace,
depresii, formarea de calculi biliari.