Sunteți pe pagina 1din 11

DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

Unitatea de învăţare nr. 1


DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE
CONSUMATORILOR INDUSTRIALI
Cuprins Pagina

1.1 Noţiuni generale. Definiţii;


1.2 Mărimi şi indicatori ce caracterizează puterea şi energia activă;

1.3 Calculul puterii active maxime şi medii;

1.4 Calculul puterii reactive;

1.5 Calculul energiei active şi reactive;

1.6 Curbele de sarcină ale consumatorilor industriali.

Teste de autoevaluare 1
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 1

1
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 1


Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 1 sunt:

 Cunoaşterea problematicii şi a principalelor instalaţii din


staţiile şi posturile (nodurile) sistemului electroenergetic
 Cunoaşterea aspectelor teoretice şi practice referitoare la
instalaţiile electrice din centralele electrice şi a elementelor ce
le compun.
 Studiu șocului electric la tensiuni de peste 1000 V;
 Calculul curenților de scurtcircuit în circuitelor cu tensiuni mai
mari de 1000 V
 Prezentarea şi alegerea optima a echipamentelor utilizate în
sistemele de înaltă tensiune;
 Studierea interactiunilor dintre echipamente și reţeaua de înaltă
tensiune;

1.1 Noţiuni generale. Definiţii;


Sarcinile de calcul sunt sarcini care se iau în considerare la alegerea elementelor reţelei. Se
stabilesc pentru fiecare circuit de receptor sau pentru fiecare linie/punct de distribuţie, care
alimentează n receptoare.
Sarcina electrică a unei reţele se exprimă uzual prin puterea activă P, urmînd a fi convertită
ulterior, ţinînd seama de factorul de putere al sarcinii, în valori ale intensitaţii curentului I.
Regimuri de funcţionare ale reţelelor
Într-un circuit electric prin sarcină electrică se înţelege intensitatea curentului electric care
parcurge circuitul.
În practică, la o anumită valoare a tensiunii reţelei, sarcina electrică se poate exprima prin
puterea electrică absorbită de receptoare sau tranzitată prin elementele reţelei: puterea activa P,
puterea reactivă Q, puterea aparentă S.
Este necesar ca, într-o reţea:
- să se identifice diversele tipuri de sarcini;
- să se analizeze cauzele apariţiei acestor sarcini;
- să se aibă în vedere efectele sarcinilor respective asupra reţelei;

- sa se prevadă soluţii pentru controlul şi limitarea efectelor diverselor tipuri de


sarcini.

Sarcinile electrice se stabilesc în funcţie de regimul de lucru al retelei.


2
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE – Curs şi aplicaţii
DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI
Regim normal
Curenţii de durată, care nu depăşesc valorile nominale In caracteristice receptoarelor, sunt
determinaţi de funcţionarea receptoarelor conform cerinţelor de utilizare.
Curenţii de durată produc încălzirea conductoarelor şi a tuturor elementelor reţelei, în
conformitate cu serviciul în care funcţioneaza receptoarele, determinând, în acelaşi timp, pierderi
de tensiune în reţea. Valorile lor se au în vedere, în primul rand, la dimensionarea reţelei, astfel
încât solicitarile produse să nu depăşească limitele admisibile. Constituie sarcina de bază pentru
alegerea preliminară a elementelor de circuit.
Supracurenţii funcţionali de scurtă durată (vârfuri de curent, curenti de vârf), rezultă din
principiul de funcţionare a receptoarelor şi depăşesc de câteva ori curentul nominal. În această
categorie intră curenţii de pornire ai motoarelor electrice (2 ... 8 In), şocurile de curent la
cuptoarele electrice cu arc şi la transformatoarele de sudură, curenţii de conectare la lămpile
electrice (în special, la lămpile cu incandescenţă - pană la 15 In ) şi la bateriile de condensatoare.
Supracurenţii funcţionali provoacă încălzirea (adiabatică) suplimentară a elementelor reţelei,
creşterea momentană a pierderilor de tensiune şi solicitarea suplimentară a aparatelor de
protecţie. Dacă nu este posibilă diminuarea acestor curenţi, prin schema de conectare la reţea,
consecinţele lor se înlătură prin supradimensionarea corespunzătoare a elementelor reţelei
(conductoare şi aparate de protecţie), astfel încât solicitarile să ramână în limitele admisibile, iar
aparatele de protecţie să nu interpreteze valorile respective drept un regim de avarie şi, ca atare,
să nu funcţioneze.
Regim anormal
În cazul fără avarie în reţea şi la receptor, se pot întâlni suprasarcini – curenţi de ordinul (1,05
...1,5) In sau mai mari, de durată, care apar, practic, numai in anumite circuite, fiind datorate, in
principal, urmatoarelor cauze:
- supraincărcarea motoarelor electrice: depăsirea cuplului electromagnetic Mn (proportional
cu pătratul tensiunii) de catre cuplul rezistent Mr (determinat de mecanismul antrenat), prin:
- suprasolicitarea mecanismului antrenat;
- scăderea cuplului electromagnetic prin:
- scăderea tensiunii de alimentare (cădere de tensiune in retea), determinată de toate
receptoarele alimentate;
- întreruperea unei faze, în timpul funcţionarii (suprasarcina pînă la (1,7…1,8) In);
- disparitia tensiunii fără deconectarea motorului (aflat în sarcină) de la reţea, urmată de
revenirea tensiunii; dacă, în acest caz, cuplul rezistent depăşeşte cuplul de pornire (Mr > Mp), în
circuit se menţine timp îndelungat un curent I = Ip (curentul de calare).
- supraîncărcarea, în exploatare, a unui circuit, prin creşterea puterii solicitate faţă de cea

3
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

preconizată prin proiectare:


- în circuite cu receptoare amovibile (circuit de prize, circuit de iluminat cu lămpi cu soclu cu
filet), prin racordarea unor receptoare de putere mai mare sau a mai multor receptoare simultan;
- suprasolicitarea unui tablou de distribuţie în urma modificării unor reţele:
- modificarea unor circuite pentru a alimenta receptoare de putere mai mare;
- adăugarea de circuite noi, dacă nu există rezerva din proiectare sau se depăşeşte rezerva.
Suprasarcinile au ca efect supraîncălzirea receptorului şi a reţelei (care depind de pătratul
intensităţii curentului şi de durata suprasarcinii), putînd cauza reducerea duratei de viaţă a
izolaţiei sau deteriorarea acesteia, cu degenerare în scurtcircuit, sau producerea de incendii.
Suprasarcinile trebuie eliminate în timp util, prin acţiunea aparatelor de protecţie la suprasarcină,
care trebuie prevăzute în circuitele respective (de exemplu, elemente bimetalice conţinute în
relee sau declanşatoare termice). Timpul de eliminare a suprasarcinii depind de valoarea
curentului de suprasarcină şi de caracteristica timp-curent a aparatului de protecţie (maxim 2
minute).
In caz de avarie în receptor sau în reţea apar curenţi de scurtcircuit, de valori mult superioare
curenţilor nominali I>> In , întrucît singurul element limitator îl constituie impedanţa reţelei.
Apariţia acestor curenţi este posibilă în toate circuitele, datorită fie unor defecte ale
receptoarelor sau reţelei, manifestate prin deteriorarea izolaţiei şi stabilirea unui contact direct
între diferite conductoare ale reţelei sau între conductoarele de linie şi pămînt, fie unor manevre
sau conexiuni greşite. Parcurgerea reţelei de către curenţii de scurtcircuit este însoţită de efecte
termice şi electrodinamice importante (proporţionale cu pătratul intensităţii curentului şi cu
durata scurtcircuitului), motiv pentru care se impune deconectarea cît mai rapidă a porţiunii
defecte a reţelei, prin acţiunea aparatelor de protecţie la scurtcircuit, prevăzute obligatoriu în
toate circuitele. Deconectarea trebuie corelată, pe cît posibil, cu limitarea valorilor curenţilor de
scurtcircuit.

Sarcini electrice de calcul


Sarcinile de calcul sunt sarcinile care se iau în considerare la alegerea elementelor reţelei. Se
stabilesc pentru fiecare circuit de receptor sau pentru fiecare linie/punct de distribuţie, care
alimentează j = 1, 2, ..., n receptoare.
Sarcina electrică a unei reţele se exprimă uzual prin puterea activă P, urmînd să fie convertită
ulterior, ţinînd seama de factorul de putere al sarcinii, în valori ale intensităţii curentului I.
1. Puterea instalată
Puterea (activă) instalată Pi este puterea nominală a receptoarelor (alimentate la tensiunea
4
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE – Curs şi aplicaţii
DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI
nominală Un si frecvenţa nominală fn) în serviciu permanent de funcţionare (durata relativă de
conectare tr = 100%).
a). Puterea instalată pentru un receptor este:
- în general, puterea nominală specificată în catalog Pij =Pnj (putere electrică)
- pentru motoare - puterea mecanică la arbore; puterea electrică absorbită de reţea
(necesară pentru dimensionarea reţelei) se obţine luînd în considerare randamentul motorului (P
= Pn/η);
- pentru transformatoarele cuptoarelor electrice
Pij = Sn cos φn (2.1.)
- pentru receptoare care funcţionează în serviciu intermitent şi pentru transformatoare de
sudură:

Pij  Pcat t rcat  S cat cos  n t rcat (2. 2.)

mărimile P, S si tr fiind date de catalog.


b). Puterea instalată totală reprezintă suma puterilor instalate ale tuturor receptoarelor care
pot funcţiona simultan (exceptînd deci receptoarele aflate în rezervă):
n'

Pi   Pij , (n' n) (2. 3.)


j 1

c). Receptoarele monofazate sau bifazate, alimentate la tensiunea de fază Uf sau de linie U,
repartizate uniform pe faze (pentru echilibrarea reţelei trifazate) se echivaleaza cu receptoare
trifazate, cu conservarea puterii totale. Dacă încărcarea unei faze diferă cu peste 15 % faţă de
încărcarea celorlalte faze, puterea instalată în reţeaua trifazată se consideră triplul puterii
instalate pe faza cea mai încărcată.
2. Puterea de calcul
Puterea de calcul (puterea cerută) Pc este puterea care serveste la dimensionarea reţelei.
a. Sarcina reală (de calcul)
Utilizarea puterii instalate pentru dimensionarea reţelei ar conduce la o supradimensionare şi
un cost excesiv, întrucît, ţinînd seama de modalitaţile de alegere a echipamentelor şi de specificul
proceselor tehnologice, încărcarea reală a reţelei este mult sub cea nominală, datorită:
- neîncărcării fiecarui receptor la puterea nominală, prin:
- supradimensionare, din proiectare, faţa de puterea impusă de mecanismul antrenat (la
motoare);
- nefuncţionării la sarcină constantă;
- nefuncţionării simultane.
In consecinţă, sarcina reala (de calcul) a reţelei este inferioară sarcinii nominale (puterii
instalate)
5
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

Pc < Pi (2.4.)
şi nu este constantă în diverse intervale de timp.
Se definesc:
- sarcini medii pe anumite durate (pe schimb, lunar, anual), folosite pentru estimarea
consumului de energie electrica;

- sarcini medii pe intervale de timp de o anumita durată, în cadrul unui schimb,


servind pentru dimensionarea reţelei;

- sarcini maxime de scurtă durată (de vîrf) Δt = 1...10 s, servind la alegerea


elementelor de circuit din reţea şi pentru evaluarea calitativă a reţelei.

Sarcinile medii se obţin prin măsurări de energie


t

 P  dt W t
P  0
 (2.5.)
t t

b. Principii de determinare a puterii cerute


 Sarcinile de calcul pentru o reţea sunt stabilite pe baza analizei datelor
experimentale, legate de funcţionarea unor reţele similare, folosind metodele statisticii
matematice şi teoria probabilităţii.

 Datorită marii diversităţi a receptoarelor, sarcinile de calcul se definesc pentru


grupe de receptoare.

O grupă conţine receptoare de acelaşi tip, cu regim de funcţionare similar (cu comportare
similară faţă de reţeaua de alimentare).
 Pentru fiecare grupă, se stabileşte un grafic de sarcină - grafic în trepte (figura nr.
2.1), reprezentînd variaţia în timp a puterii medii pe un interval de timp prestabilit
(interval de cerere) Δt, care aproximează variaţia continuă a puterii solicitate din reţea.

6
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE – Curs şi aplicaţii
DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

Fig.nr. 2.1- Grafic de sarcină

Pentru a fi semnificativ din punct de vedere al solicitării termice a reţelei, Δt ~3 (τ - constanta


de timp la încălzirea conductoarelor). Uzual, se consideră Δt = 30 minute.
 Puterea de calcul (puterea cerută) este o putere convenţională, constantă în timp,
echivalentă puterii reale din punct de vedere al efectului termic produs în elementele
reţelei. Avînd în vedere situaţia cea mai defavorabilă, puterea cerută se consideră puterea
medie maximă într-un interval de cerere şi diferă de puterea medie pe schimb.

 Puterea de calcul (activă sau reactivă) totală este suma puterilor (active, respectiv
reactive) ale tuturor grupelor de receptoare alimentate de tronsonul de reţea considerat.

Metoda coeficientului de cerere pentru determinarea puterii de calcul (puterii cerute)


Procedura se referă la un anumit nivel în reţea (la un punct de distribuţie).
Cele j = 1, 2, ..., n receptoare alimentate din punctul respectiv (toate receptoarele din aval) se
împart în k = 1, 2, ..., m grupe (m < n), fiecare grupă k conţinînd nk receptoare, în general, de
puteri diferite.
Pentru fiecare grupă k,se definesc:
- un asa-numit coeficient (factor) de cerere:

Pck
k ck  1 (2.6.)
Pik

- un factor de putere cerut cosφck< cosφnk

Cele două valori, determinate pe baza unei analize statistice, considerand un numar relativ
mare de receptoare in grupă (n > 30), se găsesc tabelate (de exemplu, tab. 4.), oferind informatii
apropiate de realitate la nivelurile superioare ale retelei (tablou general, tablou principal), de la
care se alimentează multe receptoare.
Pentru un număr relativ mic de receptoare in grupă se poate considera un coeficient (factor)
de cerere corectat k’ck, care poate fi obtinut, de exemplu, cu relatia aproximativă:
1  k ck
k ' ck  k ck  (2.7.)
c nk

7
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

in care kck este valoarea tabelată, iar cnk=f(nk) - factor de corectie, de asemenea, tabelat (tab. 5.).
Dacă receptoarele considerate au puteri mult diferite, coeficientul de corectie se obtine in funcţie
de un număr de receptoare n=2n0,5 , deterrninat de numărul n0,5 al receptoarelor din sirul
descrescător al puterilor a căror putere totală constitute jumătate (sau peste jumatate) din
puterea instalată a tuturor receptoarelor considerate.
Puterea (activă) cerută pentru o grupa k este:
nk

Pck  k ck Pik  k ck  Pij (2.8.)


j 1

Tabel nr.2.1-Coeficienţi (factori) de cerere in instalaţiile electrice


Grupe de receptoare kc cosφ
- Maşini unelte cu regim de lucru normal pentru productia de serie mică
(strunguri mici, masini mici de rabotat, mortezat, frezat, găurit, strunguri carusel 0,16 0,5
mici, polizoare etc.)
- Idem, pentru productia de serie mare 0,2 0,6
- Masini-unelte cu regim de lucru greu (prese pentru stantare, prese cu
excentric, strunguri revolver, strunguri automate, strunguri de ebosare, masini
0,25 0,65
de frezat dantura, strunguri mari, masini mari de frezat, rabotat, strunguri
carusel mari, strunguri pentru strunjire interioară de degrosare etc)
- Masini-unelte cu regim de lucru foarte greu (actionarea ciocanelor, masinilor
0,35-0,4 0,65
de forjat, masinilor de trefilat, malaxoarelor, tamburelor de curatat, etc)
- Ventilatoare, exhaustoare 0,65-0,7 0,8
- Pompe, compresoare 0,85 0,85
- Macarale, poduri rulante, palane, cu DA=40% 0,2 0,5
- Idem, cu DA=25% 0,1 0,5
- Elevatoare, transportoare, benzi rulante 0,5-0,65 0,75
- Transformatoare de sudură 0,35 0,35-0,4
- Grupuri de sudură motor-generator, cu un post 0,35 0,6
- Idem, cu mai multe posturi 0,7 0,7
- Marini pentru sudare continua (in cusatură) 0,35 0,7
- Masini pentru sudare cap la cap si prin puncte 0,6 0,6
- Cuptoare cu rezistentă, cuptoare pentru uscat, aparate de incălzire 0,8 0,95
- Cuptoare de inductie de joasă frecventă 0,8 0,35
0,5
- Iluminat interior cu lampi fluorescente tubulare 1 necompens
at
0,6
- Iluminat cu lampi cu vapori de mercur la inalta presiune 1 necompens
at

Factori de corecţie, în funcţie de numărul de receptoare alimentate (tabelul nr.2.2)


Tabel nr.2.2
n 4 6 10 15 20 30 40 50

8
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE – Curs şi aplicaţii
DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI
cn 1,7 2,5 3,3 4,3 5,5 8,1 9,5 10

Puterea reactivă cerută de grupa respectivă este:

Qck = Pck tgφck (2.9.)

cu tgφck = f(cos φck).


Puterea cerută totală, pentru cele m grupe se obtine insmand, separat, puterile cerute, activă
si reactivă, ale grupelor:
m m

Pc   Pck ; Qc  Q ck
(2.10.)
k 1 k 1

Puterea aparentă cerută va fi:


m

Sc  Pc  Q c  
2 2
S ck (2.11.)
k 1

S ck  Pck  Q ck
2 2
(2.12.)

Factorul de putere cerut total al sarcinii considerate rezultă ca:


Pc Qc
cos  c   cos( arctg ) (2.13.)
Sc Pc

Pentru un număr mic de receptoare (n ≤ 3), puterea cerută reprezintă suma puterilor
instalate (la motoare, Pi/η ).
Curentul de calcul în regim de durată
În cele ce urmează, se prezintă câteva exemple de determinare a curentului de calcul.
a. Pentru un circuit de receptor, drept putere cerută se consideră puterea nominală:
- receptor trifazat:
Pn
Ic  (2.14.)
3U n
cos  n

Pentru receptor rezistiv (cosφ =1) si Un =380 V, Ic~ 1,5 A/kW.


- receptor monofazat:
Pn
Ic 
U fn
cos  n

(2.15.)
Pentru receptor rezistiv (cosφ =1) si Ufn =220 V, Ic~ 4,5 A/kW.
- motor trifazat:

9
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii
DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI

Pn
Ic  (2.16.)
3U n
cos  n n

Pentru Un =380 V, Ic=(2 …2,2) A/kW.


- circuit de iluminat cu Nl lămpi cu desarcare electrică de putere Pi se adaugă puterea
consumată de balast Pb:

N l  Pl  Pb  N l Pl  P  N l Pl
Ic   1  b   k (2.17.)
 
U fn
cos  U fn
cos   Pl  U fn cos 

unde k= 1,2 ... 1,25 pentru lămpi fluorescente tubulare, 1,1 pentru lampi cu vapori de mercur şi
de sodiu la inaltă presiune.
b. Pentru un circuit de utilaj, cu nu receptoare care functionează simultan, curentul de calcul
se determină aproximativ ca:
nu

Ic   I cj (2.18.)
j 1

c. Coloana de alimentare a unui punct de distribuţie se dimensionează pentru un curent de


calcul:
Pc Sc
Ic   (2.19.)
3U n
cos  c 3U n

Curentul de vârf (la conectarea receptoarelor).


Curentul de vârf in circuitul unui receptor este curentul de pornire sau curentul de vârf Iv1
propriu receptorului alimentat:
Iv  I p
sau I v  I v 1 (2.20.)

În cazul unui circuit de motor:


Iv  I p
 K pIn (2.21.)

Kp depinzând de felul motorului si de schema de pornire (de exemplu, Kp ~ 6, la motoare


asincrone cu rotorul in scurtcircuit, la pornirea direcă; Kp = 2…2,25, pentru motoare
asincrone cu rotorul bobinat sau motoare de curent continuu).
Pentru cuptoare electrice cu arc sau transformatoare de sudură,
Iv = (2...3)In , (2.22.)
curentul nominal fiind raportat la durata relativă de conectare tr = 1
La conectarea lămpilor cu incandescentă
Iv = (15...20)In (2.23.)
Un transformator JT/JT solicită la conectare un curent:
10
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE – Curs şi aplicaţii
DETERMINAREA PUTERII ȘI ENERGIEI ELECTRICE NECESARE CONSUMATORILOR INDUSTRIALI
Iv = (20...40)In (2.24.)
La conectarea unei sarcini capacitive, curentul poate atinge valori de (3 ... 10) In In cazul unei
coloane de tablou, se considera că se conectează receptorul cu puterea cea mai mare (curentul
de vârf cel mai mare), restul receptoarelor fiind in functiune, la sarcina cerută:
n 1

Iv  I p max
  I ci (2.25.)
i 1

I p max fiind curentul de pornire al motorului cu puterea cea mai mare.

Bibliografie
 Hortopan, Ghe.– Aparate electrice. Editura Didactică și Pedagogică,
Bucureşti,1980;
 Gheorghiu, S., Panait, C., Dobref, V. – Sisteme de acţionare electrică a
propulsorului naval , Editura A.N.M.B. , Constanţa, 1999;
 Miclescu, Th., Iacobescu, Ghe., Iordănescu, I., ș.a. – Utilizarea energiei
electrice. Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti,1980;
 Gheorghiu, N., Militaru, P., – Teoria și practica iluminatului electric. Editura
Tehnică, Bucureşti,1970;
 Bianchi, C. , Mira, N., Moroldo, D. – Sisteme de iluminat interior și exterior.
Editura MatrixRom, Bucureşti,2009;
DORDESCU M., Tehnica tensiunilor înalte - note curs pentru studenti, -CD la DIFR.

11
UTILIZAREA ENERGIEI ELECTRICE- Curs şi aplicaţii